Controlul loturilor semincere la soia

E bine cunoscut faptul că pentru obținerea recoltelor înalte de calitate superioară se

cere de îndeplinit un șir de restricții tehnologice ce creaza un lanț important ce trebuie
monitorizat.Prima verigă din acest lanț este sămînța care este elemantul de bază în oținerea
recoltelor bogate.

 Sămânța este materialul de înmulțire a plantelor, în popor această măsură

agrofitotehniocă este exprimată în zicala “Ce semeni, aceea culegi”. Dacă semințele sunt de
calitate, răsar plante mai viguroase, lanul este uniform și fără goluri, plantele se caracterizează
prin rezistența la atacul bolilor și dăunătorilor, se obțin recolte mari. Gospodăriile trebuie să
organizeze rațional producerea semințelor, să obțină anual cantitatea necesară de semințe de
calitate înaltă la toate culturile în vederea asigurării depline a suprafețelor însămînțate.

  Oricât de valoroase ar fi semințele unui anumit soi cu timpul mai ales dacă nu sunt
respectate îndeajuns măsurile agrotehnice ele își perd calitățile înrăutățindu-se treptat. De
aceea materialul de semănat trebuie de reînoit periodic cu semințele de acelaș soi, dar mai
pure și cu calități mai bune.

  Gospodăriile agricole seamănă semințe de fiecare soi pe loturi special, pentru a

obține semințe în condițiile unei agrotehnici superioare și pentru a reînoi la timp soiul pe toate
câmpurile gospodăriei. Fiecare soi raionat poate să dea recolte bogate numai dacă materialul
semănat are calități seminal avansate și corespund cerințelor stabilite.

Principalii indici ai calității semințelor

    Puritatea semințelor: o sămânță bună trebuie să fie curată, adică să nu conțină corpuri
străine (semințe de buruieni sau de alte plante de cultură sau corpuri inerte etc.., facultatea
germinativă, umeditatea, o anumită greutate, de asemenea uniformitatea mărimii și a greutății.
Sămânța nu trebuie să fie infectată de boli și dăunători.

   Controlul calității semințelor se efectuiază în laboratoarele de stat pentru controlul

semințelor. În acest scop la începutul iernii și primăverii, cât și vara. În ceea ce privește
culturile de toamnă, în toate gospodăriile se iau probe medii din fiecare partidă de semințe.
Toate aceste responsabilități cu privire la prelavarea probelor pentru analiza probelor de
laborator, etichetare cât și controlul pe parcursul perioadei de vegetație, verificarea amplasării
loturilor semincere, controlul aplicării tehnologiilor specific diferitelor soiuri, verificarea
purității biologice, controlul loturilor de hibridare îi revine inspectorului semincer al secției
Sănătatea Plantelor și Control Semincer din cadrul Direcțiilor Raionale pentru Siguranța
Alimentelor.

    Aprecierea de bază a calității semănatului se efectuiază după răsărirea plantelor.

Atunci se ia în considerare desimea și uniformitatea plantelor în rânduri, liniaritatea, lipsa
greșurilor ș.a.

    Producerea și înmulțirea semințelor trebuie să se desfășoare în continuu, deoarece

sectorul de producție are nevoie de acestea în permanență. În acest context controlul semincer
este o necesitate indiscutabilă întru obținerea semințelor de calitate.

    Despre controlul semințelor datează încă din timpuri străvechi din anul 1869, când
marele savant botanist și fitotehnician german, Fridrih-Nobbe, a organizat în Saxonia prima
stațiune de control a semințelor în lume.

   Următoarea stațiune de control a semințelor este deschisă la 2 decembrie 1877 în

grădina botanică principală din Petersburg. Fondatorul ei a fost profesorul Alexandr Fiodoro-
vici Batalin. În 1906 a început să funcționeze stațiunea de control a semințelor din Harkov. La
începutul primului război mondial în Rusia existau deja peste 50 întreprinderi de control al
semințelor.

    În prezent în Republica Moldova responsabil de control semincer este Direcția Control
Semincer din cadrul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor. ANSA, în conformitate
cu art.5 din legea despre semințe nr.68 din 05.04.2013, este o autoritate administrativă,
subordonată Guvernului Republicii Moldova, care implimentează politicile de Stat în
domeniul producerii, prelucrării, controlul calității și comercializării semințelor, efectuiază în
scop de certificare a semințelor, inspecții în câmp pentru a stabili corespunderea identității
soiului, purității biologice, valorii culturale, stării fitosanitare.

    În 32 de subdiviziuni teritoriale activează puncte de verificare a calității semințelor,

aceste puncte lipsesc în raioanele Strășeni, Basarabeasca, Nisporeni, Hîncești, Dubăsari care
sunt deservite de punctele din mun. Chișinău și r-nele Cimișlia și Criuleni.

    Subdiviziunile teritoriale, în calitatea lor de instituții publice abilitate și pentru

gestionarea managmentului semințelor și materialului săditor au sarcini directe pentru
efectuarea controlului, certificării identității și a calității semințelor, participă nemijlocit la
înregistrarea, supravegherea și monitorizarea agenților economici producători și furnizori de
semințe și material săditor la toate etapele producerii, prelucrării și comercializării acționînd
în următoarele direcții.

    Verifică condițiile de înregistrare a agenților economici pentru producerea sau

prelucrarea, comercializarea semințelor și a materialului săditor prin întocmirea unui proces
verbal în care propune sau respinge înregistrarea agentului economic, de asemenea propun
sistarea activității în cazul încălcării Legii despre semințe nr.68 din 05.04.2013.

    Elaborarea programelor anuale de multiplicare, pe specii, soiuri și categorii biologice,

în baza declarațiilor de multiplicare ale agenților economici înregistrați, cât și exercitarea
controalelor specifice în scopul menținerii calității semințelor la toate verigele de înmulțire
prin personal desemnat de autoritatea oficial națională (ordin anual ANSA privind inspecțiile
sectoarelor de producere a semințelor și materialului săditor).

    Certificarea finală a semințelor și materialului săditor în baza declarațiilor de

certificare ale agenților economici înregistrați respectiv și a eșantioanelor prelevate de
personalul abilitat al instituției, precum și a rezultatelor testării oficiale realizate în laborator,
prin metodici și tehnici de lucru standartizate.

    Monitorizarea agenților economici pe parcursul desfășurării activităților specifice

pentru care sunt înregistrați, în scopul asigurării legalității acestora, constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de Codul Contravențional.

    Practica internațională demonstrează că materialul semincer din circuitul comercial

este certificat în laboratoare pentru testarea semințelor acreditate.În Republica Moldova,
începând cu anul 2009 activează Întreprinderea de Stat “Centru de Stat pentru Certificarea
Materialului Semincer”, care are un laborator acreditat pentru testarea semințelor în
conformitate cu cerințele Standartului SM SREN ISO/CEI 17025:2006 și acreditarea
internațională-ISTA.

    De subliniat că actualele inspecții de stat a semințelor înfăptuiesc un lucru mare,

contribuind la obținerea recoltelor înalte și la sporirea productivității muncii în agricultură.
Ele încheie lucrul multianual al amelioratorului și producătorului de semințe prin
determinarea calităților de semănat ale materialului săditor și îl aprobă pentru utilizare, dacă
corespunde cerințelor standartului de stat. 

Soia (Glycine max) este o plantă de cultură din familia leguminoase, subfamilia

Faboideae. Din această familia mai face parte fasolea, trifoiul sau lucerna. Boabele de soia
joacă un rol important în industria alimentară, ele conținând 39 % proteine, 17 % ulei.

Tehnologia producerii de sămânță la soia cuprinde mai multe etape:

1. Alegerea terenului - preferă solurile bine aprovizionate cu apă şi elemente nutritive,

cu textură mijlocie, bine drenate, cu reacţie neutră slab acidă.
2. Izolarea faţă de alte soiuri- Loturile semincere se izolează faţă de alte soiuri la o
distanţă de 10 m pentru a preveni amestecurile mecanice, ce ar putea apărea cu ocazia
executării diferitelor lucrări în câmp. Între două categorii biologice ale aceluiaşi soi se
va asigura o distanţă de izolare de 4 m.
3. Locul în asolament - una din cele mai bune premergătoare pentru majoritatea
culturilor agricole, fără cerinţe deosebite pentru planta premergătoare. Cu toate
acestea, se recomandă să nu fie amplasate după floarea soarelui, in, rapiţă,
leguminoasele anuale sau perene şi nici după plantele care au fost erbicidate cu
triazinice al căror efect remanent persistă.
4. Fertilizarea

Cu azot: se are în vedere particularitatea acestei specii de a-şi satisface singură

o parte din necesarul de azot, prin fixarea acestuia din atmosferă cu ajutorul bacteriilor
simbiotice.

Cu fosfor: cantităţi de 30-35 kg/ha P2O5, pentru fiecare tonă de boabe ce se

urmăreşte a se obţine şi asigurarea în sol a unui conţinut în fosfor mobil de peste 6 mg
P2O5 /100 g sol. Îngrăşămintele cu fosfor se aplică înainte de arătură pentru a fi mai
adânc încorporate în sol.

Cu potasiu: pe solurile care au un conţinut în potasiu schimbabil sub 18 mg

K2O la 100 g sol, asigurând doze de 40-60 kg K2O/ha, sub formă de sare potasică.

Soia valorifică bine îngrăşămintele organice la 2-3 ani după aplicare.

5. Bacterizarea- Pentru a realiza un număr cât mai mare de nodozităţi active pe rădăcini,
este obligatoriu tratamentul seminţelor cu biopreparatul Nitragin, la folosirea căruia se
impun următoarele măsuri:

- folosirea unor tulpini valoroase;

- aplicarea unei doze de 4 flacoane Nitragin la cantitatea de sămânţă

necesară /ha; 46

- efectuarea tratamentului la un interval de timp cât mai scurt înainte de

semănat, de preferinţă direct în câmp sau cu ajutorul dispozitivului de bacterizare sau
în remorci special amenajate;

- respectarea cu stricteţe a instrucţiunilor care, însoţesc biopreparatul.

6. Lucrările solului - Lucrarea de bază a solului se realizează prin arătura de vară sau
toamnă la adâncimea de 20-25 cm în agregat cu grapa stelată. Arătura efectuată vara,
după premergătoare timpurii, se nivelează şi se menţine curată de buruieni prin lucrări
cu grapa cu discuri. De asemenea, arătura de toamnă e bine să fie discuită şi nivelată
când solul are un conţinut optim de umiditate, lucrarea efectuându-se toamna sau la
desprimăvărare.

Nivelarea terenului, ca măsură care determină uniformitatea răsăririi, desimea

plantelor şi reducerea pierderilor se face înainte de arătura prin discuirea miriştii şi 1-2
treceri cu nivelatorul sau concomitent cu lucrarea de discuire a arăturii prin ataşarea
lamei de nivelare la grapa cu discuri.

Pregătirea patului germinativ va urmări mobilizarea şi mărunţirea solului pe

adâncimea de semănat, distrugerea buruienilor răsărite, încorporarea erbicidelor şi
păstrarea apei în sol. Lucrarea se execută înainte de semănat prin 1-2 treceri cu
combinatorul, în funcţie de tipul de erbicid folosit şi gradul de mărunţire a solului.

7. Sămânţa- Pentru semănatul loturilor semincere de soia se foloseşte numai sămânţa din
soiurile omologate, însoţite de documente oficiale de provenienţă.

Sămânţa trebuie să aibă o puritate biologică de 99,9 % pentru categoria

Prebază, 99,8 % pentru Bază şi 99 % pentru Certificată 1.
 Nu se admit la însămânţare seminţele care nu au buletine de analiză eliberate
de laboratoarele judeţene pentru controlul şi calitatea seminţelor.

8. Epoca de semănat - corespunde perioadei când în sol la adâncimea de 8-10 cm se

realizează o temperatură de 7-8 0C şi vremea este în curs de încălzire. Calendaristic,
aceste condiţii se realizează începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie sau la
începutul lunii mai în celelalte zone (odată cu porumbul).

Semănatul va începe cu soiurile tardive şi se va continua cu cele mijlocii şi

timpurii, adâncimea de semănat fiind de 3-6 cm, în funcţie de umiditatea solului şi
calitatea patului germinativ.

Distanţa dintre rânduri variază în funcţie de gradul de îmburuienare şi metodele

de combatere folosite, sistema de maşini utilizată la lucrările de întreţinere, metoda de
irigare şi soiul cultivat.

Desimea optimă a plantelor la recoltare va fi de 400-450 mii plante/ha,

semănându-se 500-550 mii boabe germinabile/ha, în condiţii de irigare şi 450-500 mii
boabe germinabile/ha, în terenuri neirigate.

9. Lucrările de întreţinere- Combaterea buruienilor este o lucrare importantă din

tehnologia de cultură la soia, întrucât plantele prezintă sensibilitate ridicată la
îmburuienare, mai ales în primele faza de vegetaţie, până la acoperirea intervalului
între rânduri, cât şi spre maturitate, când încep să cadă frunzele. Pentru combaterea
buruienilor, se asigură în mod obişnuit praşile mecanice şi manuale precum şi
aplicarea erbicidelor.
10. Purificarea biologică - Este o lucrare obligatorie pentru toate loturile semincere de
soia. Se elimină plantele netipice, asigurându-se astfel, purificarea biologică a soiului
însămânţat. Lucrarea se execută în două perioade şi anume:

- la înflorit se elimină plantele care au flori de altă culoare, plante care înfloresc
mai devreme sau mai târziu faţă de soiul de bază, plantele care au înălţimea şi forma
tulpinii diferită, plante atacate de boli şi dăunători;

- la maturitatea în pârgă se elimină plantele care au o coacere mai timpurie sau

mai tardivă, decât a soiului de bază, plantele care au păstăi de formă, mărime şi
culoare diferită.
11. Combaterea bolilor şi dăunătorilor- În loturile semincere de soia, combaterea
principalelor boli şi dăunători se realizează printr-un complex de 48 măsuri, denumite
ca măsuri integrate, în special, cele privind amplasarea culturii, tratarea solului şi a
seminţelor, aplicarea tratamentelor pe parcursul perioadei de vegetaţiei sau în magazii
după recoltare.

Cele mai întâlnite boli în loturile semincere de soia sunt: mana produsă de
Perenospora manshurica, bacterioza produsă de Pseudomonas glycine şi căderea
plantulelor produsă de Pythium debarianum.

12. Irigarea. Loturile semincere de soia se irigă prin aspersiune aplicându-se 1-3 udări cu
norme de 500-600 m3 /ha în perioada dintre înflorire şi umplerea boabelor (15-iunie-
15 iulie).
13. Recoltarea. Se execută la maturitatea deplină a păstăilor la 12-14 % umiditatea
boabelor, când seminţele din toate păstăile, inclusiv cele din etajul superior, sunt
mature şi reprezintă garanţia unei facultăţi germinative ridicate.
14. Uscarea, condiţionarea şi păstrarea seminţelor- La soia menţinerea unor indici de
calitate superiori se realizează numai printr-o condiţionare şi depozitare
corespunzătoare a seminţelor, avându-se în vedere următoarele:

-uscarea seminţelor până la limita umidităţii de păstrare, utilizându-se la nevoie

instalaţiile de uscare sau în lipsa acestora uscarea la soare;

-condiţionarea seminţelor prin separarea impurităţilor şi a boabelor sparte până

la realizarea purităţii fizice prevăzută în normativele în vigoare pentru fiecare soi şi
categorie biologică

-însăcuirea seminţelor în saci egalizaţi, cu etichete în interiorul sacului şi în

afara lui, pe care se vor scrie: specia, soiul, categoria biologică, numărul lotului şi
unitatea producătoare.

Bibliografie

1. https://lider-agro.md/?p=1168
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Soia
3. Paniță O., Producerea, controlul și certificarea semințelor