REFERAT

PLANTE MEDICINALE SI AROMATICE

PAUN LIVIU MARIAN

GRUPA 1401
 SPECIA

 Alunul (Corylus avellana), este un arbust, care face parte din familia 

Betulaceae. El are o înălțime de 5 m, are frunze care cad toamna. Fructele
 sale fiind cunoscute de mii de ani ca fructe comestibile. Alunele aflate în
comerț provin de la Corylus maxima, un arbust înrudit cu el. Specia
Epitheton avellana, este amintit deja în Antichtate ca arbust cultivat în
regiunea orașului antic Abella, (azi Avella) aflat aproape de Vezuviu, în 
provincia Avellino din Campania.
 SISTEMICA

 Regn: Plantae
 Diviziune: Magnoliophyta
 Clasă: Magnoliopsida
 Ordin: Fagales
 Familie: Betulaceae
 Gen: Corylus
 Specie: C. avellana
 ISTORICUL

 Comun alun este un arbust spontan în toată Europa în ceea ce privește 

Urali și nordul Anatolia . Este o plantă din pădure, garduri vii și grădini
care dă un fruct comestibil apreciat, alunul . Are un lemn moale.
 A fost sursa multor soiuri din Europa și Turcia care au fost selectate din
populațiile locale de alune sălbatice. O varietate cu fructe mari este
uneori numită Avelinier . Turcia a fost mult timp cel mai mare producător
și exportator de alune din lume, cu 67% din producția mondială în 2017.
Pe locul al doilea vine Italia, cu 13%. Industria alunelor este, de
asemenea, bine dezvoltată în Statele Unite și China , două țări în
care Corylus avellana nu este originară.
 FORME DE PREPARATE
MEDICINALE
 Infuzie (din muguri)

1-2 linguriţe de muguri la 250m1 apă clocotită;

Se lasă la infuzat 15 minute;

Se beau 2-3 căni pe zi;

• Tinctură (din frunze sau din muguri şi frunze)

1:5 în alcool de 70°;

Se administrează 20-30 de picături de 3 ori pe zi;

• Macerat glicerinat (din muguri de alun)

10g muguri mărunţiţi se pun la 100 ml soluţie (din 90 ml apă şi 10 ml

glicerină);
Se lasă la macerat timp de 8-12 ore;
 MODUL DE UTILIZARE
 Fructele consumate ca atare sunt tonifiante pentru sistemul nervos (neurastenie,
depresie). În scop terapeutic se utilizează în stări de convalescenţă, graviditate, creştere,
senescentă, tuberculoză;
 Frunzele se folosesc în tratamentul varicelor şi tulburărilor circulatorii (infuzie);
 Extern, se pot folosi sub formă de băi, în tratamentul hemoroizilor si lavajul plăgilor
supurante. Uleiul din alune este recomandat ca antianemic si coagulant;
 Extractul fluid din frunze de alun este un vasoactiv, tonifiant venos, tonifiant nervos,
varice și edeme ale gambelor, flebite;
 Pentru arterită este indicată tinctura din frunze sau din muguri si frunze;
 Pentru hepatita cronică este indicat maceratul glicerinat din muguri de alun.Acesta
tonifiază parenchimul hepatic;
 În caz de insuficienţă hepatică accentuată, hepatită epidemică, astm bronşic, emfizem
pulmonar şi silicoză este indicată infuzia din muguri de alun;
 Pentru teniază este indicat uleiul de alune;
 MODUL DE PREPARARE A
DIVERSELOR FORME FARMACEUTICE
 Fructe– fructele se pot consuma după ce se înlătură coaja. Se pot măcina
şi se amestecă cu miere polifloră, ajutând în special la convalescenţă sau
la slăbiciune şi neurastenie.

 Ulei de alune- presat la rece este foarte util contra teniei. În acest caz se
va lua câte o linguriţă pe nemâncate câteva zile la rând, eventual chiar 15
zile, sau în orice caz până se elimină tenia. Tot acest ulei se mai foloseşte
şi la diferite preparate cosmetice, deoarece uleiul de alune ajută la o mai
bună lubrifiere a pielii în cazul pielii uscate la ihtioză, psoriazis, etc.
Frunzele de alun- se folosesc la prepararea unei infuzii făcute din 2 linguriţe de frunze zdrobite care se vor
pune în 250 ml apă clocotită. Se ţine apoi acoperit pentru 10 minute, după care se strecoară. Se foloseşte de
exemplu împreună cu ceaiul de castan în afecţiuni circulatorii ca; varice, flebite sau alte afecţiuni ale inimii.

Tinctură din frunze; o parte frunze de alun mărunţite se pun la 5 părţi de alcool alimentar de 70˚ se ţin la
temperatura camerei timp de 15 zile după care se strecoară. În timpul acesta se vor agita de mai multe ori pe
zi pentru a extrage principiile active din plante.

Se va folosi diluat o linguriţă în 100 ml apă. Se poate folosi şi 10 picături în afecţiuni mai uşoare. Se poate
folosi de 3 ori pe zi chiar şi în cure de lungă durată.

Praf din frunze de alun; frunzele uscate se macină cu râşniţa de cafea, se cern apoi prin sită fină. Se va lua
câte un vârf de cuţit sub limbă de 3 ori pe zi. Se va ţine apoi timp de 10 minute, după care se înghite cu
puţină apă.

Macerat în vin; scoarţă 50 g măcinată se pune la 1 litru de vin de bună calitate, preferabil alb, se ţine apoi
timp de 8 zile agitând des, după care se strecoară. Acest preparat poate fi folosit la răni atât intern cât şi
extern, ulcere varicoase, stomacale, sau chiar răni vechi, etc.

Se poate consuma intern câte 50 ml de 3 ori pe zi în cazurile în care se doreşte refacerea circulaţiei sângelui
sau în alte afecţiuni.
Infuzie din frunze: -2 linguriţe frunze se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15
minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau comprese la varice sau ulceraţiile pielii sau alte
afecţiuni. Se pun comprese pe varice cu infuzie din frunze uscate şi măcinate de alun- 30 g
frunze la un litru de apă.

Foarte utile sunt pansamentele impregnate cu decoct din 50 g de alun într-un amestec de vin
alb şi apă în părţi egale. Este util în tratarea varicelor şi hemoroizilor.

Decoct din coajă: -1 linguriţă de coajă albă (partea din interior) se pune la 250 ml apă şi se
fierbe pentru 15 minute. Se strecoară şi se poate folosi intern 1-2 căni şi de asemenea extern
la varice sau diferite afecţiuni ale pielii.

Coajă de alun. Se curăţă coaja apoi se rade partea internă din interiorul cojii. Se pune 1
linguriţă la 250 ml apă. Se fierbe pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este foarte util să se
consume 2-3 căni în afecţiunile circulatorii sau ale inimii, varice, etc. Se poate aplica şi extern.

Coaja de alun (scoarţa)- se fierb 40g scoarţă de alun (recoltate din ramurile tinere primăvara
şi uscate la umbră) într-un litru de apă timp de 20 minute. Se bea din lichid 4-5 ceşti pe zi, in
varice şi hemoroizi.
 PARTICULARITATI ALE
TEHNOLOGIILOR DE CULTIVARE
 Desfundatul terenului (afanarea adanca) se poate face doar pe solurile
profunde si care nu prezinta Carbonati de Calciu - CaCO3 peste 12 %.Prin
lucrarea de desfundare exista riscul de aducere a carbonatilor din
profunzime la suprafata solului (la nivelul radâcinilor) iar in final, excesul
de Carbonati poate face mai mult rau decat bine. Lucrarea de desfundat
se va efectua la o adâncime de cca. 60 cm cu 3-4 luni inainte de
plantare.Pe terenurile in panta (> 10%) lucrarea de desfundat se va
efectua pe directia curbelor de nivel. Lucrarea de desfundat este urmata
de lucrarea de nivelarea de suprafatã.
Scarificarea terenului inlocuieste lucrarea de desfundat si nu are dezavantajul de a aduce
Carbonatii de Calciu din profunzime la suprafata, aceasta se efectueaza cu 3 luni inainte de
plantare. Se practica scarificarea in cruce (in doua directii prin treceri perpendiculare) la o
adancime de 60 cm. Lucrarea de scarificare va fi urmata de mobilizarea adanca a solului
(aratura adanca) care se face toamna, printr-o aratura la 35 cm, sau sapat la cazma urmata de
nivelarea de suprafata.
Lucrarea de nivelare de suprafata a terenului se face cu ajutorul cultivatorulu, combinatoarelor,
grapei cu disc, grapei cu colti, etc. In gradini maruntim si nivelam cu ajutorul frezei
saumotocultorului (motosapei) echipate cu freza sau unelte manuale (sapa si grebla).Fertilizarea
de baza (inainte de desfundat sau dupa caz aratura adanca)se poate face cu ingrasaminte
organice (gunoi de grajd 50 t/ha) si ingrasaminte chimice / minerale: 90 kg/ha fosfor (P), 70
kg/ha potasiu (K).Pichetarea terenului se poate face in functie de necesitati in: patrat,
dreptunghi, triunghi echilateral, chincons (pe terenurile in panta > 5,7 grade, randurile se
dispun pe directia curbelor de nivel).Polenizarea livezilor de alun este fäcutà de câtre vânt
„anemofila" (polenul este purtat de vânt). Deosebit de importanta pentru polenizarea alunului
este vremea iar florile polenizeazà la temperaturi intre 4-8°C si vânt slab, zile farà precipitatii.
Infintarea plantatiilor de alun se face utilizand plante (material saditor)certificate ca
sunt libere de agenti patogeni (virus, bacterii, ciuperci, fitoplasme), obtinute in
pepiniere autorizate care garanteaza autenticitatea solului si calitatea; adaptate
conditilor pedo-climatice din zona in care dorim sa înfiintam plantatia.Plantarea
pomilor de alun se face preferabil toamna (dupa aparitia primelor brume si caderea
totala a frunzelor) sau arna (daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi
peste 5°C).Plantarea pe teren desfundat si soluri mijlocii (lutoase) se vor utiliza
gropi pentru plantare de 50 cm latime × 50 cm lungime x 40 cm adâncime.Plantarea
pe celelalte terenuri (scarificat, doar arat adanc, nearat, teren nedesfundat) si
milocii (lutoase) se va face in gropi pentru plantare de 60 cm latime × 60 cm
lungime × 50 cm adancime. Gropile pot avea forma patrata (forma ideala pentru
radacini) sau circulara si pot si sapate manual (la cazma) sau mecanizat.
 RECOLTARE

 Recoltarea alunelor in verde

Aceasta recoltare se face manual. Ea este indicata la alunii tineri, cu coroane
putin voluminoase si productii mici, precum si la alunii condusi in gard
fructifer, care, de regula, nu necesita folosirea scarilor. Un muncitor
recolteaza in 8 ore 60-80 kg de alune cu involucru.

Fructele recoltate nu trebuie sa stea in soare, deoarece involucrul se ofileste

si se separa mai greu de aluna. Desfacerea involucrelor de pe alune trebuie
facuta in timp cat mai scurt dupa recoltare.
Se poate face manual sau mecanizat, dupa ce fructele incep sa se desprinda in masa de involucru si
sa cada. Alunele de pe aceeasi planta se coc esalonat si de aceea trebuie recoltate in 2-3 reprize.
Cand bate vantul, alunele ajunse la coacere, cad in masa. Ele pot fi scuturate usor prin muscarea
manuala a ramurilor. Pentru a usura stransul fructelor cazute, se intind folii sau plase de plastic sub
coroanele alunilor.
Dupa aceasta metoda, un muncitor poate recolta in 8 ore circa 40-60 kg fructe. Recoltarea
mecanizata poate fi efectuata cu doua tipuri de masini: masini care lucreaza prin aspirare sau masini
care matura si aduna alunele cu ajutorul unui pickup rotativ.
Masina de recoltat prin aspirare este prevazuta cu 2-4 furtune de aspiratie cu o lungime de 3-4 metri
si cu diametrul de 15 cm, precum si cu un tub mai gros prin care sunt eliminate frunzele si ramurelele
aspirate. Functionarea masinii se bazeaza pe vidul produs in furtunele de aspiratie de catre o turbina
actionata de la priza de putere.
Sacii umpluti se leaga si se depoziteaza din loc in loc, fiind transportati ulterior cu remorca.
Alunele cazute cu involucru se separa de acesta si se intind la soare 4-6 zile, in strat gros de 10-12
cm, apoi se introduc in incaperi bine aerisite, in strat gros de 20-25 cm, unde se lopateaza zilnic, timp
de doua saptamani, pentru a preveni mucegairea lor.
Uscarea alunelor mai poate fi realizata in uscatorii speciale, cu ajutorul aerului cald provenit de la un
ventilator. Prin uscare, alunele pierd din circa 25% din greutatea initiala. Miezul alunelor bine uscate
are numai 5-6 % apa. Alunele uscate excesiv pierd mult din greutate si din calitate. Daca alunele se
recolteaza prematur (adica inainte de a se separa usor de involucru), miezul lor se zbarceste, devine
mai tare si pierde din calitatile gustative.
PRELUCRARE SI VALORIFICARE

 Alunele in coaja, cu o umiditate de 5-6 %, pot fi pastrate un an de zile, la

temperatura obisnuita. Pastrarea in camere frigorifice, la 2-4 grade Celsius
si 65% umiditate, prelungeste durata pastrarii pana la 2-3 ani.
 Alunele se valorifica in coaja sau decorticate. Cele decorticate, valorificate
ca miez proaspat si prajit, pastra, faina, detin circa 90% din cantitatea
totala a alunelor comercializate.
 Cand sunt destinate exportului, alunele trebuie calibrate mecanic, dupa
diametrul fructului, in 4 grupe: mici, sub 13 mm, medii (13-16 mm), mari
(16-18 mm), foarte mari (peste 18 mm). Alunele decorticate se calibreaza
si ele tot in 4 grupe.
Imediat dupa decojire, miezul de alune este trecut la temperaturi ridicate, pentru
a nu suferi procese de degradare in timpul pastrarii. Astfel, in Italia, miezul de
alune se tine timp de 45 minute la o temperatura de 90-100 grade Celsius, in
Turcia 15 minute la 120 grade Celsius. Miezul de alune cu un continut de 4-5 %
apa poate fi pastrat pana la 2 ani, la o temperatura de – 3 grade Celsius pana la 2
grade Celsius si la o umiditate de 65%. La o temperatura de 10-12 grade Celsius
miezul alunelor poate fi pastrat doar cateva luni.
Pentru industria de ciocolata se prefera soiurile cu miez sferic, mic, care se taie
usor si nu prezinta fibre greu detasabile. Cele mai solicitate pentru industrializare
sunt soiurile Mari de Piemont, Rotunde de Roma, Negret, Grossal etc.