Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemitanu”

Facultatea Farmacie
Catedra Farmacologie

Referat

Intoxicatii acute cu diuretice si

antidiabetice

Elaborat de Bodrug Vitalia, F1506

Chisinau 2019
 Cuprins:

1. Diureticele, clasificare, definitie

2. Toxicodinamia
3. Tabloul clinic al intoxicatiilor cu diuretice
4. Tratamentul intoxicatiilor acute cu diuretice
5. Antidiabeticele, clasificare, definitie
6. Toxicodinamia
7. Tabloul clinic al intoxicatiilor cu antidiabetice
8. Tratamentul intoxicatiilor acute cu antidiabetice
1. Diureticele, definitie, clasificare
Diureticele sunt substanțe care stimulează procesul de formare a urinei. Aceste medicamente
acționează la nivelul rinichiului. Medicamentele din acestă grupă sunt folosite pentru eliminarea
excesului de apă și sare în stările edematoase prin eliminarea unei urine abundente, bogate
în sare. Mecanismele de acțiune ale diureticelor se bazează pe influențarea schimburilor ionice
de la nivelul membranei glomerulare și tubulare.

 Mecanism de acțiune
Diuretice de ansă
Acționează la nivelul segmentului ascendent al ansei lui Henle inhibând reabsorbția
de Na+, K+, Cl-. Au un efect diuretic foarte intens crescând foarte mult eliminarea de sare și apă.
Aceste diuretice sunt folosite cel mai frecvent ca tratament de urgență în edem pulmonar
acut și criza hipertensivă (pe cale intravenosă) sau ca tratament cronic în insuficiența
cardiacă, edeme.
Exemple: Furosemidă, Acid etacrinic, Bumetanid, Torsemid
Diuretice tiazidice
Acționează la nivelul tubului contort distal împiedicând reabsorbția de Na+ și Cl- cu o creștere
consecutivă a eliminării urinare de K+. Efectul diuretic al tiazidelor este mai puțin intens decât
cel al diureticelor de ansă. Se administrează ca tratament cronic al insuficienței cardiace,
hipertensiunii arteriale, edemelor cardiace, renale sau hepatice.
Exemple: Hidroclorotiazidă, Butizida, Metolazona
Diuretice antialdosteronice
Acționează prin blocarea receptorilor pentru aldosteron (Spironolactona), sau
ca antagoniști ai aldosteronului(Triamteren și amilorid) ca urmare, scade reabsorbția tubulară
de Na+ și scad eliminarea urinară de K+. Sunt indicate în stările de hiperaldosteronism.
Exemple: Spironolactonă, Amilorid, Triamteren
Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice
Scade formarea de acid carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen pentru
schimburile Na+/H+ la nivelul tubului contort distal și la nivelul canalului colector.
Exemplu: Acetazolamidă
Diuretice osmotice
Substanțe care filtrează glomerular, rămân în urină și rețin echivalentul osmotic de apă. Provoacă
eliminarea unei cantități mari de apă. Sarea eliminată este ușor crescută față de o eliminare
normală.
Exemple: Manitol, Uree, Izosorbid
 Efect asupra potasemiei

 Diuretice care elimină potasiu

 Puternic:tiazide
Mediu: diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice

 Diuretice care rețin potasiu

antialdosteronice competitive și de efect
 Intensitatea efectului diuretic

 Eficacitate mare: diuretice de ansă - furosemidă

 Eficacitate medie: tiazide
 Eficacitate slabă: Inhibitorii anhidrazei carbonice, Antagoniștii aldosteronului
 Durata acțiunii

 Durata scurtă(<6h): Diuretice de ansă (2-6h)

 Durată medie (6-24h):
Tiazide: hidroclorotiazida, ciclopentiazida, butizida (8-12h)
Antagonisti de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10h), amilorid (24h)

 Durată lungă (>24h)

Tiazide : ciclotiazida (24-36h)
Sulfonamide heterociclice : clortalidon, clopamid, indapamid (24-36h)
Antagoniștii competitivi ai aldosteronului : spironolactona

2. Toxicodinamia
Diureticele osmotice actiuneaza prin marirea concentratiei moleculare a urinii tubulare, care
reclama, pentru mentinerea unui echilibru osmotic, eliminarea unei cantitati de apa.

Diureticele saluretice actioneaza in principal la nivelul membranei celulelor tubulare, inhiband

diferite modalitati de reabsorbtie a ionilor de sodiu si clor. Mecanism secundar – inhibarea
carbanhidrazei

Triamterenul scade reabsorbtia ionilor de sodiu din tubii distali si sistemul colector. Actioneaza
direct asupra transportului ionic tubular, antagonizand aldosteronul prin actiune contrara.

Furosemidul inhiba reabsorbtia sodiului la nivelul remurii ascendente a ansei Henle.

Concentratia sanguina maxima la 1h dupa ingestie.

3. Tabloul clinic al intoxicatiilor acute cu diuretice

- Dezechilibru hidro-electrolitic
- Hipotensiune arteriala
- Surditate tranzitorie
- Insuficienta renala functionala
 - Cresterea natriurezei cu hiponatriemie consecutiva
- Hipopotasemie, hipocalciemie
- Fibrilatie ventriculara mortala in intoxicatia cu diuretice mercuriale
- Hiperpotasemie in intoxicatia cu antialdosteronice
- Coma hiperosmolara, nefropatie tubulara osmotica
- Insuficienta cardiaca in intoxicatia cu diuretice osmotice

4. Tratamentul intoxicatiilor acute cu diuretice

 Reechilibrarea hidro-electrolitica
- KCl - 13,5mmol/l 2-4g/zi
- NaCl – 120 mmol/l sub controlul ionogramei
- La fiecare 10l de urina – 10ml 10% Clorura de calciu
 Tratament simptomatic
- Lavaj gastric cu carbune activat
- Lavaj intestinal
- Provocarea vomei
 Tratament antihipotensiv
- Sol. Cofeina natrii benzoic 10% - 1 ml s/c la fiece 2 – 3 ore
- Epinefrina i/v 0,1 – 0,5 mg în 10 ml soluţie fiziologică sau sublingual
- Norepinefrina - se administrează în perfuzie dizolvînd fiola (2 mg) pe 500 ml sol. glucoză
5%.

5. Antidiabeticele, definitie, clasificare

Antidiabeticele reprezintă o clasă de medicamente care acționează prin descreșterea nivelului de
glucoză din sânge (glicemiei). Cu excepția următoarelor
medicamente: insulină, exenatidă, liraglutidă și pramlintidă, toate medicamentele antidiabetice
sunt administrate oral, fiind astfel denumite colectiv antidiabetice orale.

Există o multitudine de antidiabetice, iar selecția acestora depinde de tipul de diabet, vârstă și
starea bolii:

• în diabetul zaharat de tipul 1, cauzat de lipsa insulinei, se utilizează insulină injectabilă.

• diabetul zaharat de tipul 2, cauzat de rezistența celulelor la insulină, se utilizează agenți

care cresc cantitatea de insulină secretată de pancreas, agenți care cresc sensibilitatea
organelor țintă la insulină și agenți care descresc viteza cu care glucoza este absorbită din
tractul gastrointestinal.

Există mai multe tipuri de antidiabeticele orale: biguanide (metformină, fenformină, butformină),
tiazolidindione (glitazone), derivați de sulfoniluree (sulfoniureice, sulfamide antidiabetice),
inhibitori de alfa-glucozidază (acarboză), glinide, glicozurice (inhibitori de SGLT-2).
6. Toxicodinamia
Biguanidele antidiabetice inhiba absorbtia glucozei din intestin, inh. Neoglucogeneza si
glicogenoliza hepatica si inhiba glicoliza anaeroba. Actiunea incepe dupa 2-3 zile si este maxima
dupa 15-30 zile. Au efect cetogen, anorexigen, fibrinolitic, hipotiroidian.

Derivatii de sulfoniluree reduc hiperglicemia si scad sau suprima glucozuria. Actiunea se

datoreaza stimularii secretiei endogene de insulina din celulele beta a insulelor Langerhans,
inhibarii glicogenolizei si cresterii depunerii de glicogen in ficat.

7. Tabloul clinic al intoxicatiei

- Gust metalic
- Hipoglicemie
- Cefalee
- Acidoza lactica (biguanide)
- Der. de sulfoniluree scad concentratia glucozei in sange prin stimularea secretiei de
insulina de catre insulitele pancreasului
- Astenie
- Paliditate, transpiratie excesiva
- Discrazii sanguine (anemii)
- Reactii cutanate toxice sau alergice

8. Tratamentul intoxicatiilor acute cu antidiabetice

• Tratament simptomatic
- Zahar, produse dulci
- Lavaj gastric/intestinal
- Sanarea tractului gastro-intestinal
• Tratament specific
- Biguanide – restabilirea echilibrului acido-bazic, hiperventilatie
- Hemodializa
- Derivati de sulfoniluree – scaderea secretiei de insulina pe cale farmacologica
- Mentinerea euglicemiei cu dextroza intravenos
• Reglarea activitatii fermentative
- Zixorin 50-100mg/kg 4ori/24h
- Benzonal 20mg/kg 3ori/24h
- Teturam