1.

Caractere generale ale Gymnospermelor

- exclusiv lemnoase sub formă de arbori, arbuşti, rar subarbuşti (cârcelul)

- Sporofitul (corpul vegetativ): -este un corm alcătuit din rădăcină, tulpină şi frunze;

-la maturitate se adauga floarea, organizată sub forma unui con (strobil)

-prezinta canale rezinifere caracteristice (cu putine exceptii)

- Rădăcina cormului: rămuroasă, ramificată monopodial sau simpodial

- Tulpina: -lemnoasă, îngroşată secundar

-reprezentată printr-un ax simplu sau ramificat monopodial, simpodial sau dichotomic

-tulpinile sunt articulate, cu noduri şi internoduri evidente

- Ramuri: lungi (macroblaste) cu ramuri scurte (microblaste) persistente sau care cad odată cu frunzele

- Vasele lemnoase: -de tipul traheidelor scalariforme şi spiralate sau cu punctuaţiuni areolate

-traheele sunt prezente numai la unele Gnetatae ( la cârcel)

- Tuburile ciuruite din cadrul floemului sunt lipsite de celule anexe

- Frunzele: -mari (macrofile), penat-divizate asemănătoare ferigilor-frunze pteridoide, sau bilobate

-la gimnospermele evoluate din ord. Pinales- frunze mici (microfile) aciculare, solziforme, uneori

scvaviforme

-cu aspectul unor panglici lungi, cu creştere bazală, continuă

-frunze persistente, schimbându-se pe rând, odată la 2-12 ani

- Nervaţiunea frunzelor: dichotomică (ginkgo), penată (cycas) , uninervă (pinaceae) sau paralelă

(welwitschia)
- Florile: -unisexuate, monoice (pinatae) sau dioice (taxus)

-bisexuată (numai la gimnospermele arhaice, astazi fosile din ordinul Bennettiales)

-lipsite de înveliș floral (achlamidee) sau cu un periant foarte redus (gnetatae)

-grupate în inflorescenţe simple, sub forma unor conuri (pinaceae) sau în inflorescenţe spiciforme

(ginkgo)

- Florile bărbăteşti: stamine (microsporofile), în general solziforme, au la bază 2-20 saci polinici

(microsporangi)

- Grăunciorul de polen (microsporul): -este învelit în două membrane (intina şi exina), între care la unele

pinaceae se află 2 pungi cu aer ce servesc la plutire

-se formează în tetrade din ţesutul arhespor al sacilor polinici (contin

cate 1 celulă vegetativă, 2 celule protaliene (microprotal redus) şi 1 celulă generativă (anteridială) care va da

naştere la 2 spermatii (la gimnospermele evoluate) sau la anterozoizi pluriflagelaţi (la cele inferioare) )

- Florile femeieşti: alcătuite din carpele (macrosporofile) de formă foliară şi pluriovulate (la primitive-cycas)

sau de forma unor solzi cu 2 ovule la bază (evoluate-pinatae)

- În nucela ovulului (macrosporange), dintr-o celulă sporogenă se formează 4 macrospori, 3 se resorb iar

unul va da naştere endospermului primar (macroprotalului)

- Macrosporangele: învelit într-un integument pluristratificat sau 2 integumente (la genul gnetatae)

- Arhegoanele (gametangii femeieşti), mult reduse fata de cele de la pteridofite, se formează din celule ale

endospermului primar şi conţin oosfera.

- Gimnospermele sunt plante heterospore endoprotaliene deoarece microprotalul este inclus în microspor iar

macroprotalul în macrosporange.
- Polenizarea: anemogamă (se realizează prin vânt-la majoritatea gimnospermelor) sau entomogamă (prin

intermediul insectelor-la unele gnetatae).

- Fecundaţia: -proces îndelungat (de la polenizare până la fecundarea oosferei trece 1 an (la pinus) sau mai

mult (larix)).

-simplă, numai oosfera este fecundată

-zoidiogamă, se realizează prin anterozoizi pluricelulari mobili formaţi în camera polinică în

urma germinării polenului (la gimnospermele primitive-ginkgoatae).

-sifonogamă realizânduse prin intermediul unui tub polinic care asigură transportul spermatiilor

la oosfera arhegonului închis în ovul (la pinatae).

- Ciclul de dezvoltare: digenetic, haplo-diplofazic, caracterizat prin alternanţa generaţiilor haploidă

(gametofitică) şi diploidă (sporofitică)

- Gametofitul unisexuat: -foarte redus şi protejat de către sporofit,

-reprezentat de: -spori (microspori şi macrospori)

-protale (micro- şi macroprotal)

-gametangii (anteridii şi arhegoane) cu gameţi (anterozoizi sau

spermatii şi oosfere)

- Generaţia gametofitică se încheie odată cu fecundarea oosferei de către un gamet mascul.

- Generaţia sporofitică (sporofitul) predominantă ca durată şi volum ca urmare a adaptarii la mediul terestru;

începe odată cu formarea zigotului.

- Zigotul va da naştere prin diviziuni mitotice repetate la unul sau mai mulţi embrioni fixaţi de endospermul

primar (printr-un suspensor) care îi hrăneşte.

- În urma fecundaţiei, ovulul se transformă într-o sămânţă, care la gimnosperme (gr. gymnos = golaş) nu este

închisă în fruct deoarece carpelele nu formează un perete ovarian.

- Sămânţa reprezintă sporofitul în miniatură, capabil să se detaşeze de planta mamă, prevăzut uneori cu o

aripioară membranoasă, usor luata de vant (la pinaceae).

- În condiţii prielnice, embrionul aflat în stare de latenţă germinează, va forma plantula iar apoi planta matură

cu flori unisexuate.

- Apariţia seminţelor la gimnosperme a reprezentat un salt uriaş în procesul de evoluţie a plantelor deoarece

prin acestea se asigură atât protecţia cât şi nutriţia embrionului.

2.Clasele Cycadatae și Gynkgoatae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și

importanță

I) Clasa CYCADATAE

- arbori şi arbuşti dioici cu tulpini columnare, în vârful cărora se află frunze penate (pteridoide) dispuse în

buchete, asemănătoare ferigilor.

- Ovule mari, ortotrope, asemănătoare seminţelor care adesea prezinta un tegument carnos, colorat, rezultat

din ingrosarea integumentului.

- Seminţele sunt diseminate într-un stadiu timpuriu, cu embrionul slab dezvoltat sau nedezvoltat.

- Fecundaţia este zoidiogamă (cu anterozoizii pluriciliaţi ajungând la oosferă prin lichidul din camera

polinică).

- Polenul nu prezintă saci aeriferi.

1. Ordinul Pteridospermales (Cycadofilicales)

- arbori sau arbuşti fosili cu aspect de ferigi

- prezentau ovule adevărate, ce se transforma în seminţe în urma fecundaţiei

- sporofile diferenţiate în macro- şi microsporofile care nu erau dispuse sub forma uor conuri florale tipice.

- microsporangii grupaţi sub forma unor sinangii.

- Dupa polenizare macrosporangele (ovulul) se desprinde de planta mamă după polenizare, căde pe pământ,

fecundaţia are loc ulterior.

- Filogenetic reprezintă un grup de legătură între pteridofitele eusporangiate şi gimnospermele cicadale, de

unde şi denumirea lor de Cycadofilicales.

Reprezentanţi: Lyginopteris oldhamia (Carbonifer), Glossopteris sp., Pecopteris sp., Crossotheca sp.,
2. Ordinul Caytoniales

- specii fosile (Caytonia sp.) cu sporofile penate şi ovule tipice protejate prin răsucirea circinată a frunzei,

asemănător unui ovar. Polenul lor avea saci aeriferi.

3. Ordinul Cycadales

Increngatura Spermatophyta => subincrengatura Gymnaospermae => clasa Cycadatae

- arbori tropicali actuali, dioici.

- Trunchi columnar terminat cu un buchet de frunze mari, pteridoide, in mijlocul carora se formeaza un con

mare unisexuat format din numeroase sporofile.

Cycas revoluta -arbore tropical, trunchi gros, acoperit de resturile tecilor foliare, in varful caruia se afla un

buchet de frunze mari, pieloase penat-divizate, asezate in spirala.

-conul barbatesc, format din stamine solziforme brunii, pe care se prind numeroase antere

concrescute cate 3.

-conul femel -carpele cu aspect foliar

-varf penat-divizat

-prezinta de-a lungul rahisului ovule mari cu tegument carnos, portocaliu-

rosietic, comestibil

Importanta: scopuri ornamentale

Cycas circinalis -arbore inalt, 15 m, creste in padurile din sudul Italiei si in Filipine

Importanta: scopuri ornamentale

II) Clasa GINKGOATAE

Ordinul Ginkgoales

Increngatura Spermatophyta => subincrengatura Gymnospermae

- Arbori dioici, cu frunze bilobate, dichotomic (bifurcat) nervate.

- Florile barbatesti: grupate sub forma unor inflorescente spiciforme, la baza frunzelor.

- Florile femeiesti: formate din 2 ovule pedunculate, ortotrope (drepte), nude, dintre care numai unul este

fertil.

- Seminte mari, de aspectul unor corcoduse galbene (numite galbule) cu tegument carnos comestibil,

provenit din ingrosarea integumentului.

Ginkgo biloba (arborele de pogode) -arbore inalt, originar din China cu frunze bilobate de aspecutul unor

evantaie, cu nervatiune dichotomica, care cade toamna de pe microblaste.

-cultivat in Asia, America si Europa ca arbore decorativ.

Importanta: -imbunatatirea circulatiei sangelui, ajuta la reducerea riscului de afectiuni cardiovasculare sau

atac cerebral

-sprijina memoria

-educerea simptomatologiei ADHD

3. Clasa Pinatae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță

- plante lemnoase actuale şi fosile, ramificate monopodial (un singur ax principal), răspândite în general în

zonele cu climat temperat şi rece mai rar in cele tropicale (podocarpus sp.).
- flori unisexuat monoice (unisexuate), rar dioice, formate din sporofile solziforme fixate pe o axă sub

forma unor conuri.

- polenul prezintă saci aeriferi.

- gameţii masculi sunt întotdeauna neflagelaţi, de tip spermatii.

- ovulele lipsite de cameră polinică.

- Pe protalul femel (endospermul primar) se formează două sau mai multe arhegoane.

- Fecundaţia este întotdeauna sifonogamă.

- seminţele sunt uscate, cu tegumentul sclerificat, prevăzut cu o aripioară membranoasă cu rol

în diseminare.

- Cuprinde 2 ordine: Cordaitales (fosil) şi Pinales (Coniferales) (actual)

1.Ordinul Cordaitales

- arbori fosili înalţi de pana la 20-30 m, care formau păduri întinse în locurile umede de pe marginea apelor.

- trunchiurile ramificate monopodial.

- frunze mari liniare sau lanceolate, cu nervaţiune dichotomică.

- inflorescenţele mascule grupate în amenţi spiciformi la baza frunzelor.

- inflorescenţele femele formate din fascicule de ovule pedunculate.

- prin structura tulpinii, cu canale rezinifere în razele medulare şi florile grupate amentiform, sunt

consideraţi strămoşii coniferelor sau cel puţin descendenţi din aceeaşi strămoşi comuni.

Reprezentanţi: Cordaites laevis, Cordaianthus concinnus (cu flori bărbăteşti grupate sub forma unor conuri

axilare).
2.Ordinul Pinales

Increngatura Spermatophyta => subincrengatura Gymnospermae => clasa Pinotae

- arbori/arbusti ramificati monopodial

- Frunze: mici asciculare sau solziforme persistente la majoritatea speciilor (exceptie: Larița).

- in lemn, scoarta si frunze contin canale si pungi rezinifere, secretoare de rasini.

-Formeaza in zonele montane intinse paduri de confiere.

- Trunchiul se ingroasa prin activarea cambiului din cadrul fasciculelor bicolaterale.

- Florile: unisexuat monoice, rare ori dioice, sunt nude, lipsite de invelis floral, grupate sub forma unor conuri

sau amenti (inflorescenta).

- Conul barbatesc: -o singura floare formata din numeroase stamine solziforme inserate spiralat pe o axa.

-la baza conului se afla niste solzi sterili=> un fel de perigon primitiv.

-pe fata interioara a solzilor staminali se afla 2-8 saci polinici cu numeroase grauncioare

de polen.

-Dupa polenizare, conurile barbatesti cad pe pamant.

- Conul femeiesc: -inflorescenta alcatuita dintr-un numar mare de flori inserate spiralat pe o axa.

-fiecare floare -alcatuita dintr-o carpela (solz fertil) si o bractee (solz steril).

-pe fata superioara a fiecarei carpele: 2-20 ovule anatrope.

- Polenul: forma globuloasa, uneori trilobata datorita exinei care se dilata lateral urmand 2 saci aeriferi.

- Semintele: in general aripate, de aspectul unor samare.

 Ordinul Pinales cuprinde mai multe familii: Pinaceae, Araucariaceae, Taxodiaceae, Cupressaceae.

1.Familia Pinaceae:

- arbori/arbusti monoici.

- Frunze aciculare.

- Canale rezinifire in organele vegetative.

- Solzi staminali, 2 saci polinici.

- Carpelele: 2 ovule anatrope. Grauncioarele de polen au saci aeriferi.

Abies alba (bradul) -arbore inalt

-coronament cilindric

- Frunze aciculare emarginate la varf dispuse pectinat (in acelasi plan) pe ramuri

- pe dosul frunzelor: 2 canale rezinifere de aspectul unor dungi albicioase.

- formeaza bradete pure sau amestecuri cu molidul si cu fagul.

- Conurile femeiesti -erecte, cu solzii carpelari rotunjiti si caduci.

-Importanta: -lemn de calitate, însă este inferior celui de molid

-produce substante pentru tăbăcirea pieile crude

-constituie un element de rezistenţă în calea vântului

Pinus sylvestris (pinul): -inalt

- Ritidom (strat extern al scoarței) roșietic

- Frunze aciculare, grupate cate 2 pe microblaste unite la baza intr-o teaca vaginata

- Inflorescentele barbatesti formeaza conuri compuse

 - Conurile femeieste: mari, formate din solzi carpelari sclerificati

- formeaza pinete sau paduri de amestec, creste adesea pe versantii stancosi sau in

turbarii.

Importanta: -lemn de calitate superioară

Pinus cembra (zâmbrul): -arbore inalt (20-25m) ocrotit prin lege, raspandit mai ales spre limita superioara a

molidului si in etajul subalpin.

- Frunze aciculare tari, rigide trimuchiate, cu o lungime de 10 cm, de culoare

verde-intunecat si lucitoare, sunt grupate cate 5 intr-o teaca comuna.

- Conurile: ovoidale si erecte, contin seminte mari, nearipate, cu miez comestibil

numite coconari, asemanatoare unor alune.

- Lemnul: maro-inchis, foarte rezistent utilizat la fabricarea mobilei si in sculptura.

Importanta: - Este un arbore rezistent la ger, dar foarte sensibil la lumina. In RO creste izolat, insular sau in

grup la altitudini ridicate mai ales in vaile glaciare din mtii calimani, rodnei, fagaras, parang si mai ales in

retezat unde urca la peste 2000 m.

Picea excelsa (Picea abies) (Molidul): -arbore înalt cu coronament conic

- Frunze aciculare, pungente, dispuse spiralat pe ramuri

- Conurile femeieşti sunt pendente (la maturitate cad în întregime

deoarece solzii carpelari nu se desprind de pe axă).

- formează molidişuri pure sau de amestec, cu bradul şi fagul (spre

limita inferioară).

Importanta: -lemn foarte valoros (greu, elastic, estetic) folosit în industria mobilei, cherestea, celuloză

-lemnul este utilizat la instrumente muzicale şi construcţii aeronautice, din cetina se obtin uleiuri
Pinus nigra (Pinul negru): -arbore cu ritidomul (strat extern al scoarței) negru-cenuşiu

- Frunze aciculare lungi de 8-18 cm, tari, rigide, grupate câte 2 într-o teacă

comună.

- Conurile femeieşti de culoare brun-roşcată sunt mari, lucioase, cu solzii

carpelari groşi şi tari, bogaţi în sclerenchim (țesut alcătuit din celule moarte, cu membrane îngroșate).

Importanta: - se cultivă frecvent ca arbore ornamental sau forestier, mai ales pe substrat calcaros.

- se planteaza in parcuri, gradini

- specie banatica endemică (traieste doar intr-o anumita zona) în Banat unde creşte mai ales pe

calcare

Pinus mugo (Pinus montana) (Jepul): -arbust ocrotit cu ramurile culcate la pământ la bază, oblic

ascendente spre vârf.

- Frunze aciculare tari, rigide, grupate câte 2 într-o teacă comună.

- Conurile mici sunt de culoare brun-roşcată.

- formează tufărişuri dese numite jnepenişuri în etajul subalpin din M-

ţii Carpaţi.

Importanta: rol tampon între limita superioară a pădurilor şi golul alpin

Larix decidua (Lariţa, Zada): -arbore înalt până la 50 m, sporadic în pădurile de conifere.

- Frunze aciculare moi, scurte (2-4 cm), de culoare verde-deschis, grupate în

fascicule de 20-30 pe microblaste.

- Frunzele se îngălbenesc și cad în fiecare toamnă de pe ramuri

- Conurile femeieşti sunt mici, erecte, de culoare roşietică, cu marginea solzilor

carpelari este răsfrântă în afara conului.

 - creşte sporadic în pădurile de conifere, mai rar pe stâncăriile subalpine și

alpine (până la 2050 m altitudine în Bucegi), izolat sau sub forma unor pâlcuri (M-ţii Bucegi, Apuseni,

Ceahlău, Ciucaș, Lotru, etc).

-este o specie europeană, răspândită în M-ții Alpi și Carpați.

-formează arborete pure numai în Ceahlău ”Poliţa cu Crini”

-crește în amestec cu molidul, zâmbrul, fagul, mesteacănul

-in zonele montane, se cultivă în parcuri ca arbore ornamental.

Importanta: -lemn de calitate excelenta, folosit pentru mobila fină

-produce răşină valoroasă.

Cedrus atlantica (Cedru algerian): -arbore înalt (până la 30-35 m) originar din M-ții Atlas (Maroc, Algeria,

Tunisia).

- port conic, cu ramuri orizontale aplatizate, cu creştere rapidă.

- Frunze aciculare rigide, persistente pe ramuri, de culoare verde-

albăstruie, grupate câte 25 pe microblaste.

- Conurile sunt ovoide, mici, erecte, brune, cu solzii carpelari caduci şi

se maturează la 3-5 ani.

- se dezvolta bine in soare si in semiumbra si se adapteaza pe diferite tipuri

de sol (chiar si calcaroase), dar nu cu exces de umiditate.

Importanta: scopuri ornamentale in zona Mediteraneana.

Cedrus deodara (Cedru de Himalaya): -arbore originar din M-ții Himalaya, cu port larg si regulat.

-Frunze aciculare verzi-aurii, de 2-5 cm lungime grupate câte 20-30

pe microblaste.

- Vârful arborelui este aplecat

- ajunge la 12-15 m înălţime în parcurile europene

- în mediul natural creşte foarte înalt (40-50 m)

- creşte spontan în M-ţii Himalaya şi în Afganistan, până la înălţimi de

3500 m.

- poate atinge vârsta de 2000-3000 de ani

- se dezvolta bine in plin soare

- in iernile mai reci isi pierde o parte din ace, dar acestea se refac

primavara.

Importanta: -lemnul de cedru este aromat, folosit la fabricarea tămâiei

-lemnul are proprietăți antifungice și antibacteriene

2.Familia Araucariaceae:

- cuprinde arbori înalți până la 50-65 m, cu trunchiuri drepte și ramuri simetrice, cu frunze persistente.

- sunt foarte rezistenți la vânturile din zonele de coastă.

- Conurile sunt globuloase și au nevoie de 18 luni pentru a se matura; se dezintegrează la maturitate pentru a

elibera semințele tari ca niște nuci, comestibile.

Araucaria araucana (Pin Chilian): -arbore înalt până la 30-40 m, dioic (rar monoic)

- originar din Chile și Argentina, cu trunchi conic sau piramidal.

 - exemplarele adulte pot avea aspect de umbrelă, prin uscarea ramurilor inferioare.

- preferă solurile acide, vulcanice, bine drenate

- specie periclitată la nivel global

- poate suporta temperaturi scăzute, de până la -20 grade

Importanta: -cultivată pentru aspectul său exotic

Araucaria excelsa: -arbore înalt de până la 50-65 metri, monoic, originar din insulele Oceanului Pacific

(Norfolk, Noua Caledonia și Noua Zeelandă).

Importanta: cultivat ca arbore ornamental în America de sud, Australia, Noua Zeelandă, coastele sudice ale

Americii de Nord, dar și în vestul Europei.

3.Familia Taxodiaceae:

- arbori cu frunze aciculare/scvaviforme

- carpelele conurilor femeiesti prezinta 2-12 ovule otrotrope

- staminele conurilor barbatesti prezinta 2-8 saci polinici

- grauncioarele de polen nu au saci aeriferi

Taxodium distichum (chiparos de balta): -arbore originar din America de N

- locuri mlastinoase

- Radacinile se afla sub apa, prezinta prelungiri cu rol

respirator=pneumatofori, care ies la suprafata solului sub forma unor bete.

- Frunzele- caduce toamna, aciculare, dispuse distich pe ramurile scurte.

- Conurile femeiesti- mici, globuloase, contin seminte trimuchiate

Importanta: scopuri decorative in Ro, pe malul apelor sau in locuri mlastinoase.

Sequiodendron gigantum (arborele mamut): -urias, ocrotit prin lege, originar din California, M-tii Siera

Nevada, inalt (peste 100m)

- atinge varsta de 5000 ani

- Frunzele de pe ramuri, mici, persistente, scvaviforme.

- conurile sunt mici, ovoidale, brun-roscate

Importanta: plantat in Romania in cateva parcuri si gradini botanice (Baile herculane, resita, bucuresti,

macea).

4.Familia Cupressaceae:

- arbori si arbusti cu frunze mici, solziforme, rareori aciculare cu dispozitie opusa sau verticilata.

- staminele conurilor barbatesti au 3-5 saci polinici

- carpelele conurilor femeiesti- 2-20 ovule

- conurile de forma globuloasa ,au consistenta lemnoasa sau carnoasa.

Iuniperus communis (ienuparul): -arbust dioic, scund (2-3m), ramificat

-Frunze persistente, aciculare, ascutite la varf, grupate in verticile de cate

3; au cate o dunga albicioasa pe fata superioara.

- Conurile femeiesti: mici, sferice, cu solzi carnosi concrescuti (adica

inchid la interior 3 seminte), cu aspectul unor pseuodobace- boabe de ienibahar, verzi la inceput si negre-

albastrui la maturarea semintelor (dupa cca.2 ani de zile).

Importanta: -frunze utilizate in alimentatie drept condiment la prepararea unor bauturi vitaminizante -

vitamina C, sau ca aromatizante pentru fabricarea ginului.

-creste in pajisti si raristi de padure din zona montana. Poate trai pana la 2000 ani.
Thuja orientalis (arborele vietii): -arbust columnar, unisexuat monoic originar din China.

- Frunze persistente solzoase, turtite

- Conurile barbatesti sunt foarte mici dispuse catre varful ramurilor

- Conurile femeiesti sunt formate din solzi carpelari pielosi; la maturitate

devin carnosi, de culoare verde-albastruie prevazuti cu niste expansiuni sub forma de cornite.

Importanta: scopuri decorative

Thuja occidentalis (arborele vietii) -arbust permanent verde originar din America de Nord cu înălţime de

până la 10-12 m

- Frunze solzoase, turtite, imbricate, mai late decat la precedenta specie

- Conurile sunt mici, lemnoase, brunii, formate din solzi imbricaţi, ce

adăpostesc seminţe mici, aripate

- crestere lent si se dezvolta bine în plin soare şi în semiumbră

- rezista la ger şi nu suporta excesul de umiditate din sol. Rezistenta la

tundere.

Importanta: scopuri decorative

Cupressus sempervirens (chiparosul): -arbore ornamental inalt cu port piramidal de origine E-Medit.

- Frunze solziforme alipite de lastari.

- Conuri mici, globuloase

- arbore iubitor de lumina, sensibil la ger cultivat mai ales in zona

sudica a tarii.

Importanta: scopuri decorative

4. Clasa Gnetatae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

- caractere intermediare intre pinatae si angiosperme, prin caracterele lor particulare facand trecerea catre
angiosperme.
- Plante lemnoase nerăşinoase (arbori, arbuşti, subarbuşti), cu lemnul secundar format atât din traheide cât

şi trahee.

- Frunzele sunt mici şi opuse, cu unele excepţii (Welwitschia).

- Florile unisexuat dioice sunt grupate în inflorescenţe şi au un înveliş floral (perigon) rudimentar prin care se

apropie de angiosperme.

- Ovulele sunt ortotrope, cu 2 integumente (cel intern se prelungeşte deasupra micropilului într-o formaţiune

asemănătoare unei pâlnii numită tubilus, care prefigureaza stilul si stigmatul de la angiosperme).

- Tubilusul are rol de a recepta grăuncioarele de polen şi a le conduce spre camera polinică.

- Ovulele sunt protejate de 2-3 perechi de bractee care formează un fel de ovar primitiv (de unde si

denumirea de clamidosperme)

- unele specii (Welwitschia), la nivelul florilor bărbăteşti se întâlneşte un ovul steril, caracter care le

apropie de floarea hermafrodită a Angiospermelor.

- unele specii (Ephedra) prezintă un început de dublă fecundaţie şi formează un endosperm secundar la fel

ca la Angiospermae; astfel ambii nuclei spermatici au rol fecundator: unul fecundează oosfera formând

zigotul iar celălalt se uneşte cu celula ventrală din arhegon.

- embrionul prezintă 2 cotiledoane.

- Polenizarea este entomogamă (entomofilă) la unele specii, la fel ca la majoritatea Angiospermelor.

1. Ordinul Ephedrales

Taxonomice: increngatura Spermatophyta => subincrengatura Gymnospermae => clasa Gnetatae

Familia Ephedraceae

- Arbusti, subarbusti sau liane, cu tulpini vargate, artiulate,

- Frunze soziforme reduse

- Flori unisexuat dioice

Ephedra distachya (carcelul): -subarbust dioic

- Ramuri verzi, articulate, terminate sub forma unor carcei

- Frunze solziforme, mici, dispuse opus la noduri

- in lemn au trahee

- Organele aeriene contin alcaloidul ephedrina, cu numeroase actiuni

terapeutice.

- Florile barbatesti: -reprezentate de o stamina formata din anterofor (filament gros) si 2 saci polinici

-la baza fiecarei stamine se afla un invelis floral primitiv format din 2 bracteole opuse si

concrescute.

-mai multe stamine se grupeaza la un mod=> inflorescente elipsoidale pedunculate de

culoare galbena

- Florile femeiesti: -reprezentate de cate un ovul

-protejate la baza de mai multe perechi de bractee

-bracteele se grupeaza de obicei cate 2 in inflorescentele femeiesti la nodurile unor ramuri

ale tulpinii.
- Semintele au aspect de bace false (incomplet inchise intr-un invelis carnos, portocaliu-rosietic ,comestibil

provenit din integumentul extern si cateva bractee)

Importanta: -crește pe nisipurile litorale, in Delta Dunarii dar si in alte localitati din Transilvadia (cheile

turzii, sebes)

Ephedra triandra:- arbust din America de Sud, care poate ajunge la înălţimea de 5-8 metri.

2.Ordinul Gnetales

Gnetum gnemon: -liană tropicală cu frunze ovate şi flori mici, unisexuate, dispuse verticilat sub forma

unor spice

Importanta: -se cultivă frecvent pentru seminţele sale comestibile de aspectul unor prune.

3.Ordinul Welwitschiales (Tumboales)

Welwitschia mirabilis (Tumboa mirabilis): -arbust dioic, ocrotit, care creşte spontan numai în zonele

deşertice din sud-vestul Africii (în special în deşertul Namibiei).

- Trunchi conic de aspectul unui ciot, prevăzut cu 2 frunze lungi

(3-4 m), cu creştere continuă, bazală.

- Frunze persistente până la moartea plantei (2000ani)

- pe marginea trunchiului se afla conuri pedunculate mascule si

femele: flori uneori bisexuate, prevăzute cu un perigon redus

- Florile bărbăteşti sunt alcătuite din numeroase stamine la care

se adaugă uneori un ovul steril

- Florile femeieşti sunt formate din ovule lipsite de perigon, cu un

tubilus lung

Importanta: hrana pentru animale

5. Caractere generale ale Angiospermelor

-cea mai evoluata si curpinzatoare grupare de plante

- PLANTE LEMNOASE (arbusti,arbori,subarbusti) + PLANTE IERBOASE anuale, bienale sau perene

Radacini:-ramuroase

-pivotante

-fasciculate

Tulpini:-ramificate MONOPODIAL sau SIMPODIAL

-supraterane sau subterane (bulbi, rizomi,tuberculi)

-cresterea tulpinii in grosime se realizeaza pe seama activitatii cambiului si a

felogenului(meristeme secundare)

-cilindrul central este de tip EUSTEL sau ATACTOSTEL.

Eustelul- intalnit la maj angiospermelor dicotiledonate (si la gimnosperme)

-alc din numeroase fascicule colaterale dispuse in cerc, separate prin raze medulare

Atactostelul-angiosperme monocotiledonate

-alc din fascicule libero-lemnoase dispuse in parenchimul fundamental(dezordonat)

-FASCICULELE LEMNOASE sunt formate din trahee, traheidele sunt intalnite doar la speciile primitive

-FASCICULELE LIBERIENE sunt alc din tuburi ciuruite si celule anexe.

-Frunzele poti fi intregi, lobate sau sectate, dispuse altern, opus sau verticilat pe tulpini si ramuri.

- organul characteristic de REPRODUCERE este floarea.

- Floarea este prevazuta cu invelisuri florale (PERIANT si PERIGON) pt protejarea elementelor

reproducatoare (ANDROCEUL si GINECEUL)

- PERIANTUL este -DIPLOCLAMIDEU cand este diferentiat in caliciu si corolla

-MONOCLAMIDEU cand e format dintr-un singur invelis sepaloid sau petaloid

- Florile lipsite de invelis floral sunt ACLAMIDEE=nude

- Carpelele gineceului sunt unite prin marginile lor si formeaza o CAVITATE OVARIANA(ovar) care

inchide la interior OVULELE.

- Ovulele prezinta 2 integumente, care protejeaza NUCELA (macrosporangele)

- dintr-o celula a nucelei(2n) situate sub micropil se formeaza MACROSPORI, in urma meiozei.

- prin germinarea unui MACROSPOR(n) va rezulta SACUL EMBRIONAR (macroprotalul) cu 8 nuclei

care se diferentiaza in 7 celule: -2 SINERGIDE(n)

- oosfera(n) intre micropil

-3 ANTIPODE(n) situate la polul opus

-nucleul secundar(2n) situate in centru

- SACUL EMBRIONAR prezinta GAMETOFITUL FEMEIESC (endospermul

primar=macroprotal+arhegoane+oosfera), inchis in nucela (macrosporange) sporofitului.

- ANDROCEUL poate fi alc din stamine -libere(DIALISTEMON)

-unite prin filamentele lor in 1,2 sau mai multe

manunchiuri(monadelf, diadelf, poliadelf)

- fiecare STAMINA este formata dintr-o antera cu 4 saci polinici(microsporangia)

- din tesutul sporogen al sacilor polinici(2n), rezulta in urma meiozei GRAUNCIOARE DE POLEN

(microsporii) care reprezinta GAMETOFITUL BARBATESC.

- Gametofitul barbatesc este redus la 2 celule:

1) vegetativa mare, sferica(MICROPROTALUL)

2) o celula mica, lenticulara generative(ANTERIDIALA) care va da nastere la 2

NUCLEI SPERMATICI(gameti)

- Polenizare ENTOMOFILA sau ANEMOFILA

- intre elementele florale sau la baza lor se afla GLANDE NECTARIFERE=nectarine, care favorizeaza

polenizarea de catre insect

- polenul ajuns pe stigmatul florilor germineaza si da nastere unui tub polinic prin care nuclei spermatici vor

ajunge in sacul embrionarfecundatie SIFONOFAGA

-exista fenomenul de dubla fecundatie:

Un nucleu spermatic fecundeaza oosfera=ZIGOT PROPRIUZIS (2n)

Al doilea nucleu fecundeaza nucleul secundar=ZIGOTUL ACCESORIU(3n)

Din zigotul propriu zis se va dezvolta EMBRIONL in sacul embrionar al ovulului

Din zigotul accesoriu se va dezvolta ENDOSPERMUL SECUNDAR,bogat in substante

albuminoide,care hranesc embrionul

Dupa fencundatie OVULUL se transforma-n SAMANTA, inchisa intr-un FRUCT rezultat din

concresterea peretelui ovarian si a unor bractee saua altor componente ale florii(receptacul, stil, st igamt.

- Ciclul de dezvoltare este DIGENETIC, HAPLO-DIPLOFAZIC, cu reducerea la maxim a generatiei

gametofitice, care devine microscopica si bn protejata de catre sporofit

6. Caractere generale ale clasei Dicotiledonatae (Magnoliatae).

- specii ierboase si lemnoase

- Embrionul prezinta -2 cotiledoane

-rar unul singur rezultat -din reducerea unui cotyledon

-prin concresterea celor 2 initiale

-cotiledoanele pot lipsii

- Radacini -pivotante sau ramuroase

-provin din radicula embrionului si persista toata viata

-la unele specii, radacina primara dispare si este inlocuita de radacini adventive

- Tulpini -ierboase sau lemnoase

-au cilindru central de tip eustel

-cu fascicule libero-lemnoase dispuse pe unul sau mai multe cercurisunt fascicole colateral

deschise, avand la mijloc cambiu intrafascicular care va genera structuri secundare

- Frunze -pe tulpina

-limbul are nervatiune reticulata

-penata sau palmata

-uneori de tip arcuat (genul plantago)

- Flori -pe tipul 5 sau 4, rar pe tipul 3

-diploclamidee cu dispozitie ciclica la speciile evoluate

-monoclamidee, cu dispozitie spirociclica la speciile mai primitive

- la unele specii (piperacee) se dezvolta din tesutul nucelar un perisperm seminal

- endospermul secundar de tip celular, adica diviziunea nucleului triploid din sacul embrionar este urmata

de citokineza (diviziunea citoplasmei)

- formarea grauncioarelor de polen(n) in sacii polinici(2n) in urma unei diviziuni meiotice are loc simultan,

pt ca peretii despartitori apar numai dupa a doua diviziune.

7. Ordinul Papaverales – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță

Taxonomie: Increngatura Spermatophyta=> Subincrengatura Angiospermae=> Clasa Dicotyladonatae=>

subclasa Magnollidae

- alcaloizi in organe vegetative

- placentatia parietala (ovule prinse pe peretii laterali)

1.Familia Papaveraceae

- plante ierboase cu frunze alterne, simple/compuse

- contin vase laticifere articualte care secreta latex

- Flori hermafrodite, actinomorfe (simetrie radiala), solitare sau grupate

- periant (invelis floral) format din 2 sepale caduce si 4 petale libere

- Androceu alcatuit din numeroase stamine

- Gineceu format din numeroase carpele unite

- formula florala:* K 2 C 2+2 A ∞ G (∞ - 2)

Papaver somniferum (mac de gradina): -planta anuala

- Frunze mari (bazale-petiolate; superioare-sesile)

- Flori mari, solitare, cu 4 petale de culoare rosie, alba sau violet,

maculate la baza

- Fructul - este o capsula poricida cu stigmatul disciform persistent

pe fruct

-contine numeroase seminte mici de culoare neagra violet

- Semintele sunt utilizate pt prepararea prajiturilor, produse de

patiserie, ulei de calitate superioara pt fabricarea vopselurilor.

- intreaga planta, fara seminte, contine un latex de culoare alba,

bogat in alcaloizi

- latexul alb se brunifica in contact cu aerul

- din latexul obtinut prin incizarea capsulelor verzi (imature) se

obtine opiul brut de culoare bruna, care contine mai multi alcaloizi dintre care cei mai importanti sunt:

morfina, papaverina si codeina

Papaver roeas (mac de câmp): -planta anuala

- Tulpina ramificata

- Frunze penat-divizate, acoperite cu peri densi

- in varful tulpinii se afla o floare mare cu 4 petale de culoare rosie, patate

cu negru la baza

- Fructul este o capsula globuloasa, cu stigmat sesil, stelat

Chelidonium majus (rostopasca): -planta perena, intalnita in locuri umede, umbroase

 - Tulpina aeriana este ramificata, cilindrica, acoperita cu peri lungi si rari

- Frunzele sunt imparipenat-sectate

- Flori galbene dispuse in umbele simple in varful ramificatiilor tulpinii.

- Fructul este o capsula silicviforma

- toate organele vegetative contin latex de culoare portocalie, caustic,

utilizat la arderea negilor

- latexul contine alcaloidul chelidoniina cu actiune sedativa, usor

narcotica

Importanta: -planta este utilizata si la tratarea unor afectiuni hepato-biliare

2. Familia Fumariaceae

- specii ierboase

- Flori zigomorfe grupate in inflorescente racemoase

- fara canale laticifere

- Petale prevazute cu pinteni nectariferi la maj specilor

- au stamine si carpele numeroase

- Fructul este o achena sau o capsula polisperma

Formula florala: % K 2 C 2+2 A 4 G (2)

Fumaria officinalis (fumarita): -planta anuala

- Frunze alterne, penat-sectate, cu lacinii liniari verzi albastrui

 - Flori mici, roz violete, pintenate, grupate in raceme terminale

Importanta: -in culturi, pajisti sau pe terenuri virane

Coridalis solida (brebenei): -planta vernala perena printr-un bulb sferic

- pe tulpina se afla 2-3 frunze lung petiolate, dublu trifoliate

- Florile roz, purpurii sau albe, cu flori movulii sunt ZIGOMORFE, dispuse in

raceme terminale

- Fructul este o capsula

Importanta: -raspandit in padurile de foioase

Dicentra spectabilis (cerceii doamnei): -planta perena

- cultivata ca planta ornamentala datorita florilor cordiforme de

culoare roz, rosii, albe

- Flori turtite lateral, dispuse in raceme pendule de 3 pana la

12

- Frunze trilobate, opuse, de culoare verde inchis

- infloreste primavara: din aprilie pana la sfarsitul lui iunie

8. Familia Ranunculaceae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

clasa Dicotiledonate => subclasa Magnolide =>ordinul Ranales/Ranunculales

- plante ierboase, rar lemnoase

- Carpele sunt apocarde reduse la unele specii la un numar mic de elemente

- Polenizare entomofila, rar anemofila

- Organele vegetative contin alcaloizi (anemonina, delfina, aconitina, berberidina)

1.Familia Ranunculacee:

- plante ierboase sau lemnoase sub forma de liane

- Radacina principala este inlocuita de radacini adventive care apar pe tulpinile subterane

- Flori solitare sau grupate in inflorescente racemoase

- Flori bisexuate, cu simetrie actinomorfa, rar zigomorfa

- intre periant si androceu se afla nectarine=glande nectarifere

- formeaza fructe multiple: -poliachene

-folicule sau polibace

-capsule

- majoritatea sunt TOXICE datorita alcaloizilor pe care ii contin

-ormula florala: */ % K 5 - ∞C 5 - ∞ A ∞ G ∞ -1

*/ % P5 - ∞ A ∞ G ∞ -1

I. Subfamilia Helleboroidee:

- plante ierboase cu invelis floral simplu sau dublu

- nr redus de carpele libere(2-5)

- la baza corolei se afla glande nectarifere

- Fructele sunt polifolicule

Formula florala: */ % K 5–10 C 5-∞ A ∞ G ∞ -2 (G 2 –5)

Helleborus purpurascens (spânzul): -planta TOXICA in paduri de foioase de deal si munte

- Frunze bazale mari, palmat sectate, lung petiolate

- Frunze tulpinale scurte petiolate sesile

- Flori cu 5 sepale persistente purpurii pe fata externa si verzi pe fata

interna

- Petalele sunt transformate in nectarine de forma unor cornete

- Infloreste in martie-aprilie

Aquilegia vulgaris (căldăruşe): - planta perena

- Tepale albastre prevazute cu 5 pinteni nectariferi

- planta spontana sau cultivata ca ornament

Trollius europeus (bulbuci de munte): -planta robusta cu flori mari globuloase galbene

Importanta: -in pajisti umede; ocrotita prin lege

Aconitum toxicum (omag): -planta perena

- Rizom ingrosat, tuberculiform, foarte TOXIC

- Tulpina inalta

- Frunze palmat-sectate

- Frunzele de la baza tulpinii sunt lung petiolate

- Frunzele superioare sunt sesile

 - Flori zigomorfe, albastre, dispuse in raceme terminale

- Tepala superioara a perigonului este de forma unui coif

- contine aconitina (substanta foarte toxica) mortala in cantitati mai mari de 1 mg

II. Subfamilia Anemonoidee:

- plante ierboase sau lemnoase (liane)

- Invelisul floral este un perigon

- Floarea este organizata pe tipul 3

- Gineceul este format din numeroase carpele libere

- Fructe compuse, de tip poliachena

Formula florala: * P 9–6; 12 A ∞ G ∞

Anemone nemorosa (floarea pastelui): -planta perena vernala

- in paduri de foioase

- prezinta pe tulpina un verticil de 3 frunze penat divizate si o

floare mare, alba, dispusa terminal

Anemone ranunculoides (păştiţa galbenă): -seamana cu floarea pastelui, dar are flori galbene

Hepatica transilvanica (crucea voinicului): - Frunze trilobate, cu lobii crenati

- Flori albastre-azurii

- specie endemica, ocrotita prin lege

- in paduri montane
Hepatica nobilis (trei rai): -frunze trilobate

-flori palid-albastre

-paduri de foioase

Clematis vitalba (curpenul): -liana

- Flori mici alb-galbene grupate in inflorescente axilare

- Frunze lobate cu petiol lung, transformat intr-un carcel prin care planta se agata

III. Subfamilia Ranunculoidee:

- plante cu flori pentamere, cu periant diferentiat in caliciu si corola

- Androceul si gineceul sunt formate din numeroase elemente florale dispuse spirociclic

- Fructe multiple, poliachene

Formula florala: * K5-10 C5-∞ A∞ G∞

Genul Ranunculus (piciorul cocosului):

- plante ierboase cu frunze palmat sectate sau lobate

- Flori galbene orgazinate pe tipul 5, cu dispozitie hemiciclica a elementelor florale

- la baza petalelor exista glande nectarifere

- reprezentanti: Ranunculus acer, Ranunculus oxyspermus, Ranunculus repens

Adonis Flammea: -planta de talie mica cu frunze foarte divizate

- flori mici, rosii, cu sepale pubescente

Pulsatila montana: -toxica cand e verde

 -petale acoperite la ext de peri albi

-fructele sunt nucule cu stilul lung si paros

9. Ordinul Urticales – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

Incr. Spermatophyta -> Subincr. Angiospermae -> Cls dycotiledonatae-> Subclasa Hammamelidae

- plante lemnoase, putin ierboase

- Flori actinomorfe unisexuate, rar bisexuate grupate in cime amentiforme

- Invelisul floral lipseste sau este un perigon sepaloid redus

- Frunze acoperite de peri aspri sau urticanti

- In scoarta: canale laticifere, fibre liberiene elastice lungi si celule cu cistoliti

- Polenizare: anemofila

- Fructul poate fi samara/achena/drupa

Cuprinde 4 familii: Ulmaceae, Moraceae, Canabinacee, Urticacee.

1.Familia Ulmaceae:

- lemnoase

- Frunze simple

- limbul nedivizat, evident asimetric la baza

- Flori bisexuate, rar unisexuate, grupate in glomerule la baza ramurilor din anii precedenti, apar de regula

inainte de infrunzire.

- Perigonale alcatuite din 4-6 tepale verzi, persistente

 - Fructe monosamare, rar drupe

- formula florală : * P4-6 A4-6 (8-12) G (2)

Ulmus minor (ulm de camp): - arbore inalt

- Frunze mici eliptice dublu serate

- raspandit in regiuni de deal si campie, in amestec cu stejarul

- Fructe monosamare, cu nucula dispusa excentric

Ulmus scabra (ulm de munte): - arbore răspândit în zonele de deal şi munte

- Frunzele mai mari, scurt pețiolate, scabre pe faţa superioară și cu asimetria

limbului mai slab evidentă

- Samarele sunt obovate, cu nucula dispusă central

Celtis australis (sâmbovina): - arbore sau arbust

- Frunze întregi, serate, pe faţă scabre iar pe dos pubescente

- Fructul: o bacă de culoare neagră

- Răspândit în flora spontană în Banat, Oltenia şi Dobrogea

Importanta: - Se cultivă ca specie ornamentală alături de Celtis occidentalis (la acesta frunzele sunt netede pe faţa

superioară, lucioase si glabre pe cea inferioara).

2.Familia Moraceae:

- lemnoase, raspandite in regiunile cu climat cald

- prezinta in organele lor canale laticifere

 - Frunze simple, intregi sau lobate, stipelate

- Florile sunt organizate pe tipul 4, sunt unisexuat monoice, rar dioice, grupate in amenti.

- Invelisul floral este un perigon sepaloid format din 4 foliole verzi

- Fructele sunt nucule/drupe, dar concresc adesea cu perigonul, receptaculul, sau cu intreaga influorescenta

formand fructe compuse de tipul sorozei sau siconei.

- formula florală: ♂ * P4 A 4

♀ * P4 G (2)

Morus alba (dudul alb): -arbore originar din China

- Frunze simple sau lobate, glabre (fara peri) pe fata superioara;

- Frunzele se cultiva pt hrana viermilor de matase

- Fructe dulci numite soroze sau dude, de culoare alba sau violet

- Fructele sunt polidrupe cu partea carnoasa provenita din modificarea si ingrosarea

perigonului

Importanta: - Lemnul se utilizeaza in constructii=butooaie de dud

Morus nigra (dudul negru): - coronament larg

- Frunze scabre pe fata sup iar pe dos mai pubescente, in special pe nervuri

- Frunzele nelobate, cu marginea neregulat si adanc serata, la baza profund corate

si mai scurt petiolate

- Dudele sunt dulci acrisoare de culoare rosie inchise sau negre

Importanta: -se cultiva pe marginea drumurilor si in spatiile verzi in scopuri ornamentale.

Ficus carica (smochinul): - arboras de origine mediteraneana si asiatica

- Frunze palmat-lobate

- Flori inchise in receptaculul floral in forma de para

- Fruct piriform, carnos, comestibil=smochina

- Smochina reprezinta receptacului carnos concrescut cu numeroase achene

Importanta: - Se cultiva in S tarii sau creste subspontan in Dobrogea.

Ficus elastica (ficusul): - planta ornamentala lemnoasa (in zonele Tropicale si subtropicale) sau ierboasa

(in zonele temperate), originara din India

- Frunze mari, intregi, ovoide, cultivat in sere si apartamente.

- In organele vegetative exista latex din care se fabrica un fel de cauciuc

3.Familia Canabinacee:

- Plante ierboase sau lemnoase (liane)

- Tulpini volubile sau erecte

- In organele supraterane se afla glande secretorii de alcaloizi sau substante aromatice

- Flori unisexuat dioice protejate de un perigon sepaloid redus

- Fructele sunt achene

- Formula florala: ♂ * P5 A5 ♀ * P5 G (2)

Humulus lupulus (hameiul): - liana volubila cu frunze simple, lobate, opuse

- Se cultiva pentru inflorescentele femeiesti de aspectul unor conuri ale caror

bractee secreta substante aromatice amare: lupulina si humulina

- Faina obtinuta din aceste pseudoconuri este folosita pentru aromatizarea berii

Importanta: -creste spontan prin zavoaie pe marginea apelor.

-se cultiva pe suprafete intinse in S transil.

Cannabis sativa (canepa): - Planta ierboasa anuala, dioica

- Tulpina erecta

- Frunze palmat sectate

- Cultivata pt fibre textile (fibre liberiene lungi) si fructele sale (subspecia

sativa)

- Exemplarele barbatesti infloresc vara (canepa de vara)

- Dupa polenizate se usuca

- Exemplarele femeiesti infloresc toamna (canepa de toamna)

Importanta: - se cultiva pt achenele lor din care se extrage ulei sicativ (care se usuca), utillizat in fabricarea

vopselurilor

- creste la margini de paduri, terenuri virane, terenuri agricole.

Cannabis indica (canepa indiana, indica): - Inflorescentele femeiesti si frunzele contin o substanta activa

numita THC (tetrahidrocanabinol)

- Planta originara din India de dimensiuni mai mari

- THC are proprietati stupefiante, hipnotice, sedative, excitante

 - Contine si CBD (canabidiol) fara proprietati psihoactive si alti

canabinoizi (canabinol si canabigerol)

- Din ea se obtine hasisul si marijuana, 2 stupefiante periculoase al caror

consum provoaca dependenta.

- Hasisul: -forma mai puternica a drogului

-este rasina secretata de glandele din frunzele si inflorescentele de

canepa.

- Marijuana: amestec din frunze, tulpini si inflorescente maruntite ale

plantei cu aspect de tutun verzui cu aspect ft. fin

- Uleiul de canepa, un produs medicinal, reduce nivelul colesterolului si

trigliceridelor, contribuie la prevenirea artritei reumatoide, mentine sanatatea SN, este folosit in tratarea

tulburarilor de comportament (hiperactivitatea-ADHD), amelioreaza durerea, intareste imunitatea, etc.

(>’ ‘)> <(‘ ‘)> <(‘ ‘<)

4.Familia Urticacee:

- Ierboase anuale sau perene

- Cu peri urticanti pe organele vegetative

- Flori unisexuate organizate pe tipul 4

- Fructe sunt achene inconjurate sau nu de perigonul sepaloid persistent

Formula florala: ♂ * P4 A4 ♀ * P4 G (1-2)

Urtica dioica (urzica mare): - Planta perena, nitrofila, de locuri ruderale

- Frunze ovate, serate, dispuse opus

- Flori unisexuat dioice

- In stadiul tanar frunzele sunt utilizate in alimentatie (contin fier si

vitaminele C si K)

- Frunze urticante se folosesc pt tratarea reumatismului si a bolilor de piele

Urtica urens (urzicuta): - Planta anuala, ruderala (in apropierea asezamintelor omenesti, in locuri umblate

de anim, pe langa ziduri)

- Talie mica, usor urticanta

- Flori unisexuate monoica

Parietaria officinalis (parecherniţa): - Planta ierboasa ruderala

- Fara peri urticanti

10. Ordinul Fagales – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

Incr. Spermatophyta ->Subincr. Angiosperme-> Cls dycotiledonatae-> Subcls. Hammamelidae

- Plante lemnoase, arbori

- Alcatuiesc paduri de foioase in zona temperata

- Flori unisexuat monoice grupate in amenti caduci sau glomerule rar find solitare

- Invelisul floral este un perigon sepaloid sau uneori nu exista

- Infloresc inaintea infrunzirii ca adaptare la polenizarea anemofila

- Frucrele sunt achene

Ordinul Fagales are 3 familii: Betulacee, Corylacee si Fagacee.

1. Familia Betulacee:

- Specii lemnoase

- Frunze simple, nedivizate, stipelate

- Flori pe tipul 4, grupate in amenti cilindrici, penduli, protejati de bractee

- Fructul este o achena, adesea aripata

Formula florala: ♂ * P0 A2-30 ♀ * P0 G(2)

Betula alba (mesteacanul): - Arbore micorizant cu scoarta neteda, albicioasa

- Frunze romboidale, serate pe margini

- Pe ramurile lungi si verucoase (cu lenticele) se formeaza amenti cilindrici,

penduli

- Fructul este o achena insotita de o membrana rezultata din concresterea

bracteelor

Importanta: -creste din regiunea de campie pana in cea montana, formand mestecanisuri sau paduri de

amestec.

Betula nana (mesteacan pitic): -subarbust ocrotit prin lege, prezent in turbariile din N moldovei si transil,

este un relict glaciar.

Alnus glutinosa (arin negru) – arbore

- Frunze obovate, cu vârful obtuz şi emarginat (ştirbit).

- Florile bărbăteşti sunt grupate în amenţi cilindrici, penduli.

 - Amenţii femeieşti au aspectul unor mici conuri ovoidale, pedunculate, la

început verzi iar mai târziu negre numite arine.

- Aspectul de pseudoconuri al arinelor este dat de bracteele lignificate de la

baza florilor.

- Fructele sunt achene obovate, comprimate.

Importanta: Este frecvent de-a lungul văilor din regiunea de câmpie şi colinară, până în etajul montan

inferior.

Alnus icana (arin alb): - arbore

- Frunze -ovoidale, inegale serate, ascutite la varf

- Verzi pe fata superioara

- Cenusie albastrui pe fata inferioara

- Inflorescentele femeiesti (arine) au aspectul unor mici conuri ovoidale,

pedunculate, la inceput verzi apoi negre

Importanta: -creşte de-a lungul văilor din zona montană unde formează arinişuri sau intră în componenţa

zăvoaielor montane.

2.Familia Corylacee:

- Specii lemnoase unisexuat moinice

- Florile barbatesti sunt lipsite de perigon, grupate in amenti

- Florile femeiesti protejate de un perigon primitiv si sunt grupate in glomerul

- Fructul este o achena (nucula) insotita de un involucru rezultat din concresterea unor bractee
Formula florala: ♂ * P0 A4-8 ♀ * P4-8 G (2)

Corylus avellana (alunul): - Arbust frecvent la marginea padurilor de foioase in taieturi si luminisuri din

reg. colinara si montana

- Lujerii (ramuri tinere) anuali si petiolii frunzelor sunt acoperite de peri

glandulosi maciucati la varf

- Frunze mari, obovate, cu varful brusc acut si marginea inegal-dublu serata

- Florile barbatesti sunt dispuse in amenti lungi la axila frunzelor

- Florile femeiesti sunt gruptate cate 2-4 la varful unor ramuri

- Fructele numite alune sunt achene cu pericarpul lignificat, invelite la baza

intr o cupa involucrala laciniata

- Seminte comenstibile bogate in uleiuri si proteine vegetale.

Carpinus betulus (carpen): - Arbore inalt

- Frunze ovate, acuminate, dublu serate pe margini

- Flori grupate in amenti cilindrici apar dupa infrunzire

- Amentii femeiesti sunt mai scurti formati din flori cu gineceu turtit, prins de

o bractee trilobata, cu lobul median mai lung.

- Fructul este o achena insotita de bractee trilobata

Importanta: -creşte în păduri din regiunea de câmpie până în etajul montan inferior; uneori formează

cărpinişe pure.
Carpinus orientalis (cărpăniță): -arbust

- Frunze mici, ovate, serate pe margini, cu varful acut

- Fructul este o nucula ovoidala comprimata, de culoare ruginie, prinsa

de o bractee nelobata

Importanta: -Este o specie mediteraneană ce formează tufărişuri în zona sudică a ţării.

3.Familia Fagacee:

- Arbori si arbusti unisexuati monoici, care formează păduri întinse de foioase în zonele cu climat temperat

şi mediteranean.

- Frunze simple, intregi sau lobate insotite de stipele

- Florile barbatesti sunt grupate in amenti cilindrici (stejar, castan), capituliformi (fag)

- Florile femeiesti sunt solitare sau grupate cate 2-6, fiind insotite de mici hipsofile solziforme

- Perigonul florilor este format din 3-6 lacinii verzi - perigon laciniat

- Fructul este o achena (nucula) inconjurata complet sau partial de o cupa lignificata provenita din

concresterea recepatcului si perigonului

- Fructele sunt consumate de om (castane) si animale (ghinda, jir)

- Lemnul este valoros, folosti pt mobilier, constructii

Formula florala: : ♂ * P 4-6 A 6-12

♀ * P 3-6 G (3)
Fagus silvaticus (fag): - Arbore inalt cu scoarta neteda cenusiu-albicioasa

- Frunze eliptice, subtiri, ondulate pe margini, prevazute cu peri rari si cu stipele

portocaliu rosietice la baza

- Achenele: -forma piramidala, trimuchiate poarta numele de jir

-formate cate 2 intr o cupa tepoasa care le inchide complet

-se desfac la maturitate in 4 valve

-fructele sunt consumate de mistreti

Importanta: -Formează păduri întinse numite făgete în zonele montane şi submontane.

Quercus robus (stejarul): - Arbore inalt

- Frunze glabre, penat lobate, cu lobii rotunjiti, scurt petiolate sau sesile

- Florile femeiesti sunt grupate cate 2-5 in varful unor pedunculi lungi ce pornesc

de la axila frunzelor.

- Fructul: ghinda este o achena cilindrica sau globuloasa lung pedunculata,

invelita la baza intr o cupa lignificata acoperita de solzi sau scvame (la baza).

Importanta: - Este o specie europeană ce formează stejărete la noi în ţară din zona de câmpie până în cea de

dealuri joase (400- 500 m altitudine), dar şi în lunci şi depresiuni.

Quercus fraineto (gârniţa): - Arbore inalt de origine Mediteraneana

- Frunze mari, sesile sau scurt petiolate, pe dos pufoase

- Lemnul nu este foarte valoros

Importanta: -Formează în sudul şi în vestul ţării păduri pure sau de amestec cu cerul.
Quercus petraea (gorunul) - arbore înalt

- Frunze glabre, penat-lobate (cu lobii rotunjiţi), lung peţiolate, îngrămădite

către vârful lujerilor.

- Fructele sesile, nepedunculate se dezvoltă pe ramurile groase.

Importanta: -este un arbore cu răspândire central-europeană care formează gorunete sau păduri de amestec

din zona dealurilor până în etajul montan inferior.

-alte specii de goruni cu caractere asemănătoare dar adaptate la xerofitism sunt Qurcus

polycarpa şi Quercus dalechampii.

Quercus pedunculiflora (stejar brumăriu) – arbore înalt

- Frunze mari, penat-lobate (cu lobii rotunjiţi), scurt peţiolate,

evident auriculate la bază.

- Suprafaţa limbului este ceroasă, lucioasă, verde pe faţa

superioară şi cenuşiu (albăstrui)-verde pe cea inferioară care este fin tomentoasă.

- Frunctele sunt dispuse pe un peduncul în general mai lung

decât jumătate din lamina frunzei.

Importanta: -formează păduri pure sau în amestec cu stejarul pufos în zona sudică şi sud-estică a ţării, în

special în Dobrogea.

Quercus pubescens (tufan, stejar pufos) – arbore de talie medie

- Frunze lung peţiolate, pieloase, mai mici, tomentoase pe faţa

inferioară şi pe peţiol.

- Ghindele sunt sesile sau foarte scurt pedunculate

- Solzii cupei sunt imbricaţi.

Importanta: -specie submediteraneană este răspândită mai ales în sudul şi în vestul ţării, pe coline uscate,

pietroase, calcaroase.

Quercus cerris (cerul) – arbore est-mediteranean

- Frunzele penat-lobate, coriacee, mai înguste şi cu lobii ascuţiţi.

- Scvamele cupei sunt de forma unor fire lungi şi recurbate.

Importanta: -formează cerete sau cereto-gârniţete în zona de câmpie şi de dealuri din Oltenia şi Banat.

-speciile mediteraneene de Quercus sunt sempervirescente. Dintre ele amintim pe: Quercus illex

(stejar de stâncă), Quercus coccifera (stejar pitic) – arbust, Quercus suber şi Quercus occidentalis (stejar de

plută), răspândiţi mai ales în Peninsula Iberică; din ritidomul gros şi suberos al acestora se obţine pluta

folosită ca material izolator şi pentru confecţionarea dopurilor pentru

sticle.

Castanea sativa (castanul bun) – arbore înalt de origine mediteraneană

- Frunze mari, lanceolate, spinos-dinţate pe margini, caduce toamna.

- Amenţii bărbăteşti lungi şi subţiri sunt erecţi pe ramuri.

- Florile femeieşti sunt grupate câte 2-3 şi sunt înconjurate de un involucru

spinos.

- Polenizarea este entomogamă la această specie.

- Fructele sunt nişte achene mari, brune, cu pereţii tari numite CASTANE,

complet închise (câte 2-3) într-o cupă prevăzută la exterior cu spini lungi şi înţepători, ce se deschide la

maturitate în 4 valve.
Importanta: -este un arbore subspontan în regiunile subcarpatice sau cultivat pentru fructele sale delicioase şi

lemnul valoros. Plantaţii întinse de castani există în zona Baia-Mare, Baia de Aramă (Transilvania) şi la

Tismana, în Oltenia.

11. Familia Rosaceae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță

Incr. Spermatophyta -> Subincr. Angiospermae -> Cls. Dycotiledonatae-> Subcls Rosidae-> Ord. Rosales

- Plante ierboase si lemnoase

- Flori: - bisexuate

- actinomorfe

- pentamere (tipul 5)

- cu caliciu si corola libere

- solitare sau dispuse in inflorescente de diferite tipuri

- Receptaculul poate fi bombat, discifor sau concav (hipanțiu)

- Androceul este alcatuit din numeroase stamine, in general mulpitplu de 5 (5x)

- Gineceul: -alcatuit dintr-un numar variabil de carpele

-este apocarp sau partial sincarp

-carpele unite numai in zona ovarului

-cu stile si stigmate libere

- Ovulele sunt anatrope (rasturnate, cu micropilul situat in apropierea hilului)

- Semintele sunt exalbuminate sau au endosperm secundar slab dezvoltat

- Fructele: achene, bace sau drupe

- Sunt plante entomofile cu disc nectarifer intra /extra staminal

- Importanta economica: ornamentale, nectarifere, pomi fructiferi

- Aceste specii cresc spontan in Ro.

Formula florala: * K5 C5 A5X G∞-1 (superior, inferior, semiinferior)

1.Subfamilia Spiraeoidee:

- arbusti cu receptaculul plan

- Gineceul apocarp, superior, alc din 2-5 carpele libere, fiecare cu numeroase ovule

- Fructele sunt polifolicule

Formula florala: * K5 C5 A5x G 2-5

Spiraea vanoutei (cucunita): -arbust decorativ (de cca. 2m h)

- Ramuri arcuate

- Frunze intregi, serate in jum anterioara

- Flori albe grupate in corimb

Spiraea camedrifolia: - Flori roz, rar albe

- se cultiva in zonele montane sub forma de garduri vii

2.Subfamilia Rosoidee

- Plante ierboase si lemnoase

- Stipele la baza fructelor

- Receptaculul este convex sau concav

- Gineceul apocarp superior sau inferior format din numeroase carpele

- Fructele compuse sun POLIACHENE sau POLIDRUPE, concrescute cu receptaculul.

Formula florala: * K5 C5 A5x G ∞

Rosa galica (trandafir de camp): - Arbust pitic

- Flori mari, solitare

- Era folosit ca genitor pt hibridizarea unor specii cultivate

- Raspandit in fanete, locuri insorite din zona de ses pana in cea montana.

Rosa multiflora (trandafir urcator): - Tulpina urcatoare

- Flori mici si numeroase de culoare alba

- Specie spontana sau cultivata

Fragaria grandiflora (capsun): - Planta perena

- Fructele numite capsuni

- Capsunele sunt formate din receptaculul mare, carnos si numeroase

achene mici

Fragaria vesca (fragi de padure): - Perena cu stoloni prin care se asigura inmultirea vegetativa

- Frunze trifoliate, paroase si lung petiolate

- Tulpina scurta, terminata cu flori albe

- Fructe mici, comestibile (fragute=poliachene)

Rubus ideus (zmeur): - Arbust foarte răspândit în zona montană de-a lungul văilor şi în locul pădurilor

defrişate.

- Frunze imparipenat-compuse, alb tomentoase (au puf) pe dos

- Fructe rosii: zmeure sunt polidrupe carnoase, comestibile

- Spontan sau cultivat in reg. montana

Rosa canina (măcieşul) – arbust înalt de până la 3m, frecvent la margini de păduri

- Frunze compuse 5-7 foliate, la bază cu 2 stipele concrescute cu peţiolul.

- Pe ramuri se află spini recurbaţi.

- Florile mari roz sau albe sunt dispuse cite 2-3 spre vîrful ramurilor. Serveşte ca

portaltoi pentru trandafiri.

- Fructul cărnos, de culoare roşie este format din cupa îngroşată a receptaculului

care închide la interior numeroase achene cu peri;

- este un fruct fals numit măceaşă, bogat în vitamina C, B1, B2, PP, magneziu,

antociani şi carotenoide.

Rubus caesius (mur) – arbust răspândit prin zăvoaie sau pe dealuri

- Frunze imparipenat- compuse

- Fructele nişte polidrupe negre-vineţii, comestibile.

3.Subfamilia Maloidee/Pomoidee

- Arbori si arbusti

- Receptacul concav
- Gineceul este format din 5 carpele adancite in cupa hipanțiului (aceste 2 structuri concresc si form. fructul)

- Fruct numit poama=fruct fals cu partea carnoasa provenita din receptacul

Formula florala: * K5 C5 A5x G (5)

Malus domestica (mar): - pom fructifer

- Flori albe dispuse in corimb

- Cultivat pt. numeroasele soiuri de mere (delicios si golden)

Pyrus communis (par): - pom fructire

- Flori albe cu antere rosii-violet

- Fructele piriforme se numesc pere

Cydonia oblonga (gutui): - Originare din zona Caucazului.

- Frunze lat ovate, tomentoase (acoperite de peri moi, catifelati, albiciosi)

- Flori mari, solitare, albe sau roz, care infloresc tarziu (aprilie-mai) dupa

infrunzire

- Fructul: -este o poama (bacă falsa) numita gutui, de culoare galbena, acoperit

de un puf albicios, bogat in pectine si sclereide

-contine importante cantitati de fibra.

-are proprietati desinfectante si favorizeaza eliminarea acidului uric

Crataegus monogyna (păducel) – arbust spinos, comun prin păduri, poieni şi tufărişuri din zona stepei şi a

silvostepei.

- Frunzele sunt penat-lobate, coriacee, prevăzute cu stipele la bază.

 - Florile: - sunt albe, grupate în corimbe simple.

- servesc la tratarea unor afecţiuni cardiace

- Fructele: - sunt drupacee de culoare rosie datorită endocarpului

sclerificat provenit din carpelele întărite;

- partea roşie, cărnoasă a fructelor este bogată în vitamine (B, C)

şi antociani.

4.Subfamilia Prunoidee:

- Specii lemnoase

- Receptacul concav prevazut cu tesut nectarifer pe partea interna

- Gineceul este unicarpelar, inferior, liber fata de receptaculul care se usuca si cade (astfel ca nu participa la

formarea fructului)

- Fructul este o drupa

- Au imp economica

Formula florala: * K5 C5 A5x G 1

Prunus domestica (prunul): - Pom fructifer

- Frunze ovale, verzi inchis, lucioase

- Flori albe

- Drupe comestibile negre vinetii=prune

Prunus cerasifera (corcodus): - Arbore cu flori albe

- Fructe globuloase, zemoase, brun rosietie sau galbene=corcoduse

 - Cultivat sau spontan pe colinele insorite, mai ales in S tarii.

Prunus cerasifera var. pissardi (corcoduş roşu) - arbore

- Frunze de culoare roşie-purpurie

- Flori roz

- Fructe mici, globuloase de culoare roşu-închis;

- Cultivat în scop decorativ.

Cerasus avium (ciresul): - Arbore

- Frunze: -pubescente pe fata inf

-margini serate

-cu 1-2 glande rosietice la baza petiolului

- Flori albe, grupate in buchete de 3-6

- Fructe comestibile (cirese)

- Codita fructelor au proprietati diuretice, datorita sarurilor de potasiu

Cerasus vulgaris (visinul): - Arbore

- Frunze glabre si cu sepale cu marginea serat-glanduloasa

- Flori albe

- Fructe acre de culoare rosu-inchis=visine

Armeniaca vulgaris (caisul): - Arbore scund, originar din Asia centrala, cultivat in S tarii

- Frunze cordate

- Flori albe sau usor roz; - Fructele=caise

Persica vulgaris (piersicul) – arbore originar din China

- Frunze lanceolat-eliptice, cu flori solitare roz (rar câte 2),

- Cultivat în sudul ţării pentru fructele sale zemoase numite piersici.

Amygdalus communis (migdalul) – arbore înalt

- Frunze lanceolate şi flori alb sau roz

- Cultivat în sudul ţării pentru seminţele sale dulci (var. dulcis) sau

amare (var. amara) care conţin 50% ulei, un glicozid dulce numit amigdalină şi o enzimă numită emulsină,

eficace în tratamentul ulcerului gastric. Se folosesc în alimentaţie şi industria cosmetică.

12. Familia Fabaceae (Leguminosae) – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

Subclasa Roside:-Ordinul Leguminosales/FabalesFam Fabacee/Leguminose

- Plante ierboase, putine lemnoase

- Radacini pivotante sau ramnuroase prevazute cu nodozitati

- Frunzele sunt compuse, stipelate, cu dispozitie alterna

- Florile sun bisexuate, zigomorfe, organizate pe tipul 5, grupate in inflorescente racemoase sau

capituliforme (trifoi)

- Formula florala: % K(5) C5 A(9) + 1 G1

Din formula florala reiese: -caliciu gamosepal si corola dialipetala, formata din 5 petale libere (de dif.

forme si marimi)

- Corola este diferentiata intr-o petala superioara mai mare (stegulet/vexilum)

- Petala superioara acopera 2 petale laterale (aripioare/alae)

 - iar acestea din urma acopera alte 2 petale inferioare, parţial unite care formează

luntriţa sau carena, în care sunt adăpostite organele reproducătoare.

- Androceul este diadelf format din 9 stamine unite prin filamentele lor si una

libera, rar monadelf, alcătuit din 10 stamine concrescute prin filamente.

- Gineceul este monocarpelar cu pozitie superioara, cu ovar unilocular

- Fructul este o pastaie dehiscentă sau indehiscentă, polispermă, rar monospermă.

- Păstaia dehiscentă se deschide prin două valve la maturitate. Pe una dintre

valve sunt grupate seminţele exalbuminate, lipsite de albumen, care a fost consumat de embrion şi depozitat

în cele două cotiledoane.

Robinia hispida (salcamul rosu): - Arbore de talie medie (pana la 4m h), originar din America de N

- Flori roz reunite in raceme paroase, compacte, pendule, frumos mirositoare

- Infloreste in iunie-august

- Pastaile sunt decorative fiind acoperite de peri brun-roscati

- Frunzele au 7-14 folioli si prezinta peri pe fata inf si pe petiol

Trifolium repens (trifoiul alb tarator): - Planta ierboasa perena cu stoloni

- Trifoliata

- Flori albe, dispuse in inflorescente globuloase (capituliforme), lung pedunculate

- Este o bună plantă furajeră prezentă în pajişti mezofile, păşuni, parcuri.

Medicago sativa (lucerna): - Planta cu frunze trifoliate, stipelate, cu foliolele dintate spre varf

- Flori dispuse in raceme albastru-violacee

- Pastaile sunt rasucite in spirala

 - Planta furajera si melifera, cultivata in zona de S a tarii

Pisum sativum (mazare): - Planta volubila

- Frunze compuse la care ultima foliola este transformata in cârcel

- Flori albe sau rosietice

- Cultivata pt semintele mari, sferice, verzi cu valoare alimentara

Lens culinaris (lintea): - Planta anuala scunda, de origine Asiatica

- Acoperita de peri desi

- Frunze paripenat compuse

- Flori albe

- Pastaile glabre, umflate, galbui, contin 2 seminte lenticulare de diferite culori

(verde, galbui, maronii) in functie de soi, turtite, bogate in albumina, grasimi, zaharuri si amidon, folosite in

alimentatie.

Phaseolus vulgaris (fasolea) – Plantă volubilă originară din America de Sud

- Flori albe sau uşor liliachii grupate în raceme laxe.

- Păstăile comestibile sunt mult utilizate în alimentaţia omului; ele conţin cca

15% proteine, 80% amidon, 2% grăsimi, etc.

Glycine hispida (Soja hispida) (soia) – plantă anuală originară din Asia, asemănătoare cu fasolea dar

acoperită cu peri.

- Florile sunt albe, albastre sau violet.

- Păstăile pendule, galbene, gâtuite, conţin 2-4 seminţe mari cu cca

35% proteine şi 17% grăsimi, fiind folosite în alimentaţie şi la furajarea animalelor.

Cicer arietinum (năut) – plantă păroasă de origine asiatică asemănătoare cu mazărea

- Flori axilare, solitare, albe sau violacee.

- Păstăile ovate, verzi-gălbui, de 2-3 cm lungime conţin de obicei 2 seminţe

piriforme utilizate în scopuri alimentare (bogate în proteine, hidraţi de carbon şi grăsimi), mai ales în zona

Asiei.

13. Familia Apiaceae (Umbelliferae) – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

Ordinul Araliales (Umbeliflorales)  Familia Apiacee/Umbelifere

- Plante ierboase

- Radacini pivotante, uneori metamorfozate

- Tulpinile sunt fisutolase, articulare cu internodiile longitudinal costate

- Frunzele -variat divizate (penat, palmat)

-lipsite de petiol

-prezinta o teaca (vagină) bine dezvoltata prin care se fixeaza la nodurile tulpinii

- Organele vegetative contin canale secretoare de uleiuri eterice, oleorezine, heterozide, alcaloizi (le

confera miros carcateristic)

- Flori -mici, bisexuate

-cu simetrie actinomorfa, rar zigomorfa

-sunt dialisepale si dialipetale

-sunt pentamere (tipul 5) si tetraciclice

- Gineceul bicarpelar, cu carpelele unite numai in zona ovarelor

- Ovarul cu pozitie inferioara este bilocular, in fiecare loja cu cate un ovul anatrop

- La baza stilelor se afla un disc nectarifer numit stilopodiu

- Flori grupate in umbele compuse, uneori capituliforme

- Umbela compusa este alc din mai multe umbelule, prinse pe niste ramificatii ale axei numite radii

- La baza umbelei se afla un involucru format prin hipsofile

- La baza umbelulelor se afla un involucel

- Involucrul si involucelul pot lipsii la unele specii

- Fructul este o dicariopsa (fruct apocarpoid) care la maturirate se desface in 2 mericarpii (semifructe),

fixate in varful unei prelungi a axei florale numita carpofor.

- Pe suprafata mericarpiilor se afla 5 coaste longitudinale numite carene, sub care se afla fasculele

conducatoare

- Intre coaste se afla santuri longitudinale numite valecule, sub care se afla canalele secretoare de uleiuri

eterice sau oleorezine, care le conferă un miros caracteristic şi proprietăţi condimentare, aromatice,

medicinale.

- Semintele albuminate au endorspermul bogat in uleiuri si aleurona

formula florala: * K5 C5 A5 G (2)

1.Subfamilia Saniculoidee:

- Plante ierboase cu frunze palmat lobate sau palmat-fidate

- Inflorescentele sunt niste umbele condensate, capituliforme, cu involucru bine dezvoltat, uneori spinos

- Plante lipsite de canale secretorii in organele vegetative

Sanicula europaea (sanișoara): - Planta ierboasa

- Frunze palmat lobate dispuse la baza tulpinii, cu umbele mici si globuloase

- Frecventa in padurile de foioase

Eringium campestre (scaiul dracului): - Planta perena cu frunze rigide, divizate, spinoase, albicioase

- Flori mici albe, grupate in inflorescente capituliforme

inconjurate de un involucru țepos

- Frecventa prin pasunile uscate.

Eryngium planum (scai vânăt) – plantă robustă cu frunze tari, spinoase, cu tulpina, frunzele şi capitulele

florifere de culoare albastră-vineţie.

Eringium maritimum (vitrigon): - Specie perena

- Frunze si hipsofile spinoase de culoare verde-albatruie

- Raspandit pe intregul litoral maritim

2. Subfamilia Apioidee:

- Plante ierboase

- Frunze penat-divizate

- Flori grupate intr-o umbela compusa tipica

- Cu canale secretoare de uleiuri eterice atat in fructe cat si in organelele vegetative

Daucus carota (morcov salbatic): - Planta anuala, frecventa in pașuni, fanete, coaste insorite

- Radacina pivotanta alba, putin ingrosata

- Flori mici albe sau alb-galbuie

Daucus carota (morcov cultivat): - Planta bienala

- Radacina tuberizata, bogata in caroten (provitamina A) si zaharuri

- Din fruct se extrage un ulei volatil folosit in industria parfumurilor si in cosmetica

Levisticum officinale (leustean): - Planta perena

- Tulpina groasa, inalta

- Frunze: - mari penat-sectate

- puternic aromatizate (de asta se cultiva)

- Flori mici, galbene grupate in umbele

Anetum graveolens (marar): - Planta anuala

- Frunze foarte divizate

- Flori galbene

- Fructe eliptice, turtite dorsi-ventral

- Frunze, tulpina, fructele cu proprietati condimentare.(de asta se cultiva)

- in alimentatie: murături

Apium graveolens (ţelina) – plantă bienală

- Rădăcina tuberizată, cărnoasă, mai mult sau mai puţin sferică, la varietatea cultivată.

- Florile mici au culoare albă, uneori cu nuanţe verzui sau galbene.

 - Rădăcinile şi frunzele se utilizează la aromatizarea mâncărurilor.

Pastinaca sativa (păstârnacul) – plantă bienală spontană şi cultivată

- Condimentară prin rădăcinile sale tuberizate de culoare albă şi prin frunze.

- Umbela este formată din flori mici, galbene.

Petroselinum crispum (P. hortense) (pătrunjelul) – plantă bienală cultivată pentru frunze şi rădăcinile

pivotante îngroşate.

- Florile sunt mici, de culoare alb-verzuie sau galben-verzuie.

Carum carvi (chimenul, chimionul) – specie bienală spontană prin pajiştile montane sau cultivată

- Fructele sunt galben-brunii, elipsoidale, evident costate

- Folosite pentru aromatizarea mâncărurilor, brânzeturilor, rachiurilor, a pâinii, etc.

Coriandrum sativum (coriandru) – specie anuală

- Frunze puternic divizate, cu segmente liniare

- Flori alb-roşietice sau violacee.

- Întreaga plantă are miros neplăcut de ploşniţă.

- Se cultivă pentru fructele sale sferice, galben-brunii, utilizate pentru condimentarea cărnii şi a mezelurilor

- Împreună cu chimenul se foloseşte sub forma unor ceaiuri pentru stimularea activităţii stomacale, calmarea

durerilor intestinale şi pentru tratarea balonărilor.

Foeniculum vulgare (fenicul, molură) – plantă perenă sau bienală

- Frunze 3-4 penat sectate, cu umbele mari de culoare galbenă.

- Creşte spontan sau se cultivă pentru frunzele şi fructele sale cu miros

aromatic plăcut, cu utilizări în industria băuturilor alcoolice, în parfumerie, fabricarea săpunurilor, etc.

- Fructele au acţiune sedativă, antispastică, dezinfectantă şi stimulează

secreţia glandelor mamare.

14. Familia Euphorbiaceae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

Ordinul Euforbiales  Fam Euforbiacee

- Plante ierboase, suculente si lemnoase

- Au vase laticifere secretoare de latex de culoare alba

- Plante toxice datorita alcaloidului euforbon din latex

- Frunze simple, intregi, rareori lobate (la ricin), adesea stipelate

- Florile: - mici, unisexuate, monoice sau dioice (mercuriales), nude sau cu un inveliș floral simplu

- sunt grupate in varful tulpinii in inflorescente compuse de tip pleiochaziii

- Inflorescentele sunt formate din numeroase CIATII= inflorescente ce imita ca organizare o floare

hermafrodita

- Ciaţiul este format din 5 bractee concrescute in forma unei cupe, pe marginea careia se afla 4 glande

nectarifere, galbene de forma semilunara sau eliptica

- La baza ciatiului se afla un involucru format din mai multe bractee

- In mijlocul ciatiului se afla floarea femeiasca, reprezentata de gineceul tricarpelar, sincarp.

- Ovarul se continua cu 3 stile, fiecare cu cate 2 stigmate

- In jurul florii femeiesti se afla mai multe flori barbatesti

- Florile barbatesti sunt reprezentate de cate o stamina, alc dintr un filament si 2 antere

- Pe filamentul fiecarei stamine se afla o strangulatie considerata a fi locul de insertie al invelisului floral

disparut in decursul evolutiv

- Fructul este o capsula cu 3 seminte albuminate

- Samanta prezinta pe tegumentul extern o anexa carnoasa numita caruncula, care contribuie la desprindea

semintei de placenta.

- Polenizarea este entomofila, mirmecofila (prin furnici) sau anemofila

formula florala: ♂ P 5-1; 0 A ∞-1 ♀ P 5-1; 0 G (3)

Genul Euforbia (laptele cainelui):

Euforbia Seguieriana (laptele cainelui, alior): - Specie perena cu frunze lanceolate, acute

- Raspandita pe terenuri uscate, nisipoase

Ricinus Communis (ricin): - Planta anuala, inalta pana la 3m, lipsita de latex

- Originara din Africa, unde se dezvolta ca arbust

- Frunze palmat-fidate

- Florile unisexuat monoice sunt dispuse pe acelasi ax in inflorescente racemoase

- Flori barbatesti sunt dispuse la baza inflorescentei

- Florile femeiesti la varful inflorescentei.

- Fructul este o capsual ghimpoasa, dehiscenta prin 3 valve, cu 3 seminte

oleaginoase la interior
 - Uleiul de ricin obtinut din seminte este un purgativ puternic

- Semintele sunt FOARTE TOXICE datorita alcaloidului ricinina

Hevea Brasiliensis (arborele de cauciuc): - Arbore din care se obtine prin crestarea trunchiului un latex alb

ce serveste la prepararea cauciucului natural.

- Originar din Bazinul Amazonului.

- Este cultivat in zonele tropicale, in special Africa si America de S.

Manihot utilissima (tapioca, maniocul) – arboraş de cca 3 metri înălţime din regiunea tropicală a Americii

cu rădăcini tuberizate, de până la 15 kg. bucata, din care se extrage o făină alimentară numită TAPIOCA.

Croton (crotonul): - planta de zona tropicala, ornamentala datorita frunzelor cu dungi longitudinale

galbene sau albe

- in Romania se cultiva in apartamente sau sere

15. Familia Brassicaceae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

Taxonomie: Incr Sperm -> Subincr. Ang -> Cls Dycot -> Subclasa Rosidae -> Ord. Brassicales

- Plante ierboase, radacini pivotante, uneori tuberizate

- Frunze simple /divizate lipsite de stipele, sunt dispuse altern pe tulpina

- Florile: - sunt grupate in inflorescente racemoase, simple /compuse

- bisexuata, tipul 4, dialisepala si dialipetala

- Caliciu alcatuit din 4 sepale dispuse pe 2 cicluri

- Petale dispuse cate 2 față in față in forma de CRUCE

- Androceu tetradinam, format din 6 stamine dispuse pe 2 cicluri: 2 mai scurte dispuse pe cercul extern si 4

mai lungi pe cercul intern.

- La baza staminelor se afla glande nectarifere sub forma unui disc nectarifer.

- Gineceu bicarpelar, sincarp, cu pozitie superioara cu un nr. variabil de ovule.

- Între cele 2 carpele se formează de timpuriu un perete fals numit replum pe care se prind seminţele şi

care separă ovarul în două loje.

- Fructul: - este o silicva (cand este mai lung decat lat) sau o silicula (cand cele 2 diametre sunt aprox. egale)

- se desface în două valve de o parte şi alta a replumului.

- Cruciferele au o mare importanţă economică: multe sunt plante alimentare sau furajere, altele industriale

datorită uleiului din seminţele lor sau chiar decorative. Unele crucifere sunt buruieni frecvente în semănături,

chiar toxice pentru animale.

1.Familia Brassicaceae

Brassica oleracea (varza): - Planta bienala

- Frunze mari, carnoase, ceroase in care se depozit. subst. de rezerva

- Flori grupate in raceme galbene

- Silicvele (fructul) se formeaza in anul 2 de viata

Brassica oleracea botrytis (conopida): - se consumă de la ea inflorescenţele îngroşate, de culoare gălbuie,

bogate în substanţe de rezervă.

Brassica oleracea gongylodes (gulia): - plantă alimentară prin baza tulpinii globulos tuberizate.
Brassica oleracea gemmifera (varza de Bruxelles): - de pe tulpina înaltă se formează lateral din mugurii

axilari numeroase căpăţâni mici, comestibile

- în vârful tulpinii se află o rozetă de frunze

Brassica rapa (rapiţa): - Plantă cultivată

- Flori galbene grupate în raceme

- Uleiul de rapiţă se foloseşte la iluminat, ungerea maşinilor, fabricarea săpunurilor

- Se cultivă sub 2 varietăţi: var. oleifera pentru seminţele mici, negre, bogate în ulei

şi var. rapa, pentru rădăcinile tuberizate folosite ca furaj.

Raphanus sativus (ridichea): - plantă cu rădăcini tuberizate, comestibile.

Armoracia rusticana (hreanul): - plantă perenă cu rădăcinile tuberizate alungite, albe, cărnoase, cu gust

şi miros înţepător.

Sinapis alba (muştar alb): - plantă cu seminţe alb-gălbui folosite la prepararea condimentului numit

muştar.

Brassica nigra (muştar negru): - seminţele brune sau negricioase, bogate în ulei sunt folosite la prepararea

muştarului.

- Plante decorative -

Cheiranthus cheiri (micşunele): - plantă

- Frunze lanceolate

- Flori galben-aurii sau brune grupate în raceme dense, plăcut mirositoare

Matthiola incana (mixandre): - plantă cu flori albe, roz sau violaceae grupate în raceme terminale

- Silicvele (fructele) păroase sunt paralele cu tulpina

 - Specii spontane -

Lepidium draba (urda vacii): - plantă ruderală cu flori mici albe grupate în raceme terminale

Capsella bursa-pastoris (traista ciobanului) – plantă ruderală cu flori albe şi silicule de forma unor

trăistuţe.

2.Familia Resedaceae

Reseda lutea: - Plantă cu flori galbene răspândită în locuri ruderale, culturi sau pe faleza litorală.

16. Familia Boraginaceae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

-plante ierboase

-frunze alterne, nestipelate, care prezintă două caractere principale: peri aspri, rigizi pe tulpină, frunze şi

uneori pe flori

-flori grupate în cime scorpioide (cime unipare) numite cincine

-florile sunt bisexuate, pentamere, actinomorfe, mai rar zigomorfe, gamosepale şi gamopetale.

-corola tubuloasă, infundibuliformă sau hipocrateriformă are gâtul închis prin 5 smocuri de perişori sau 5

scvame păroase numite fornice

-florile prezintă disc nectarifer

-gineceul bicarpelar este împărţit de timpuriu de un perete în 4 loje, fiecare cu câte un ovul şi va forma la

maturitate o tetraachenă.

-specii spontane care se gasesc in flora Ro.

Myosotis arvensis (nu-mă-uita): -plantă cu flori mici, hipocrateriforme, albastre-azurii

-frunzele lanceolate sunt acoperite de peri asprii.

Statiune: - răspândită în pajişti uscate şi semănături

Myosotis palustris: -răspândită în locuri umede şi înmlăştinite.

Symphytum officinale (tătăneasă): -plantă cu frunze eliptic-lanceolate, cu flori roşii sau violacee, cu

corola campanulată

Statiune: -frecventă în fâneţe şi la margini de păduri în zona de câmpie şi colinară

Importanta: -este medicinală, folosită pentru efectul său antiinflamator, cicatrizant sau citostatic.

Symphytum cordatum – plantă cu frunze cordate şi cu flori de culoare galben-pal.

Statiune: - Creşte prin păduri şi tufărişuri în regiunea montană.

Pulmonaria officinalis (mierea ursului): -plantă perenă cu frunze eliptic-lanceolate, păroase

-flori la început roşii, apoi albastru-violacee

Statiune: - răspândită în pădurile de foioase.

Echium vulgare (limba şarpelui): -buruiană acoperită de peri lungi, aspri, rigizi,

-are flori albastre sau roşietice, zigomorfe

-stilul şi staminele sunt mai lungi decat tubul corolei.

Argusia sibirica: -plantă păroasă cu flori albe grupate în cime

Statiune: - răspândită în zona ţărmurilor marine, inclusiv pe litoralul Mării Negre.

Heliotropium europaeum (vanilie sălbatică) – buruiană cu flori mici albe sau alb-gălbui, cu uşor miros de

vanilie.
Statiune: - creşte prin locuri ruderale şi margini de terenuri agricole.

Anchusa officinalis (miruţa) – plantă cu frunze îngust lanceolate

-cu flori albastre-violacee dispuse într-o cimă scorpioidă evidentă.

Statiune: - este răspândită în locuri nisipoase, ruderalizate.

Lithospermum arvense (mărgeluşa) – plantă cu flori mici, albe

-cu achene mici, albe, lucioase asemănătoare unor mărgele.

Statiune: - creşte în pajişti uscate şi locuri ruderale.

Cerinthe minor (pidosnic) – boraginacee cu flori gălbui, lipsită de peri

Statiune: - răspândită în pajişti aride.

17. Familia Solanaceae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

-plante ierboase

-flori gamopetale, actinomorfe, rar zigomorfe, pentamere, gamosepale şi gamopetale

-florile sunt solitare sau grupate în inflorescenţe cimoase

-caliciul este adesea persistent pe fruct

-corola poate avea diferite forme: rotată (cartof), tubuloasă (mătrăgună), campanulată (tutun),

infundibuliformă (petunie), hipocraterifomă (regina nopţii)

-spre deosebire de ordinul Boraginales, în cele 2 loje ale gineceului bicarpelar se află numeroase ovule

-fructul este o capsulă sau o bacă

Importanta: agricolă prin fructe, tuberculi, frunze sau importanţă farmaceutică prin prezenţa alcaloizilor în

organele vegetative (solanină, atropină, nicotină, capsicină, scopolamină, anabasină, hiosciamină)

-in functie de tipul fructului, se impart in 2 grupe:

a) Solanaceae cu fruct de tip bacă

Solanum tuberosum (cartoful): -plantă originară din Bolivia şi Chile, introdusa in Europa

-vârful stolonilor subterani se tuberizează şi acumulează amidon

formând tuberculii de cartof

-florile sunt albe sau violet, cu corola rotată

-fructul este o bacă mică, sferică, de culoare verde-albăstruie, toxică

datorită alcaloidului solanină

Solanum melongena (vinetele): -plantă anuală cu flori mari violacee, originară din India de est;

-bacele sunt mari, cilindrice, negre-vineţii, comestibile

Lycopersicum esculentum (tomatele): -plantă anuală cu flori galbene, originară din America de sud,

-cu frunze mari, imparipenat-sectate,

-cu bace roşii, comestibile.

Capsicum anuum (ardeii): -plantă originară din America centrală şi de sud,

-cu flori albe,

-cu baca mare, umflată, goală la interior, puţin suculentă

-Ardeiul iute este Capsicum anuum var. cayenne.

Statiune: -se cultivă în numeroase varietăţi alimentare (graşi, gogoşari, iuţi)

Atropa belladona (mătrăguna): -plantă ierboasă înaltă cu frunze ovate

-flori tubuloase, brunroşietice, solitare sau grupate câte 2.

-baca sferică, de culoare neagră-albăstruie este foarte toxică.

-frunzele, rădăcinile şi bacele conţin atropină, alcaloid utilizat la dilatarea

pupilei şi la tratarea unor afecţiuni ale globului ocular.

b) Solanaceae cu fruct de tip capsulă

Nicotiana tabacum (tutunul): -plantă anuală înaltă originară din America centrală, cu flori albe, roz sau

roşii reunite în buchete

-frunzele eliptice sau lanceolate sunt folosite la fabricarea ţigaretelor după un

proces de fermentare şi uscare

-frunzele conţin alcaloidul nicotină

Nicotiana rustica (mahorca, tutun turcesc) – plantă anuală cu tulpina ramificată,

-cu flori galben- verzui

-frunzele sale, după ce suferă un tratament special, se fumează, prizează sau se mestecă.

-frunzele sunt bogate în nicotină şi acid citric, dar sunt lipsite de aroma frunzelor de tutun.

-Este considerat a fi un tutun de calitate inferioară.

Nicotiana alata (regina nopţii) : -plantă decorativă cu flori albe, galbene, roz sau vişinii, plăcut mirositoare,

-cu corola hipocrateriformă, care sunt deschise numai pe timpul nopţii

-infloreşte în perioada iulie-septembrie.

Petunia hybrida (petunie) – plantă decorativă anuală originară din America de sud (Brazilia, Argentina),

-cu frunze ovate, cu flori mari, infundibuliforme, albe, roz-violet sau purpurii, dispuse

axilar.

Statiune: -Se plantează mult în jardiniere.

Hyoscyamus niger (măselariţa) – plantă ruderală cu miros neplăcut

-cu flori uşor zigomorfe de culoare galben-murdar, cu vinişoare roşietice,

grupate în vârful tulpinii;

-fructul este o pixidă (capsulă cu căpăcel).

-Plantă toxică datorită alcaloidului hiosciamină.

Datura stramonium (ciumăfaia): -plantă înaltă, toxică, cu flori mari, solitare, albe

-cu corola infundibuliformă, cu tubul lung

-fructul este o capsulă ovală, ţepoasă, valvicidă

Importanta: -plantă folosită în trecut în America de Nord ca stupefiant în ritualurile religioase (pentru

contactarea zeilor) sau în vrăjitorie la prepararea alifiilor

-se foloseşte şi în scopuri medicinale (tratarea astmului, acţiune calmantă asupra SNC)

Statiune: -raspandita in locuri ruderale si cultivate.

18. Familia Lamiaceae (Labiatae) – caractere generale, clasificare, reprezentanți și

importanță.

-plante ierboase în zona temperată şi subarbustive (lemnoase) în cea mediteraneană

-acoperite de peri secretori de uleiuri volatile pe organele vegetative supraterane (le conferă un miros

plăcut, specific)

-tulpina este tetramuchiată (colenchim angular in muchii)

-frunzele sunt opuse şi decusate (+), uneori amplexicaule

-florile: - grupate în cime axilare condensate (monocaziu, dicaziu sau pleiocaziu) la subsoara frunzelor

superioare, pedunculi florali scurţi (sub forma unor verticile sau a unor spice false)

- bisexuate, pentamere, gamosepale şi gamopetale, cu caliciul uneori persistent pe fruct

-corola: - bilabiată, formată din două buze sau labii (cea superioară din 2 petale concrescute usor boltite,

iar cea inferioară din 3 petale)

- unilabiată, prin reducerea labiului superior (la unele specii ex.Ajuga)

- in tub se află androceul didinam, format din patru stamine (2 mai scurte fixate pe labiul superior

şi 2 mai lungi, fixate pe labiul inferio)

- la genul Salvia androceul este redus la 2 stamine.

-gineceul este bicarpelar, sincarp şi bilocular. Datorita unor pereti falsi formati de timpuriu, ovarul devine

la maturitate tetralocular (cu câte un ovul în fiecare lojă), la baza ovarului se află glande nectarifere sub

forma unui disc lobat.

Formula florală: % K(5) [ C(5) A 2+2; 2] G(2)

-fructul este o tetraachenă (tetranuculă), închisă în caliciul persistent

-raspandite pe tot globul, mai frecvent in zona mediteraneana.

Importanta: se cultivă ca specii melifere, odorante sau condimentare

Specii cultivate:

Mentha piperita (menta, izma bună): -specie hibridă, frunze lanceolate şi flori roz grupate spiciform

- frunzele bogate într-un ulei volatil numit mentol se utilizează la

prepararea unor ceaiuri, în parfumerie şi la aromatizarea unor bomboane, lichioruri, etc.

Statiune: - se cultivă frecvent sau poate fi întâlnită sălbăticită. În pajişti sau pe terenuri necultivate cresc alte

specii precum Mentha longifolia, Mentha pulegium.

Lavandula angustifolia (lavandă, levănţică): -subarbust verde-cenuşie

-tulpina ramificată, inalta pana la 1 m.

-flori albastru-violacee, grupate în verticile false sub forma

unui spic întrerupt

-frunze liniar-lanceolate, convolute (aspect de jgheab)

Importanta: uleiul de lavandă, industria săpunurilor sau în industria farmaceutică ca antiseptic local, flori

uscate împotriva moliilor, în locul naftalinei

Rosmarinus officinalis (rosmarin): -subarbust

-frunze liniar-lanceolate cenuşiu-tomentoase

-flori mici, axilare, albastru-violacee

Importanta: - ulei de rosmarin, scopuri condimentare, în cosmetică şi parfumerie sau ca plante medicinale

(afecţiuni reumatice, nevralgii),

Statiune: - plantă ornamentală sub forma de garduri vii in zona Mediteraneana.

Ocimum basilicum (busuioc): -plantă anuală de origine tropicală

-tulpini ramificate

-frunze ovate

-flori albicioase grupate spiciform în vârful tulpinii

Statiune: - se cultivă ca plantă ornamentală şi aromatică.

Importanta: acţiune antibacteriană şi antimicotică, uleiul de busuioc (se foloseste în industria parfumurilor

şi în cosmetică)

Hyssopus officinalis (isop): -subarbust tufos

-frunze lanceolate

-flori albastre, roz sau albe, cu miros puternic

Importanta: se cultiva ca plantă medicinală (împotriva inflamaţiilor căilor respiratorii, a astmului, tusei) si

ca plantă excelentă meliferă. Uleiul extras din flori este folosit în parfumerie.

Melissa officinalis (roiniţă): -plantă ierboasă perenă

-frunze ovate, crenate, bogate în uleiuri volatile, cu proprietăţi medicinale

-florile mici, albe sau roz sunt dispuse axilar

Importanta: - frunze folosite la fabricarea pastelor de dinţi, a apelor de gură, a unor lichioruri, în tulburările

digestive şi intestinale,

Statiune: - creste prin paduri de stejar sau se cultiva ca plantă meliferă

Majorana hortensis (măgheran): -plantă anuală de origine mediteraneană

-frunze mici, ovale, păroase

-florile mici, albe sau roşu-deschis sunt grupate în inflorescenţe

globuloase la subsoara frunzelor superioare

Importanta: se cultiva ca plantă medicinală (tulburări digestive, dureri articulare şi musculare) şi

condimentară, se utilizeaza la condimentarea mezelurilor

Satureja hortensis (cimbru): -specie anuală

-tulpina ramificată

-frunze liniar-lanceolate

-flori violaceae

Importanta: cultivata ca plantă condimentară sau medicinală (antiseptică, antihelmintică).

Salvia splendens: -plantă ornamentală

-frunze ovate, peţiolate

-florile roşii sunt dispuse verticilat în vârful tulpinii

Coleus blumei (urzicuţa): -plantă perenă

-tulpina ramificată

-frunze ovate, de culoare verde deschis, pătate cu roz spre mijlocul limbului

-florile sunt albastre

Importanta: cultivată ca plantă de apartament.

Specii spontane:

Lamium purpureum (urzica moartă, sugel puturos): -plantă anuală

-frunzele cordat-ovate

-flori mici roşii-purpurii la axila frunzelor

Statiune: - creşte în pajişti şi locuri ruderale, din zona de câmpie până în cea montană.

Thymus marschalianus (cimbrişor): -specie scundă, subarbustivă, tufoasă

-frunze mici, eliptice sau lanceolate

-flori roz grupate spiciform către vârful tulpinii

Statiune: -frecventa pe coastele aride din zona stepei şi a silvostepei

Thymus serpyllum: -specie subarbustivă

-tulpina târâtoare.

Salvia nemorosa (jaleş de câmp): -flori violacee grupate verticilat la subsoara unor bractee ovate, violacee

Statiune: - comuna prin pajişti uscate, locuri ruderale, tufărişuri

Salvia austriaca: -plantă păroasă

-frunzele dispuse rozular la baza tulpinii

-florile albe sau alb-gălbui sunt dispuse în verticile către vârful tulpinii

Statiune: -frecventa in zona de câmpie şi de dealuri, în pajişti, tufărişuri, margini de drum

Leonurus cardiaca (talpa gâştei): -plantă perenă

-frunzele palmat-lobate

-flori roz dispuse axilar

Statiune: -frecventa în locuri ruderale

Importanta: la prepararea unor ceaiuri recomandate în tulburările cardiace

19. Familia Asteraceae – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

-cea mai evoluata familie si cea mai bogata in specii.

-specii ierboase, rareori lemnoase (în zona tropicală), variate ca înfăţişare şi dimensiuni

-toate speciile au in organele lor substanţă de rezervă (inulină - polizaharid)

-in organele vegetative exista vase laticifere, secretoare de latex

-florile sunt grupate într-o inflorescenţă calatidiu (antodiu)

-calatidiile: - se grupeaza în inflorescenţe compuse: corimb (Achillea), spic (Cichorium), capitul

(Leontopodium).

- florile se inseră sesil în mici gropiţe (fovee) ale receptaculului lăţit, de diferite forme (plan,

bombat, globulos), compact sau gol la interior

- sunt protejate la exterior de una sau mai multe rânduri de bractee care alcătuiesc un
involucru calatidial.

-florile din cadrul calatidiului sunt bisexuate, dar prin avortare pot deveni unisexuate sau sterile

-caliciul: redus şi format din 5 dinţişori sau este transformat într-un număr mare de perişori (smoc de

peri numit -papus), diseminare prin vânt.

-corola formată din cinci petale unite

-florile: - flori ligulate, cu simetrie zigomorfă şi flori tubuloase, cu simetrie actinomorfă, între care se află

forme intermediare, cum ar fi cele bilabiate sau pâlniate

- corola florilor ligulate este scurt tubulată la bază dar se prelungeşte superior şi lateral cu o

formaţiune lăţită ca o limbă (ligulă) terminată cu 5 dinţişori

- corola bilabiată prezintă o buză superioară redusă de obicei la 2 dinţi şi o buză inferioară formată

din 3 dinţi. Florile pâlniate reprezintă o variantă a celor bilabiate, având o corolă formată din 5 dinţi diferiţi

ca mărime.

- corola florilor tubuloase este simetrică, alcătuită din cinci petale unite într-un tub, terminat la

partea superioară cu 5 dinţişori egali

- in centrul corolei ligulate sau tubuloase se află androceul format din 5 stamine cu filamentele

libere, fixate de tubul corolei, dar cu anterele concrescute într-un tub în jurul stilului, fenomen numit

sinanterie.

- gineceul inferior este bicarpelar, sincarp, prevăzut cu un stil bifurcat în două stigmate

-Polenizarea este entomofilă sau autogamă, rareori anemofilă.

Formula florală : *% K5-∞; 0 [C(5) A5] G(2)

-fructul este o achenă monospermă, însoţită la majoritatea speciilor de papus

-uneori papusul se află în vârful unui filament lung numit rostru (păpădie)

-seminţe exalbuminate (lipsite de endosperm) sunt bogate în ulei şi aleuronă

-Importanta: specii ornamentale, altele legumicole, industriale, furajere sau medicinale

- În funcţie de organizarea calatidiului şi de prezenţa sau absenţa vaselor laticifere, familia Asteraceae se

împarte în două subfamilii: Asteroideae (Tubuliflorae) şi Cichoroideae (Liguliflorae)

Sistematica:

Subfamilia Asteroideae (Tubuliflorae)

-cuprinde specii lipsite de vase laticifere al căror calatidiu este format numai din flori tubuloase sau din

ambele tipuri de flori, dispuse diferit: cele tubuloase în centrul inflorescenţei iar cele ligulate (de obicei

sterile) la marginea calatidiului.

-in organele vegetative prezintă canale şi pungi secretoare de uleiuri eterice.

Helianthus annuus (floarea soarelui) – plantă originară din America de Nord, cultivată la început în

Europa ca plantă ornamentală.

-denumirea ei vine de la calatidiile care se orientează permanent

după soare, datorită deplasărilor de auxină în tulpină de partea opusă a razelor solare.

-in mijlocul calatidiilor se află flori tubuloase iar spre margine

flori ligulate mari, galbene (sterile)

-seminţele conţin până la 60% ulei vegetal.

Helianthus tuberosus (nap porcesc, topinambur)

-este o plantă perenă înaltă de cca 2m asemănătoare cu floarea soarelui, dar cu antodiile

mai mici (3-8 cm).

-frunzele inferioare sunt cordat-ovate iar cele superioare oblong-ovate sau lanceolate.

-rizomii tuberizaţi, de aspectul unor tuberculi sunt bogaţi în inulină (până la 20%) şi se

folosesc în alimentaţie sau la furajarea animalelor.

Achillea millefolium (coada şoricelului) – specie perenă cu frunzele penat sectate, cu laciniile liniare,

cu calatidii mici de culoare albă, grupate corimbiform.

-frunzele bazale sunt peţiolate iar cele tulpinale sunt sesile, dispuse

altern.

Statiune: - este o plantă frecventă prin păşuni şi fâneţe.

Importanta: - excelentă plantă medicinală, cu acţiune antiinflamatoare, recomandată în enterocolite,

gastrite, afecţiuni ale vezicii biliare, etc.

Chamomilla recutita (Matricaria chamomilla) (muşeţelul bun) – plantă anuală

-cu frunze sectate, cu segmentele înguste, cu miros plăcut, caracteristic.

-pe receptaculul conic, gol la interior se află flori ligulate albe către

margine şi flori tubuloase galbene spre centru.

Importanta: - este o excelentă plantă medicinală, folosită în gastrite, enterocolite, diaree, sau pentru tratarea

inflamaţiilor globului ocular sau mucoasei digestive.

Statiune: - este frecventă în locuri ruderale, semănături, locuri sărăturoase, etc.

Matricaria inodora (muşeţel nemirositor) – plantă mai robustă, lipsită de miros

-cu calatidiile mai mari, formate pe un receptacul plan.

Statiune: - este o buruiană de locuri ruderale, de semănături.

Artemisia absinthium (pelin bun) – specie perenă de culoare alb-cenuşie, cu antodii mici, globuloase,

gălbui grupate racemiform.

-intreaga plantă are un miros specific şi gust amar.

-frunzele şi vârfurile înflorite conţin uleiuri volatile şi principii

amare cu acţiune excitantă asupra secreţiei gastrice şi antiinflamatoare a mucoasei gastro-intestinale.

Importanta: - se consumă sub formă de ceaiuri, tinctură sau vin tonic, înaintea meselor principale.

Artemisia dracunculus (tarhon) – plantă perenă cu frunze liniar-lanceolate verzi, folosite în scopuri

alimentare.

-florile sunt tubuloase, galbene, grupate în calatidii mici.

Artemisia austriaca (peliniţa) – plantă perenă măruntă, de culoare alburie, cu frunze sectate, cu segmente

liniare, care prezintă miros specific pelinului.

Statiune: - este o plantă comună în pajiştile din stepă şi silvostepă.

Arctium lappa (Brusturele) – plantă bienală, ruderală,

-cu o rădăcină pivotantă cărnoasă şi cu frunze mari, lat ovat-cordate, lung

peţiolate.

-Calatidiile de culoare roz-liliachie sunt mici, grupate corimbiform.

Statiune: - plantă de locuri ruderale, margini de drumuri, tufărişuri.

Tussilago farfara (Podbalul) – plantă comună prin locuri abrupte, margini de pâraie, soluri argiloase, etc.

Primăvara devreme apar tulpinile cu frunze reduse şi calatidii galbene. Mai târziu apar frunzele mari,

sinuat dinţate pe margini, alb-tomentoase pe faţa inferioară, dispuse în rozetă.

- plantă medicinală ale cărei frunze sunt indicate în tratarea afecţiunilor pulmonare cronice, în astmul

bronşic, etc.

Cirsium arvensae (Pălămida) – buruiană cu înrădăcinare adâncă,

-cu tulpină înaltă până la 150 cm,

-cu frunze lanceolate, întregi sau penat-lobate, terminate în spini.

-Calatidiile sunt cilindrice roz-liliachii, grupate corimbiform.

 -Achenele sunt prevăzute cu un papus lung.

Senecio vernalis (Spălăcioasă) – plantă ruderală, acoperită de peri, cu ambele tipuri de flori (tubuloase şi

ligulate) de culoare galben citrin.

Calendula officinalis (Gălbenele) – plantă anuală ornamentală şi medicinală, cu tulpina ramificată, cu

frunze întregi, spatulate şi calatidii mari galben-portocalii.

Importanta: - inflorescenţele sunt folosite sub forma unor ceaiuri în dischinezii biliare, ulcer gastric şi

duodenal.

Bellis perennis (Bănuţei) – plantă măruntă spontană şi cultivată cu tulpina scapiformă, cu frunzele

cuneate, dispuse într-o rozetă bazală.

-Antodiile au florile ligulate albe sau roz.

Statiune: - Creşte în pajişti din întreaga ţară unde înfloresc de primăvara până toamna.

Leontopodium alpinum (Floare de colţ, Floarea reginei)

– plantă perenă, alb-tomentoasă, cu flori grupate într-un calatidiu compus,

înconjurat de foliole bracteiforme lungi de culoare argintie.

-Înfloreşte în lunile iulie-august.

-Este o plantă ocrotită ca monument al naturii.

Statiune: - Creşte pe brâne abrupte, stâncu calcaroase din zona alpină şi subalpină.

Chrysanthemum leucanthemum (Margarete) – plantă perenă cu frunze lanceolate sau spatulate,

mărunt serate pe margini.

-Calatidiile sunt mari, cu flori ligulate albe şi flori tubuloase galbene.

Statiune: - Plantă frecventă în păşunile şi fâneţele din zona de câmpie până în cea montană.
Chrysanthemum indicum (Tufănică, Crizantemă) – plantă perenă ornamentală, originară din China şi

Japonia.

-Frunzele sunt simple, cu marginea profund incisă.

-Calatidiile mari, diferit colorate sunt formate numai din flori ligulate.

Zinnia elegans (Cârciumărese) – plantă anuală cu tulpina înaltă de 30-100 cm, puţin ramificată,

-cu frunze întregi, ovate sau uşor cordate, dispuse opus.

-Intreaga plantă este aspră la pipăit.

-Calatidiile sunt mari, dispuse terminal, cu flori roşii sau de alte culori.

Alte compozite ornamentale: Gerbera jamesonii (Gerbera, Crizantema Africană), Tagetes patula (Crăiţe),

Dahlia pinnata şi D. coccinea (Gherghine, Dalii), Senecio maritima (Cineraria maritima) – tomentoasă, de

culoare alb-albăstruie, etc.

Subfamilia Cichoroideae (Liguliflore)

Cuprinde specii cu vase laticifere în organele vegetative, dar lipsite de glande secretoare de uleiuri

eterice.

-Calatidiile sunt formate numai din flori ligulate.

Taraxacum officinale (păpădia) – plantă cu tulpina scapiformă, cu frunze runcinate dispuse într-o

rozetă bazală,

-cu un calatidiu mare de culoare galbenă dispus terminal.

-achenele au un rostru terminat cu un papus de forma unei umbrele.

Statiune: - este o plantă foarte comună în pajişti şi locuri ruderale.

Importanta: - Plantă medicinală recomandată în tratarea afecţiunilor hepato-biliare.

Cichorium intybus (cichoarea) – specie perenă cu tulpina ramificată,

-cu antodii albastru-azurii, dispuse terminal şi axilar.

-rădăcinile groase, cărnoase, ramificate de la ssp. sativus, bogate în

inulină şi intibină (principiu amar) se folosesc la prepararea surogatului de cafea.

Statiune: - Este o specie frecventă în locuri ruderale sau în pajişti însorite.

Lactuca sativa (salata, lăptuca) – plantă cultivată cu tulpina ramificată,

-cu o rozetă de frunze mari, lat-ovate, ce formează o căpăţână.

-tulpina floriferă se dezvoltă mai târziu şi se ramifică superior formând o

inflorescenţă bogată, corimbiformă, alcătuită din numeroase antodii mici, galbene.

Importanta: - În scopuri alimentare se folosesc frunzele tinere.

Lactuca serriola (planta busolă) - plantă anuală sau bienală,

-tulpina este foliată, iar frunzele sunt penat-fidate.

-calatidiile sunt mici şi grupate paniculiform.

-florile ligulate sunt de culoare galbenă.

-Numele plantei provine de la proprietatea frunzelor de pe tulpina

principală de a sta perpendicular pe lumina soarelui, cu vârful orientat spre nord.

Importanta: - tulpina conţine un suc lăptos cu efecte relaxante; consumat în doze mari sucul provoacă

euforie şi distorsiuni auditive şi vizuale.

Statiune: - frecventă în tufărişuri, locuri ruderale, uneori în semănături ca buruiană

Sonchus arvensis (susai) – plantă ruderală şi segetală, cu frunze penat-sectate, cu calatidii mici, galbene,

grupate corimbiform. Achenele sunt comprimate şi însoţite de un papus lung.

Genul Hieracium (vulturica) – este considerat cel mai variabil gen din flora Europei centrale, cu peste

1000 de specii. În flora României se cunosc 36 de specii.

-Sunt plante alb-tomentoase.

-Tulpina lor este un scap.

-Frunzele sunt dispuse rozular iar calatidiul, dispus terminal este format din flori galbene (Hieracium

pilosella, Hieracium transilvanicum, etc), rareori roşii (Hieracium aurantiacum).

Statiune: - Sunt plante răspândite mai ales în pajiştile din zonele montane.
20. Caracterele generale ale clasei Monocotiledonatae (Liliatae)

-abundente în zona tropicală

-Din punct de vedere filogenetic îşi au originea în dicotiledonate primitive, de tipul celor din ordinul

Nymphaeales, la care florile sunt trimere, fasciculele libero-lemnoase sunt închise şi se întâlneşte un

singur cotiledon, rezultat din concreşterea celor 2 iniţiale (sincotilie).

-plante predominant ierboase (exceptând palmierii), ramificate mai ales monopodial

-rădăcinile lor sunt fibroase sau fasciculate; sunt rădăcini adventive, formate în locul celor

embrionare, reduse sau care dispar de timpuriu

-tulpinile sunt lipsite de structură secundară

-fasciculele conducătoare libero-lemnoase sunt de tip colateral-închis, lipsite de cambiu intrafascicular şi

sunt împrăştiate într-un parenchim fundamental alcătuind un ataktostel (gr. ataktos = neorânduit)

-frunzele sunt de obicei sesile, simple, nedivizate, nestipelate, liniare sau lanceolate, cu nervaţiune paralelă

sau arcuată

-florile sunt organizate pe tipul 3 (trimere), sunt tetraciclice sau pentaciclice, cu înveliş floral simplu, un

perigon petaloid frumos colorat, cu tepalele libere, rar unite (lăcrămioară, zambilă)

Formula florală: */% P 3 + 3 A 3 + 3 G (3) sau */% P (3 + 3) A 3 + 3 G (3)

-La formarea tetradei de polen, citokineza (formarea peretelui celular) are loc în prima diviziune; excepţie

face familia Orchidaceae.

-seminţele prezintă endosperm

-Endospermul secundar este de tip nuclear deoarece diviziunea nucleului triploid din sacul embrionar nu

este urmată imediat de citokineză (diviziunea citoplasmei).

-embrionul seminţei prezintă un singur cotiledon cu poziţie apicală, provenit din concreşterea celor

două iniţiale (sincotilie); la unele specii se poate întâlni un rest din cel de-al doilea cotiledon (epiblast)

-trei subclase: Alismidae, Liliidae şi Arecidae.

21. Ordinul Liliales (Asparagales)– caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

-plante ierboase perene prin bulbi sau rizomi

-frunze simple, întregi, arcuat sau paralel nervate

-flori bisexuate, actinomorfe, pe tipul 3 (trimere), cu învelişul floral un perigon petaloid la majoritatea

speciilor

-gineceul este tricarpelar, sincarp, cu placentaţie centrală şi ovule anatrope

-conţin alcaloizi, glicozizi şi saponine în organele lor

-prezinta caractere apropiate de ale Rananelor, din care se crede ca au evoluat.

Acest ordin cuprinde 5 familii: Liliaceae (Alliaceae), Amaryllidaceae, Iridaceae, Agavaceae,

Pontederiaceae

1.Familia Liliaceae (Alliaceae)

-plante ierboase perene

-rădăcini adventive fasciculate

-tulpini simple sau ramificate

-frunze de diferite forme (liniare, liniar-lanceolate, eliptice)

-florile solitare sau dispuse în inflorescenţe au perigonul viu colorat, format din 6 tepale libere dispuse pe

două cicluri, uneori concrescute (Convallaria, Polygonatum, Hyacinthus).

-gineceul tricarpelar, sincarp are poziţie superioară

-Polenizarea este entomofilă.

-Fructul este o capsulă, rar bacă.

Formula florală: * P 3+3 A3+3 G(3) sau * P (3+3) A3+3 G(3)

Tulipa gesneriana (laleaua): -plantă decorativă, perenă printr-un bulb tunicat

-cultivată în numeroase soiuri horticole

-frunze eliptic-lanceolate, glauce

-floarea (dispusă terminal) este mare, variat colorată, deosebit de aspectuoasă.

Statiune: - se cultiva in numeroase soiuri, de diferite culori.

Hyacinthus orientalis (zambila): -plantă decorativă perenă printr-un bulb tunicat

-frunze bazale liniar-lanceolate

-tulpină scapiformă ce se termina cu un racem cilindric, alcătuit din 5-15

flori odorante, cu tepalele concrescute.

Lilium candidum (crinul alb): -plantă decorativă

-frunze lanceolate

-flori mari albe, odorante, dispuse într-un racem terminal (3-20 flori).

Lilium regale (crin imperial): -plantă decorativă

-tepalele mari roz-violacee

Hemerocallis fulva (crin galben): -plantă originară din Asia

-flori mari pâlniate, galben- portocalii

Scilla bifolia (viorea): -flori albastre-azurii grupate într-un racem terminal

-2 frunze bazale, lanceolate

Statiune: -prin păduri şi tufărişuri

Convallaria majalis (lăcrămioare): -cu rizom repent, 2 frunze eliptice, lucioase

-flori mici, albe, odorante, aspect urceolat (tepale concrescute), grupate

într-un racem terminal

-fructele sunt nişte bace globuloase, de culoare roşie

Statiune: -cultivată sau spontană prin pădurile de foioase

Polygonatum latifolium (pecetea lui Solomon): -plantă perenă printr-un rizom cărnos

-frunze alterne, eliptic-lanceolate

-flori albe, cu tepalele concrescute, sunt grupate câte 1-4 la

subsoara unor frunze

-fructele sunt bace albastru-negricioase

Statiune: -frecventă prin păduri de foioase

Colchicum autumnale (brânduşa de toamnă): -plantă perenă prin bulbo-tuber

-frunzele apar primăvara

-florile mari, de culoare roşie-liliachie, unite sub forma unui

tub lung, apar toamna

-capsula mare, cu numeroase seminţe se maturizeaza in

primavara anului urmator.

Statiune: -în păşunile şi fâneţele umede din regiunile montane

Importanta: seminţele conţin alcaloidul toxic colchicină, folosit în citogenetică la blocarea diviziunilor

celulare, toxică pentru animale.

Veratrum album (stirigoaie): -plantă înaltă

-frunze mari, ovate, sesile, dispuse altern

-florile alb-gălbui sunt grupate terminal într-o inflorescenţă mare

racemoasă, paniculiformă

-fructul este o capsulă

Statiune: -în păşunile montane degradate sau în jurul stânelor

Importanta: toxică datorită alcaloidului veratrină

Asparagus officinalis (sparanghel): -plantă cu rizom

-ramurile numite cladodii sunt verticilate, asimilatoare

-frunzele sunt reduse la nişte solzi

-florile mici, alb-verzui, sunt dispuse la subsoara ramurilor

-fructele sunt nişte bace roşii

Statiune: -în tufărişuri şi păduri

Importanta: cultivată şi ca legumă pentru lăstarii etiolaţi care se consumă sub denumirea de sparanghel

Asparagus sprengeri şi Asparagus plumosus (umbra iepurelui):

Importanta: plante ornamentale, prima specie are tulpinile arcuate iar cea de-a doua are cladode filiforme,

foarte subţiri.
Allium cepa (ceapa): -plantă alimentară bienală

-originară din stepele Asiei centrale şi de vest

-florile mici, alb-verzui sunt dispuse într-o umbelă globuloasă, protejată de un spat

membranos

Importanta: cultivata pentru bulbii tunicaţi şi frunze fistuloase comestibile, conţine substanţe antibiotice

numite fitoncide cu acţiune bactericidă.

Allium sativum (usturoiul): -plantă alimentară bienală

-bulb ovoidal compus din mai mulţi bulbili (căţei) înveliţi în catafile membranoase

-frunzele sunt lungi, nefistuloase

-florile albe sau roz sunt adesea înlocuite de bulbili proveniţi din tuberizarea

mugurilor florali

Importanta: -conţine o mare cantitate de fitoncide

Allium porrum (prazul): -plantă cu bulb alungit

-frunze lungi şi late, care se consumă proaspete sau preparate

-florile roz sunt grupate în umbele sferice, protejate de un spat membranos

Statiune: cultivata ca plantă alimentară in S tarii

Allium ursinum (leurda): -plantă perenă cu miros puternic de usturoi

-florile alb-gălbui sunt grupate într-o umbelă terminală

Statiune: -în pădurile de foioase

Yucca filamentosa: -plantă decorativă originară din America de nord

-frunze liniare, a căror margine se destramă în fibre încreţite

-florile mari, alb-gălbui sunt grupate în inflorescenţe paniculiforme

Importanta: fibrele frunzelor sunt utilizate pentru diverse ţesături rezistente

Aloë arborescens (sabur): -plantă perenă originară din Africa de Sud

-frunze lanceolate, cărnoase, dinţate

-florile roşii sunt dispuse într-un racem terminal

Importanta: plantă ornamentală şi medicinală, cu excelente proprietati antiinflamatoare

2.Familia Amaryllidaceae

-plante ierboase

-flori bisexuate, actinomorfe, trimere, solitare sau grupate în inflorescenţe umbeliforme, protejate la bază

de o spată

-gineceul este tricarpelar, sincarp, cu ovar inferior

-fructul este o capsulă falsă sau o bacă

Formula florală: * P 3+3 A 3+3 G (3)

Galanthus nivalis (ghiocelul): -plantă vernală perenă printr-un bulb tunicat

-frunze radicale lanceolate

-o floare solitară, nutantă, de culoare albă, cu tepalele externe mai lungi

decât cele interne

 -Tepalele interne (uneori şi cele externe) prezintă pete verzi la vârf.

Statiune: -întâlnită prin poienile pădurilor din zona de câmpie până în cea montană

Leucojum vernum (luşcă, ghiocei bogaţi): -plantă vernală cu bulb tunicat

-tulpinile aeriene nefoliate, prevăzute cu spată

-florile asemănătoare ghiocelului, solitare sau grupate câte 2-3

sunt albe, cu vârful tepalelor pătat cu verde sau galben

Statiune: -pe văile apelor din zonele submontane

Leucojum aestivum (ghiocei bogaţi de vară): -asemănătoare cu precedenta dar de talie mai mare şi cu mai

multe flori grupate în inflorescenţe

-destul de rară, infloreste in perioada mai-iunie

Statiune: -în locuri băltite, la marginea mlaştinilor sau prin stufărişuri

Narcissus poeticus (narcise albe): -plantă decorativă perenă prin bulb

-tulpina fistuloasă, nefoliată

-una sau mai multe flori albe, plăcut mirositoare, protejate de un spat

membranos

-flori prevăzute cu o coronulă (paracorolă) scurtă albă

Narcissus pseudonarcissus (narcise galbene): -plantă decorativă

-perigonul galben, însoţit de o coronulă (paracorolă)

tubuloasă, portocalie
3. Familia Iridaceae

-plante ierboase perene

-frunze lanceolate sau ensiforme, adesea imbricate

-florile bisexuate actinomorfe sau zigomorfe, prevăzute cu spată, sunt dispuse solitar sau în inflorescenţe

cimoase monocaziale

-floarea este tetraciclică, lipsind cercul intern de stamine

-polenizarea este entomofilă

-fructul este o capsulă

Formula florală: % P 3+3 A 3+0 G(3)

Iris germanica (stânjenelul): -plantă perenă prin rizom

-frunze ensiforme

-originară din zona Mării Mediterane

-florile mari, actinomorfe cu perigon violaceu sunt formate din 3 tepale

externe reflecte şi 3 tepale interne erecte

-stilul se termină cu 3 lobi stigmatici petaloizi care acoperă staminele

Statiune: -frecvent cultivată prin grădini

Iris pallida – stânjenel cu florile violet-deschis.

Iris florentina - stânjenel cu flori odorante, alburii.

Iris pseudacorus (stânjenelul galben) – plantă cu flori mari, galbene, frecventă în locuri mlăştinoase.

Gladiolus communis (gladiola): -plantă perenă prin bulbo-tuber

Importanta: cultivată pentru florile sale mari, zigomorfe, de diferite culori (roşii, purpurii, roz, albe, galbene)

dispuse într-o inflorescenţă mare, unilaterală

Gladiolus imbricatus (săbiuţă): -flori roz-violacee sau purpurii

Statiune: -creşte în pajiştile din regiunile subcarpatice

Crocus sativus (şofran): -plantă mediteraneană originară din Orientul mijlociu

-perenă prin rizom, cu flori albastru-violet, cu linii purpurii

-frunzele sunt înguste, asemănătoare firelor de iarbă

-infloreşte în perioada septembrie-noiembrie

Importanta: - stigmatele lungi rosii conţin uleiuri esenţiale, substanţe amărui şi coloranţi si reprezintă cel

mai scump condiment din lume

- Un kg de condiment conţine cel puţin 100.000 de stigmate. Planta este cultivată atât în Asia

(Iran, China), cât şi în Europa (Grecia, Spania).

Crocus moesiacus (brânduşa galbenă, şofrănel galben): -plantă prevernală cu bulb

-flori solitare galben-portocalii, cu stigmatul

mai scurt decât anterele staminelor

Statiune: -în poienile pădurilor din S tarii

Crocus reticulatus (brânduşa reticulată): -plantă prevernală cu bulb

-flori albicioase cu dungi longitudinale purpurii

Statiune: -in S tarii prin poieni şi pajişti stepice

Crocus banaticus (brânduşa de toamnă): -flori liliachii, înfloreşte toamna în pădurile montane şi

submontane.
4.Familia Agavaceae

Agave americana: -plantă cărnoasă

-origine tropicală

-frunze grase, dinţate pe margini, cu o dungă albă pe faţa superioară, sunt dispuse într-o

rozetă bazală

-tulpina floriferă groasă şi înaltă

-o inflorescenţă în formă de candelabru apare în ultimul an de viaţă

-înfloreşte o singură dată la circa 10 de ani după care planta moare

Importanta: cultivată în scopuri decorative

5. Familia Pontederiaceae

Eichornia crassipes (zambila de apă): -plantă acvatică originară din zonele tropicale

-flori mari albastru-movulii asemănătoare zambilelor

Importanta: este un excelent biofiltru pentru apele colmatate ale lacurilor dulcicole

22. Ordinul Orchidales – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

1. Fam. Orchidaceae

-plante monocotiledonate, răspândite preponderent în regiunile tropicale

-plante ierboase terestre, epifite sau liane

-cele terestre prezintă doi tuberculi sau rizomi cu rădăcini adventive

-cele epifite au velamen radicum (rizoderma rădăcinilor aeriene este multistratificată şi înmagazinează

apa din aer sau precipitaţii)

-unele au micorize endotrofe cu diferite specii de ciuperci

-tulpinile aeriene sunt foliate

-frunze sesile sau scurt peţiolate, dispuse distich

-nervaţiunea frunzelor este paralelă sau arcuată

-florile bisexuate (rar unisexuate), cu simetrie zigomorfă (bilabiate şi pintenate), sunt solitare sau grupate

în inflorescenţe racemoase

-invelişul floral este un perigon petaloid viu şi variat colorat, format din 6 tepale dispuse pe două

cercuri

-Ca urmare a răsucirii ovarului cu 180 de grade, tepala superioară a ciclului intern, devine inferioară şi are

o formă caracteristică (papuc, pinten, insectă).

-tepala modificată se numeşte label (labellum) şi prezintă un pinten în care se găseşte ţesut nectarifer

-androceul format iniţial din 6 stamine dispuse pe două cercuri, este alcătuit la speciile actuale numai din

1 sau 2 stamine fertile, restul fiind reduse sau transformate în staminodii

-Stamina sesil redusă la o anteră biloculară, concreşte cu stigmatul formând un fel de coloană numită

ginostemiu (Gynandrales).

-Grăunciorii de polen sunt eliberaţi din antera biloculară în tetrade (câte 4) dar cel mai adesea sunt uniţi

printr-o substanţă cleioasă într-o formaţiune claviformă numită polinie (ca o măciucă).

-Polinia se prelungeşte într-un pedicel numit caudicul, la baza căruia se află o glandă vâscoasă denumită

retinacul, prin care se fixează pe capul insectelor sau ciocul păsărilor, polenizarea fiind entomofilă sau

ornitofilă (păsările colibri).

-Gineceul este tricarpelar, cu stigmatul trilobat, cu lobul median steril, atrofiat, numit rostellum la

orhideele monandre şi care îndeplineşte funcţia de susţinere a poliniilor.

-Ovarul are poziţie inferioară.

Formula florală:

% P 3+3 A 1-2 G (3)

-fructul este o capsulă cu seminţe foarte mici, lipsite de endosperm (Microspermae).

-din punct de vedere filogenetic, provin din Liliale

-cuprinde două subfamilii: Cypripedioideae (Diandrae), Orchidoideae (Monandrae).

a) Subfamilia Cypripedioideae (Diandrae)

-androceu alcătuit din 2 stamine fertile, cea de-a treia formând o staminodie petaloidă

-stigmatul prezintă 3 lobi fertili

Cypripedium calceolus (papucul doamnei): -plantă perenă prin rizom

-frunze sesile, mari, ovate

-1-2 flori mari, cu coiful vişiniu şi labelul galben, umflat,

de forma unui papuc

Statiune: -în pădurile de foioase din zonele montane şi submontane

-ocrotită ca monument al naturii

b) Subfamilia Orchidoideae (Monandrae)

-florile contin o singură stamină fertilă

-stigmatul are numai lobii laterali fertili, cel median fiind transformat în rostellum

Orchis morio (poroinic, untul vacii): -plantă perenă prin 2 tuberculi

-frunze lanceolate

-tepalele florilor de culoare purpuriu-violacee sunt unite într-un

coif şi au labelul trilobat

Statiune: -în fâneţele montane şi poienile pădurilor

Orchis maculata (poroinic pătat): -frunze eliptic-lanceolate pătate cu negru

-flori de culoare purpurie grupate într-un racem terminal

Statiune: -în pajiştile din zonele montane

Anacamptis pyramidalis: -tuberculi sferici

-tulpina foliată

-flori roz-violacee grupate în vârful tulpinii într-o inflorescenţă compactă,

piramidală

Statiune: -prin pajişti în regiunea montană si submontana

Gymnadenia conopsea: -tuberculii lăţiţi, palmat-sectaţi

-tulpina robustă, foliată

-o inflorescenţă laxă, cilindrică, roz sau roşie-violacee, rar albă

Statiune: -în pajişti din zona dealurilor până în cea subalpină, mai ales pe substrat calcaros

Nigritella rubra (sângele voinicului): -talie mai mică cu miros de vanilie

-inflorescenţa compactă, de culoare roşie, sporadică

Statiune: -prin păşuni şi brâne

-ocrotită prin lege

Nigritella nigra (sângele voinicului): -inflorescenţa compactă, purpuriu negricioasă

-ocrotită prin lege

Orchis laxiflora sp. elegans: -frunze liniar-lanceolate

-florile roz-violacee grupate terminal în raceme laxe, lungi

-labelul florilor este aproape întreg

Statiune: -pe nisipuri litorale umede şi slab sărăturate

Neotia nidus-avis (cuibuşor): -saprofită

-tulpina şi florile de culoare brun-gălbuie

Statiune: -prin pădurile de foioase

Vanilla planifolia (vanilia): -epifită

-tulpina agăţătoare, originară din Mexic

-frunze ovale, cărnoase

-flori mari, galbene sau portocalii

-fructele – capsule lungi, recoltate necoapte, sunt aromate şi utilizate la

prepararea dulciurilor
23. Ordinul Poales – caractere generale, clasificare, reprezentanți și importanță.

1. Familia Poaceae (Gramineae)

-plante ierboase anuale sau perene

-rădăcini adventive, fasciculate (fibroase), formate de pe rizomi sau stoloni

-tulpinile aeriene sunt articulate, fistuloase (excepţie la porumb, sorg) şi poartă numele de pai (culm)

-de la nodurile bazale ale tulpinii aeriene se formează lăstari numiţi fraţi (copili), care le conferă un aspect

tufos

-frunzele sunt liniare, sesile (cu excepţia bambuşilor), cu teaca bine dezvoltată şi despicată longitudinal

-la baza limbului se găsesc anexe foliare membranoase precum ligula şi urechiuşele (auriculele)

-inflorescenţe compuse de tip spic compus sau paniculă, alcătuite din inflorescenţe simple numite

spiculeţe

-spiculeţele se prind sesil pe axa inflorescenţei numită rahis, în cazul spicului şi prin intermediul unui

peduncul lung în cazul paniculei; când pedunculii spiculeţelor sunt foarte scurţi, inflorescenţa se numeşte

panicul spiciform.

-mai pot fi întâlnite spadixul (porumb), spicul digitat (pirul gros), spicul ramificat

-Spiculeţul este format dintr-o axă pe care se prind sesil una sau mai multe flori hermafrodite, mai rar

unisexuate (porumb, papură, etc.).

-Numărul florilor în spiculeţ poate să fie: 1 (Hordeum, Phleum, Stipa), 2 (Secale), 2-3 (Avena), 3-5

(Triticum aestivum).

-spiculeţul este protejat de 2 frunzuliţe modificate (2 bractee) numite glume

O floare hermafrodită din cadrul spiculeţului are următoarea structură: la exterior prezintă 2 bractee cu rol

protector numite palee (glumele): una inferioară (lemmă) şi alta superioară.

La numeroase specii, paleea inferioară se prelungeşte cu o formaţiune filiformă numită aristă (ţeapă).
La baza paleei superioare se află 2 formaţiuni ovoidale, membranoase, galben-verzui, numite lodicule, cu

rol în deschiderea florilor.

Lodiculele, fiind higroscopice absorb apa, îşi măresc volumul şi împing paleele deschizând floarea în

vederea polenizării.

-androceul este format din 3 stamine cu filamente lungi, terminate cu câte două jumătăţi de anteră

dispuse în forma literei X

-Bărboasa (Botriochloa ischaemum) are o singură stamină în floare, vițelariul (Anthoxanthum odoratum)

are 2, orezul (Oryza sativa) are 6 iar bambușii (Bambusa sp) prezintă numeroase stamine.

-gineceul este alcătuit din 2-3 carpele concrescute (rar este monocarpelar)

-ovarul cu dispoziţie superioară, lipsit de stil, se continuă cu 2 stigmate păroase la majoritatea speciilor.

-Dintre excepții, porumbul (Zea mays) are un singur stigmat iar bambușii au 3 stigmate.

-in ovar se află un singur ovul

Floarea de la graminee, comparativ cu cea de la Liliaceae, are o structură care s-a simplificat mult în

decursul evoluţiei, ca adaptare la polenizarea anemofilă.

-învelişul floral este rudimentar, reprezentat de paleea superioară (rest din tepalele externe de la

Liliaceae) şi cele 2 lodicule (rest din tepalele interne).

Paleea inferioară este considerată a fi bracteea la baza căreia s-a dezvoltat floarea.

Formula florală pentru speciile bisexuate (majoritatea gramineelor):

* P 1+2 A 3 G (2-3; 1)

-fructul este o cariopsă, cu pericarpul intim concrescut de tegumentul seminal

-cariopsa poate fi sau nu prinsă între glume şi palee

-bambusoideele au fructe de tip bacă sau nucă

-sămânţa: este albuminată

la exterior prezintă un tegument subţire sub care se află endospermul (albumenul) făinos,

amidonos, din care la unele specii (grâu, secară) se obţine făina panificabilă

la partea exterioară a albumenului se află un strat de celule cu aleuronă (la secară mai multe),

proteină care se regăseşte în făina neagră dar lipseşte în făina albă.

printre grăunciorii de amidon se află molecule proteice care reprezintă glutenul şi care conferă

albumenului un aspect sticlos

-embrionul: situat la baza seminţei

format dintr-o radiculă protejată de un manşon numit coleoriză, un muguraş (gemula), format

din 3-4 frunzişoare, dintre care cea externă se numeşte coleoptil şi un cotiledon mic de forma unui scut

numit scutellum

prezintă un rudiment din cel de-al doilea cotiledon, numit epiblast

-În România cresc spontan specii, la care se adaugă speciile cultivate din genurile Triticum, Zea, Oryza,

etc.

-trei subfamilii: Bambusoideae, Festucoideae (Pooideae), Panicoideae

a) Subfamilia Bambusoideae
-plante perene tropicale şi subtropicale

-tulpinile aeriene lignificate

-frunze peţiolate

Genul Bambusa (Bambuşii): -frecvenţi în Asia de S-E

Importanta: -cultivaţi pentru tulpinile elastice înalte din care se fabrică obiecte artizanale, beţe de pescuit
b) Subfamilia Festucoideae (Pooideae)
-inflorescenţa este un spic compus

-spiculeţele sunt uniflore sau multiflore iar glumele şi paleele nu concresc cu fructul

Triticum aestivum (Grâul): -specie de cultură anuală

Statiune: -cultivată în zona temperată şi rece

Triticum durum (Grâu tare, Arnăut): -cariopsele sunt tari

-endospermul seminţei bogat în gluten

Importanta: făina se utilizează la fabricarea pastelor făinoase

Hordeum vulgare (Orzul): -din cariopsele sale rezultă arpacaşul în urma decorticării

Hordeum distichum (Orzoaica): -se foloseşte la fabricarea berii.

Secale cereale (Secara): -din cariopse se obţine o făină bună pentru consum, de obicei în amestec cu cea

de grâu

-se folosesc şi la fabricarea spirtului

-paiele se utilizează pentru împletituri sau la fabricarea hârtiei.

Avena sativa (Ovăzul): -excelentă specie furajeră

Agropyron repens (Pirul): -buruiană dăunătoare culturilor

Lolium perenne (Zâzanie, Iarba de gazon): -specie care suportă bine călcatul; are şi valoare furajeră.

Poa pratensis (Firuţa): -răspândită în livezi, păşuni; bună plantă furajeră.

Festuca pratensis (Păiuş): -creşte în fâneţe, păşuni, locuri umede; plantă de nutreţ valoroasă.

Festuca valesiava (Păiuş stepic): -specie scundă de culoare verde-albăstruie, care formează pajişti întinse

în zona stepei şi a silvostepei.

Dactylis glomerata (Golomăţ): -plantă furajeră.

Puccinellia distans: -formează pajişti întinse pe terenuri nisipoase, sărăturate.

Bromus inermis (Obsigă nearistată): - în fâneţe, coaste aride, margini de drum.

Phleum pratense (Timoftică): -frecventă în livezi, fâneţe, păşuni.

Antoxanthum odoratum (Viţelariu) – plantă frecventă în pajiştile montane, cu un miros plăcut

de cumarină; are o excelentă valoare furajeră.

Stipa capillata (năgara) – specie stepică cu paniculă spiciformă, cu frunze convolute și cu

leme lung aristate, lipsite de peri.

-Formează pajiști stepice primare pe suprafețe restrânse, mai ales în arii protejate.

Stipa lessingiana (colilie) - specie stepică cu paniculă spiciformă, cu frunze convolute și cu

leme lung aristate, acoperite de peri albi, mătăsoși.

-Formează pajiști stepice primare pe suprafețe restrânse, mai ales în arii protejate.

c) Subfamilia Panicoideae
-spiculeţe uniflore, grupate în panicule sau spice

-glume ce cad împreună cu fructele

Zea mays (Porumbul): -plantă anuală unisexuat monoică originară din America de Nord

-florile mascule sunt grupate în panicule în vârful tulpinii

-florile femele sunt grupate câte 2 într-o inflorescenţă cu o axă groasă numite

spadix (ştiulete), la subsoara unor frunze

-ovarul se continuă cu un stil lung (mătasea porumbului)

-inflorescenţa este protejată de nişte hipsofile numite pănuşi

Oryza sativa (Orezul): -plantă anuală

-principala plantă cerealieră din zona Asiei

Statiune: -se cultivă în zonele calde, în locuri înmlăştinite

Panicum miliaceum (Mei): -cariopsele utilizate în hrana păsărilor

Importanta: - din cariopsele decorticate se obţine păsatul utilizat în alimentaţie în unele ţări.

Saccharum officinarum (Trestia de zahăr): -plantă perenă

-tulpina înaltă plină cu o măduvă bogată în hazaroză

Statiune: - în zonele calde pentru fabricarea zahărului

Phragmites australis (Stuful): -plantă robustă

-rizom ramificat

-stoloni subterani repenţi, adesea foarte groşi şi care plutesc la suprafaţa

apelor

-tulpina înaltă , rigidă

-un panicul piramidal format din flori bisexuate

-frunze plane, rigide, liniar- lanceolate, pe margini scabre

Statiune: -în mlaştini, ape stagnante puţin adânci, pe malul lacurilor şi a râurilor, în şanţuri, pajişti umede,

terenuri temporar inundate, formând stufărișuri

Importanta: materie primă în industria celulozei şi a hârtiei, la acoperitul caselor, împletituri, ambalaje sau

drept combustibil; din tulpinile presate se fabrică stufitul, utilizat ca material de construcţii uşoare

Arundo donax (trestie italiană): -plantă robustă asemănătoare cu stuful

-tulpina verde- albăstruie, mai groasă, înaltă

-frunze late de culoare verde-albăstruie

-panicul fusiform compact

Statiune: - în zone umede sau înmlăştinite, nesalinizate sau moderat salinizate, răspândită în zona

mediteraneană

Importanta: in Ro se cultiva in S tarii ca plantă ornamentală pe malul ochiurilor de apă artificiale

Antoxanthum odoratum (Viţelariu): -în pajiştile montane, cu un miros plăcut de cumarină

-excelentă valoare furajeră

Setaria glauca (Mohor): -buruiană frecventă în culturile de prăşitoare