CURS 10

10. Principii de distribuie spaial a vegetaiei in

construirea peisajelor;
10.a. Noiuni, principii i generaliti;

Calitatea unei amenajri peisagistice depinde de abilitatea
arhitectului peisagist de a manevra multiplele si variatele caliti ale
materialului vegetal pus la dispoziia proiectantului de ctre natur.
Cunoaterea profund a acestor nsuiri si caliti ale fiecrei specii
vegetale in detaliu si abilitatea de combinare, selectare si dispunerea
lor pe suprafaa sitului in funcie de compoziia partiului arhitectural
conceput de arhitectul peisagist, reprezint esena proiectrii
peisajului.
Figura 10.1.
Realizarea peisajelor plcute i armonioase (indiferent de stilul de
peisaj abordat) se obine de ctre proiectantul peisagist si prin
exploatarea ingenioas a proprietilor si efectelor dominante ale
arborilor si arbutilor, precum i prin combinarea si asocierea acestora
cu liane si plante erbacee.
Intr-o compoziie peisagistic, vegetaia reprezint elementul cel
mai manevrabil prin exploatarea difereniat a acestor caliti,
mpreun cu dispunerea si compunerea materialelor de finisaje a
elementelor de construcie, proiectat in compoziia peisager de
ctre arhitectul peisagist. (Figura 10.1.)
Aceste dou elemente principale (materialul lemnos si
construciile autdoor arhitectura exterioar) alctuiesc de fapt
elementele componente de baz a compoziiei partiului peisagistic.
Compunerea peisajelor antropizate cu vegetaie, se bazeaz pe
1


efectele dominante ale arborilor si arbutilor mpreun cu subarbuti si
plante erbacee (anuale, bienale si perene - ierburi, gazon, flori, plante
de ap utilizate in funcie de proiect), iar compoziia spaial a
amenajrii peisagere este dat de compunerea i modul de a dispune
succesivitatea traversrii spaiului, valoarea estetic a elementelor
arhitecturale, locul i modul lor de plasare, precum i calitatea i
limbajul materialelor de finisaj folosit in expresia plastic a cestor
spaii.
Folosirea n spaiile verzi a vegetaiei se datoreaz n principal
nsuirilor ornamentale ale acestora . Pentru a putea crea cu acest
material ,,frumosul,, dorit de arhitect - la cel mai nalt grad calitativ -
este necesar cunoaterea n amnunt a principalelor caractere
ornamentale a vegetaiei in general.

10.b. Vegetaia lemnoasa;
10.b.1. Clasificarea peisagistic a materialului lemnos n funcie de
prezena lor in compoziia peisagistica:
Arborii sunt plante lemnoase cu o tulpin puternic, nalt,
depind de regul nlimea de 7 m, format din trunchi i
coroan.
Arbutii sunt plante lemnoase, cu nlimea de pn la 7 m,
avnd de regul mai multe tulpini uniforme (sau nu) pornite de
la suprafaa solului i au form de tuf. Arbutii la care se
difereniaz 1-2 tulpini mai voluminoase sunt denumii
arbutoizi (alun, clin).
Arbuti pitici sunt arbuti care au cel mult 1 m nlime, ex:
afinul, meriorul, slciile pitice etc.
Subarbutii sunt plante cu tulpina lemnoas numai la baz, cu
nlimea mic de pn la 1 m, vrfurile ramurilor rmnnd
erbacee i expuse degerrii n timpul iernii. Refacerea se face
anual, din mugurii bazali neatini de ger.
Lianele sunt plante lemnoase, cu mai multe tulpini care nu se
menin n poziie vertical, fiind adaptate la creterea pe diferii
supori de care se fixeaz cu ajutorul rdcinilor adventive,
crceilor sau urmare a creterii volubile (hedera, glicina).

Organografia speciilor lemnoase ornamentale:
(Organografia este capitolul care studiaz organele sub raportul formei
si structurii. Numim organ o grupare de esuturi adaptat s
ndeplineasc una sau mai multe funcii caracteristice ale plantelor.)
1. Rdcina are urmtoarele roluri: fixeaz planta n sol; absoarbe
i transport apa i srurile minerale extrase din sol; permite
nmulirea vegetativ.
2


Dup adncimea de ptrundere n sol a pivotului i dup mrimea i
orientarea rdcinilor secundare fa de cea principal se disting
urmtoarele tipuri de rdcini.
- pivotant, la care se difereniaz o rdcin principal numit
pivot, care ptrunde la mare adncime n sol i din care se desprind
rdcini laterale mai subiri (Abies alba, Quercus robur);
- trasant, cu numeroase rdcini laterale, ce ptrund la adncimi
mai mici n stratul superficial al solului iar rdcina principal (pivotul)
rmne scurt i slab difereniat (Picea abies);
- pivotant-trasant, cu pivot distinct, scurt i rdcini laterale
puternice, din care unele se ntind la suprafaa solului iar altele
ptrund adnc n sol (Larix decidua, Fagus silvatica).
La unele specii se formeaz pe lng rdcinile subterane i rdcini
aeriene sau adventive, situate pe tulpin(Salcia alb). n unele cazuri
rdcinile adventive se metamorfozeaz ndeplinind diferite funcii
cum ar fi: fixarea pe supori a unor liane (Hedera, Tecoma), fixarea pe
tulpini i extragerea sevei la plantele prsite (vsc), favorizarea unei
mai bune respiraii(pneumatoforii la Taxodium: Acer campestre, Acer
platanrides, Acer pseudoplatanus).
Pe rdcina unor specii se formeaz muguri din care pornesc lstari
numii drajoni. Acetia servesc la nmulirea vegetativ a acestor specii
(oetar, salcm, liliac).
2. Tulpina constituie partea aerian a plantelor lemnoase , care se
dezvolt deasupra coletului (cea parte care face trecerea de la
rdcin la tulpin). Ea susine coroana arborelui, asigur transportul
sevei, depunerea substanelor nutritive etc.
Tulpina plantelor lemnoase se caracterizeaz dup direcia de cretere:
erect (vertical de la baz la vrf i dreapt);
geniculat (n zig-zag) Robinia pseudaccacia;
volubil (care se colcete n jurul uniu ax) liane;
tortuoas(rsucit) Lalis tortuaso;
scadent (crtoare cu ajutorul crceilor) Partenoasus
tricuspidata, Aristalodua dupia, Helix;
nutant (cu vrful curbat n jos) Canicipaus;
repent (trtoare);
radicant (cu tulpini trtoare prevzute cu rdcini
adventive);
procumbent (tulpin culcat dar cu ramuri erecte);
ascendent (tulpina la baz orizontal sau oblic, apoi erect).
Poriunea de tulpin de la colet la primele ramificaii poart numele
de trunchi.
Plantele lemnoase au n tineree tulpina acoperit cu o scoar
neted i colorat diferit n funcie de specie. Odat cu vrsta,
esuturile de la suprafa mor, formnd o scoar numit ritidom, care
se crap, se brzdeaz sau se exfoliaz n mod distinct dup specie.
3


Ritidomul se poate exfolia sub form: circular (Betula), longitudinal
(Juniperus, Thuja) i sub form de plci (Platanus).
3. Coroana este partea tulpinii arborilor, constituit din ramuri i
lujeri, pe care se afl muguri, frunze, flori i fructe. Ea ramific
dihotomic (se mparte n dou sau din dou n dou), monopodial (cu
un singur ax principal) sau simpodial (pe care cresc muguri axilari).
Coroana la arbori i arbuti imprim o anumit expresivitate
peisagistic locului, cu caracteristica special a habitusului
coroanei i difer de la o specie la alta.
Coroana poate porni de la nivelul solului (coniferele care cresc
izolat, Populus simoni) sau din diferite puncte de pe tulpin
(cazul arborelor care cresc n masive (port forestier).
Coroanele au diferite forme. Cele mai cunoscute sunt: sferic,
ovoidal, piramidal, tabular, conic, columnar (fastigian),
pendent.
Sortimentul de arbori are o gam larg de talie (nlimea
plantelor) care se grupeaz in trei/patru categorii n funcie de
condiiile de mediu de cretere al arborilor.
4. Ramurile care se inser direct pe trunchi sunt considerate de
ordinul I, cele care pornesc de pe ramurile de ordinul I sunt
considerate de ordinul II, etc.
Dup unghiul de inserie ramurile pot fi:
erecte (ndreptate n sus i formnd un unghi mai mic de 450
cu tulpina);
divergente (formeaz unghiuri mai mari de 450 dar mai mici
de 900 cu tulpina, ramurile fiind ndreptate spre exterior);
patente (formeaz unghiuri de aproximativ 900 cu tulpina);
pendente (formeaz unghiuri mai mari de 900, ramurile
atrnnd).
5. Lujerii reprezint creterile formate n ultimul an. De regul
lujerii nu sunt ramificai. La finele anului n care au aprut, lujerii
primesc denumirea de lstari. Lujerii i lstarii n primii trei ani au
anumite caractere morfologice care ajut la determinarea speciilor.
Dup poziia lor, lujerii sunt: terminali (n prelungirea
ramurilor) i laterali (situai lateral pe ramuri). Dup lungimea
la care ajung la maturitate deosebim: lujeri lungi
(macroblaste) cu creteri lungi i internoduri i noduri bine
conturate; lujeri scuri (microblaste) cu creteri mici ,
internoduri scurte i noduri dese.
Dup grosime, lujerii pot fi: foarte groi (Ailanthus alitissima),
groi (Syringa vulgaris), viguroi (Fraxinus excelsior), subiri
(Spirea van houttei), foarte subiri (Tamarix tetandra).
Dup forma lor general, lujerii pot fi: drepi (Fraxinus
excelsior), curbai (Sambucus nigra), muchiai sau aripat
4


muchiai (Euonymus europaea), geniculai (Fagus sylvatica),
striai (Staphylea pinnata).
Seciunea transversal a lujerilor poate fi: circular, eliptic,
poligonal, ptrat i triunghiular.
Culoarea lujerilor este n mod obinuit brun cu diferite
nuane, dar uneori culoarea acestora este diferit. De
exemplu: brun (la majoritatea speciilor), brun-rocat (Acer
platanoides), brun-verzuie (Syringa vulgaris), brun-glbuie
(Populua), roie (Salix purpurea) purpurie (Cornus sanguinea),
verde (Euonymus verrucoca), galben (Salix babylonica),
argintie (Elaeagnus, Rhamnus).
6. Lenticelele sunt pori din scoara arborilor i arbutilor prin care
se face schimbul de gaze ntre prile interne ale tulpinii i atmosfer.
Verucozitile sunt glande, care apar pe lujer, ca nite proeminene de
diferite forme i culori . Lenticelele, verucozitile i spinii apar pe unii
lujeri sub forma unor puncte, linii, cercuri, elipse, proeminene etc. de
diferite culori i constituie elemente de determinare.
7. Spinii provin din:
- modificarea celulelor epidermice (apar neregulat pe lujer i se pot
desprinde cu uurin Rosa);
- modificarea stipelor frunzei (apar cte doi pe lujer i la acelai nivel
Robinia pseudaccacia);
- modificarea frunzelor (apar sub mugure Berberis vulgaris);
- modificarea lujerilor (apar cte unul, lateral fa de mugure asu
deasupra acestuia Crataegus, Gleditschia);
- transformarea ramurilor (apar la captul creterilor terminale -
Prunus spionosa).
Secreiile apar n cazul executrii unor seciuni n timpul vegetaiei prin
lujer (Cotinus coggygria, Rhus typhina).
8. Mduva constituie un bun caracter de determinare. Cele mai
multe specii au mduva continu (lujeri plini) dar exist specii, care au
mduva numai n dreptul nodurilor. La unele specii, ea lipsete (lujeri
fistuloi).
9. Mugurii sunt formai dintr-un ax scurt pe care sunt inserate
rudimente de frunze care protejeaz conurile de cretere (vrf
vegetativ i din frunze tinere, nedezvoltate nc, acoperite de
frunzulie solzoase).
Dup organele la care dau natere, mugurii pot fi: vegetativi (foliacei),
florali i micti. Mugurii se mai clasific dup poziie: terminali sau
laterali;
10. Frunza este acel organ al plantei care ndeplinete funciile
importante de asimilaie clorofilian, respiraie i transpiraie. Ea
constituie un foarte bun element de determinare a speciilor,
varietilor i formelor ornamentale de arbori i arbuti, fiind i unul
dintre elementele decorative de baz.
5


Dup cum se tie, n general, frunzele sunt formate din: lamin
(limb), peiol (codi) i uneori teaca frunzei (poriunea lit a
peiolului). La unele specii la baza peiolului se gsesc dou frunzioare
mai mici, numite stipele (n acest caz frunzele se numesc stipelate).
Dup lungimea peiolului deosebim frunze:
- lung peiolate (Aesculus, Acer);
- scurt peiolate (Quercus robur);
- sesile (lipsite de peiol) i care pot fi: decurente (lamina se
prelungete pe lujer), amplexiculate (marginea inferioar a
laminei nconjur incomplet lujerul), conate (marginile laminei
concrescute (unite) dnd aspectul c lujerul strapunge frunza
Lonicera caprifolium).
Dispoziia frunzelor pe lujer poate fi: altern (Fagus, Quercus),
opus (Euonymus), verticilat (Catalpa), fasciculat (Ginko).
Dup forma limbului, frunzele pot fi: aciculate (Abies, Picea),
lanceolate (Rhamnus), oblonge (Elaeagnus), eliptice (Salix caprea),
cordate (Tilia cordata), auriculate (Quercus robur), reniforme (Cercis
siliquastrum), asimetrice (Ulmus).
Marginea frunzei poate fi: ntreag (Cotinus coggygria), dinat
(Rosa canina), serat (Fraxinus excelsior), crenat (Populus tremula),
sinuat (unele varieti de Quercus polycarpa), lobat (Quercus
robur).
Frunzele mai pot fi: simple sau compuse. Cele simple pot avea
marginea limbului ntreag sau divizat.
Frunzele cu marginea divizat pot fi: penat-lobate, palmat-lobate,
fidate (cu sinusurile mai mici sau egale cu din lamina frunzei),
partite (cu sinusurile mai mari de din lamina frunzei), sectate (cu
sinusurile pn la nervura median).
Frunzele compuse se pot clasifica dup modul de amplasare a
foliolelor n: penat-compuse i palmat-compuse (foliolele amplasate
radiar).
Dup numrul foliolelor ele pot fi: paripenat compuse i imparipenat
compuse.
Nervaiunea frunzei. Pentru determinarea plantei se va analiza
modul de distribuire a nervurilor principale, secundare sau teriare.
Nervaiunea poate fi: uninervar, paralel, curbat (Cornus),
dicotomic (Ginkgo biloba), palmat (Acer), penat (Fagus, Ulmus).
Un bun element de determinare l reprezint culoarea frunzelor. La
conifere i la foioasele cu frunze persistente, culoarea frunzelor se
menine constant mai mult timp (tot timpul anului). La foioasele cu
frunze cztoare, culoarea frunzei variaz n funcie de diferitele
fenofaze (faz din ciclul vital al plantelor, nsoit de modificri
sezoniere i evolutive) prin care trece planta. Toamna i uneori
primvara variaia culorii frunzelor este mai mare i imprim multor
plante un aspect decorativ deosebit.
6


Dup culoarea frunzelor sau n unele cazuri i a altor organe, unele
specii i varieti ornamentale poart numele de: alba (alb), nivea
(alb ca zpada), argentea (alb-argintie), argentata (argintie),
cinerea (cenuie), fulva (cafenie), nigra (neagr), lutea (galben) ,
sulfurea (galben ca sulful), aurea (aurie), aurantiaca (portocalie),
rubra (roie), purpurea (purpurie), atropurpurea (purpurie nchis),
glauca (albastr verzuie), coerulea (albastr deschis), violacea
(violacee).
11. Florile sunt organe de reproducere i decor.
Dup sex florile pot fi: hermafrodite (au organe mascule i femele n
aceeai floare) i unisexuate (mascule sau femele).
Dup modul de repartizare a florilor, plantele lemnoase se clasific n:
monoice (florile femele i mascule pe acelai exemplar);
dioice (florile femele sau mascule pe exemplare diferite;
poligame (pe acelai exemplar se gsesc att flori unisexuate ct
i hermafrodite).
Forma florilor la angiosperme este dat n principal de corol, care
poate fi:
dialipetal (petale libere);
gamopetal (petale unite) i care este: tubular, campanulat,
infundibuliform, hipocrateriform, urceolat.
La Gymnospermae (Seminele sunt libere, nu sunt nchise n fruct), florile nu
au nveli floral i sunt dispuse n inflorescene care poart numele de
conuri. Cele mascule sunt formate dintr-un ax, cu numeroase stamine
inserate spiralat, iar cele femele sunt formate dintr-un ax, pe care sunt
dispuse numeroase carpele. Fiecare carpel este format dintr-un solz
mare, fertil, care poart la baz, pe faa superioar ovulele i un solz
mai subire, steril. Uneori conurile iau aspectul unor fructe false
(galbulus), la tis i Ginkgo. La genul Juniperus, conurile femele au
solzii fertili, crnoi, suculeni, concrescui acoperii cu pruin avnd
aspect de bac.
La Angiospermae (smna este nchis n fruct), organele de
reproducere (florile) sunt alctuite din peduncul, receptacul,
nveliurile protectoare (caliciul i corola) i prile reproductoare
(androceul i gineceul). Asemenea flori se numesc complete. Cnd
lipsesc una sau mai multe componente, florile se numesc incomplete i
pot fi: sesile, apetale sau nude (numai stamine i carpele, fr nveli
floral).
Florile plantelor lemnoase pot fi solitare sau grupate n inflorescene.
Inflorescenele mai des ntlnite sunt: ament (Salix, Populus,
Juglans), racem (Prunus racemosa), panicul (Cotinus coggygria),
corimb (Spirea ulmifolia), umbel (Platanus), fascicul (Cerasus avium),
cim (Euonymus).
Inflorescenele pot s fie amplasate pe lujerii terminali sau axiali, n
pozitie erect sau nutant.
7


12. Fructul speciilor lemnoase angiosperme poate fi adevrat
(provenit din transformarea ovarului ) sau fals (prin participarea i a
altor pri ale florii).
Dup proveniena lor, fructele pot fi:
o simple dintr-un singur gineceu monocarpelar (Quercus ,
Fagus);
o multiple dintr-un gineceu pluricelular (Rubus ideus);
o compuse din transformarea ntregii inflorescene
(Aillanthus glandulosa).
Dup felul pericarpului, fructele se mpart n: crnoase i uscate.
La rndul lor, cele crnoase pot fi:
o indehiscente (care nu se deschidx spontan la maturitate,
spre a pune n libertate seminele) - baca (Berberis
vulgaris) i drupa (Cornus mas);
o dehiscente - nuca (Juglans regia) i capsula dehiscent
(salcie).
Fructele uscate sunt:
o indehiscente: achena (Fagus sylvatica), samara (Fraxinus,
Ulmus), pstaia (Sophora);
o dehiscente: folicula (Spiraea), pstaia (Robinia
pseudaccacia), capsula (Salix).
Fructele false se ntlnesc la Pomoidaee, unde la formarea
fructului particip i receptaculul.
10.b.2. Expresia plastic a formei si a structurii
(organografia) speciilor lemnoase ornamentale.
Rolul primordial intr-o amenajare peisagistic revine arborilor, asta
innd cont de dimensiunile fizice si longevitatea lor, precum si
calitatea arbutilor de a completa ansamblul vegetal creat de arbori.
Calitatea peisagistic a vegetaiei lemnoase (arbori si arbutii) se
impune in primul rnd prin:
- mrime (Talie)
- habitus
- frunzi.
Acestor aspecte importante li se adaug si diferitele efecte
decorative suplimentare ale lor, cum ar fi: coloritul frunzelor, coloritul
si forma florilor, fructelor si nu in ultimul rnd textura, culoarea si
forma scoarei trunchiului.

a. Habitusul sau silueta (porturi) arborilor i arbutilor este
materializat de aspectul exterior. Habitusul reprezint de fapt forma
tridimensional de cretere a plantelor izolate care n funcie de
distan poate fi:
- de distane mari (500m) - se percep numai siluetele plantelor;
- pe masur ce ne apropiem (100m), devin vizibile unele detalii ale
formei, ale suprafeelor neregulate ondulate ale frunzisului, alura
8


ramurilor principale, trunchiul;
- la ctiva metri sub coroana arborilor se observ aspecte mai
complexe, de amnunt, modul de ramificare a ramurilor secundare,
modul de inserare a funzelor, particulariti ale trunchiului.
Astfel, silueta sau portul general al arborilor este forma specific de
cretere a prii aeriene in plan vertical, profilurile coroanelor ce se pot
ncadra n anumite forme geometrice precum:
fastigiat (columnar),
conic,
ovoidal,
sferic, (globular),
etalat (diametrul mai mare dect nlimea),
tabular (discoidal),
pendul
La arbuti se ntlnesc porturile
erect,
divergent,
tufos,
divergent-arcuit (Forsythia),
prostrat (Cotoneaster horizontalis i Juniperus horizontalis),
trtor (Cotoneaster dammeri repens), neregulat (Rhus
typhina),
urctor (Wisteria chinensis, Tecoma radicans).
Obinerea unei compoziii caracteristice a unor amenajri
peisagistice este in principal definit de jocul siluetelor arborilor (Tabel
10.2.) intre ele asociate cu alte elemente din compoziia peisajelor.
Expresivitatea diferitelor siluete dau o percepere aparte amenajrilor
peisagistice, cum ar fi: siluetele piramidale i ovoidale alungit dau o
not de verticalitate compoziiei determinnd astfel o compoziie
dinamic, iar cele globuloase, tabulare (turtite) i pletoase dau o not
static, sugernd n peisaj calmul i relaxarea.
Este necesar de a lua n consideraie i trecerea anotimpurilor,
astfel absena frunzelor n sezonul rece evideniaz mai pregnant
morfologia prii aeriene a arborilor crend astfel efecte peisagistice cu
totul diferite fa de cea din anotimpul cald. Acest efect este amplificat
n situaiile n care alctuirea plantaiilor intr-o compoziie permite
observarea siluetelor in grupuri sau exemplare solitare cu sau fr
asociere cu volumele arhitecturale pe situl proiectului.
Habitusul arborilor ca si nlimea lor este supus modificrii in timp,
cum ar fi: caracteristica speciilor si/sau urmare a condiiilor de cultur
(compactitatea plantaiilor, presiunea vntului etc.).
Habitusul arbutilor (Tabel 10.3.) prezint ntr-o compoziie de
amenajare peisager mai puin energie dinamic compoziional
dect prezena habitusului arborilor, dar nu si mai puin expresivitate
9


- asta la nivelul ochiului omenesc - si reprezint un factor important la
realizarea caracterului dorit al compoziiei.
Varietatea formelor i nlimea arbutilor ofer posibiliti artistice
infinite de asociere a arbutilor intre ei ct i combinai cu arbori sau
cu plante floricole, sau cu elemente arhitecturale nvecinate ale
sistematizrii verticale. Calitile plastice ale arbutilor mici ca si piese
individuale de sine stttoare (solitare), sunt exploatate mai ales in
detaliile amenajrilor peisagere atunci cnd modul de compoziie a
ansamblului face posibil contemplarea arbustului din apropiere.
b. Transparena este dat de numrul de ramuri, poziia acestora
n coroan, precum i gradul de garnisire cu frunze. Astfel unele specii
lemnoase prezint coroane transparente (Larix decidua, Betula
pendula, Robinia pseudocacia, Sorbus aucuparia), iar altele coroane
dese, compacte (Abies alba, Taxus baccata, Aesculus hippocastanus,
Fagus silvatica).
Transparena sau gradul de compactitate a coroanelor masivelor
foliare ale arborilor si arbutilor particip si ele la conturarea
rezultatelor compoziionale dorite a unei amenajri peisagistice.
Se obine o ecranare mai solid, mai consistent cu frunziul dens pe
o ramificare bogat a materialului lemnos ce determin ca siluetele s
fie puternic conturate, Frunziul fin nsoit cu ramificare mai rar
confer siluetelor o anumit transparen prin care se pot zri
elementele de construcii sau alte elemente naturale aflate in spatele
lor.
c. Frunziul speciilor lemnoase decorative este deosebit de
important, evideniind o serie de caracteristici peisagistice. Dintre
aceste nsuiri merit a fi reinute urmtoarele: mrimea, numrul,
persistena i n mod deosebit culoarea frunzelor.
La speciile lemnoase ornamentale se ntlnesc frunze de diferite
mrimi, de la foarte mici (Calluna vulgaris 1-3 mm) la impresionant de
mari.
Dup persistena frunzelor arborii se clasific i n:
- arbori cu frunze cztoare n general arbori de foioase precum:
fagul, teiul, stejarul, paltinul, cireul, ulmul, carpenul, dar i cteva
rinoase precum: gingko, laricele, chiparosul de balt etc;
- arbori cu frunze persistente n general rinoase i speciile de
arbori din zona tropical.
Frunziul arborilor si arbutilor d in primul rnd culoarea peisajului
in funcie de anotimpuri. Coloritul frunziului (Figura 10.4.) este
dominat de culoarea verde in zeci de tonuri si nuane de verde, la care
se adaug alte culori in diferite nuane: rou, galben, albstrui, violet,
argintiu, in funcie de diferitele specii sau varieti dendrologice a
materialului lemnos.
Culorile tranzitorii de primvara si cele de toamn trebuie luate in
considerare in alctuirea compoziiilor peisagere (verde crud sau
10


nuanele rocate la nfrunzire sau in toamna trzie). Un plus de
varietate este adus peisajului in lunile de iarn de plantele ale cror
frunze persist, pstrndu-si culoarea verde, sau apar nuanele
brumrii.
n exploatarea caracteristicilor naturale a frunziului n mna
arhitectului peisagist este dat i folosirea anumitor iluzii optice care
au rolul de a mri i/sau accentua anumite efecte dorite a unei pri
din compoziie. Amplasarea in prim plan a esenelor cu frunzi nchis
pe un fundal a celor verde deschis accentueaz efectul de distana (se
poate obine o rafinare a efectului acesta prin plasarea in plan
intermediar a esenelor cu frunzi verde mijlociu).
Caracterul ornamental al arborilor si arbutilor este determinat si
de mrimea si forma geometrica a frunzelor. Ele, mpreun cu alte
caracteristici a materialului lemnos pot contribui la obinerea anumitor
efecte de perspectiv ce pot accentua sau diminua un anumit efect,
sau estompa un defect natural, nedorit.
d. n funcie de Ritmul de cretere al plantelor avem:
- specii repede cresctoare precum plopul, salcia, mesteacnul
- specii ncet cresctoare precum stejarul, fagul, tisa.
e. Textura vizual: caracteristicile dendrologice de mrimea,
culoarea, gradul de compactitate si frunziul arbutilor si mai ales a
arborilor d textura special a speciei, de unde va decurge aspectul
vizual general al ansamblului suprafeei vegetale ca un fundal sau ca o
cortin n peisajul perceput. Aceast textura se poate mpari n trei
grupe sau categorii si anume:
specii cu textura fin corespunde frunziurilor alctuite din
frunze mici fine de o anumit form geometric cu lstari subiri
si scoara neted, de exemplu: mesteacn, ctina roie
(tamarix), chiparosul japonez (chamaecypars pisifera), laricele,
pinul de Himalaya(pinus griffithii);
specii cu textura medie: frasin, jugastru (acer campestre),
carpenul, magnolia, iasomia, pinul negru si altele;
specii cu textura grosier, cu frunze mari de culoare verde
nchis, ramuri groase, adnc brzdat, cum ar fi: catalpa,
platanul, stejarul, alunul, scumpia (cotinus).
Utilizarea texturii vizuale n crearea unor efecte optice se poate face
prin amplasarea speciilor cu textura fin n fundalul unui spaiu, dnd
astfel perceperea unei adncimi mai mari, n timp ce speciile grosiere
aezate n fundal ducx la perceperea unei distane mai scurte
Aezarea speciilor cu textura fin n fundal si a celor cu textura
grosier n prim plan accentueaz perceperea unei adncimi a
spaului.
f. Culoarea, Perceperea culorii plantelor depinde de calitatea
luminii, momentul din timpul zilei si de condiiile climatice. Culoarea
11


dominant a plantelor este verdele frunziului n diferite nuane si
tonaliti. n asociaiile de plante se folosesc specii cu nuane diferite
de verde, pentru mai mult varietate.
Este important s se cunoasc coloritul de baz ct si cel sezonier.
Studiul de culoare n cadrul unei plantaii include att coloritul
frunziului ct si al florilor, fructelor si scoarei.
g. Talia: este nlimea plantelor in faza de maturitate a lor. Talia
arborilor (Tabel 7.b.1.) intervine hotrtor in volumetria si compoziia
amenajrii peisagistice putnd echilibra sau dezechilibra compoziia,
asociat cu elementele de arhitectur (construciile) aflate pe
suprafaa terenului. Astfel gama larg de sortimente de arbori se
ncadreaz peisagistic in trei categorii:
- Talia I cei care depesc 25m nlime;
- Talia II cei care au intre 15 si 25m nlime;
- Talia III cei care au intre 7 si 15m nlime;
Dup talie arbutii sunt: mari (3-7 m), mijlocii (1-3), mici (0,5 -1
m) i pitici (pn la 0,5 m).
Aceast ncadrare este o ncadrare aproximativ, nu foarte strict,
fiindc condiiile de mediu pot influena factorul de cretere pe
vertical a arborilor. Clasificarea speciilor dup acest caracter ine cont
de valorile realizate n condiiile rii noastre i nu de cele din arealul
general, care de obicei sunt mai mari.
Arborii se utilizeaz in diferite compoziii peisagistice difereniat in
raport cu dimensiunea ansamblului de amenajat precum si faa de
proporia elementelor compoziionale din ansamblu:
Arborii cu talie mare, cum ar fi: stejar, fag, paltin, ulm de
cmpie, frasin, tei argintiu, molid, brad, vor fi utilizai in
compoziii de dimensiuni spaiale importante.
In grdinile publice mici sau particulare se vor utiliza arbori de
talie mic: arar, arar globulos, mojdrean, magnolii, cirei
japonezi, mar ornamental, catalpa, tui, soiuri de chiparoi
californian.
In compoziia si marcarea axelor compoziionale, prin compunerea
si combinarea arborilor de talie mare cu cele de talie mic se pot
obine efecte de perspectiv, jocuri de lumini si umbre.
Acelai efect de echilibru se poate obine si la o scar mai redus,
exploatnd mrimea arbutilor in volumetria plantaiilor de materiale
erbacee si flori decorative. De exemplu in grdinile mici putem suplini
absena sau numrul redus al arborilor, prin plasarea arbutilor de
talie mare cum ar fi: snger, liliac, soc, salcm galben, scumpie,
Arbutii mici si subarbutii se utilizeaz in detaliile compoziionale de
multe ori in combinaie cu plante erbacee. Un rol important in aceste
compoziii il pot juca arborii semicrtori (Lonicera pileata,
Cotoneaster horizontales, Juniperus horizontales s.a), cei taratori
(Cotoneaster dammeri radicans, Juniperus horizontales Glauca s.a) si
12


inlocuitorii de gazon (Euonymus fortunei radicans, Vinca minor,
Pachysandra terminalis s.a)
h. Florile arborilor pot reprezenta un factor important si/sau un
motiv de a amplasa sau a nu amplasa, un anumit sortiment de arbori
sau arbuti. (Tabel 7.b.4.)
Fenomenul nfloririi arborilor sau arbutilor poate genera o nviorare a
ntregii compoziii vegetale. Dac peisagistul poate s exploateze
ordinea cronologic a nfloririi diferitelor sortimente de arbori si arbuti
in succesiunea anotimpurilor, atunci el poate conferi peisajului o
atracie si o dinamic extraordinar.
i. Fructele i conurile, produse de multe specii lemnoase pot
conferi un adaos de caracter decorativ suplimentar. Acest caracter
decorativ a speciilor lemnoase se ia in consideraie chiar din faza de
proiectare a parcurilor avnd in atenie caracteristicile de
- abunden,
- coloritul,
- mrimea
- forma fructelor,
- perioada de cretere si coacere a fructelor.
In amplasarea pomilor si arborilor decorativi fructiferi, proiectantul
trebuie s ia in calcul si operaia de salubrizare (de ex. dudul alb,
negru).
j. Scoarta arborilor contribuie si ea la sporirea valorii ornamentale
a peisajului. De exemplu fagii si anumite soiuri de plopi se
disting de la distan prin coloritul alb al scoarei trunchiului.
Lstarii unor specii ca de ex. cornus alba sibirica, salix alba
chermesina, se vor contura cu colorit viu in peisaj in sezonul
rece cu nuane de rou; cornus solonifera flaviramea, salics alba
vitelina, cu colorit galben; carria japonica cu un colorit verde
deschis.
Calitile peisagistice mai sus menionate sunt uneltele principale in
mana arhitectului de a exploata bogia naturii vegetale. Dar un bun
arhitect peisagist nu se va opri numai la exploatarea acestor
caracteristici obiective ci va cuta un surplus estetic, artistic care
acioneaz asupra tuturor organelor de percepie uman cum ar fi de
exemplu si percepia olfactiva (mirosul frunzelor si florilor), sunetul
frunzelor in adierea vntului, cum ar fi fonetul frunzelor.
13


Figura 7.b.02.
proiect de peisagistica reprezentarea arborilor

logice a speciilor
De e peisagistice ale vegetaiei lemnoase enumerate
pn
e drajonare
i stnjenire
retere in mare msura este influenat de condiiile
a de cretere arborii i arbutii se mpart in trei
oare cum ar fi: plopi, arari, mesteacn,
cii au ritm mediu de cretere.
ii clasice cum
Intr-un
(Figura 7.b.02.) si arbutilor n elevaii sunt obligatorii de
ctre proiectant. De asemenea si in seciunile prin planurile de
amenajare includ si reprezentarea vegetaiei. Arborii si
arbutii se reprezint la scar prin desene schematice si sau
convenionale sau reprezentri artistice care redau talia si
habitusul acestora, eventual si compactitatea si transparena
plantelor folosite de proiectant.
.3. Caracteristici biologico-eco 10.b
lemnoase
i toate calitil
acum sunt de fapt nite caliti biologice ale speciilor lemnoase,
dendrologia enumr n continuare cteva caracteristici biologice-
ecologice a speciilor i dintre cele mai importante ar fi urmtoarele:
- rapiditatea de cretere
- longevitatea
- capacitatea d
- capacitatea de lstrire
- capacitatea de lstrire s
- toxicitatea
a. Ritmul de c
concrete date de amplasamentul amenajrii peisagistice, condiii
cum ar fi: solul, apa, clima i aciunea diferiilor poluanti ai
mediului.
Dup vitez
categorii principale:
- specii repede cresct
falsul oetar, vladia, brad Douglas, larice, forsiie, snger,
ctina roie,
- Cele mai multe spe
- Ritmurile lente de cretere snt dorite la compozi
ar fi plante pentru rocrii, borduri tunse, garduri vii tunse.
Dintre speciile lemnoase cu ritm lent de cretere amintim:
14


stejar, tei, fag, brad, tisa, buxus, toate varietile pitice de
arbori si arbuti.
b. Longevitatea este o nsuire natural a speciilor influenat de
ani, in condiii
r fi arborii ce ating vrsta medie 150-200
mic 50-100ani, ntlnim arbori ca: mesteacn,
apnul,
ajonare nseamn formarea de lstari crescui
d. jor anumite
rganelor unor specii este luat n vedere la alegerea

condiiile de mediu si de modificrile antropice a mediului, de
interveniile accidentale sau permanente asupra plantelor.
Dup durata de via arborii se clasific astfel:
- foarte longevivi (potenial), peste 300 de
ecologice specifice i prietenoase pentru specia respectiv. Din
speciile lemnoase ntlnite in Romnia foarte longevive fac
parte: stejarul, gorunul, ulmul de cmp, plopul alb, plopul
negru, castanul brun, arborele cu lalele, pinul silvestru si negru,
bradul, molidul, tisa.
- Longevitatea medie, a
ani.
- Longevitate
scorus, anin, plopul tremurtor, salcm, salcia alb, falsul
oetar, cireul de pdure, corcoduul, mlinul. n general, n
majoritatea cazurilor speciile exotice au o durat de via mai
mic fa de potenialul lor de via din ara de origine.
- Arbuti cu longevitate de excepie sunt: buxusul, jne
pinul de munte.
c. Capacitatea de dr
din rdcini. Aceasta nsuire biologic este important de a fi
cunoscut din motive ce privesc amplasarea, asocierea speciilor i
distanele de plantare. Aceast caracteristic a arborilor poate s
aib efecte nedorite asupra cldirilor nvecinate lor, asupra
zidurilor de sprijin, aleilor i scrilor exterioare din complexul de
sistematizare vertical a ansamblului. Dar peisagistul poate folosi
in mod pozitiv aceste nsuiri a materialului lemnos pentru fixarea
terenurilor erodate si fixarea terenurilor nisipoase.
Caracterul invadator a unor specii poate afecta ma
aranjamente si compoziii peisagere intr-un cadru peisagistic prin
capacitatea de dezvoltare si extindere rapid a unor specii,
prolificitii unor liane, ca iedera, curpenul de pdure, viele
ornamentale.
e. Toxicitatea o
materialului lemnos in plantaiile din grdinile colilor, cminelor
de copii, parcuri publice. Astfel se utilizeaz cu mult atenie sau
de loc plantele cu organe toxice: tisa(frunzele), salcm galben
(scoara, fructele) , prunus laurocerasus (inflorescenele).





15





Recorduri mondiale n lumea arborilor; Arborele cel mai mare, inalt,
batran din lume:
nalt: 114,6 m; un exemplar de Sequoia sempervirens cu diametrul de
baz de 6,10 m i vrsta decca 2.200 ani din Redwood National Park
(California, S.U.A.) (din Alden, 1997) Gros13,4 m;
Mare: Taxodium mucronatum, poreclit El Gigante, de la Santa Maria
del Tule (Oaxaca, Mexic) (din Riou-Nivert, 1996) Greu 5.500 t, din
care rd cina 340 t i scoara 6,7t; un exemplar de Sequoiadendron
giganteum, cudiametrul de 10,1 m, n limea de 83,8 m i vrsta de
cca 3.000 ani, din Sierra Nevada National Park (California, S.U.A.) (din
Riou-Nivert, 1996)
Btrn: 4.900 ani, un exemplar de Pinus aristata (Pinus longaeva),
poreclit Matusalem, din White Mountains (California, S.U.A.) (din
Riou-Nivert, 1996)

10.3.4. Cteva noiuni n modul de grupare compoziional

se bazeaz pe anumite criterii:
ce,
tii mai ales in compoziiile spatiilor verzi sunt
au artificial cu densitate si alctuire
opierea oraelor se folosesc adesea ca
populate sunt folosite adesea
i funcionale a arborilor i arbutilor n amenajrile
peisagistice.
Compunerea peisajelor
funcionale,
vizuale-esteti
peisagistice,
ecologice.
Arborii si arbu
utilizai in diferite formaiuni cantitative, ceea ce duce la evidenierea
entitii compoziionale in peisajul proiectat. Astfel putem vorbi
despre: pduri, perdele de vegetaie, masive de vegetaie, grupuri,
aliniamente si exemplare solitare.
pdurea caracter natural s
variabil; funciunea pdurii este de parc, de recreere sau
amenajare silvica, etc;
Pdurile situate n apr
pduri parc, de o mare importan sunt n acest caz deschiderile
de drumuri, care trebuie s corespund din punct de vedere
utilitar, s fie pitoreti, din ele s se deschid perspective asupra
unor elemente decorative, etc.
Dumbrvile de lng centrele
ca locuri de odihn, sport, agrement i pentru camping.
Amenajarea lor const din: nlturarea speciilor de arbori de
valoare mic ornamental, a celor crescute defectuos,
deschiderea de poieni n cuprinsul masivelor, etc.
16


De asemenea, se fac rensmnri cu gazon, plantri cu arbuti,
amenajri florale, se introduc specii care pstreaz frunzele
tot timpul anului, etc. Pe terenurile aproape plane se
accentueaz relieful cu ajutorul vegetaiei, liziera se corecteaz
transformndu-se ntr-o linie sinuoas plcut, fr ntreruperi
sau coluri ascuite, se amenajeaz drumurile dup regulile de
compoziie n parcuri, astfel ca s aib o not ct mai natural,
se amenajeaz coluri pitoreti pe malurile apelor existente, se
amplaseaz mobilier de gradina etc.
perdea plantaie deasa, in general in band continua, au in
general o funcie de protejare in cadrul urban sau industrial. In
funcie de obiectivul protejat dar n orice caz din experiena
personal nici o plantaie de tip perdea nu funcioneaz sub o
lime de 15 m, depinznd evident, de obiectivul protejat;
Masivele - sunt plantaii ce se execut ca parte integrant
dintr-o amenajare peisager proiectata de ctre arhitectul
peisagist, n vederea echilibrrii si/sau crerii compoziiei si
pentru ndeplinirea anumitor funcii cum ar fi: proteciei
mpotriva prafului, zgomotului, mirosului, pentru a se masca
unele obiective etc.
O atenie deosebit se va acorda speciilor de la marginea
masivului, aici exemplarele situate mai la umbra trebuie s
aparin unor specii mai deschise la culoare, n timp ce lizierele
bine luminate vor fi alctuite din specii cu frunze nchise la
culoare. Se recomand ca masivele s aib 30 35 % rinoase
i 65 - 70 % foioase, pentru a fi decorative i n timpul iernii.
Arbutii se grupeaz ntr-un numr si form
compoziionala oarecare n jurul arborilor, de preferina cu
deschiderea ctre vizitatori i n afara proieciei coronamentului
arborilor. Arbutii n cuprinsul masivelor, se ntrebuineaz
pentru crearea strii de masiv la nlimea ochilor observatorului,
pentru garduri i ziduri vii, pentru deschideri sau cap de
perspective etc.
Masivele in funcie de compoziia lor de alctuire sunt:
- masive de arbori - un anumit numr de arbori grupai intr-o
forma oarecare. La proiectarea plantaiilor masive se iau in
vedere mrimea si forma in plan, componenta si densitatea
masivelor, corelata cu poziia si funciile atribuite masivului.
Caracteristica configuraiei arhitecturale spaiala a masivelor
constituie un argument important in stabilirea:
- formei n plan,
- mrimea masivelor i
- asocierea speciilor n compunerea masivelor.
17


Astfel se poate vorbi ca masivele au expresii volumetrice cu
forme neregulate in plan
si in vedere, sau masive
cu forma regulata in plan
si in profil.
Masivele pot fi
eterogene, in
aranjamentul vertical al
speciilor, astfel putndu-
se realiza profile de trei
etaje de arbori (talia I, II,
II) (Figura 7.b.03.) Prin
dispoziia speciilor de
diferite talii la rnd, unu
dup altul, obinndu-se o
silueta in scara, o
etalare a etajelor arborilor
de diferite talii. Figura 7.b.03.
Componenta speciilor in plantaiile masivelor va da si o
configuraie speciala si o variaie de aspecte de culoare si textura
a masivului. Masivele de arbori pot fi:
- omogene, cum ar fi masiv mixt de foioase exprimand
calmul in compoziie si,
- heterogene masiv mixt de foioase si conifere (vara si iarna)
inducnd dinamism si agitaie relativa a locului.
O alta caracteristica
a masivului ar fi
densitatea arborilor
(si arbutilor)
prezenta in
compoziie,. La
folosirea arborilor de
talia I, intervalele
intre ele variaz
intre 4-8 m; talia II
si III intre 2 si 6 m,
iar intre arbuti in
funcie de dezvoltare
intre 0,7 si 1,5m.
Figura 7.b.04.
- masivul de arbuti - se comporta asemntor ca si masivele
din arbori la o scara mai mica insa. (Figura 7.b.04.)
- masiv din arbori si arbuti - sunt formaiuni peisagistice
alctuite din 2-9 exemplare de arbori si arbuti. In cadrul
18


Grupurile de arbori proiectate n apropierea masivelor, sau ca
elemente de compoziie de sine stttoare, pot fi compuse din
specii asemntoare a masivului unde vor prea a fi detaai,
natural caracteristic amenajrilor peisajere.
Grupurile de arbori au un potenial valoros in exprimarea
ideilor compoziionale a proiectantului. Asocierea arborilor
puternici cu arbori cu siluete piramidale sau columnare pot
sugera dinamism si for in peisaj. Grupri omogene cu
exemplare echidistante in formaii de minimum trei exemplare,
sugereaz ordine i echilibru, siluete pendule i
semitransparente sugereaz lirism si melancolie.
Masivele pot fi si mai mici sau foarte mici, formnd astfel
grupuri de arbori (pot fi combinate si cu arbuti), mergnd pana
la 3-5 specii arborescente. Alegerea speciilor se face aici dup
cerine peisagistice impuse de natura sitului.
Aceste grupri mixte peisagistice pot fi heterogene sau
omogene, reunind mai mult de doua-trei specii diferite. De
exemplu o combinaie clasica ar fi o grupare alctuita din salcia
pletoasa si plopul piramidal sau chiparosul de balta, tuliile
columnare si cele globuloase. Aceste combinaii de habitusuri cu
forme rotunde si
orizontale va da
privitorului
peisajului un
sentiment de calm
si linite.
Introducerea in
compoziie a
siluetelor de
arbori nali si
verticali,
peisagistul va
reui sa sugereze
dinamism si
agitaie in expresia Figura 7.b.05.
vizuala generata de arbori. (Figura 7.b.05.)
In general prea mare variaie in cadrul grupului precum si
prea multa omogenizare a speciilor ce alctuiesc compoziia nu
este indicata. Mai nou, multe grdini, mai ales grdini
particulare, datorita aglomerrii de forme si culoare si de
diversitate de specii in acelai cmp vizual, par a fi mai mult un
supermarket horticol dect o gradin.
19


Aliniamentele
(Figura 7.b.06.)
de arbori si
arbuti sunt
prezente in
general in
compoziii
funcionale sau
in cazurile cnd
este necesara
sublinierea unui
detaliu sau a
unui complex
arhitectural. Figura 7.b.06.
Aliniamentele de arbori sunt caracterizate si de importana
locului pe care l ocupa in compoziia peisagera. Alegerea
speciilor pentru aliniament este
condiionat de multiple cerine
estetice, arhitecturale, bioecologice si
cerine funcionale. In proiectarea
aliniamentelor de arbori si arbuti
este necesar a ine cont de distane
limita faa de elementele construite
pe suprafaa sau in subsol. (Tabel
7.b.5.)
Arbori solitari
sau arbuti solitari reprezint un
element major intr-o compoziie,
daca arhitectul peisagist s-a hotrt
sa include un astfel de element.
Efectul unui arbore izolat intr-o
compoziie bine gndita poate sa fie
foarte puternica. Nu orice specie si
nu in orice compoziie este salutar de
a folosi puterea plastica
extraordinara a acestui mod de
exprimare.
Arborii solitari reprezint de fapt o
piesa de sculptura vie, pusa in
reflectorul privitorului intr-o
compoziie in care totul este
subordonat acestei idei.
(Figura 7.b.07.)
20


Arborii izolai pot fi plantai si n poienile deschise, la
marginea masivelor, pe marginea aleilor i strzilor, lng
cldiri, etc, fr a conferi importana majora sus menionat.
ns i ei se aleg dintre speciile cele mai speciale si ornamentale
prin port, siluet masivitate, forma coronamentului, coloritul
frunzelor, florilor, etc. Figura 7.b.07. Dimensiunile i
formele acestor arbori se aleg n funcie de dimensiunile pieelor,
de peisajul nconjurtor, etc.
Adeseori, n pieele de form regulat se pot folosi arbori cu
portul liber pentru a contrasta forma rigida a pieei, sau invers la
piee neregulate unde se va cuta o silueta de arbore regulata,
geometrica.
Arborii se aleg i dup distana de unde sunt privii, astfel,
privii de la o distan mai mare se pune accent pe
caracteristicile profilului adecvat spaiului unde este implantat,
dac sunt privii de aproape, proiectantul pune accent mai mult
pe detalii, de exemplu ca mozaicul frunzelor s fie mai
interesant, etc. Este indicat ca distana de la care este privit
arborele s nu fie mai mic dect nlimea lui pentru mozaicuri,
iar pentru profile, s ntreac de 3 ori nlimea lui.
Arbori solitari pot fi amplasai pe lng poienile de plimbare,
n niele masivelor plantate, la o anumit distan de observator,
pentru a se putea evidenia mai bine. n cazul necesitii
plantrii apropiate se caut ca n planul doi s existe un fond
contrastant. n cadrul geometric, arborii trebuie amplasai fie n
axul de perspectiv, fie n mod simetric, la intervale egale.
Arborii izolai se folosesc i pentru sublinierea adncimii
perspectivei i chiar pentru nchiderea de perspectiv, dac au o
form frumoas.
Arborii btrni si expresivi reprezint ntotdeauna o piesa de
fora n compoziii de amenajri, mai ales daca sunt ncrcate cu
un coninut de istorie a locului. Arborii care mbtrnesc se
ngrijesc prin astuparea scorburilor, ndeprtarea ramurilor de
prisos, a celor uscate, prin rectificarea coronamentului , etc.
Amplasarea coniferelor;
n parcuri i grdini, coniferele ocup un loc important datorit
persistenei frunzelor lor, portului regulat conic care coboar uneori
pn la nivelul solului, regularitii distribuirii ramurilor, compactitii
frunziului, plasticitii lor, etc. Iat de ce n orice parc este
recomandata folosirea unui procent de 20 30 % rinoase. Insa
folosirea rinoaselor n exces in compoziiile grdinilor nu foarte mari
sau in pieele urbane (scuare), pot crea o impresie ntunecat,
monoton, astfel se recomanda ca plantaiile rinoase sa fie plasate
pe un fundal de faade colorate viu.
21


22

In cazul parcurilor, amplasarea lor se face de-a lungul parterelor
n mod regulat, pe peluze, n locuri vizibile situate la bifurcarea aleilor,
pe liziere, n poieni, la nchiderea perspectivelor, pe formele pozitive de
relief, etc. La crearea amestecurilor se va respecta principiile generale
ale arboriculturii ornamentale i n primul rnd temperamentul
arborilor i necesitile compoziionale.