SULFINĂ.

Melilotus officinalis. Fam.Fabaceae.

Denumiri populare: iarbă de piatră, molotru galben, solcină, sufulf, surcină.
Descriere- este o plantă erbacee de obicei bianuală, foarte răspândită prin locurile cultivate şi ne
cultivate, pe marginea drumurilor. În pământ are o rădăcină pivotantă, iar tulpina este dreaptă, înaltă
uneori până la 2 m, ramificată şi poartă frunze cu 3 foliole obovate, dinţate pe margini. Florile sunt
galbene, cu miros de cumarină, grupate în struguri spiciformi axilari, mai lungi decât frunzele. Floarea
este alcătuită dintr-un caliciu cu 5 dinţi triunghiulari, corola papilonată formată din 5 petale dintre care
cea posterioară (stindardul) mai lung decât cele 2 laterale (aripile) care la rândul lor sunt mai lungi decât
petala anterioară (carena), androceul diadelf (9 stamine sudate prin filamentele lor şi una liberă). Fructul
este o păstaie, atârnând de pe ramuri şi conţinând două seminţe. Înfloreşte toată vara.
De la această specie se recoltează numai florile (Flores Mililoti) şi partea aeriană a plantei (Herba
Mililoti).
În tradiţia populară: se făceau spălături contra durerilor de cap. În unele părţi se legau la cap pe sub
martamă, cu planta ruptă luni dimineaţa. În alte părţi, se fierbea cu sânzâiene şi cu decoctul obţinut se
făceau spălături contra durerilor de cap. Ceaiul din flori se folosea la afecţiuni neuro-psihice şi insomnii.
Se mai întrebuinţa şi contra durerilor de ochi. Floarea se fierbea în apă ori cu vin şi se lua la astmă. În
unele zone, din tulpinile florifere se făceau cununile de la Sânzâiene, cu ele se încingeau femeile ca să nu
le doară mijlocul peste an. Fierte cu apă, se luau contra vărsăturilor, iar în vin sau borş la leucoree. Se
punea printre haine, pentru mirosul ei plăcut, contra molilor şi ploşniţelor.
Compoziţie chimică: se recoltează numai florile (Flores Meliloti) flori- ulei volatil, metilotizida, glucoză,
acid cumarinic, tanin.
Acţiune farmaceutică: datorită cumarinei produsul se foloseşte ca aromatic, vosodilatator periferic,
măreşte permeabilitatea vasculară, anestezic slab, calmant, anticoagulant puternic (antiagregant
plachetar), scade tensiunea arterială, sedativ uşor, chiar somnifer sau hipnotic, antispastic, regenerează
celula hepatică foarte eficient, diuretic puternic, hipotensiv, aromatizant, antiinflamator, astringent,
emolient al căilor respiratorii şi urinare. Au o puternică acţiune de tonic venos. Ajută de asemenea la
sporirea elasticităţii vaselor de sânge şi ajută la creşterea drenajului venos şi limfatic. Fluidifică sângele,
ajutând în toate cazurile de tulburări circulatorii în special venoase şi de asemenea contribuie foarte
eficient la prevenirea hemoroizilor, sau chiar a accidentelor vasculare. Ajută eficient la regenerarea
celulei hepatice şi de asemenea calmează simptomele neplăcute ale menopauzei.
Extern- antiseptic, astringent, analgezic slab, antiinflamator, calmant (băi), emolient, cicatrizant.
Intră în compoziţia ţigărilor antiastmatice, preparate de Plafar.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese în special dentare, afecţiuni oculare, afecţiuni renale,
afte, angoasă, arterită, arterioscleroză, astm bronhic, blefarite, boli de ficat, boli de ochi, boli de stomac ce
apar pe fond de stres, bronşite, catare bronhice, cistită, colici renale şi gastrice, colici abdominale,
conjunctivite, dispepsii, dureri de cap, dureri reumatice, dureri uterine, embolii, flebite, gastrită
hiperacidă, gingivite, hepatită acută şi cronică, hipertensiune arterială, icter, inflamaţii ale tubului
digestiv, inflamaţii gastrice, inflamaţiile colonului, inflamaţii ale intestinului subţire, inflamaţii oculare,
insomnie, laringite, metrite, metrou-anexite, migrene, nervozitate, nevralgii, răni, retenţie urinară,
reumatism, subponderalitate, tromboflebită, tulburări de menopauză, tulburări gastro-intestinale, ulcer
gastric şi duodenal, urcior, umflături, varice, vomă.
Mod de folosire:
Intern:
Infuzie: -1 linguriţă de flori mărunţite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute
după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate folosi la afecţiunile enumerate. La
tratarea glositei se face gargară de mai multe ori pe zi.
Suc: -Suc proaspăt obţinut din flori cu ajutorul storcătorului de fructe se ia câte 1 linguriţă de suc diluat la
100 ml apă cu 15 minute, înaintea meselor principale în special la afecţiunile ficatului sau la cele interne
fiind foarte eficient.
Pulbere: -Praf de plantă se macină cu râşniţa de cafea planta apoi se cerne cu sita fină şi se pune câte un
vârf de cuţit pentru 5 minute, sub limbă după care se înghite cu apă. Se poate folosi la afecţiunile interne
menţionate mai sus.

1
 Extern: cantitatea de plante se dublează apoi se vor face comprese, instilaţii pentru ochi, spălături
sau gargară.
-Băi- 100 g de plantă mărunţită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acopere timp de 10 minute
după care se va strecura. Se va turna în cadă unde este bine să se stea la temperatura corpului timp de 20-
30 minute.
Cataplasmă: -50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură şi 50 g ceară. Se fierbe timp de 30 minute. Se
amestecă apoi bine şi se întinde pe un pansament aplicat apoi la boala Hodkin, ganglioni inflamaţi, oreion
la ureche, alte umflături ale corpului.
Atenţie: se verifică planta achiziţionată de la Plafar sau din alte locuri, dacă este uscată să nu fie
mucegăită pentru că în acest caz poate produce hemoragii interne.
Astm bronşic- dilată vasele de sânge şi prin aceasta contribuie la trecerea afecţiunii. Se poate folosi chiar
şi în perioadele de criză, câte 3 căni de infuzie pe zi.
Hepatită cronică şi acută- contribuie la regenerarea celulei hepatice. 1 linguriţă de flori mărunţite se va
pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2
ceaiuri pe zi.
Hipertensiune arterială- reglează tensiunea arterială prin dilatarea vaselor periferice, creşte
permeabilitatea şi înlătură vasoconstricţia. Se consumă 3 căni de infuzie pe zi, în cure de lungă durată.