Specificul de fructificare la arbuştii fructiferi

Zmeurul rodeşte pe tulpini de un an, crescute în anul anterior fructificării. Au lungimi de

1-1,5 m, sunt cilindrice, neramificate, erecte, cu vârful uşor arcuit,, acoperite cu ghimpi aciculari
(= sarmenţi). Tulpinile care au fructificat se usucă în acelaşi an.
Tulpinile roditoare poartă axial şi în zona bazală, muguri vegetativi, iar în zona mediana şi
teminală muguri de rod micşti.
Mugurii de rod micşti, bifuncţionali, evoluează în lăstari fertili care asigură ramificarea
tulpinii. Aceştia formează în axila frunzelor, inflorescenţe (cime) alcătuite din 3-15 flori
hermafrodite.
Tulpinile care au fructificat, se usuca în acelaşi an. O tulpina trăieşte deci numai 2 ani:
- în primul an creşte şi diferenţiază muguri de rod,
- în al doilea an se ramifică prin lastari fertili, fructifică şi până toamna se usucă.
Producţia anului următor este asigurată de noile tulpini (drajoni), ce se formeaza din
mugurii adventivi de pe rădacină, concomitent cu fructificarea tulpinilor de 2 ani.
La soiurile remontante (Romy, Lloyd George, Golden Queen) tulpinile fructifică de doua ori:
- prima data, toamna, în anul formării lor,
- a doua oara, vara, în anul următor.

Murul rodeşte pe tulpini de un an formate în anul anterior. Tulpinile trăiesc 2 ani, sunt
lungi de 2-3 m, sau chiar 7-8 m, pot avea o poziţie:
- erectă,
- semierectă, cu varful arcuit în jos,
- repentă (=târâtoare).
Tulpinile sunt rotunde sau muchiate, au secţiunea transversal-pentagonală, scoarţa verde
sau roşcată, glabră, rar pubescentă şi cu spini aspri, drepţi sau încovoiaţi, sau fara spini, în cazul
soiurilor provenite din varietatea inermis (Thornfree, Smoothstem, Blacksatin).
În primul an de viaţă, spre deosebire de zmeur, tulpinile se ramifică. Din mugurii
vegetativi axiali, se formeaza creşteri laterale anticipate (lăstari fertili).
În al II-lea an de viata, tulpinile fructifică pe ramificaţiile laterale crescute în anul
precedent sau în cel în curs.
Inflorescenţele (corimbe) apar terminal şi lateral (în axila frunzelor) pe lăstarii fertili,
formaţi din muguri micşti.

Coacăzul negru rodeşte pe ramuri scurte şi ramuri anuale mijlocii, formate pe tulpini în
vârstă de 2-5 ani.
Coacazul creşte sub formă de tufă, cu 10-12 tulpini erecte moderat ramificate, înalte de 1,5 – 2 m.
Tulpinile au durata productivă rentabilă de 4-5 ani, după care se înlocuiesc prin tăieri.
Ramurile scurte sunt asemanatoare ţepuselor, au longevitatea de 2-3 ani şi poartă terminal
un mugur mixt, prin care evoluează monoaxial. Nu sunt formaţiuni fructifere valoroase deoarece
produc fructe mici şi puţine.
Ramurile anuale mijlocii constitue baza fructificării coacăzului negru şi se recunosc uşor în
ansamblul tufei, deoarece sunt mai deschise la culoare, faţă de tulpinile multianuale.
- au lungimea de 20-60 cm;
- poartă apical un mugure vegetativ;
- axial prezintă muguri micşti.
Ramurile mai viguroase pot avea şi muguri vegetativi, în zona bazală.
 Mugurii micşti, sunt solitari, mari, pubescenţi, cu solzii alb-verzui, vârful departat de
ramură şi au un miros foxat, caracteristic. În anul următor formării lor, evoluează într-o
inflorescenţă (racem) cu 8- 10 flori şi un mic lăstar sau o rozetă de frunze.

Coacăzul roşu rodeşte pe ramuri scurte asemănătoare cu buchetele de mai (2-3cm).

Terminal, aceste ramuri au un mugure vegetativ, iar axilar muguri de rod.
Coacăzul roşu rodeşte pe ramuri scurte asemănatoare cu buchetele de mai.
Ramurile scurte au 2 - 10 cm lungime, internodii scurte, terminal poartă un mugure
vegetativ, iar lateral prezintă muguri de rod.
Ramurile scurte se formează pe tulpini la limita dintre 2 valuri de creştere, unde alcătuiesc
masive aglomerări de muguri roditori.
Anual îşi continuă creşterea evoluând tot în ramuri buchet, dar de vigoare din ce în ce mai mică.
Prin fructificare se degarnisesc în zona bazala şi în 3 - 4 ani se usucă.
Deoarece buchetele tinere apar numai în zona superioară a tulpinilor, cu timpul rodul
migrează către periferia tufei, care se degarniseşte în partea bazală.

Agrişul fructifică prioritar pe ramuri buchet inserate pe tulpini sau ramificaţii de 3-7 ani.
Ramurile buchet sunt formaţiuni de rod scurte, care se întalnesc pe tulpinile şi ramificaţiile
de peste 2 ani.
Cele mai productive sunt tulpinile de 3-5 ani. Tulpinile de un an crescute de la baza tufei,
nu fructifică, iar cele de peste 7 ani dau producţii mici şi inferioare calitativ.
Ramurile buchet rodesc 2- 3 ani, timp în care se amplifică.
Mugurii de rod sunt micşti, bifuncţionali şi din ei rezultă o rozetă de frunze şi 1-3 flori
hermafrodite, autofertile.

Afinul de cultură creşte sub formă de tufă cu 10-16 tulpini, slab ramificate, înalte de 1-2,5
m, cu lemnul tare şi portul erect sau semischelet răsfirat.
Fructifică pe ramuri de un an, formate pe tulpini de maximum 8-10 ani, dar producţii
mari se obţin pe cele de 2-5 ani.
Ramurile anuale fructifere au lungimea de 5-20 cm, culoare verde-deschis până la roşu-
maroniu şi lemn fragil. Acestea poartă în partea superioară muguri floriferi, iar în cea bazala
muguri vegetativi.
Mugurii floriferi sunt mari şi rotunzi-ovoidali, deosebindu-se de cei vegetativi care sunt
mai mici şi triunghiular-acuminaţi.
Fructele sunt bace, sferic-turtite, de culoare albăstruie-strălucitoare, acoperite cu pruină,
conţine 15- 60 seminte şi are greutatea de 0,7 – 2,2 g.

Cătina albă este o specie unisexuat dioică, ce poate avea formă arbustivă (1,5- 3,5 m) sau
arborescentă (5-7 m), cu ramurile prevăzute cu ghimpi.
Plantele mascule sunt mai viguroase şi mai longevive (30 de ani) decât cele femele (15- 20 ani).
Mugurii floriferi sunt mai mari, ovoizi, lungi de 10-18 mm, cu suprafaţa vălurată, vârful
uşor depărtat de ramură şi acoperiţi cu solzi pubescenţi, cafenii-arămii.
Plantele femele intră pe rod la 3 luni şi formează muguri micşti, pe ramuri multianuale,
anuale si chiar pe spini, care pot fi considerati formatiuni preflorifere.
Mugurii micşti sunt mici (2- 2.5 mm), rotunzi, aproape lipiţi de ramură şi acoperiţi parţial
cu solzi cafenii. Ei evoluează într-o inflorescenţă şi un lăstar scurt, care se termină cu un spin.
Pentru agurarea polenizării (anemofile şi entomofile), raportul între plantele femele şi
mascule trebuie să fie de 7 - 8/1.
Fructele (bace false) sunt mici (0,2-0,5 g), globuloase sau ovoide, galbene, portocalii,
foarte bogate in vitamine, se maturează în august-septembrie.
 Socul fructifică pe ramuri anuale mijlocii, formate în anul precedent.

Cornul fructifică pe ramuri de rod scurte, fin pubescente, de culoare verzuie, cu un

mugure florifer terminal şi 1-2 muguri vegetativi inseraţi axial.

Trandafirul pentru petale fructifică pe creşterile anuale ale tulpinilor de 2-3 ani.

Ziziphus Spina Cristy fructifică pe lăstari fertili formaţi din muguri micşti, situaţi pe
ramurile anuale mijlocii; ramurile roditoare subţiri, după fructificare se usucă şi cad, iar cele
groase se ramifică.

Lonicera fructifică pe ramuri de un an care poartă flori în axilele frunzelor.

Scoruşul negru (Aronis melanocarpa) fructifică pe ramuri de rod scurte şi mijlocii

provenite atât din lemn tânăr, cât şi mai bătrân.

Scoruşul roşu (Sorbus aucuparia) fructifică şi rodeşte pe lăstari fertili formaţi din mugurii
micşti ai ramurilor fructifere.

Fig. 1.- Specificul fructificării zmeurului

Fragment dintr-o tulpină de un an, se observă dispunerea mugurilor de rod micşti (1);
tulpina fructiferă garnisită cu lăstari fertili formaţi prin evoluţia mugurilor micşti (2);
formarea drajonilor din mugurii adventivi de pe rizomi (3).
 Fig. 2. - Ramuri de rod ale coacăzului
Coacăz negru: ramura scurtă (1); ramura anuală mijlocie (2); tulpină garnisită cu ramuri fructifere (3); evoluţia
mugurelui mixt într-un lăstar cu 1-2 inflorescenţe (4).
Coacăz roşu: tulpină garnisită cu formaţiuni de rod (5); gruparea mugurilor de rod la limita dintre creşterile de 1 şi 2
ani (6); specificul de fructificare (7).