1. Care este obiectivul de bază al tehnicii experimentale ?

Obiectivul de bază al tehnicii experimentale este descoperirea de elemente tehnologice noi sau
perfecţionarea celor existente, în scopul creşterii cantitative şi/sau calitative a producţiei în cadrul
unor sisteme integrate, cu o valorificare optimă a resurselor

2. Ce tipuri de factori sunt luaţi în studiu ?

Factori dinamici şi prin factorii de stare ai formării producţiei.

3. Ce metodă este folosită în cercetare pentru punerea în valoare a principiilor pe care se

bazează tehnica experimentală ?

Metoda comparaţiei

4. Care sunt principiile care stau la baza tehnicii experimentale ?

Principiile care stau la baza tehnicii experimentale sunt cele ale similitudinii, acţiunii ierarhizate a
factorilor şi al optimizării sistemului prin iteraţii succesive. Punerea în practică a acestor principii se
realizează prin metoda comparaţiei.

5. Care sunt principiile care ţin de metodologia organizării cercetării ?

Principiul inductiv-deductiv si observatia

6. Care sunt metodele de cercetare pe care se bazează tehnica experimentală ?

Cercetarea în câmp, Cercetarea în vase de vegetaţie, cercetarea în fitotron, cercetarea în laborator şi

cercetarea asistată de calculator sunt metode de cercetare avansate. Informatizarea

7. Care sunt instrumentele cercetării ştiinţifice ?

Instrumentele cercetării ştiinţifice sunt foarte diferite, pornind de la câmpul de experienţă, coloanele
de sol, lizimetrele, vasele de vegetaţie, camerele de creştere, serele, solariile, fitotronul,
laboratoarele speciale, până la integrarea acestora în complexe de cercetare interdisciplinară de
tipul Biosfera 1.

8. Care sunt disciplinele fundamentale pentru tehnica experimentală şi care este semnificaţia
lor ?

Tehnica experimentală are la bază ştiinţele fundamentale biologia, fizica, chimia, matematica şi
logica care definesc prin instrumentele specifice fenomene, procese şi legi generale care operează în
câmpul disciplinelor agronomice.

9. Care sunt disciplinele fundamentale agronomice pentru tehnica experimentală ?

Tehnica experimentală este ancorată în terenul fertil al disciplinelor fundamentale agronomice cum
sunt botanica, genetica, ameliorarea plantelor, pedologia, fiziologia vegetală, ecologia, biologia
solului, agrometeorologia

10. Care sunt disciplinele pe care sunt centrate elementelor de studiu ?

Discipline ca pedologia, agrotehnica, agrochimia, legumicultura, viticultura, pomicultura sau

floricultura determină centrarea elementelor de studiu pe verigile tehnologice care intră în operă în
final prin intermediul mecanizării.

11. Care sunt funcţiunile experienţelor de câmp ?

-„instrument esenţial de cercetare ştiinţifică,

- mijloc de orientare - obiect de demonstraţie şi propagandă

- mijloc de educaţie”.

Alături de aceste funcţiuni apreciem că astăzi se adaugă alte 2 noi atribute:

- element generator de progres în plan naţional şi internaţional şi de

- instrument de potenţare a resurselor în plan naţional şi regional.

12. Explicaţi rolul educativ al experienţelor ?

Experienţele horticole şi agricole au o importanţa permanentă, soiurile şi hibrizii noi sau produsele
noi, impunând reluarea ciclurilor experimentale pentru fixarea parametrilor tehnologici eficienţi.
Experienţele agricole sau horticole prin tehnica lor de execuţie, au un rol educativ, deprinzând
experimentatorul cu observaţia exactă, cu înţelegerea că rezultatele valoroase apar după o muncă
îndelungată, de mai mulţi ani, acestea necesitând confirmări repetate.

13. Definiţi experienţa de câmp.

Experienţa de câmp, foarte răspândită în România şi în lume, este „o cultură comparativă executată
după anumite reguli, pe parcele egale ca mărime, de aceiaşi formă, grupate strâns pe teren, aşezate
în condiţii naturale identice celor din cultura mare şi planificate în scopul de a afla soiul (hibridul),
tratamentul, metoda culturală, care reuşeşte să realizeze producţiile cele mai mari, superioare
calitativ, la costurile cele mai scăzute" (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967) şi în armonie cu
cerinţele de protecţie a mediului înconjurător.

14. Care este scopul principal al experienţei de câmp ?

Scopul principal al experienţei dincolo de compararea variantelor, este crearea unui produs nou
(soiul, hibridul, clona sau alt material biologic), sau aflarea unei informaţii ştiinţifice, care, bine
fundamentată, este sursa noutăţii care la baza noii tehnologii exprimată în caietul de sarcini.

15. Care sunt elementele componente ale experienţei de câmp ?

Experienţa de câmp simplă cuprinde ca elemente de bază: varianta, repetiţia, blocul, coloana,
perdeaua de protecţie, banda de protecţie, drumul de acces, cărarea şi /sau poteca

16. Definiţi varianta experimentală.

Varianta experimentală este reprezentată de graduările factorului care se studiază şi care sunt
supuse operaţiunii de comparare. Factorii studiaţi pot fi de obicei soiuri, hibrizi, doze sau tipuri de
îngrăşăminte, erbicide, metode culturale etc. Variantele experimentale sunt entităţi diferite ale
factorului experimental, amplasate pe parcelele experimentale, în mod obişnuit diferite de la o
parcelă la alta, putând fi aşezate pe aceiaşi linie sau pe aceiaşi coloană.

17. Definiţi repetiţia.

Repetiţia constă în apariţia o singură dată a seriei întregi de variante diferite ale factorului studiat.
Grupa de parcele, constituind o serie completă de variante ale factorului studiat, dispuse una după
alta pe aceiaşi linie pe direcţie orizontală constituie un bloc.

18. Care este rolul perdelelor şi al benzilor de protecţie ?

Au rolul de a proteja blocurile marginale pe lungul experienţei de acţiunea dăunătorilor, animalelor
sau a răufăcătorilor.

19. Ce reprezintă calitatea de masiv de plante ?

Calitatea de masiv de plante apare atunci când parcela conţine un asemenea număr de plante
recoltabile suficiente cât să se elimine influenţa individualităţii plantelor experimentate. Această
cerinţă presupune o suprafaţă minimă a parcelei experimentale.

20. Între ce limite variază raportul dintre lungimea şi lăţimea parcelei experimentale ?

Raportul 3/1până la10/1 între lungime şi lăţime

21. Care sunt factorii care influenţează mărimea parcelei experimentale ?

Tehnica de lucru, felul experientei, felul plantei, uniformitatea solului, etapa de experimentare,
adresabilitatea experientei

22. Care sunt tipurile de repetiţii ?

Bloc , coloana si grilaj

23. Care sunt criteriile de clasificare a experienţelor ?

Criteriile de clasificare ale experienţelor sunt reprezentate prin, specificul activităţii de cercetare,
felul experienţei, plantele cu care se experimentează, factorii care influenţează producţia,
complexitatea experienţei, tipul factorilor luaţi în experimentare, mărimea suprafeţei parcelelor
experimentale, repetarea experienţelor în timp şi în spaţiu.

24. Ce sunt şi ce rol au experienţele de lungă durată ?

Experienţele de lungă durată sunt apreciate astfel, la peste 20 de ani vechime. Sunt deja celebre
experienţele de la Rothamstedt de peste 160 de ani cu îngrăşăminte minerale şi organice, cele cu
îngrăşăminte şi rotaţii de peste 110 ani de la Halle din Germania, experienţele cu soiuri de cartof,
lucrări ale solului şi îngrăşăminte de la Puch de lângă München de peste 60 de ani, în Rusia la St.
Petersburg de peste 100 de ani.

25. Daţi exemple de factori cantitativi şi calitativi în experienţe.

Factorii cantitativi sunt socotiţi cei la a căror descriere le corespund variante experimentale sau
rezultate ale acestora exprimate prin valori numerice. Spre exemplu astfel de valori pot fi: dozele de
îngrăşăminte, pesticide, numărul de plante/mp în experienţe cu doze de îngrăşăminte, pesticide şi
respectiv densităţi.

Factorii calitativi sunt cei cărora nu le pot fi atribuite entităţi numerice cum sunt soiurile de grâu într-
o experienţă cu soiuri de grâu. Factorii calitativi reprezentând probe din populaţii, apar în seriile mari
de experienţe pe mai mulţi ani în care se apreciază că localităţile şi anii pot constitui probe dintr-o
populaţie de ani şi staţiuni experimentale.

26. Ce este randomizarea ?

De-a lungul timpului, s-au folosit două tipuri deosebite de aşezare a experienţelor, aşezarea
sistematică şi aşezarea randomizată. La aşezarea sistematică, variantele erau aşezate pe teren în
aceiaşi ordine în toate repetiţiile. La aşezarea randomizată, în timpuri mai apropiate, dispunerea
variantelor în cadrul repetiţiilor este întâmplătoare, ceea ce permite folosirea statisticii generate de
teoria probabilităţilor pentru analiza rezultatelor experimentale.

27. Care este scopul cercetării competitive ?

Scopul unei cercetări competitive este să ofere răspunsuri reale şi în timp scurt la acţiuni complexe
ale factorilor luaţi în experimentare, cu un aparat experimental suficient de sensibil, pentru a
surprinde prin semnificaţia diferenţelor mici de producţie, acţiunile directe ca şi interacţiunile
factorilor

28. Enumeraţi caracteristicile esenţiale ale metodicii experimentale.

Caracteristicile esenţiale ale metodicii experimentale sunt: randomizarea, controlul influenţei

fertilităţi solului prin adoptarea unor metode de aşezare ale experienţelor corespunzătoare, studiul
mai multor factori în aceiaşi experienţă, compararea directă a numeroase variante, organizarea
fluxului informaţional de date potrivit scopului experienţei, posibilitatea de transgresare a datelor
experimentale şi valorizarea acţiunii factorilor experimentaţi.

29. Ce sisteme de aşezare a experienţelor cunoaşteţi ?

Sistemele de aşezare sunt aşezarea sistematică şi aşezarea randomizată.

30. Cum se justifică studiul mai multor factori în aceiaşi experienţă ?

Studiul mai multor factori în aceiaşi experienţă (2 sau 3) aduce economie de timp, de cheltuieli
materiale şi permite cunoaşterea interacţiunilor dintre aceştia.

31. Ce metoda asigură realizarea comparaţiei directe a variantelor ?

Asigurarea comparabilităţii directe a variantelor experimentale este un deziderat al realizării unor

informaţii corecte directe. Experienţele de ameliorare reclamă direct acest lucru pentru asigurarea
unei ierarhizări corecte a soiurilor sau hibrizilor, dar compararea directă asigură o decizie corectă şi
în experienţele cu metode culturale unde numărul variantelor nu este atât de mare ca în ameliorare.
Până recent şi chiar în zilele noastre se organizează experienţe la care se planifică folosirea aceluiaşi
martor pentru a putea face comparaţii între experienţe cu variante mai puţine atunci când nu este
posibilă realizarea unui număr foarte mare de variante în acelaşi loc.

Comparaţia indirectă prin intermediul martorului poate fi sursa unor erori determinate de faptul că
pe de o parte, martorul poate fi încărcat de erori şi pe de altă parte de faptul că el însuşi este o
mărime variabilă influenţată de condiţiile de mediu. Pentru acest motiv în experienţele de
ameliorare se folosesc în comparaţii 2 martori, un soi sau un hibrid recunoscut ca martor la un
moment dat şi media variantelor. Pentru realizarea corectă a comparaţiilor directe, toate 45
variantele care se compară trebuie să aparţină aceleiaşi experienţe. Metoda grilajelor răspunde
acestei necesităţi.

32. Ce tip de cunoştinţe sunt necesare realizării fluxului informaţional ?

Metodele actuale de prelucrare a informaţiei experimentale permit pe baza teoriei sistemelor o

explorare mai adâncă a datelor. Acest lucru este posibil în condiţiile unei proiectări corecte a
sistemului de culegere a datelor cu asigurarea unor informaţii şi prelucrări în timp real pe parcursul
experienţei. Acest fapt solicită din partea experimentatorului cunoştinţe agronomice, biologice, de
teoria sistemelor, de modelare, fler şi capacitate de decizie cu raportarea permanentă la resursele
materiale disponibile pentru a face modelul viabil.
 33. Ce reprezintă transgresarea datelor experimentale la nivelul rezultatelor de producţie ?

Implementarea concluziilor rezultatelor experimentale se realizează prin promovarea soiurilor,

hibrizilor şi a caietelor de sarcini (fişelor tehnologice) ale tehnologiilor elaborate. Variabilitatea
condiţiilor de microrelief, sol, climă deşi în limite apropiate, asemănătoare cu cele în care s-a
experimentat, face totuşi ca parametrii la care se realizează în producţia agricolă cu elementele noi
promovate prin experienţe să nu se facă la niveluri identice cu cele ale parametrilor cercetaţi, dar să
fie foarte apropiate de aceştia. Sunt cunoscute şi elemente ca acţiunea pesticidelor, mecanismele de
rezistenţă ale acestora, unde calibrarea efectelor lor la condiţiile de climă sunt perfect redundante.

Alocarea resurselor pe fiecare etapă trebuie judecată în raport de valorizarea sporului de producţie
obţinut, a cărui valorificare să ducă la recuperarea cheltuielilor directe cu obţinerea lui, dar şi să
asigure recuperarea cheltuielilor pe ansamblul tehnologiei. La judecarea capacităţii de recuperare
trebuie să se ia în considerare plaja de valori viitoare posibile, situate între zona pesimistă şi zona
medie de la nivelul momentului deciziei

34. Care sunt elementele care asigură valorizarea factorilor experimentaţi ?

Pentru asigurarea unor date valabile, capabile de a fi generalizate pentru practică sunt necesare: - o
corectă stabilire a obiectivelor experienţei în raport cu priorităţile zonei şi cu disponibilul de resurse
băneşti - organizarea bazei tehnico-materiale şi umane de execuţie - proiectarea experienţei în
detaliu pentru cunoaşterea fluxurilor de culegere şi prelucrare a datelor de experimentator -
asigurarea pe cât posibil a repetabilităţii rezultatelor în condiţiile date - asigurarea criteriului
economic.

35. La ce se referă termenul de producţie exactă ?

Condiţia de producţie exactă se referă la modul de calculare a producţiilor medii ca rezultat al

raportării corecte din punct de vedere aritmetic a sumei producţiilor provenite din parcelele repetiţii
la numărul acestora. Exactitatea priveşte deci înlăturarea erorilor de prelucrare a datelor.

36. La ce se referă termenul de producţie reală ?

Condiţia de producţie reală se referă la asigurarea valorificării manifestării capacităţii reale de

producţie a variantelor. Condiţia de producţie reală se realizează printr-o serie de măsuri care
privesc: - alegerea corectă a locului de amplasare a experienţei - asigurarea unor condiţii
corespunzătoare de înfiinţare, pornind de la pregătirea terenului la calitatea materialului de semănat
şi la executarea semănatului - realizarea unor lucrări de întreţinere corespunzătoare sub raportul
momentului aplicării şi al calităţii lucrărilor - înlăturarea efectului perturbator al marginilor parcelei
experimentale sau al prezenţei golurilor în parcela recoltabilă - înlăturarea unor erori potenţiale,
sistematice sau grosolane (la cântărire).

37. Cum acţionează influenţa marginilor frontale şi a marginilor longitudinale?

Eliminarea influenţei marginilor frontale şi longitudinale se face în scopul eliminării unor erori
sistematice, determinate de reacţia plantelor în zone în care acţionează mai intens factorul edafic,
decât în masivul de plante. Înlăturarea acestor influenţe determină un rezultat mai apropiat de
realitate, exprimându-se mai bine capacitatea de producţie a variantelor experimentale. Influenţa
marginii se manifestă frontal, la capetele parcelelor experimentale şi longitudinal, de-a lungul
acestora.

38. Cum se explică influenţa vecinilor asupra producţiei parcelelor experimentale?

Influenţa vecinilor se manifestă acolo unde nu există cărări separatoare, sau acestea sunt foarte
înguste, de 15-20 cm. Această influenţă este datorată vigorii diferite a plantelor, arhitecturii diferite
a sistemului radicular, ritmului diferit de creştere şi taliei diferite între două variante vecine. Ritmul
mai puternic de creştere al plantelor dintr-o variantă, face ca aceasta să exploreze mai rapid şi mai
bine solul în zona de interferenţă, extrăgând cantităţi mai mari de apă în detrimentul variantei
vecine, caracterizate printr-un ritm mai lent de creştere. Talia mai înaltă o avantajează printr-o
suprafaţă mai mare de asimilaţie şi prin exercitarea unui efect de umbrire asupra celeilalte. Această
prezenţă la limita marginilor parcelelor a unor talii deosebite a plantelor poate avea diferite cauze,
fie genetice, ce ţin de materialul biologic diferit al plantelor, fie legate de tehnica de cultură.

39. Care sunt factorii care acţionează asupra influenţei marginilor şi a vecinilor ?

Tipul culturii, felul factorului studiat, Impactul gradientului tehnologic, Forma parcelelor
experimentale

40. Cum acţionează influenţa golurilor ?

Influenţa golurilor se exprimă prin aceea că plantele din vecinătatea golurilor se dezvoltă mai bine
beneficiind de un aport suplimentar de apă, substanţe nutritive, lumină, căldură în condiţiile unui
schimb mai activ de gaze (O2 şi CO2). În general golurile deformează producţia parcelei
experimentale dacă depăşesc o anumită limită, motiv pentru care ele se iau în calcul numai când
depăşesc această limită.

41. Care sunt factorii care influenţează frecvenţa golurilor ?

Frecvenţa golurilor întâmplătoare şi influenţa acestora, depinde de specia cultivată, condiţiile

meteorologice ale anului, faza în care pier plantele, lucrările de înfiinţare (semănat, plantat), de
îngrijire, şi de densitatea culturii. Golurile întâmplătoare indiferent de cauza care le-a determinat
apariţia, trebuiesc cunoscute şi eliminată influenţa lor prin refacerea parcelei recoltabile numai cu
acel masiv de plante capabil să exprime capacitatea de producţie a variantei, producţia variantei
realizându-se în funcţie de suprafaţa exactă recoltabilă.

42. Ce sunt metodele de aşezare ?

Metodele de aşezare ale experienţelor constau în sisteme de grupare a variantelor experimentale pe

suprafaţa de teren destinată experienţei, cu respectarea restricţiilor convenite în cadrul regulilor de
asociere, în scopul minimizării acelei părţi a erorii experimentale sistematice care provine din
neuniformitatea solului. Minimizarea acestei părţi a erorii experimentale determină creşterea
preciziei în măsurarea diferenţelor dintre variantele experimentale.

43. Ce metode de aşezare cunoaşteţi ?

Evoluţia modului de grupare a variantelor în cadrul experienţelor a generat următoarele metode de

aşezare în evoluţie istorică:

1. Aşezarea sistematică (cu varianta ei în benzi)

2. Aşezarea în blocuri randomizate

3. Aşezarea în pătrat latin

4. Aşezarea în dreptunghi latin

5. Aşezarea în grilaje
 44. Care este numărul de variante cu care se poate lucra după metoda blocurilor ?

Numărul variantelor experimentale recomandat (N.A.Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967) în cadrul

metodei blocurilor este de până la 12. Atunci însă când gradul de uniformitate al terenului este
ridicat şi ansamblul general al fertilizării este de asemenea ridicat şi dispunem de o dotare modernă,
numărul variantelor experimentale poate creşte la cca. 20, atingând în rare cazuri 30. Testul de
uniformitate a solului exprimat prin recolta unei plante sensibile la neuniformitatea solului cum este
ovăzul sau rapiţa, este singurul element care poate delimita lungimea blocului

45. Care este numărul de variante cu care se poate lucra după metoda pătratului latin ?

Numărul variantelor experimentale recomandat (N.A.Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967) în cadrul

metodei pătratului latin variază între 6 şi 12

46. Care este numărul de variante cu care se poate lucra după metoda dreptunghiului latin ?

Numărul maxim de variante recomandat la metoda dreptunghiului latin este de 15-20. La grilajul
pătrat, gruparea strânsă în teren, apropiată de forma pătrată în jurul unui punct ipotetic, prin
aşezarea suprapusă a blocurilor incomplete, oferă într-o zonă compactă un sol mult mai uniform,
ceea ce conduce la scăderea erorii experimentale în interiorul repetiţiei. Pe de altă parte acest
sistem cu aşezare pe două direcţii permite un control al uniformităţii solului pe 2 direcţii sporind
exactitatea experienţei.

47. Enumeraţi caracteristicile comune ale metodelor de aşezare polifactoriale privind

nominalizarea factorilor, experienţelor şi a variantelor experimentale ?

Caracteristicile comune ale metodelor de aşezare polifactoriale privind nominalizarea factorilor,

experienţelor şi a variantelor experimentale sunt:

- factorii experimentali se notează cu litere mari A, B, C, etc.

- după numărul factorilor luaţi în experimentare cu graduările specifice, experienţele polifactoriale

se exprimă de forma unui produs al numărului maxim de graduări. De exemplu, experienţele cu 2
factori, factorul A - soiuri şi Factorul B – erbicide, la care numărul de graduări al primului factor de
experimentare este de 3, iar la cel de al doilea factor, numărul de graduări 80 este de 4, experienţa
va fi prezentată ca fiind de tipul 3 x 4.

- graduările factorilor se notează cu litere mici şi indici (a1, b2, etc.);

- variantele experimentale la experienţele polifactoriale sunt constituite prin particularizarea

combinaţiilor (graduărilor), factorilor experimentali (exemplu a1b1, a3b4c1, etc.).

Aceste combinaţii ale factorilor sunt aşezate corespunzător schemei experimentale proprii fiecărei
metode de aşezare

- pe schemele experimentale se trece din considerente impuse de simplificarea notaţiei numai

combinaţia cifrelor cu punct între ele pentru a marca sfârşitul graduării unui factor şi începutul altui
factor (spre exemplu 1.2)

- primul bloc (repetiţia 1), cuprinde obişnuit (în experienţele aşezate într-un singur loc), variantele în
ordine sistematică, în celelalte blocuri fiind realizată randomizarea care asigură proprietăţile
probabilistice rezultatelor de producţie
 48. Care este principiul de subdivizare de la metoda parcelelor subdivizate şi care este
consecinţa practică ?
49. Ce scop au experienţele polifactoriale fracţionate ?

Experienţele fracţionate, urmăresc cunoaşterea superioară a unui interval de acţiune al unor factori
dincolo de zonele recomandate ca raţionale, optime, anume acolo unde sunt puncte albe în
cunoaşterea acţiunii lor, în special sub raportul influenţei asupra calităţii producţiei sau a mediului.
Alegerea judicioasă a variantelor la factori cu acţiune cantitativ cumulativă permit o cunoaştere bună
a factorilor din minimum 4 variante.

50. Care sunt factorii de care depinde alegerea metodei de aşezare ?

Alegerea metodei de aşezare depinde de uniformitatea solului, forma terenului, numărul de

variante, cantitatea de sămânţă, precizia şi scopul experienţei.

51. Care sunt etapele care trebuie parcurse în organizarea experienţelor ?

Organizarea experienţelor presupune realizarea următoarelor etape:

- proiectarea experienţelor

- asigurarea condiţiilor de experimentare (teren de experimentare, asolament experimental, baza

experimentală, inventar experimental, seminţe şi material de plantat, pregătirea terenului)

- aşezarea în teren a experienţei (pichetarea şi etichetarea experienţei)

- realizarea lucrărilor experimentale (pregătitoare, de înfiinţare şi de îngrijire, de observare şi de

recoltare)

- recoltarea probelor - pregătirea datelor, înregistrarea şi valorificarea lor.

52. Ce presupune proiectarea experimentală ?

Asigurarea competitivităţii în experimentare, în sensul obţinerii unor date noi, reale, exacte şi
folositoare pentru producţie, sau pentru dezvoltarea ştiinţelor agricole, presupune o gândire
anticipativă a scopurilor experienţei, a modului de măsurare, investigare şi de valorificare a datelor.
O proiectare corespunzătoare conduce la reducerea erorilor întâmplătoare prin concentrarea
atenţiei pe un număr mai redus de variante folosite în metode raţionale de aşezare în cadrul
experienţelor polifactoriale.

53. Care sunt indicatorii experimentali principali ?

Indicatorii experimentali principali sunt: variantele experimentale şi numărul lor, metoda de aşezare,
numărul repetiţiilor, mărimea parcelei experimentale, distanţa între rânduri şi între plante pe rând,
lucrările de îngrijire şi tratamentele aplicate, principalele observaţii, măsurătorile, analizele,
determinările ce trebuiesc făcute şi modul de recoltare.

54. Care sunt condiţiile de bază pentru realizarea experienţelor ?

Realizarea corectă a experienţelor, presupune asigurarea următoarelor condiţii de bază:

- stabilirea terenului destinat câmpului experimental

- stabilirea asolamentului în câmpul experimental

- asigurarea unei baze experimentale moderne - asigurarea materialului semincer şi a diverselor
materiale

- pregătirea terenului pentru experimentare

- existenţa unui personal calificat pentru cercetare

55. Ce condiţii trebuie să îndeplinească terenul destinat experimentării ?

Terenul destinat experienţelor trebuie să respecte simultan condiţiile de reprezentativitate,

specificitate şi de uniformitate.

56. Ce se regăseşte în cadrul schiţei experienţei ?

In cadrul schiţei individuale a experienţei sunt precizate dimensiunile parcelei elementare, ale
perdelelor şi benzilor de protecţie, precum şi ale drumurilor.

57. Ce grupe mari de lucrări se realizează în experienţe. Realizaţi descrierea lor ?

Recoltarea probelor este o operaţiune ce se face conform protocolului experienţei, în funcţie de

caracterul acestora ori de câte ori este nevoie în raport cu scopul experienţei. Recoltarea probelor se
referă la probe de sol, probe de plante pe parcursul perioadei de vegetaţie şi la probele de recoltă.
Calculul statistic al erorilor sau calculul analizei varianţei, aplicate frecvent, permit departajarea
rezultatelor fie pe baza unui interval de încredere, fie pe baza stabilirii diferenţelor limită.
Rezultatele acestor calcule sunt valabile numai prin asigurarea reprezentativităţii şi comparabilităţii
datelor experimentale

58. Ce tipuri de probe se recoltează din experienţe ?

Recoltarea probelor de sol. La experienţele cu tehnologii (lucrări ale solului, soiuri sau cu
îngrăşăminte ce necesită o mare rigurozitate), se recoltează aşa numitele probe înainte de înfiinţare
pentru caracterizarea uniformităţii terenului destinat experienţei din fiecare parcelă experimentală.
De regulă se recoltează probe pentru analize chimice, în principal conţinutul în NPK şi metale grele la
experienţele pentru depoluare.

59. Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite de datele experimentale pentru prelucrare ?

Condiţia de reprezentativitate a datelor experimentale este determinată de asigurarea valabilităţii

datelor primare printr-o o corectă amplasare a experienţei, o desfăşurare impecabilă a lucrărilor de
înfiinţare, îngrijire şi recoltare şi prin realizarea cu corectitudine a tuturor înregistrărilor adiacente
recoltării şi a analizelor planificate.

60. Ce corecţii se folosesc pentru aducerea recoltelor la condiţii de comparabilitate ?

Condiţia de comparabilitate a datelor este dată de îndeplinirea criteriului de omogenitate. La datele

de la recoltare, în mod obişnuit, asigurarea criteriului de omogenitate presupune aducerea lor la
umiditatea standard şi la condiţii de omogenitate, prin luarea în considerare a randamentului.

61. Cum se explică interesul permanent al cultivatorilor faţă de experienţele cu cultivare ?

Interesul recunoscut pentru soiurile şi hibrizii noi este datorat particularităţilor biologice, după cum
urmează:

- efectul de heterozis se epuizează în cca. 10 ani de la crearea soiurilor

- faptului că diferenţelor relativ mici de preţ de la un soi sau hibrid (cu deosebire de provenienţă
românească) la un altul, le corespund în cazul unei bune adaptări ale acestora la condiţiile locale,
sporuri mari şi uneori foarte mari de producţie, face ca la o cheltuială suplimentară nesemnificativă
de producţie, informaţia ştiinţifică să producă cu un grad înalt de certitudine efecte economice
semnificative

- necesitatea de a cultiva 4-5 soiuri cu genotipuri adaptate diferitelor condiţii climatice în cadrul
aceleiaşi ferme, pentru a tampona impactul asupra producţiei a variaţiei condiţiilor climatice,
variabile de la un an la altul. De aici apare imperativul înlocuirii soiurilor depăşite din punct de
vedere al rezistenţei la boli şi la stresul indus de diferite condiţii climatice

- apariţia în ultimul timp, ca urmare a amplificării cercetărilor în domeniu, a unui număr mare de
soiuri sau hibrizi care potenţial valorifică mai bine diferitele condiţii locale

-deschiderea pieţei româneşti pentru soiuri şi hibrizi de provenienţă străină, nou omologate, pentru
care psihologic există tentaţia de a le adopta în producţie, datorită unei foarte bune propagande cât
şi a unor însuşiri superioare cum ar fi rezistenţa la cădere, secetă sau la anumite boli criptogamice
alături de care nu arareori apare o slabă adaptare a acestora la condiţiile locale, cum ar fi nivelul
scăzut de aprovizionare în substanţe nutritive

- existenţa unei competiţii între adaptarea biologică spontană a raselor de boli şi crearea noilor
soiuri şi hibrizi cu rezistenţă genetică la acestea, ca element “post factum“ care transformă soiul sau
hibridul din acest punct de vedere în element înnoitor.

62. Cum sunt organizate cercetările pentru a răspunde cerinţelor producţiei ?

Numărul relativ mare de soiuri impun desfăşurarea cercetărilor în 2 etape:

a) identificarea celor mai productive soiuri şi a celor mai productivi şi mai adaptaţi hibrizi în raport de
condiţiile locale şi cu cerinţele producătorului agricol în cadrul unui anumit sistem de producţie
pentru ale cărui obiective acesta a optat;

b) stabilirea pentru soiurile sau hibrizii aleşi a elementelor de tehnologie constituite în sistemul de
fertilizare, densitatea, epoca de semănat, sistemul de combatere a dăunătorilor, buruienilor şi a
bolilor, regimul de irigare (dacă este cazul) şi comportarea la sistemele de lucrări ale solului, toate în
vederea identificării constelaţiei optime tehnic pentru a putea stabili ulterior optimul economic
pentru o valorificare eficientă a resurselor unităţii.

63. Care sunt etapele de lucru pentru executarea experienţelor cu plante semănate în rânduri
apropiate ?

Etapele de lucru pentru înfiinţarea culturilor comparative sunt:

1.Proiectarea experienţei

2. Stabilirea lucrărilor pregătitoare pentru înfiinţarea experienţei în câmp

3. Semănatul experienţei

4. Stabilirea lucrărilor de îngrijire ale experienţei

5. Stabilirea planului observaţiilor de vegetaţie

6. Recoltarea experienţei
7. Valorificarea experienţei

64. Ce scop au lucrările pregătitoare ?

Lucrările pregătitoare au ca scop crearea condiţiilor practice pentru efectuarea experienţei şi ele
privesc calculul necesarului de seminţe, substanţe de tratare (fungicide, insecticide, erbicide),
materialele necesare (îngrăşăminte, motorină, etichete, ţăruşi, sfoară, etc.), procurarea lor,
efectuarea probei maşinii de semănat, tratarea seminţelor, pichetarea câmpului experimental
pentru administrarea îngrăşămintelor.

65. În ce constau lucrările de îngrijire în experienţele cu varză şi conopidă ?

Lucrările de îngrijire în legumicultură privesc prăşitul pe biloane, fertilizarea fazială, muşuroitul,

irigarea cu norme mici de udare de 10-15 ori combaterea buruienilor, dăunătorilor, a bolilor şi
fertilizarea suplimentară.

66. Care este lista observaţiilor în perioada de vegetaţie la varză şi conopidă ?

67. Cum se face recoltarea în experienţele cu varză şi conopidă ?

Recoltarea se face la momentul maturităţii tehnice pentru cultura cu destinaţia consum şi la

maturitate pentru producţia de sămânţă.

68. Care sunt etapele de lucru pentru executarea experienţelor cu plante semănate în rânduri
apropiate

69. Ce scop au lucrările pregătitoare ?

Aceste lucrări au ca scop crearea condiţiilor practice pentru efectuarea experienţei şi ele privesc
calculul necesarului de seminţe, substanţe de tratare (fungicide, insecticide, erbicide), materialele
necesare (îngrăşăminte, motorină, etichete, ţăruşi, sfoară, etc.), procurarea lor, efectuarea probei
maşinii de semănat, tratarea seminţelor, pichetarea câmpului experimental pentru administrarea
îngrăşămintelor.

70. Ce metode de cercetare se folosesc în pomicultură ?

Pomicultura ca şi viticultura folosesc dat fiind specificul biologic, dincolo de metodele generale de
cercetare particularizări ale acestora cum sunt observaţiile, precum şi metode specifice reprezentate
de anchete, metode biologice de cercetare şi metode staţionare de cercetare.

71. Ce elemente privesc observaţiile determinările şi măsurătorile la metoda biologică de

cercetare ?

Observaţiile, determinările şi măsurătorile privesc (după I. Botu şi M. Botu, 1997), următoarele

elemente:

- „vârsta calendaristică a pomilor

- perioada de vârstă în care se află pomul

- suprafaţa secţiunii trunchiului determinată la ½ din înălţime

- înălţimea pomului
- diametrul coroanei - forma coroanei

- numărul ramurilor de schelet şi mărimea unghiurilor

- numărul etajelor din coroană şi numărul ramurilor din etaj

- numărul creşterilor anuale şi lungimea lor

- uscarea ramurilor de schelet şi a ramurilor fructifere

- efectul temperaturilor scăzute asupra diferitelor organe

- efectul bolilor şi al dăunătorilor asupra diferitelor organe şi asupra plantei

- productivitatea plantelor şi constanţa la rodire

- calitatea recoltei pe anii de studiu”.