INMULŢIREA PRIN ALTOIRE

Altoirea este o metodă de înmulţire vegetativă a pomilor care constă în operaţiunea de unire
a două părţi de plante (altoi şi portaltoi), din a căror concreştere va rezulta un singur individ (plantă).
Unirea celor doi simbionţi: altoiul (epibiontul) şi portaltoiul (hipobiontul) în scopul obţinerii
unui nou individ (pom altoit) are loc ca urmare, a fenomenului de calusare, sudare şi vascularizare a
ţesuturilor din zona de altoire. Între cei doi parteneri trebuie să existe compatibilitate.
Compabilitate = asemănarea sub-raport anatomic, fiziologic şi biochimic între altoi şi
portaltoi, care asigură, prinderea bună la altoire, creşterea şi dezvoltarea normală a pomilor în
pepinieră şi la locul definitiv în plantaţie.
În cazul în care nu există compatibilitate între altoi şi portaltoi, pentru reuşita combinaţiei se
introduce un al treilea partener numit intermediar (mezobiont).
În prezent se cunosc peste 200 de metode de altoire, dintre care 10-15 sunt utilizate cu
precădere în practica pomicolă.
Metodele de altoire se clasifică în trei sisteme:
-sistemul de altoire cu mugure detaşat;
-sistemul de altoire cu ramură detaşată;
-sistemul de altoire prin alipire

UNELTE ŞI MATERIALE NECESARE PENTRU EFECTUAREA ALTOIRII:

Unelte: -briceagul de altoit: -oculator Materiale: -rafie, folie pentru legat;
-copulator -mastic sau ceară de altoit;
-universal
-cosoare;
-foarfeci de tăiat pomi;
-ferăstrău;
- despicator;
-ciocan de lemn;
-gresii;
-sobiţă şi căzănel pentru prepararea masticului;
-maşina de altoit M.A 2.

REŢETE PENTRU MASTIC LA CALD

1. 750 g sacâz + 100 g ceară de albine +140 g seu de vită +10 g ocru.
2. 1250 g răşină -+- 750 g parafină + 250 g seu de vită + 50 g ocru.
3. 200 g parafină + 600 g răşină + 100 g seu de vită + 100 g ocru
4. 2,5 kg răşină -+- 350 g ceară de albine + 1,4 1 ulei de in + 30 g negru de fum.
5. 700 g smoală + 100 g parafină -+-100 g ceară de albine + 50 g ocru;

1
 REŢETE DE MASTIC LA RECE:
1. 750 g sacâz + 75 g seu de vită + 75 g ceară de albine + 120 g alcool;
2. 1000 g răşină + 1000 g seu de vită + 1000 g ceară de albine + 50 g alcool;
3. 250 g parafină + 250 g smoală + 250 g seu de vită + 10 g ceară de albine + 140 g alcool
tehnic + 100 g ocru;

RECOLTAREA, FASONAREA ŞI PĂSTRAREA RAMURILOR ALTOI

Ramurile şi lăstarii altoi se recoltează din plantaţia mamă de ramuri altoi.

Lăstarii altoi se folosesc pentru altoirile cu mugure detaşat care se efectuează la sfârşitul
verii şi au lungimea de 50-70 cm şi grosimea de 5-7 mm.
Recoltarea se face în ziua efectuării altoirii sau cu maximum 1-2 zile înainte.
Fasonarea lăstarilor altoi se realizează imediat după desprinderea de pe planta mamă şi
constă în îndepărtarea cu foarfeca a 5-10 cm din zona bazală şi vârf a lăstarului şi se elimină
frunzele, lăsându-se o porţiune de peţiol de 0,5-1 cm la bază.
După fasonare lăstarii altoi se leagă în pachete de 25- 50 buc. se etichetează, se aşează în
lădiţe, învelite în cârpe umede şi se transportă la locul altoirii.
Ramurile altoi se folosesc pentru altoirele cu ramură detaşată care se execută primăvara cât
şi pentru unele altoirii cu mugure crescând.
Ramurile altoi sunt creşteri anuale de 50-70 cm şi groase de 8-10 mm, bine lemnificate, cu
muguri normal dezvoltaţi.
Epoca de recoltare a ramurilor altoi este toamna, după căderea frunzelor până la începutul
iernii.
Ramurile se recoltează prin tăiere cu foarfeca, după care se fasonează îndepărtându-se baza
şi vârful, zone în care muguri sunt slab dezvoltaţi. Se leagă în pachete de 50 buc. şi se eticheteazâ.
Păstrarea ramurilor altoi se face în şanţuri, pivniţe răcoroase, prin stratificare în nisip
umed sau în camere frigorifice, ambalate în pungi de polietilenă şi parafinate la capete. Păstrarea în
şanţuri de straficare este cea mai utilizată metodă, fiind uşoară şi economică. Şanţurile de stratificare
au adâncimea de 1,2-1,5 m şi lăţimea de 1 m. Stratificarea se face în nisip de râu, aşezându-se
pachetele de ramuri altoi în poziţie orizontalâ, între rânduri stratul de nisip are grosimea de 10-15
cm. Deasupra se aşterne un strat de nisip de 10 cm peste care se face un bilon de pâmânt înalt de 40
cm. Nisipul şi ramurile altoi se dezinfecteazâ în prealabil cu Topsin 70 în conc. 0,07 % sau Dithane
M 45 în conc. 0,2 %.

2
 METODE DE ALTOIRE CU MUGURE DETAŞAT
După forma şi mărimea altoiului se cunosc mai multe metode de altoire, dintre care cele mai
des utilizate sunt:
-altoirea în “'T” cu mugure dormind;
-altoirea în "T" cu mugure crescând;
-altoirea în fluier sau cu inel;
-altoirea în ferăstruică;
-altoirea în placaj.

ALTOIREA ÎN “T” CU MUGURE DORMIND.

Este cea mai utilizată metodă pentu altoirea portaltoilor în câmpul I al şcolii de pomi.
Altoiul este un mugure vegetativ detaşat de pe lăstarul altoi împreunâ cu un disc de scoarţă
(lung de 2,5-3 cm, lat de 4-6mm) şi un strat subţire de lemn (0,2-0,5 mm grosime).
Portaltoii sunt puieţi, marcote sau butaşi înrădăcinaţi.
Perioada optimă de altoire este cuprinsă între 20 iulie - 10 septembrie, condiţia esenţială
fiind ca scoarţa să se desprindă-uşor.
Ordinea la altoire a speciilor este urmâtoarea: cireş, vişin, păr (franc), prun, piersic, migdal,
zarzăr, mahaleb, corcoduş, măr (franc), măr şi gutui vegetativ.
Pregatirea portaltoilor constă în :
-irigare în caz de secetă.
-desfacerea biloanelor şi nivelarea solului;
-tăierea la inel a lăstarilor bazali pe o porţiune de 10-14 cm de la sol;
-curăţirea zonei de altoire prin ştergerea cu o cârpă de bumbac.
Înălţimea de altoire este în funcţie de felul portaltoiului şi anume: la portaltoii generativi
altoirea se face în zona coletului ( 5-6 cm deasupra solului) iar la portaltoii vegetativi la 10-15 cm de
la sol.
Tehnica de altoire impune executarea cu îndemnare şi rapiditate a următoarelor operaţii:
efectuarea inciziei în formă de “T” pe portaltoi şi desprinderea scoarţei; extragerea mugurelui altoi
de pe lăstarul altoi; introducerea altoiului sub scoarţa portaltoiului; legarea cu rafie a zonei de
altoire.
Pe portaltoi se efectuează o incizie în scoarţă în formă de “T” (lungimea secţiunii
longitudinale 2-3 cm şi secţiunea transversală de 0,8-1 cm), iar după aceasta cu spatula bricegului de
altoit se desprinde scoarţa cu atenţie.
De pe lăstarul altoi se prevalează mugurele altoi care trebuie să fie însoţit de un disc de scoarţă şi
lemn lung de 2,5 -3 cm.
Introducerea altoiului în locaşul de pe portaltoi se face direct de pe lama briceagului sau
se prinde cu mâna stângă de peţiol şi se introduce altoiul prin împingere uşoară de sus în jos, astfel
încât mugurele altoi să se situeze la 0,5-0,7 cm sub secţiunea transversală a “T”. Altoiul se centrează
atent iar portiunea de scoarţă a scutului altoiului care depăşeşte linia orinzontală a secţiunii “T” se
retează cu briceagul.
Legarea zonei de altoire se face imediat după oculaţie şi are scopul de a realiza un contact
intim între zonele generatoare ale celor doi parteneri, de-a împedica pătrunderea aerului şi apei cât şi
de a evita deshidratarea altoiului.
Se cunosc diferite metode de legare, toate la fel de bune dacă se efectuează corect, cea mai folosită
şi rapidă fiind legătura simplă fară nod.
3
 ALTOIREA ÎN FLUIER SAU CU INEL
Această metodă se foloseşte pentru nuc şi castan, specii la care concreşterea dintre altoi şi
portaltoi se desfaşoară mai lent şi necesită suprafeţe de contact mai mari.
Perioada optimă de altoire este între 15 iulie - 15 august.
Pentru efectuarea altoirii se utilizează un briceag special, cu două lame paralele, depărtate
între ele la 3 cm una de alta.
Grosimea portaltoiului în zona de altoire trebuie să fie egală sau puţin mai mică decât a
altoiului şi anume 1,5-2 cm.
Altoiul este reprezentat printr-un mugure însoţit de o porţiune tubulară de scoarţă, detaşată
sub formă de inel.

ALTOIREA ÎN FERĂSTRUICĂ SAU ÎN DREPTUNGHI

Se foloseşte la altoire nucului şi a castanului şi prezintă avantajul că rana de pe portaltoi este
mai mică şi se cicatrizează uşor.
Perioada optimă de altoire este iulie- august, când seva circulă intens şi scoarţa se desprinde
uşor.
Portaltoiul trebuie să aibă grosimea de 1,5-4,0 cm în zona de altoire. Cu ajutorul bricegului
dublu se fac două incizii paralele, lungi de 10-15 mm şi paralele pe axa longitudinală a portaltoiului.
Capetele inciziilor transversale se unesc prin alte două incizii longitudinale, apoi dreptunghiul de
scoarţă rezultat este scos şi îndepărtat.
Altoiul este un mugure vegetativ însoţit de o porţiune de peţiol şi un scut dreptunghiular de
scoarţă.

ALTOIRE ÎN PLACAJ CU MUGURE

Aceasta metodă se foloseşte fie în epoca de altoire cu mugure dormind (august- septembrie),
fie în epoca de altoire cu mugure crescând (începutul lunii mai) şi anume la portaltoii la care scoarţa
nu se desprinde cu uşurinţă.
Pe portaltoi în zona de altoire se taie o fâşie de scoarţă de aceeaşi lăţime cu cea a mugurelui
altoi. Tăierea se face de sus în jos imprimând briceagului o mişcare de tăiere printre lemn şi scoarţă
pe o lungime de 3 cm. Fâşia de scoarţă nu se înlătură total ci se scurtează cu briceagul la o distanţă
de 5-10 mm de la baza ei.
Mugurele altoi se scoate la fel ca la altoirea în mugure dormind.

ALTOIREA ÎN MUGURE CU SCUTIŞOR (CHIP BUDDING)

Se foloseşte la altoirea puieţilor portaltoi în luna august cu mugure dormind cât şi primăvara
după pornirea în vegetaţie a portaltoilor cu mugure crescând, folosind ramuri altoi păstrate prin
stratificare peste iarnă.
Metoda dă rezultate mai bune decât altoirea “T”, mai ales când circulaţia sevei la portaltoi este slabă.
Pregătirea portaltoiului.
Se practică o tăietură oblică la 20 faţă de orizontală şi îndreaptată în jos, cu o adâncime de
cel puţin 3mm. De la înălţimea de aproximativ 3 cm deasupra celei orizontale se începe a doua
tăietură. Aceasta va fi condusă astfel încât să ajungă la adâncimea primei tăieturi.
De pe ramura altoi prin două tăieturi asemănătoare se scoate mugurele altoi însoţit de un scut
de scoarţă şi lemn cu lungimea de 2,5 – 3 cm. Se introduce altoiul în secţiunea de pe portaltoi,
urmează legarea cu rafie.

4
 Altoirea în "T" cu mugure dormind

Altoirea în mugure cu scutişor (Chip budding)

Altoirea cu mugure în inel Altoirea cu mugure în dreptunghi

Altoirea dublă cu scutişor (intermediar)

5
 METODE DE ALTOIRE CU RAMURĂ DETAŞATĂ
După ţesutul în care se grefează altoiul pe portaltoi, altoirile cu ramură detaşată se
clasifică în două subgrupe şi anume:
A. Altoiri în lemn: altoirea în copulaţie; altoirea în triangulaţie; altoirea în despicătură.
Aceste metode de altoire se efectuează după 20 februarie şi în luna martie, cu puţin timp
înaintea pornirii în vegetaţie a portaltoilor. Momentul optim este atunci când cornul sau arbustul
ornamental Forsythia sunt înfloriţi.
B. Altoiri sub scoarţă: altoirea sub scoarţă terminală; altoirea sub scoarţă laterală.
Epoca de executare a acestor metode de altoire este în perioada aprilie- mai, după
începerea circulaţiei sevei, când scoarţa se desprinde uşor de pe portaltoi.
Scopul lucrării: realtoirea portaltoilor în câmpul II al şcolii de pomi; altoirea cu
intermediar în câmpul III al şcoli ide pomi.
Fasonatul ramurilor altoi. Ramurile altoi se scot de la stratificare în ziua altoirii, se
spală, se zvântă, se controlează viabilitatea mugurilor, apoi se fasonează în segmente de 2-3
muguri. Secţiunea la partea superioară se face la 2-3 mm deasupra mugurelui iar cea inferioară la
1,5-3 cm sub al 2 sau 3 mugure. Altoii fasonaţi se transportă la locul altoirii în cutii de lemn.
Pentru altoirile cu ramură detaşată se fac succesiv următoarele operaţii:
- pregătirea portaltoiului;
- fasonarea altoiului;
- îmbinarea celor doi simbionţi,
- legarea cu rafie a zonei de altoire;
- ungerea cu mastic a zonei de altoire cât şi a secţiunii din partea superioară a
portaltoiului şi a altoiului.

ALTOIREA ÎN COPULAŢIE
Această metodă de altoire se foloseşte în cazul portaltoilor care au grosimea în zona de
altoire de 6-15 mm. Altoiul şi portaltoiul trebuie să aibă aceiaşi grosime.
După felul penei de altoire, altoirea în copulaţie poate fi: simplă şi pefecţionată.
Altoirea în copulaţie simplă.
Portaltoiul se scurtează la înălţimea de altoire, într-o zonă cu scoarţa netedă. Apoi se
secţionează sub formă de pană simplă, printr-o tăietură oblică sub un unghi de 15-20 °, secţiunea
trebuie să fie perfect plană şi să aibă lungimea de 3-4 ori mai mare decât grosimea portaltoiului.
Altoiul se fasonează sub forma unei pene identice, efectuată pe partea opusă mugurelui
bazal.
Urmează suprapunerea zonelor generatoare de la cei doi simbionţi, se leagă cu rafie zona
de altoire şi se unge cu mastic pentru izolarea rănilor.
Altoirea în copulaţie perfecţionată.
Atât la portaltoi cât şi la altoi pe suprafeţele secţionate oblic (ca la altoirea în copulaţie
simplă), se mai efectuează câte o pană suplimentară care are lungimea de 1/3 din secţiunea
oblică iniţială.
Se îmbină cei doi parteneri, se leagă cu rafie şi se unge cu mastic zona de altoire şi
secţiunea de la partea superioară a altoiului.
Această metoda se foloseşte pentru altoirea la masă a puieţilor, marcotelor şi butaşilor
înrădăcinaţi.

6
 ALTOIREA MECANIZATĂ.
Reprezintă o variantă a altoirii în copulaţie perfecţionată, care se efectuează cu diferite
maşini, care execută secţionarea şi chiar îmbinarea celor doi parteneri.
-Maşina TP-2 efectuează pene de îmbinare după sistemul nuth şi feder sau scăriţă cu
unul sau doi dinţi. Productivitatea muncii este de 150-200 buc./oră.
- Maşina MA-2 este folosită pentru altoirea nucului şi relizează secţiuni de îmbinare sub
forma literei greceşti omega. Productivitate maşinii este de 300-370 buc. /oră şi relizează
simultan şi îmbinarea celor doi parteneri.

ALTOIREA IN COPULAŢIE LATERALĂ (SEMICOPULAŢIE)

Această metodă de altoire se foloseşte atunci când portaltoiul este de 2-3 ori mai gros
decât altoiul.
După felul penei de îmbinare ea poate fi: simplă şi perfecţionată.
Altoiul se fasonează ca şi în cazul altoirii în copulaţie simplă sau perfecţionată.
Portaltoiul după scurtarea cu foarfecul la înălţimea de altoire, se secţioneză sub forma
unei pene lungi, egală cu cea a altoiului şi lăţimea la partera superioară egală cu grosimea
altoiului.
După îmbinarea celor doi parteneri, se leagă cu rafie zona de altoire, se unge cu mastic
atât zona de altoire cât şi partea superioară a portaltoiuluişi a altoiului.

ALTOIREA ÎN TRIANGULAŢIE
Se foloseşte pentru altoirea portaltoilor cu diametrul în zona de altoire de 2-5 cm la
sâmburoase şi 2-8 cm la seminţoase.
Portaltoiul se scurtează cu ferăstrăul la înălţimea de altoire apoi se netezeşte suprafaţa
secţiunii cu ajutorul cosorului. Cu briceagul sau cu daltă specială în formă de V se detaşează o
pană de lemn sub forma unei piramide triedrice cu vârful în jos, care are lungimea de 3-3,5 cm şi
latura bazei de 5-6 mm.
Altoiul se fasonează la bază sub forma unei pene triunghiulare, de aceleaşi dimensiuni cu
cea de la portaltoi, efectuată pe partea opusă mugurelui bazal.
Se introduce altoiul în locaşul de pe portaltoi, se leagă cu rafie şi se unge cu mastic zona
de altoire şi partea superioară a portaltoiului şi a altoiului.

ALTOIREA ÎN DESPICĂTURĂ
Se foloseşte pentru altoirea portaltoilor cu grosimea în zona de altoire de 2-6 cm la
sâmburoase şi 2-8 cm la seminţoase.
Portaltoiul se retează orizontal cu ferăstrăul într-o zonă cu scoarţa netedă, după care
secţiunea se netezeşte cu ajutorul cosorului.
Cu despicatorului se despică longitudinal capătul de altoire în două părţi egale, secţiunea având
lungimea de 5-6 cm.
Altoiul se fasonează în zona bazală sub formă de pană dublă, lungă de 3-4 cm, mai lată
pe partea cu mugur. În cazul altoaielor prea groase, pana dublă se fasonează cu scaun (umăr de
sprijin).
Pentru introducerea altoiului în despicătură, aceasta se lărgeşte uşor cu o daltă specială
sau cu ciocul despicatorului. Altoiul se introduce prin presare uşoară de sus în jos cu mugurul
bazal spre exterior, astfel încât zonele generatoare să se suprapună perfect. Apoi se leagă cu rafie
şi se unge cu mastic.

7
 Altoirea în copulaţie simplă

Altoirea în copulaţie perfecţionată

Altoirea în semicopulaţie Altoirea în triangulaţie

8
 ALTOIREA SUB SCOARŢĂ TERMINALĂ
Se foloseşte pentru altoirea portaltoilor cu diametrul de 2-6 cm uneori chiar 10 cm. Prezintă
avantajul că procentul de prindere este mai mare decât la metodele de altoire în lemn, dar are şi
dezavantajul că altoii pot fi uşor dezbinaţi.
Epoca de altoire este în a doua jumătate a lunii aprilie şi începutul lunii mai, când circulaţia sevei este
bună. Ramurile altoi folosite sunt recoltate din toamnă şi păstrate prin stratificare la temperaturi de 1-4 °C.
Pregătirea portaltoiului. Se stabileşte înălţimea de altoire, fie pe trunchi la 60-120 cm dacă
diametrul nu depăşeşte 6-8 cm, fie în ramurile primului etaj al coroanei.
Portaltoiul se retează într-o zonă cu scoarţa netedă şi fără ramificaţii, după care se netezeşte
suprafaţa secţiunii cu ajutorul cosorului. În capul de altoire astfel pregătit, se pun 2-3 altoi în funcţie
de grosimea portaltoiului.
- grosimea de 2-6 cm, se pun 2 altoi , faţă în faţă.
- grosimea de peste 6 cm , se pun 3 altoi la distanţe egale.
Pentru fiecare altoi se face câte un locaş. În acest scop se efectuează cu briceagul de altoit în
scoarţă o incizie longitudinală cu lungimea de 4-5 cm, de jos în sus, iar în momentul când se
termină incizia se mişcă puţin lama briceagului prin răsucire, pentru a dezlipi colţurile scoarţei. De-
alungul secţiunii scoarţa rămâne o perioadă nedezlipită, până la pregătirea altoiului, cu scopul de a
preveni ofilirea ţesuturilor.
Altoiul se fasonează bazal sub formă de pană simplă ca la altoirea în copulaţie, lungimea
acesteia fiind de 4-5 cm. Secţiunea se execută dintr-o singură mişcare, pentru a fi perfect plană iar
apoi ramura altoi se scurtează la 2-3 mm deasupra celui da al treilea mugur.
După pregătirea altoiului se dezlipeşte scoarţa de pe portaltoi cu ajutorul spatulei
briceagului, prin alunecare până la jumătatea inciziei, în vederea introducerii altoiului.
Se introduce altoiul, se leagă cu rafie , începând de la capătul superior, având grijă să se
ocolească mugurul.
Altoiul se poate fasona şi sub formă de pană perfecţionată. Deosebirea constă în faptul, că
după executarea secţiunii oblice, se înlătură cu briceagul o porţiune subţire şi îngustă de scoarţă, de
pe partea superioară apenei altoiului, de oparte şi de alta a marginilor.
Se introduce altoiul sub scoarţa portaltoiului, astfel încât, să fie bine centrat, se leagă zona
de altoire şi se unge cu mastic atât zona de altoire cât şi partea superioară de la portaltoi şi altoi.
Scoarţa de la portaltoi se mai poate desprinde şi sub forma unui limb (plăcuţă), efectuat prin
două incizii paralele şi egale ca lungime.
Altoiul se fasonează sub formă de pană simplă iar pe partea superioară în zona mediană, se
înlătură o fâşie de scoarţă, pentru a rămâne cambiul descoperit.

ALTOIREA SUB SCOARŢĂ LATERALĂ

Se utilizează în livadă, pentru garnisirea ramurilor, în cazul realtoirii pomilor maturi, cu
păstrarea scheletului.
Ramurile pe care se vor grefa altoii, pot să aibă diametrul de 4-10 cm sau chiar 20 cm.
În funcţie de forma inciziei de pe ramura portaltoi, altoirea sub scoarţă laterală poate fi: în
“T”; în “L” întors; în “D” sau în “D” inversat.
Incizia pe portaltoi se efectuează cu briceagul, într-o zonă în care scoarţa este netedă. După
secţionare, cu vârful copulator al briceagului sau cu o daltă specială se desprinde scoarţa cu atenţie,
ca să nu se rupă.
Altoiul se fasonează sub formă de pană simplă, ca la altoirea sub scoarţă terminală sau pană
dublă ca la altoirea în despicătură.
Altoiul se introduce forţat sub scoarţă, pentru a avea stabilitate mai mare.
La altoirile în”D” şi în “L”, altoiul se poate fixa, prin baterea unui cui cu floarea mare. Toate
rănile seung cu mastic.
Pe o ramură se pot pune mai mulţi altoi, distanţaţi la 30-50 cm unul de altul şi amplasaţi
bilateral-altern- extern.
9
 Altoirea în despicătură

Altoirea sub scoarţă terminală Altoirea sub scoarţă laterală

10