1

MATRICARIA CHAMOMILLA - Organe utilizate, conținut chimic,

proprietăți terapeutice, acțiune specifică

Mușețelul (Matricaria recutita, denumit și romaniță, mătrice, mătricea, morună,

roman, romonel sau prin Transilvania românică) este o plantă erbacee anuală, medicinală,
din familia Asteraceae, cu frunze divizate și cu flori grupate în capitule terminale.
Următoarele denumiri sunt sinonime pentru mușețel: Chamomilla chamomilla,
Chamomilla recutita (nume acceptate în conformitate cu Flora Europei), Matricaria
chamomilla, și Matricaria suaveolens.
Mușetelul este originar din S si SE Europei și este răspândit astăzi pe aproape
toate continentele. La noi, planta apare cel mai adesea la câmpie, fiind frecvent în locuri
însorite și mai umede: lânga case, drumuri, pe pajiști, în curți, cu predilecție pe soluri
nisipoase, ușoare. Este cultivat în toate zonele tarii.
Denumit știintific Matricaria chamomilla L., mușetelul sau romanița este o specie
anuală sau hibernantă, ce înflorește din aprilie până la sfârșitul lunii august, uneori și a
doua oară, în septembrie.
De la această plantă se utilizează florile, ce se cultivă din mai până în august.

Compoziția chimică:
Florile de mușețel conțin: uleiuri volatile ai căror componenți principali sunt
azulenele, camazulenele găsindu-se în proporție de 10%. Camazulena desensibilizează
organismul față de histamine, acestea fiind eliberate în cursul proceselor inflamatorii.
Camazulenele se găsesc sub formă de proazulene. Prin degradare enzimatică acestea dau
naștere acidului camazulen - carbonic care prin antrenare în curent de vapori de apă pune
în libertate bioxid de carbon și camazulene.
Din florile ligulate și tubulare au mai fost izolate două proazulene: matricina și
matricarina. Pentru a se asigura o conservare cât mai îndelungată, uleiul volatil se
păstreaza la întuneric;
* flavonozide și alte principii nevolatile: apigenina, umbeliferona, acid salicilic,
rezine, fitosterine, substanțe de natură glicozidică cu structură chimică încă neelucidată,
având acțiune spasmolitică, cvercimetrină, acid clorogenic, camilina, vitaminele B1 si C,
substanțe minerale etc.

Actiune farmacodinamica:
Datorită uleiului volatil bogat in azulene, cât și apiginei, florile de mușetel au
acțiune antispastică (gastrică și intestinală), anestezică, antiseptică și antiinflamatoare,
carminativă, cicatrizantă, fapt care creează conditii favorabile în tratamentul unor stări
inflamatorii, acute sau cronice, ale mucoasei gastrice si intestinale. De asemenea,
mușețelul inactivează toxinele bacteriene, având astfel o acțiune antitoxică,
bacteriostatică și bactericidă; efect antidiareic, sudorific, sedativ.

2
 Indicații terapeutice:
Mușetelul se poate utiliza:
1. Intern - pentru efectele carminative, ușor sedative, antispastice și
tonic. Se utilizează sub formă de infuzie (1 linguriță de plantă la 1 cană apă, 1-2
căni pe zi) sau extracție dublă: se macerează la rece 1-2 lingurițe de flori în
jumătate de cană de apă, timp de 30 minute. Soluția se strecoară, iar florile se
infuzează cu o altă jumătate de cană de apă clocotită. Cele două lichide se
amestecă. Amestecul se bea de-a lungul unei zile.
- Sedativ antispasmodic și stimulent în cistite; în tratamentul
gastritelor, enterocolitelor, dismenoreelor, colicilor intestinale, diareei,
infecțiilor renale, în boli ale ficatului; în unele stări alergice, astmul bronșic al
copiilor; ceaiul de mușețel împreună cu anason și fenicul se dă copiilor pentru
calmarea colicilor și eliminarea gazelor.
2. Extern - are multiple întrebuințări sub formă de cataplasme,
gargară, clisme, băi în diferite afecțiuni: arsuri, hemoroizi, răni, dureri de gât,
diferite ulcerații ale pielii, abcese dentare, calmează tenurile înroșite și iritate.
- Părul spălat cu ceai de mușetel capătă un aspect mătăsos și în
același timp îi întărește rădăcina.
- Decoct: se îmbibă florile de muşeţel cu apă călduță și se pun într-
un săculeţ care se aplică pe locul dureros. Se acoperă totul cu un bandaj pentru
păstrarea căldurii cât mai mult timp.

Mușețelul este utilizat în preparatele naturiste sub formă de ceai, cataplasmă,

tinctură de mușețel. De asemena, are efecte minunate dacă este combinat cu alte plante
medicinale, care accentuează potențialul curativ. Oferă efecte minunate dacă este
combinat cu coada șoricelului,  lemn dulce, mentă, salvie, pelin sau gălbenele.

[Link] de mușețel este cel mai utilizat preparat pentru afecțiunile stomacului și

bolile intestinale. Se prepară amestecând 1 lingură flori uscate/proaspete cu 250 ml de
apă clocotită. După ce florile își lasă toti compușii chimici în apă poate fi strecurat. Se
bea când atinge temperatura agreată.
Ceaiul concentrat, obținut prin amestecarea a două linguri de pulbere cu aceeași
cantitate de apă clocotită menționată mai sus poate fi utilizat pentru tratarea afecțiunilor
bucale. Se face gargară, după care se elimină.

[Link] obținută din flori de mușețel proaspete este un bun cicatrizant,

se obține prin zdrobirea florilor și aplicarea acestora direct pe zona afectată.

[Link], păstrază în ea toate elementele benefice ale mușețelului. În 100 ml

alcool de fructe se adaugă 20 g de flori uscate de mușețel. Preparatul de agită temeinic și
se pune la odihnit pentru două săptămâni, timp în care se verifică și se agită zilnic. La
final se strecoară și se depozitează în recipiente speciale. Se consumă conform
indicațiilor medicului.

3
 Cotraindicații:
Florile de musetel nu trebuie consumate de femeile insarcinate. Studile au aratat
ca musetelul trece in laptele matern si poate afecta sistemul digestiv al bebelusului, deci
trebuie consumat cu precatutie de mamicile care alapteaza.
Musetelul nu trebuie utilizat de persoanele asmatice si cele care sufera de alergii
la polenul acestei plante sau a altor plante similare (galbenele, arnica). Persoanele care
sunt sensibile la aceste plante pot suferi alergii respiratorii si cutanate severe.

Matricaria chamomilla are mirosul caracteristic puternic aromat. Receptaculul

inflorescenței este plan la începutul înfloririi, apoi devine conic și gol la interior. Florile
ligulate albe sunt femele, orizontale la începutul infloririi, apoi brusc răsfrânte. Florile
hermafrodite sunt tubuloase, dispuse central, foarte numeroase (circa 500), galben-aurii,
cu corola cu 5 dinți, 5 stamine și un ovar stiamat bifurcat.
Momentul cel mai prielnic de recoltare este cand majoritatea inflorescențelor au
petalele florilor marginale dispuse orizontal (Flores Chamomillae). În această fază de
înflorire, florile tubulare au cel mai mare conținut in ulei esențial. Inflorescențele abia
deschise nu se vor recolta. Ele au un conținut variat în ulei esențial, nu se usucă bine, se
brunifică ușor. La cele care au trecut de toiul înfloririi, după uscare se scutură o parte din
florile tubulare. Recoltarea se face numai după ce s-a ridicat roua și numai pe timp cu
soare. Recoltarea din flora spontană se face de obicei o singură dată pe an, ceea ce în
condițiile noastre are loc din luna mai și până în luna iunie.
Dupa ce s-au cules, frunzele de mușetel se vor lăsa să se usuce la umbră, în locuri
aerisite. Oamenii, în special cei din zonele rurale, s-au obișnuit să pună mușețelul la uscat
pe ziare sau reviste, ceea ce nu este recomandat deoarece mușetelul poate absorbi
cerneala, devenind toxice.
Mușețelul se va lăsa la uscat pe o pânză curată sau pe o hârtie albă. În perioada în
care se usucă, mușețelul trebuie întors din când în când pentru a nu mucegăi.
După uscare, florile de mușețel se vor pune în pungi de hârtie sau cutii de carton.
Nu este indicat să le punem în pungi de plastic sau borcane pentru că, astfel, vor
transpira.