ORGANOLOGIE POMICOLĂ

Pomii şi arbuştii fructiferi reprezintă biosisteme formate din două subsisteme,

condiţionate biologic:
- subsistemul rădăcină sau bioelementele hipogee;
- subsistemul tulpină sau bioelementele epigee.
Pomii cultivaţi sunt simbionţi proveniţi din asocierea prin altoire a doi parteneri
compatibili, care fiziologic se influenţează reciproc:
- portaltoiul (hipobiontul) = rădăcina;
- altoiul (epibiontul) = tulpina.
În lipsă de compatibilitate între altoi şi portaltoi se interpune intermediarul
(mezobiontul).
În cultură se întâlnesc pomi si în special arbuşti fructiferi pe rădăcini proprii (nealtoiţi).
Aceştia pot fi obţinuţi direct din sămânţă sau pe cale vegetativă (marcote, butaşi, drajoni,
microînmulţire).

BIOELEMENTELE HIPOGEE (RĂDĂCINA)

Bioelementele hipogee ale pomilor şi arbuştilor fructiferi sunt situate sub nivelul solului
şi alcătuiesc rădăcina sau subsistemul radicular.
Aceste se clasifică după mai multe criterii:

1. În funcţie de origine - rădăcini embrionare, provin din radicula embrionului seminal

- rădăcini adventive, rezultate din periciclul tulpinii sau
rădăcinii (întâlnite la plantele înmulţite vegetativ: marcotaj, butăşire, microînmulţire, portaltoi
vegetativi, arbuşti fructiferi, unele soiuri de vişin şi prun).

2. După dimensiuni, funcţii, longevitate:

a) rădăcini de schelet şi semischelet - ramificaţii groase de ordinul I, II, III, au grosime de
3 mm - 20 cm şi o lungime de 3 cm - 8 m, iar durata de viaţă aproape egală cu a pomului, având
ca funcţii ancorarea în sol, conducerea sevei şi depozitarea substanţelor de rezervă.
b) rădăcini fibroase sau de garnisire - ramificaţii de ordinele IV, V, VI ale rădăcinilor de
schelet. Sunt scurte, de câţiva mm sau cm, iar diametrul sub 3 mm. Au o durată de viaţă scurtă
până la 1 an.După structură şi funcţii rădăcinile fibroase se clasifică în:
- rădăcini axiale - terminaţiile rădăcinilor de schelet şi semischelet cărora le asigură
creşterea şi ramificarea. Au lungimea de 10-25 mm, culoare albă, structură primară, prezintă un
chimiotropism accentuat. Se formează în număr mare la pomii tineri şi evoluează în răd.
intermediare şi răd. conducătoare.
- rădăcini absorbante sau active - sunt subţiri 0,3-1mm, scurte 0,1-4mm, de culoare albă,
suculente, au structură primară, poartă numeroşi perişori absorbanţi şi la unele specii pot forma
asociaţii simbiotice cu ciuperci micoritice (nuc, alun, castan, gutui, măr, păr, vişin, prun). Au
funcţia de absorbţie din sol a apei şi a substanţelor minerale. Au o durată de viaţă scurtă, 15-25
zile şi sunt într-un proces contiuu de reînoire.
- rădăcini intermediare - fac trecerea de la răd. absorbante la cele conducătoare, au
dimensiuni reduse, culoare gri.
- rădăcini conducătoare provin din cele intermediare, au culoare brună sau brună închis
şi se transformă în răd. de semischelet şi schelet.

3. După direcţia de creştere:

- rădăcini orizontale - cresc aproape de suprafaţă, au unghiul geotropic mare = 60-90o, se
situează prioritar la adâncimea de 20-80 cm şi reprezintă 80-90% din totalul răd.
1
 - rădăcini oblice - au unghiul geotropic de 30-60o, sunt situate în sol până la 0,5-3 m,
reprezintă 10-15% din total.
- rădăcini verticale - au unghiul geotropic de 30o, adâncimea în sol până la 5-10 m,
reprezintă 5-15% din total.

BIOELEMENTELE EPIGEE (TULPINA)

Bioelementele epigee ale plantelor pomicole sunt cele situate deasupra nivelului solului şi
alcătuiesc tulpina. Speciile pomicole prezintă vigoare diferită şi pot forma una sau mai multe
tulpini astfel, după aspectul generalde creştere (habitus) acestea se clasifică:
- pomi propriu-zişi, cu o tulpină longevivă de vigoare variabilă;
- arbustoizi, au 2-4 tulpini de grosime şi înălţime diferită;
- arbuşti, au numeroase tulpini subţiri, slab ramificate;
- semiarbuşti, au numeroase tulpini semilemnoase care trăiesc numai 2 ani;
- plante semierboase, au tulpina scurtă, parţial îngropată în sol.
Tulpina pomilor este formată din trunchi şi coroană.

TRUNCHIUL - porţiunea bazală, neramificată a tulpinii. În funcţie de sistemul de

cultură a pomilor poate avea dimensiuni diferite:
30 - 40 cm, trunchi pitic, plantaţii superintensive;
40 - 60 cm, trunchi mijlociu, plantaţii intensive;
60 - 100 cm, trunchi supramijlociu, plantaţii clasice;
100 - 180 cm, trunchi înalt, plantaţii de aliniament.

COROANA reprezintă totalitatea ramificaţiilor tulpini:

- bioelementele permanente - cu durată lungă de viaţă;
- bioelementele semipermanente - cu durată medie de viaţă;
- bioelementele cu durată scurtă de viaţă.

1. Bioelementele permanente sunt reprezentate de scheletul coroanei. Acestea trăiesc

cât şi pomul şi au rolul de a susţine toate celelalte organe ale coroanei. Scheletul este format din
axul coroanei şi ramurile de schelet de ordinul I (şarpantele)şi ordinul II (subşarpantele).
Axul asigură creşterea în înălţime a pomului şi este reprezentat de ramura centrală a
coroanei care creşte în prelungirea trunchiului pomului. Prelungirea anuală a axului = săgeata.
Prin ramificare laterală formează ramurile de schelet ale coroanei. Se întâlneşte la formele de
coroană globuloasă cu volum mare (piramide) sau de volum redus (fus), cât şi la cele aplatizate
(palmete).
Ramurile de schelet de ordinul I (şarpante, braţe), se formează prin ramificarea directă a
axului. După modul de inserţie pe ax: - grupate câte 2-3 etaje (piramide, palmete)
- în spirală la distanţe variabile (piramida neetajată).
Ramurile de schelet de ordinul II (subşarpante) se formează prin ramificarea celor de
ordinul I şi dispuse la majoritatea formelor de coroană bilateral-altern-extern.
Unghiul de ramificare sau de creştere este unghiul format între ramura analizată şi linia
verticală, imaginară ce trece prin punctul ei de inserţie.
Unghiul de divergenţă sau de deschidere se referă la unghiul format, în plan orizontal,
între două şarpante alăturate din cadrul aceluiaşi etaj.

2. Bioelementele semipermanente, se înlocuiesc periodic.

Ramurile de semischelet sunt ramificaţii de ordin superior (III-V), suportul de susţinere a
ramurilor de rod, muguri, lăstari, flori, fructe. Au dimensiuni reduse 10-100 cm lungime şi 1-2

2
cm diametru. Se intervine asupra lor prin scurtare pentru revitalitalizare sau suprimare a celor
îmbătrânite care îndesesc coroana.
Ramurile de rod se formează pe ramurile de semischelet sau chiar pe cele de schelet în
funcţie de specificul de fructificare.

3. Bioelementele cu durată scurtă de viaţă: muguri, lăstari, frunze, flori, fructe, au

durata de viaţă de câteva zile (florile) sau 2-3 ani muguri dorminzi.
Mugurii - sunt biolemente de creştere şi rodire care se formează anual pe lăstari, în axila
frunzelor sau chiar pe rădăcini. După poziţia pe ramură mugurii pot fi: terminali, axilari,
dorminzi, adventivi.
- Mug. terminali au poziţie apicală pe ramurile de 1 an, dominanţă apicală asupra
celorlalţi muguri. Pot fi vegetativi, la lăstarul terminal de prelungire sau de rod (mixti), la
pomacee.
- Mug. laterali (axilari) situaţi la nodurile meritalelor. Pot fi solitari (măr, păr, cireş, vişin)
sau grupaţi câte 2-6 astfel: 1 mugur principal restul fiind mug. stipelari suplimentari colaterali
sau seriali.
- Mug. dorminzi situaţi axilar la baza ramurilor anuale sau multianuale. Pornesc în
vegetaţie în cazul tăierilor puternice, a mutilării accidentale sau în cazul pomilor bătrâni dând
naştere la lăstari lacomi.
- Mug. adventivi au poziţie nedeterminată, situaţi pe ramuri şi pe rădăcini.
După funcţiile pe care le îndeplinesc mugurii pot fi:
- Mug. vegetativi, asigură creşterea şi ramificarea tulpinii şi înmulţirea prin altoire. În
alcătuirea lor se distinge un con de creştere, primordii foliare şi solzii protectori.
- Mug. de rod provin din mugurii vegetativi prin inducţia antogenă şi diferenţiere
ulterioară. Şi aceştia pot fi:- floriferi, alcătuiţi din: 1 floare la cais, piersic, migdal
1-2 flori la prun
inflorescenţă la cireş şi vişin
- mixti alcătuiţi dintr-o rozetă de frunze şi o inflorescenţă (măr şi păr)
lăstar fertil cu o floare terminală (gutui)
lăstar fertil cu inflorescenţe axiale (arbuşti)
Lăstarii sunt organe de creştere care provin din evoluţia mugurilor vegetativi. Pot avea
lungimea de 1-150 cm, culoare verde, sunt formaţi din noduri şi internoduri, poartă frunze în
axila cărora se formează noi muguri. Pot fi lăstari terminali, laterali, concurenţi, anticipaţi,
lacomi, fertili. Lăstarii la sfârşitul perioadei de vegetaţie, după căderea frunzelor, devin ramuri
anuale.
Frunzele sunt organe vegetative care se formează pe lăstarii proveniţi din mugurii
vegetativi şi mixti.
Florile
Fructele

CLASIFICAREA SPECIILOR POMICOLE

După caracterele frunzelor:- cu frunze simple:- cu limb întreg

- cu limb lobat
- cu frunze compuse:- palmate
- imparipenate
După felul fructelor:- pomacee sau seminţoase (măr, păr, gutui, moşmon, scoruş)
- drupacee sau sâmburoase (cireş, vişin, prun, piersic, cais etc.)
- nucifere (nuc, alun, castan, migdal)
- bacifere (afin, soc, căpsun, frag, mur, măcieş, agriş, cătină etc.)
- specii subtropicale (lămâi, portocal, mandarin, portocal, smochin,
rodie, kiwi, curmal).
3