Increngatura : Magnoliophyta

Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Tricoccae
Familia : Buxaceae Dumort

1.1Genul : Buxus L.
Specia : Buxus sempervirens

Buxusul este un gen cu aproximativ 70 de specii apartinand familiei Buxaceae.

Buxusul este originar din vestul si sudul Europei, Asia, Africa, Madagascar cu mentiunea ca
majoritatea speciilor sunt tropicale sau subtropicale, exceptie facand cele din Africa si Europa
care sunt rezistente
Descriere : Originar din ţinuturile mediteraneene,fiind un arbore de marimea a doua in
tara de origine(poate ajunge pana la chiar 10 metri) , la noi ajunge la inaltimi de 5-6
metri.Provine din regiuni cu clima blanda, dar s-a dovedit rezistent la ger( in regiunile foarte
reci mai poate degera, uneori lastarii nematurati sunt afectati de ingheturile timpurii), in ceea
ce priveste solul, nu s-a dovedit a fi pretentios. Planta creste cel mai bine intr-un sol cu un
drenaj bun si cu o umiditate medie, preferand umbra partiala. De asemenea, prefera un sol
argilos, umed si nisipos. Tolereaza bine tunderea si toaletarea.Evitati cultivarea altor plante in
jur deoarece acesti arbusti au radacini superficiale. Buxusul prefera un compost de calitate.
Buxusul poate fi o planta oarecum sensibila in iernile aspre, in special daca plantele
sunt localizate in zone deschise sau sunt expuse la vantul iernii. Nu exista probleme serioase
cu  daunaotir sau cu bolile. Exista o anumita sensibilitate la mana si la petele de pe frunze.
Putrezirea radacinilor poate fi de asemenea o problema in solurile cu drenaj prost.
Cresterea este destul de inceata, avand o longevitate crescuta,are temperament
pronuntat de umbra, astfel ca necesita protectie in tinerete impotriva insolatiei.Este de precizat
ca ulterior se poate dezvolta in plina lumina
Denumire populara : cismir

:// http www.eplante.ro/plante-a-z/cismir-Buxus-sempervirens.html

Lujerii sunt verzi, în patru muchii, glabri. Frunzele persistente, opuse, eliptice, sau
ovate, mici (1-3 cm), cu vârful obtuz sau emarginat, marginea întreaga, pieloase, verzi-închis
lucitoare pe fata, verzi-galbui pe dos. Florile unisexuat-monoice, mici, alburii, apetale,
axilare, cu o floare femela înconjurata de mai multe flori mascule; au perigonul pe tipul 4,
stamine 4 si ovarul trilocular. Fructul, o capsula globuloasa, trivalvata, de cca. 8 mm lungime,
cu câte doua seminte negre si lucitoare pe partea interna a fiecarei valve.
Prezinta o serie de forme si varietati:

1
Buxus sempervirens var. arborescens, creste mai înalt, cu frunze ovale;
Buxus sempervirens var.rotundifolia, cu frunze oval-rotunjite, mai late;
Buxus sempervirens var.anguatifolia, cu frunze lanceolate, de 2–3,5cm;
Buxus sempervirens var.marginata, (aureo-marginata) cu frunzele cu marginea galbena
Buxus sempervirens var.aureo-variegata (aureo-maculata),
Buxus sempervirens var.argenteo-variegata. cu frunzele patate cu alb
Rezista bine la poluare, fum si praf. În conditiile climatice de la noi fructifica foarte rar
si numai în plina lumina, în regiunile calde din sud-vestul tarii. Crestere este foarte înceata,
longevitatea mare.
În arhitectura peisagera ofera solutii multiple de utilizare fie ca exemplare izolate sau grupate,
fie în garduri vii.
Se obtine din samânta (foarte greu), prin marcotaj (primavara), despartirea tufelor (primavara,
toamna) si butasire. Rezultate foarte bune dau butasii cu calcâi recoltati vara (august) si
plantati la loc umbrit, în rasadnite reci sau în martie în sere sau rasadnite. Formele horticole se
obtin prin altoire în placaj lateral.

Buxus Japonica- http://www.infogradina.ro/planeta-verde/profilul-unei-plante/buxus-

japonica/1004/

In bonsai(imaginea de mai jos) sunt foarte cautate varietatile cu frunza chiar mai mica
decat B. sempervirens, cum ar fi B. harlandii sau B. microphylla cu cele doua
soiuri Compacta si Koreana.
Pentru realizarea unui bonsai din Buxus ar trebui achizitionata o planta de dimensiuni
considerabile pe care sa o formam prin reductie.Daca s-ar porni de la un butas, data fiind
cresterea extrem de lenta a speciei,s- a avea de asteptat zeci de ani pentru a ajunge la un
rezultat cat de cat satisfacator. Taierile de formare se fac iarna tarziu sau primavara devreme,
inainte de aparitia noilor lastari. Suporta bine taieri drastice, putand fi pastrat doar trunchiul si
eventual 2-3 ramuri reduse la o treime din lungimea lor. Mugurii latenti de sub scoarta vor fi
activati iar planta se va ramifica bogat in sezonul de crestere. Legarea cu sarma se poate face

2
oricand pe parcursul anului. Trebuie avut grija insa, pentru ca lemnul de cimisir este foarte
dens si rigid, la indoire putand sa se rupa si ramuri de doar 5-6 mm grosime. Tunderea de
mentinere a coroanei se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere prin eliminarea
tuturor lastarilor moi, ce nu se incadreaza in forma dorita. Defolierea nu este necesara in cazul
acestei specii. Replantarea este recomandata la fiecare 2 ani. Aceasta operatie se poate face
atat primavara cat si toamna.

http://bonsaiclub.ro/ingrijire/specii/buxus-cimisir/

3
Încrengătură: Magnoliophyta (Angiospermatophyta)
Clasă: Magnoliatae (Dicotiledonatae)
Ordin: Ranales
Familie: Ranunculaceae A.L.Juss.
Gen: Clematis

2.1Familia Ranunculaceae este cea mai importantă familie a ordinului Ranunculales.

Această familie cuprinde în special plante erbacee, cu tulpini subterane, rar lemnoase. Plantele
sunt în special perene și rar anuale.Plantele reunite în cadrul familiei Ranuculaceae, sunt
considerate a fi cele mai puţin evoluate dicotiledonate. Aceste specii, sunt ierboase (rar liane
sau arbuşti), posedând organe subterane, sub formă de rizomi, bulbi sau tuberculi (rădăcina
principală lipseşte). Frunzele bazale la ranunculacee, sunt lung sau mediu peţiolate, în timp ce
cele tulpinale sunt scurt peţiolate sau sesile. Cu câteva excepţii, lamina frunzelor plantelor
care aparţin acestei familii, este divizată. Florile ranunculaceelor sunt hermafrodite,
actinomorfe (rar zigomorfe), cu învelişul floral extern alcătuit dintr-un perigon petaloid.
Există şi specii cu periant dublu, însă la acestea sepalele sunt puţine, mici şi devreme caduce.
Numărul şi forma elementului periantului sunt variate. Plantele Ranunculacea prezintă
stamine numeroase, dispuse spiralat şi mai multe pistiluri. Ovarul este policarpelar, superior.
Fructele, la aceste vegetale, sunt achene, poliachene, nucule, folicule sau, mai rar,
bace.Majoritatea speciilor ranunculacee sintetizează glicozizi toxici, unii dintre ei cu valoare
terapeutică, dacă se administrează în cantităţi mici.

Dintre speciile lemnoase prezinta interes genul Clematis.

2.2Genul Clematis cuprinde aproximativ 230 de sprecii, multe ierboase, putine subarbustive,
de obicei liane agatatoare, muguri opusi, flori hermafrodite, mai rar dioice, grupate in cime,
solitare sau in panicule.Fructele sunt achene cu stil lung, persistent si plumos.

2.2.1 Curpenul de pădure (Clematis Vidalba)este o liană care se dezvoltă pe trunchiul şi

coroană arborilor sau chiar pe sol, în lipsa unui suport. Dintr-un rizom bine dezvoltat, în cazul
acestei plante, se dezvoltă o tulpină lemnoasă, ramificată, lungă de 7-12 m (15-20 m - în
Pădurea Letea din Delta Dunării), dar nu mai groasă de 6 cm.

Scoarţa curpenului de pădure este caracteristică, prin faptul că se exfoliază în fâşii

longitudinale. De asemenea, specia se recunoaşte uşor, chiar şi în afara perioadei de înflorire
sau de formare a fructelor, prin lujerii verzi-cenuşii până la vişinii, cu 6 muchii rotunjite şi cu
peri tari (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun).
La curpenul de pădure, frunzele sunt compuse (imparipenate), opuse, lung peţiolate,
fiind alcătuite din 3-5 foliole, diverse ca formă şi mărime, dar întotdeauna ascuţite la vârf şi
păroase pe dos. Adesea peţiolurile se transformă în cârcei, care se lignifică treptat, având rolul
de a ajuta planta "să se caţere" .
Inflorescenţele cimoase ale curpenului, sunt formate din flori perigonale, actinomorfe,
hermafrodite, cu patru elemente exterioare de culoare alb-gălbuie. Staminele sunt numeroase,
galbene şi lungi. Floarea se evidenţiază, încă de la prima vedere, ca un organ cu multe
elemente, învelişul floral, pe lângă cele 4 tepale exterioare, având spre interior şi numeroase
piese filiforme, lungi, albe şi dispuse radial . Există varietăţi ornamentale de curpen cu flori
violete sau portocalii.

4
 Florile curpenului de padure
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicCur
pen_de_padure_MEDIA_2.html

Fructele speciei sunt poliachene , cu stilele lânoase persistente pe carpele, ceea ce

însemnă, că la formarea lor (carpogeneză), în urma fecundaţiei, participă nu doar ovarul
gineceului, ci şi stilele. Toamna târziu şi iarna, când fructele sunt mature şi arborele suport
este desfrunzit, aspectul lânos al poliachenelor de curpen, se observă cu uşurinţă în coroana
speciei lemnoase tutore, dând impresia unui înflorit tardiv .

Aspectul de flori lanoase ale poliachenlor de curpen

Planta se întâlneşte relativ frecvent în arealele mai umede, cu soluri fertile, în care se
dezvoltă specii lemnoase, cel mai des în pădurile luminoase sau la marginea acestora, dar şi în
vii, livezi sau chiar pe garduri, de la câmpie, deal şi de la poalele munţilor. Curpenul creşte ca

5
liană pe lemn, iar în lipsa unui suport, se târăşte pe sol. Specia poate produce pagube prin
încovoierea şi ruperea arborilor (I. Iancu).
Ca plantă cultivată în scopuri decorative, apare în parcuri şi grădini.
Datorită temperamentul de lumină, curpenul se orientează spre exteriorul coroanei
arborelui suport (fototropism pozitiv) , iar ca plantă căţărătoare, se orientează după specia
tutore (tigmotropism).
Curpenul de pădure, deşi produce pagube unor specii vegetale lemnoase valoroase,
poate aduce şi beneficii omului. Planta este meliferă, iar ramurile se folosesc la împletirea
coşurilor. De asemenea, lăstarii de curpen au întrebuinţări oficinale.
Curpenul de munte, reprezintă o specie de o mare importanţă ecologică.
Speciile horticole de curpen, prin portul lor decorativ, se cultivă prin parcuri şi
grădini, ca plante ornamentale. Curpenul de pădure conţine, îndeosebi în sevă, substanţe
revulsive, ca: protoanemonină, anemonină şi anemonol (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun şi I.
Iancu). Protoanemonina este substanţa principală, sub aspectul principiilor active, care
conferă valoare oficinală acestei specii. De asemenea, planta este bogată în taninuri greu
hidrolizabile.

2.2.2Clematis Alpina-Curpenul de munte

La altitudini mai mari de 800 m, creşte pe stânci, mai rar pe molizi sau pe fagi
curpenul de munte (Clematis alpina).
Curpenul de munte este o liană asemănătore curpenului de pădure, dar mai mică, şi cu
foliolele mai înguste şi dinţate pe margini, care creşte în făgetele şi în molidişurile din Munţii
Carpaţi, mai ales pe stâncăriile umbrite (I. Iancu).
Florile la Clematis alpina, sunt solitare, având 4 tepale exterioare de culoare albastră şi, spre
interior, elemente ale învelişului floral, înguste şi de culoare albă. Staminele, centrate spre
mijlocul florii, în jurul gineceului, sunt lungi şi galbene. Curpenul de munte, ca specie
sălbatică, este relativ rară şi necesită ocrotire .

Curpenul de padure-Clematis Alpina

http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicCurpen_de
_padure_MEDIA_7.html

2.2.3 Curpenii ornamentali

Ca liane ornamentale, apar cultivate în grădini şi parcuri, diferite varietăţi horticole de
Clematis vitalba şi de Clematis alpina (vezi imaginea 8).

6
 De asemenea, în grădini se mai întâlnesc varietăţi ale speciilor americane de curpen
(Clematis florida, Clematis patens, Clematis jackmanii), precum şi forme ale speciilor asiatice
(Clematis tibetana tangutica, Clematis parviloba, etc.).

Clematis Vidalba ( stanga) si Clematis Alpina(dreapta)

Genul Clematis, mai cuprinde şi plante ierboase, desigur diferite prin faptul că nu sunt
liane, dintre care la noi creşte luminoasa (Clematis recta) şi dosnica vânătă (Clematis
integrifolia).

2.2.4Clematis x jacmanii Th. Moore (C. Lanuginosa x C. Viticella)– curpen de gradina

La noi se cultiva frecvent de la câmpie pâna în zonele montane (1000 m altitudine).

Este indicat pentru locuri adapostite, însorite sau semiumbrite. Prezinta tulpini volubile lungi,
flori solitare sau câte 2-5 pe ramurile scurte, mari de 5-10 cm, violet închis . Are importanta
ornamentala deosebita, se foloseste la decorarea chioscurilor, zidurilor si gardurilor.

Curpen de gradina http://herbarijum-blog.blogspot.com/2009/07/jackmanova-pavit-klematis-

clematis-x.html
Se obtine din samânta semanata în aprilie – mai în rasadnite, prin butasi sau marcote
(marcotaj serpuit).
Prin altoire se obtine Clematis x jackmanii, pe radacini de Clematis vitalba, în
despicatura, iar plantele altoite se pastreaza un timp sub clopot de sticla.

În taxonomia ultimilor ani, din cadrul familiei Ranuculaceae, s-a desprins genul
Paeonia (bujorii), care s-a constituit într-o familie botanică de sine stătătoare (familia

7
Paeoniaceae).În flora României, cresc foarte multe ranuculacee, nu atât ca număr de specii,
deşi şi acestea sunt multe, cât mai ales ca număr de indivizi.

Reprezentanţii cei mai importanţi, care cresc la noi în ţară, în ordinea alfabetică, sunt:
- boglarii (Ranunculus sceleratus),
- bulbuci de munte (Trollius europaeus),
- buruiană de nouă daturi (Ranunculus auricomus),
- calcea calului (Caltha palustris sin. C. laetha),
- chica voinicului (Nigela damascena),
- căldăruşa (Aquilegia vulgaris),
- Cimicifuga europaea,
- cocoşei de câmp (Adonis aestivalis, Adonis flammea),
- crucea voinicului (Hepatica transsilvanica),
- curpen de pădure (Clematis vitalba),
- dediţei (Pulsatilla montana),
- dosnica vânătă (Clematis integrifolia),
- floare broştească (Ranunculus acer),
- floare de leac (Ranunculus repens),
- floarea paştelui (Anemone nemorosa, A. ranunculoides),
- găinuşă (Isopyrum thalictroides),
- gălbinele (Ranunculus polyanthemos) şi gălbinele de munte (Ranunculus carpaticus),
- luminoasa (Clematis recta),
- negrilica sau negruşca de cultură (Nigella sativa),
- negruşca sau negrilica sălbatică (Nigella arvensis),
- nemţişorii de câmp (Consolida regalis sin. Delphinium consolida) şi speciile înrudite,
- omag (Aconitum sp.),
- orbalţ (Actaea spicata),
- piciorul cocoşului (Ranunculus sp.),
- piciorul cocoşului de arătură (Ranunculus arvensis),
- piciorul cocoşului de munte (Ranunculus platanifolius)
- popâlnic iepuresc (Hepatica nobilis).
- Ranunculus aquatillis,
- Ranunculus flammula,
- Ranunculus glacialis,
- Ranunculus oxyspermus,
- ruscuţa primăvăratică (Adonis vernalis) şi ruscuţa tomnatică (Adonis autumnalis),
- rutişor (Thalictrum sp.),
- sălăţica, untişorul sau grâuşorul (Ranunculus ficaria),
- spânz (Helleborus purpurascens, H. odorus),
- trânjoică (Ranunculus illyricus).

8
Încrengătură Magnoliophyta (Angiospermatophyta)
Clasă: Magnoliatae (Dicotiledonatae)
Ordin: Araliales
Familie: Araliaceae

http://www.casesigradini.ro/revista/a4/62/4/Gradina/Plante-cataratoare---iedera

3.1Ge nul Hedera L

Hedera HelixL. –Iedera este o planta cataratoare binecunoscuta,specie indigena, intalnita in
Europa de Sud si Caucaz, cu crestere rapida, foarte rezistenta si mult cultivata in exteriorul
locuintelor, putand fi totusi foarte potrivita si pentru interior.Poate ajunge la 20 de metri
lungime si diametre la baza de 15-20 centimetri.
Iedera sau Iarba Zầnelor are lianele cu amplitudine ecologica foarte larga , avand o
deosebita importanta in arboricultura, fiind folosita pentru decorarea pergolelor, a treiajelor si
a zidurilor. Frunzele cu trei sau cinci lobi, usor palmate, difera mult de la o varietate la alta, ca
forma si dimensiuni (de la circa 20 mm la 10 cm). Tulpinile sunt rezistente, flexibile si subtiri
si se catara prinzandu-se de suport cu ajutorul radacinilor aeriene. Afara, iedera se urca fara
greutate pe ziduri de caramida, garduri si alte asemenea suporturi, dar in interior este nevoie
sa fie legata de tutori si spaliere. In conditiile din exterior, atunci cand iedera ajunge la capatul
drumului sau ascendent, incepe stadiul de maturizare a plantei. Tulpinile devin drepte si
stufoase, frunzele ajung la dimensiunea maxima si apar florile. Lucrul acesta nu se intampla
in cazul plantelor de interior. . Radacinile aeriene se pot prinde cu putere de pereti, distrugand
zugraveala si mobila
Exista numeroase varietati potrivite pentru interiorul locuintei, dintre care multe sunt
variegate. "Glacier" are frunze trilobate, patate cu gri-verde, argintiu si crem. 'Goldheart' are
frunzele cu o pata mare centrala galbena-crem, de forma neregulata, pe un fond verde-inchis.
Frunzele de 'Sagittifofia" au lobul central alungit, capatand o forma de sageata; exista in
variante simple si variegate. La soiul 'Ivalace', frunzele au marginile ondulate si gofrate,
creand un efect de dantela. Hedera helix este specia cea mai intalnita: raspandita in zonele
impadurite ale Europei, creste pana la inaltimi de 15 - 30 cm. plantele au forma de tufa, sunt
dense si cu frunze lucioase, verde inchis, cu puncte dese, argintii de-a lungul nervurilor;
frunzele au 4 - 5 lobi si circa 10 cm lungime. Exista multe varietati cu frunze mai mici, ideale
ca plante de apartament.

9
Încrengătură: Eudicots
Clasa: Magnoliopsida
Ordin: Fabales
Familie: Leguminoase

ORDINUL FABALES (LEGUMINOSALES)

4.1Familia LEGUMINOSAE A.L. Juss.
Cuprinde 430 de genuri si peste 12.000 de specii de arbori, arbusti, subarbusti, liane si
plante erbacee din zonele temperate, subtropicale si tropicale. Frunze obisnuit compuse,
însotite de stipele, cu dispunere spiralata. Flori hermafrodite, rar poligame, dioice, asezate în
înflorescente racemoase, rareori solitare, învelis floral dublu. Fructele pastai dehiscente sau
indehiscente. La multe leguminoase se formeaza pe radacini mici tubercule cu bacterii
simbiotice, acumulatoare de azot.

4.2Genul Wistaria (Wisteria) Nutt

Wistaria sinensis (Sims.) Sweet (Glycine sinensis Sims.) – glicina

Specie origiara din China si Japonia, frecvent folosita la noi pentru decorarea zidurilor,
pergolelor, la câmpie, deal si în regiunile submontane.Iubitoare de caldura, pretentioasa fata
de sol, dar fiind o planta decorativa frumoasa, viguroasa, i se acorda mare atentie în cultura
ornamentala.Este o specie termofila, heliofila si rezistenta la seceta.
Este o liana cataratoare cu tulpini pâna la 20 m lungime. Frunzele sunt alterne,
imparipenat-compuse, cu 7-11 foliole, de 6-8 cm, lung acuminate si cu margine întreaga.
Florile sunt mirositoare, purpurii, violet, roz sau albe, dispuse in raceme pendule, 10-40 cm
lungime; corola papilionata, 2-2.5 cm lungime, tubul caliciului 3-3.5 cm lungime. Infloreste in
aprilie-mai. Fruct pastaie, 10-15 cm lungime, pubescenta, maronie.Fructele sunt pastai
dehiscente, foarte tari, de10-15 cm lungime, brun-catifelate, cu 1-3 seminte turtite si rotunde,
de cca. 1,5 cm .
Varietati:Alba cu flori albe, dupa cum se poate in imaginea de mai jos.

http://www.letsgogardening.co.uk/Informat
ion/Wisteria.htm

10
4.3 Wistaria floribunda (Willd.) D.C.

http://www.letsgogardening.co.uk/Informat
ion/Wisteria.htm

Originara din Japonia, rezista destul de bine la ger. Creste bine la semiumbra sau
lumina, necesita sol bogat si reavan.
Este o liana de 8 m lungime, frunze imparipenat-compuse, cu 13-19 foliole, flori
violete, grupate în raceme, de 20-50 cm lungime, înfloresc în mai-iunie. Fructele sunt pastai
pubescente.
Înmultire: prin seminte (primavara), dar plantele cresc încet, prin butasire cu butasi de
radacina (primavara), în pamânt usor nisipos; prin marcotaj serpuitor (primavara). Altoirea se
face în despicatura (februarie -martie).
Particularitati de cultura: se taie de 2 ori pe an, în martie, se pastreaza lastarii formati pe
ramuri batrâne si baza ramurilor de un an cu muguri, iar în august se taie cresterile lastarilor
lungi care se întrepatrund.

11
Bibliografie:
 „Îndrumător-Arboricultură ornamentală’’-Daniela Sabina Poşta, Ed.Solness,
Timisoara, 2006
 „Arboricultură ornamentală”-Daniela Sabina Poşta,Ed. Agroprint, Timisoara, 2009
 „Arboricultură ornamentală”- Ana Felicia Iliescu, Ed. Ceres, 1998
 http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanic
 http://www.casesigradini.ro/revista/a4/62/4/Gradina/

12
 U.Ş.A.M.V.B.T.
Facultatea de Horticultură şi Silvicultură
Departamentul ID

Referat la disciplina:
Arboricultură ornamentală

Studiul speciilor lemnoase ornamentale si modul de

introducere in spatiile verzi-Genul Buxus, genul Clematis,
genul Hedera, genul Wisteria

Îndrumător: Şef lucrări dr. Student:

Daniela Sabina Poşta Andreea Blaj
Anul 2, Horticultură ID

13
Cuprins:
1.1Genul : Buxus L.....................................................................pag.1
2.1Familia Ranunculaceae...........................................................pag4
2.2Genul Clematis....................................................................pag.4
2.2.1 Curpenul de pădure (Clematis Vidalba).......................pag.4
2.2.2Clematis Alpina-Curpenul de munte.............................pag.6
2.2.3 Curpenii ornamentali ..................................................pag.6
2.2.4Clematis x jacmanii Th. Moore (C. Lanuginosa x C. Viticella)– curpen de
gradina.........................................................................................pag.7
3.1Genul Hedera L......................................................................pag.9
4.1Familia LEGUMINOSAE A.L. Juss......................................pag.10
4.2Genul Wistaria (Wisteria) Nutt............................................pag.10
4.3 Wistaria floribunda (Willd.) D.C......................................pag.11
Bibliografie..................................................................................pag.12

14