ORGANOLOGIE POMICOLĂ

Pomii şi arbuştii fructiferi reprezintă biosisteme

formate din două subsisteme, condiţionate biologic:

- subsistemul rădăcină sau bioelementele hipogee;

- subsistemul tulpină sau bioelementele epigee.

Pomii cultivaţi sunt simbionţi proveniţi din asocierea

prin altoire a doi parteneri compatibili care, fiziologic,
se influenţează reciproc:

- portaltoiul (hipobiontul) = rădăcina;

- altoiul (epibiontul) = tulpina.

În lipsă de compatibilitate între altoi şi portaltoi se

interpune intermediarul (mezobiontul).

În cultură se întâlnesc pomi si în special arbuşti

fructiferi pe rădăcini proprii (nealtoiţi). Aceştia pot fi
obţinuţi direct din sămânţă sau pe cale vegetativă
(marcote, butaşi, drajoni, microînmulţire).
 Biostructura pomului

1- Pivotul;
2- Rădăcini orizontale;
3- Rădăcini verticale;
4- Rădăcini absorbante;
5- Coletul;
6- Trunchiul;
7- Axul coroanei;
8- Şarpantă;
9- Subşarpantă;
10- Ramuri de
semischelet;
11- Săgeată;
12- Unghi de ramificare;
13- Unghi de deschidere;
14- Distanţă de ramificare;
15- Etaj.
 BIOELEMENTELE HIPOGEE (RĂDĂCINA)

Bioelementele hipogee ale pomilor şi arbuştilor fructiferi sunt situate sub nivelul solului şi
alcătuiesc rădăcina sau subsistemul radicular.

Aceste se clasifică după mai multe criterii:

1. În funcţie de origine rădăcini embrionare, provin din radicula embrionului seminal.

rădăcini adventive, rezultate din periciclul tulpinii sau rădăcinii

(întâlnite la plantele înmulţite vegetativ: marcotaj, butăşire, microînmulţire, portaltoi vegetativi, arbuşti
fructiferi, unele soiuri de vişin şi prun).
2. După dimensiuni, funcţii, longevitate:
a) rădăcini de schelet şi semischelet - ramificaţii groase de ordinul I, II, III, au grosime de
3 mm - 20 cm şi o lungime de 3 cm - 8 m, iar durata de viaţă aproape egală cu a pomului, având ca
funcţii ancorarea în sol, conducerea sevei şi depozitarea substanţelor de rezervă.
b) rădăcini fibroase sau de garnisire - ramificaţii de ordinele IV, V, VI ale rădăcinilor de
schelet. Sunt scurte, de câţiva mm sau cm, iar diametrul sub 3 mm. Au o durată de viaţă scurtă până la
1 an.

După structură şi funcţii rădăcinile fibroase se clasifică în:

a) rădăcini axiale - terminaţiile rădăcinilor de schelet şi semischelet cărora le asigură
creşterea şi ramificarea. Au lungimea de 10-25 mm, culoare albă, structură primară, prezintă un
chimiotropism accentuat. Se formează în număr mare la pomii tineri şi evoluează în răd. intermediare şi
răd. conducătoare.
b) rădăcini absorbante sau active - sunt subţiri 0,3-1mm, scurte 0,1-4mm, de culoare
albă, suculente, au structură primară, poartă numeroşi perişori absorbanţi şi la unele specii pot forma
asociaţii simbiotice cu ciuperci micoritice (nuc, alun, castan, gutui, măr, păr, vişin, prun). Au funcţia de
absorbţie din sol a apei şi a substanţelor minerale. Au o durată de viaţă scurtă, 15-25 zile şi sunt într-un
proces contiuu de reînoire.
c) rădăcini intermediare - fac trecerea de la răd. absorbante la cele conducătoare, au
dimensiuni reduse, culoare gri.
d) rădăcini conducătoare provin din cele intermediare, au culoare brună sau brună închis şi
se transformă în răd. de semischelet şi schelet.
3. După direcţia de creştere:
a) rădăcini orizontale - cresc aproape de suprafaţă, au unghiul geotropic mare = 60-90o, se
situează prioritar la adâncimea de 20-80 cm şi reprezintă 80-90% din totalul rădăcinilor.
b) rădăcini oblice - au unghiul geotropic de 30-60o, sunt situate în sol până la 0,5-3 m,
reprezintă 10-15% din total.
c) rădăcini verticale - au unghiul geotropic de 30o, adâncimea în sol până la 5-10 m,
reprezintă 5-15% din total.
 BIOELEMENTELE EPIGEE (TULPINA)
Bioelementele epigee ale plantelor pomicole sunt cele situate deasupra nivelului solului şi alcătuiesc
tulpina.

Clasificarea după habitus a speciilor pomicole:

a) pomi propriu-zişi, cu o tulpină longevivă de vigoare variabilă (ex. mărul, părul,
cireşul, nucul, prunul, caisul, vişinul, castanul);
b) arbustoizi, au 2-4 tulpini de grosime şi înălţime diferită (ex. alunul, vişinul arbustoid,
scoruşul, cătina albă, ziziphus, gutuiul arbustoid şi unele tipuri de migdal);
c) arbuşti, au numeroase tulpini subţiri, slab ramificate (ex. coacăzul negru şi roşu,
agrişul, afinul);
d) semiarbuşti, au numeroase tulpini semilemnoase care trăiesc numai 2 ani (ex.
zmeurul şi murul);
e) plante semierboase, au tulpina scurtă, parţial îngropată în sol (ex. căpşunul şi fragul)

a b c d e
Tulpina pomilor este formată din trunchi şi coroană.

TRUNCHIUL - porţiunea bazală, neramificată a tulpinii. În funcţie de sistemul de cultură a pomilor

poate avea dimensiuni diferite:
30 - 40 cm, trunchi pitic, plantaţii superintensive;
40 - 60 cm, trunchi mijlociu, plantaţii intensive;
60 - 100 cm, trunchi supramijlociu, plantaţii clasice;
100 - 180 cm, trunchi înalt, plantaţii de aliniament.

COROANA reprezintă totalitatea ramificaţiilor tulpini:

- bioelementele permanente - cu durată lungă de viaţă;
- bioelementele semipermanente - cu durată medie de viaţă;
- bioelementele cu durată scurtă de viaţă.
1. Bioelementele permanente sunt reprezentate de scheletul coroanei.
- Au durata de viaţă egală cu a pomului şi au rolul de a susţine toate celelalte organe ale coroanei.

Scheletul este format din:

 Ax - asigură creşterea în înălţime a pomului şi este reprezentat de ramura centrală a

coroanei care creşte în prelungirea trunchiului pomului.
- prelungirea anuală a axului = săgeata.
- prin ramificare laterală formează ramurile de schelet ale coroanei.
- se întâlneşte la formele de coroană globuloasă cu volum mare (piramide) sau de volum
redus (fus), cât şi la cele aplatizate (palmete).

 Ramurile de schelet de ordinul I (şarpante, braţe), se formează prin ramificarea directă a

axului. - după modul de inserţie pe ax: - grupate câte 2-3 etaje (piramide, palmete)
- în spirală la distanţe variabile (piramida neetajată).

 Ramurile de schelet de ordinul II (subşarpante) se formează prin ramificarea celor de ordinul I

şi dispuse la majoritatea formelor de coroană bilateral-altern-extern.
- unghiul de ramificare sau de creştere este unghiul format între ramura analizată şi linia
verticală, imaginară ce trece prin punctul ei de inserţie.
- unghiul de divergenţă sau de deschidere se referă la unghiul format, în plan orizontal,
între două şarpante alăturate din cadrul aceluiaşi etaj.
2. Bioelementele semipermanente, se înlocuiesc periodic.

 Ramurile de semischelet sunt ramificaţii de ordin superior (III-V), suportul de susţinere a ramurilor
de rod, muguri, lăstari, flori, fructe. Au dimensiuni reduse 10-100 cm lungime şi 1-2 cm diametru. Se
intervine asupra lor prin scurtare pentru revitalitalizare sau suprimare a celor îmbătrânite care
îndesesc coroana.

 Ramurile de rod se formează pe ramurile de semischelet sau chiar pe cele de schelet în funcţie
de specificul de fructificare.
3. Bioelementele cu durată scurtă de viaţă: muguri, lăstari, frunze, flori, fructe, au durata de
viaţă de câteva zile (florile) sau 2-3 ani muguri dorminzi.
 Mugurii - sunt biolemente de creştere şi rodire care se formează anual pe lăstari, în axila frunzelor
sau chiar pe rădăcini.
 După poziţia pe ramură mugurii pot fi:
- Mug. terminali au poziţie apicală pe ramurile de 1 an, dominanţă apicală asupra celorlalţi muguri. Pot fi
vegetativi, la lăstarul terminal de prelungire sau de rod (mixti), la pomacee.
- Mug. laterali (axilari) situaţi la nodurile meritalelor. Pot fi solitari (măr, păr, cireş, vişin) sau grupaţi câte 2-
6 astfel: 1 mugur principal restul fiind mug. stipelari suplimentari colaterali sau seriali.
- Mug. dorminzi situaţi axilar la baza ramurilor anuale sau multianuale. Pornesc în vegetaţie în cazul
tăierilor puternice, a mutilării accidentale sau în cazul pomilor bătrâni dând naştere la lăstari lacomi.
- Mug. adventivi au poziţie nedeterminată, situaţi pe ramuri şi pe rădăcini.
 După funcţiile pe care le îndeplinesc mugurii pot fi:
- Mug. vegetativi, asigură creşterea şi ramificarea tulpinii şi înmulţirea prin altoire.
- Mug. de rod, provin din mugurii vegetativi prin inducţia antogenă şi diferenţiere ulterioară.
Şi aceştia pot fi: - floriferi, alcătuiţi din: 1 floare la cais, piersic, migdal; 1-2 flori la prun;
1 inflorescenţă la cireş şi vişin
- mixti, alcătuiţi: dintr-o rozetă de frunze şi o inflorescenţă (măr şi păr); un lăstar
fertil cu o floare terminală (gutui); un lăstar fertil cu inflorescenţe axiale (arbuşti).
 Lăstarii sunt organe de creştere care provin din evoluţia mugurilor vegetativi.
- au lungimea de 1 -1 50 cm, culoare verde, sunt formaţi din noduri şi internoduri, poartă frunze în
axila cărora se formează noi muguri.
- pot fi lăstari terminali, laterali, concurenţi, anticipaţi, lacomi, fertili.
- lăstarii la sfârşitul perioadei de vegetaţie, după căderea frunzelor, devin ramuri anuale.
 Frunzele sunt organe vegetative care se formează pe lăstarii proveniţi din mugurii vegetativi şi mixti.
 Florile
 Fructele
 CLASIFICAREA SPECIILOR POMICOLE

După caracterele frunzelor: - cu frunze simple: - cu limb întreg

- cu limb lobat
- cu frunze compuse: - palmate
- imparipenate
După felul fructelor: a) pomacee sau seminţoase (măr, păr, gutui, moşmon, scoruş)
b) drupacee sau sâmburoase (cireş, vişin, prun, piersic, cais etc.)
c) nucifere (nuc, alun, castan, migdal)
d) bacifere (afin, soc, căpsun, frag, mur, măcieş, agriş, cătină etc.)
e) specii subtropicale (lămâi, portocal, mandarin, portocal, smochin, rodie, kiwi, curmal).

a b