Sunteți pe pagina 1din 33

MEDICATIA APARATULUI

URINAR
CURS 13
PROFESOR: FARM ILEANA POPESCU
1. DIURETICE
Diureticele sunt medicamente care-prin diferite mecanisme-
favorizează și intensifică formarea urinei, crescând astfel diureza.
Diureticele acționează în rinichi la nivelul nefronului, care este unitatea
morfofuncțională a rinichiului, vizibilă doar la microscop. În total , în
ambii rinichi există cca 2 000 000 nefroni. Un nefron este alcătuit din:
- corpusculul renal, format din capsula Bowman și glomerulul renal(
ghemul de vase capilare conținut în capsulă);
- tubul urinifer care cuprinde: tubul contort proximal, urmat de ansa lui
Henle (care are două brațe subțiri, unul descendent și celălalt
ascendent) și tubul contort distal. Tubii contorți distali ai mai multor
nefroni se deschid într-un tub colector. Tubii colectori intră în structura
piramidelor renale Malpighi și se deschid în calicele renale, care își
varsă apoi conținutul în bazinetul rinichiului.
1. DIURETICE
Etapele formării urinei:
- Prin porii capsulei Bowman filtrează din plasmă o mare cantitate de apă încărcată
cu electroliți ( Na+, K+, Cl-, HCO₃-), glucoză, aminoacizi și substanțe azotate de deșeu
(uree, acid uric, creatinină). Acesta este ultrafiltratul glomerular care reprezintă urina
primară;
- În tubul contort proximal se reabsoarbe prin mecanism pasiv cea mai mare parte din apă și
clor, iar prin mecanisme active toată glucoza, o parte din ionii de sodiu, potasiu și
bicarbonat, majoritatea aminoacizilor, o parte din uree și acid uric;
- În ansa lui Henle se reabsoarbe o altă parte din apă, ionii de sodiu și clor;
- În tubul contort distal se secretă în urină ioni de hidogen și de potasiu proveniți din plasma
sanguină.
- În tubii colectori are loc reabsorbția variabilă a apei sub acțiunea hormonului antidiuretic
(ADH). În urma tuturor acestor procese rezultă urina definitivă, care va fi eliminată ca atare.
1. DIURETICE
Clasificarea diureticelor
Dupa locul, mecanismul de actiune si structura chimica:
După locul de acțiune
1) DIURETICE DE TIP TIAZIDE (DE ANSA TERMINALA)
Tiazide benzotiadiazine: hidroclorotiazida
Substante inrudite (sulfamide heterociclice: indapamida);
2) DIURETICE DE ANSA (ASCEDENTA)
Acizi carboxilici :furosemid, acid etacrinic,
3) INHIBITORII ANHIDRAZEI CARBONICE
Sulfonamida heterociclica: acetazolamida.
1. DIURETICE
4) ANTIALDOSTERONICE
Antagonisti competitivi ai aldosteronului (Spironolactona, Canrenona);
Antagonisti de efect ai aldosteronului (Triamteren, Amilorid);
5) DIURETICE OSMOTICE
Manitol,uree.
Dupa efectul asupra K+
1) DIURETICE CARE ELIMINA K+:
Puternic: tiazide si inrudite;
Mediu: diuretice de ansa, inhibitorii anhidrazei carbonice;
2) DIURETICE CARE RETIN K+:
Antialdosteronice competitive si de efect.
1. DIURETICE
Dupa intensitatea efectului diuretic
1) EFICACITATE MARE
Diuretice de ansa (tip furosemid);
2) EFICACITATE MEDIE
Tiazide si inrudite;
3) EFICACITATE SLABA
Inhibitorii anhidrazei carbonice;
Antagonistii aldosteronului;
1. DIURETICE
Dupa durata actiunii
1) DURATA SCURTA (< 6h)
Diuretice de ansa (2-6 h)
2) DURATA MEDIE (6-24 h)
Tiazide: Hidroclorotiazida, ciclopentiazida (6-12 h); meticlotiazida (12-24 h);
Antagonistii de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10 h), amilorid (24 h);
3) DURATA LUNGA (> 24 h)
Tiazide: ciclotiazida, politiazida;
Sulfonamide heterociclice: clortalidona, clopamida, indapamida;
Antagonistii competitivi ai aldosteronului: spironolactona.
1. DIURETICE
Indicatii
Diureticele sunt indicate in tratamentul edemelor in insuficienta cardiaca,
sindromul nefrotic, insuficienta renala cronica, ciroza. De asemenea pot fi utile in
faza precoce a insuficientei renale acute si in unele intoxicatii medicamentoase.
Unele diuretice sunt larg folosite ca antihipertensiv.In insuficienta cardiaca
diureticele se asociaza, de regula, medicatiei tonicardiace . Oboseala,
hipotensiunea, valorile inalte ale creatininei obliga la reducerea dozei sau la
intreruperea temporara a administrarii. In timpul tratamentului diuretic este
necesara masurarea periodica a potasiemiei si corectarea eventualelor
indepartari de la valoarea fiziologica.
Alte indicatii ale diureticelor sunt la bolnavii cu sindrom nefrotic,la ciroza cu
ascita si edeme. La bonavii cu sindrom nefrotic si diureza redusa sau cu edeme
mari, diureticele pot fi deosebit de utile, desi efectul lor este in general slab. La
ciroticii cu ascita si edeme folosirea diureticelor (in deosebi un diuretic tiazidic in
asociatie cu spironolactona sau triamteren) este oportuna, cu conditia ca diureza
sa nu fie fortata excesiv.
1. DIURETICE
Reactii adverse
Majoritatea reactiilor adverse produse de diuretice se datoresc eliminarii
excesive de electroliti si apa.
Pierderea acuta de sodiu se caracterizeaza prin somnolenta, chiar letargie,
hipotensiune, turgor scazut, natremie normala, uneori valori crescute ale ureei si
creatininei serice. Pentru corectare este necesara liberalizarea dietei, eventual
suplimentarea cu clorura de sodiu (la nevoie intravenos).
Pierderea cronica de sodiu prin tratament diuretic prelungit la bolnavii cu dieta
restrictiva, duce la hiponatremie, cu somnolenta si hipotensiune. In acest caz
este necesara suplimentarea clorurii de sodiu, in functie de valoarea deficitului
de sodiu.
Hiponatremia cronica de dilutie poate aparea la cardiacii cu edeme cronice, care
beau apa multa, au diureza apoasa deficitara si sunt tratati cu saluretice (mai
ales tiazide). Tratamentul consta in reducerea aportului de apa (500 ml/zi),
intreruperea medicatiei diuretice, eventual administrarea de manitol si
glucocorticoizi.
1. DIURETICE
Semnele clinice : slabiciune musculara, parestezii, hiporeflexie,
somnolenta, anorexie, greata, constipatie, aritmii ectopice,
modificari electrocardiografice caracteristice. Hipokaliemia este
periculoasa la cirotici, unde poate contribui la declansarea comei
hepatice.
Diureticele antialdosteronice pot cauza hiperkaliemie. Riscul este
mare cand asemenea diuretice se asociaza intre ele, cand se
administreaza concomitent clorura de potasiu si la bolnavii cu
insuficienta renala. Simptomele de hiperkaliemie sunt slabiciune,
parestezii, hiporeflexie si, in cazurile severe, bradicardie,
hipotensiune, chiar fibrilatie ventriculara si oprirea inimii.
Tratamentul se face cu bicarbonat de sodiu, glucoza si insulina,
gluconat de calciu; in situatiile extreme se recurge la hemodializa.
1. DIURETICE
Hipocloremia cu alcaloza, care apare uneori sub tratament diuretic, reprezinta un
factor de autolimitare a efectului diuretic. Pentru corectare se administreaza clorura
de amoniu (NH4Cl) sau clorura de calciu (CaCl2).
Tiazidele dimunueaza uneori calciuria, agravand manifestarile de hiperparatiroidie.
Invers, furosemidul, acidul etacrinic si triamterenul cresc eliminarea de calciu.
Interactiuni
- Asocierea diureticelor hipokaliemiante cu cele hiperkaliemiante, corecteaza
kaliemia si fenomenul de autolimitare a efectului;
- Efectele diureticelor (diuretic, natriuretic si antihipertensiv) sunt antagonizate de:
antiinflamatoare steroidiene si nesteroidiene ;
- Diureticele tiazide potenteaza:- cardiotonicele (prin hipokaliemie); - litiul (prin
hipokaliemie); - clorura de amoniu (prin hiperamoniemie);
- Diureticele tiazide antagonizeaza: - hipoglicemiantele (prin hiperglicemie); -
uricozuricele (prin hiperuricemie); - antiaritmicele (prin hipokaliemie).
1. DIURETICE
Diuretice thiazide
Hidroclorotiazida (Nefrix) este una din cele mai utilizate tiazide
Doza utila este de 25-50mg de 1-2 ori/zi. Cand este folosita ca diuretic, se
administreaza la inceput zilnic, apoi intermitent, cate 3 zile/saptamana.
Clopamid , Clortalidon prezintă caracteristici asemănătoarehidroclorotiazidei.

Xipamid este diuretic care inhibă reabsorbția Na+/Cl- de la inceputul tubului


contort distal, stimulează secreția de K+; la doze mari inhibă anhidraza
carbonică de la nivelul tubului contort proximal.
Indapamid = utilizat ca anti -HTA
- inhibă reabsorbția Na+/Cl- la nivelul tubului contort distal (efect diuretic);
- acțiune vasodilatatoare proprie prin blocarea influxului de ioni de calciu în
mușchii netezi vasculari; RA asupra K+ și RA metabolice (glucidic si lipidic) sunt
mai scăzute față de hidroclorotiazidă.
1. DIURETICE
Clortalidona, clopamida, indapamida , a caror durata de actiune este mai lunga de
24 de ore sunt considerate de preferat in tratamentul de fond al hipertensiunii
arteriale atat prin durata lunga a efectului cat si prin intensitatea efectului
vasodilatator.
Diuretice “de ansa”
Furosemidul (Furosemid, Fusid, Laxis, Salurex), este un diuretic cu efect foarte
intens, acesta se produce cu o latenta scurta si este de durata scurta. O doza
obisnuita de furosemid de 40mg administrata pe cale orala, la un bolnav hidratat
normal, poate creste de 5 ori volumul urinar si cantitatea ionilor de sodiu si clor
eliminati prin urina in decurs de 4 ore. In prezenta edemelor diureza poate creste
pana la 10 l pe 24 de ore, uneori chiar mai mult. Practic furosemidul se poate
administra in doze cuprinse intre 20mg si 2g pe 24 de ore, dozele mari fiind utilizate
desigur numai in cazuri care raspund foarte greu la medicament, altfel putand
produce grave dezechilibre hidroelectrolitice si chiar colaps. Efectul medicamentului
incepe la 20-60 de minute dupa administrarea orala si la 3-15 minute dupa
administrarea intravenoasa, este maxim dupa 2-3 ore in cazul administrarii orale si
dupa 15-30 de minute in cazul administrarii intravenoase si dureaza aproximativ 4-6
ore dupa administrarea orala si 2-5 ore dupa administrarea intravenoasa;
1. DIURETICE
- efectul diuretic al Furosemidului se mentine si in stadii avansate de
insuficienta renala, apreciindu-se ca acesta este inca prezent la bolnavii
al caror clearance al creatininei endogene este de 10 ml/min.
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, care inhiba sinteza de
prostaglandine, scad usor efectul diuretic al Furosemidului.
- Efectul diuretic foarte intens si foarte rapid al Furosemidului administrat
intravenos face ca medicamentul sa scada brusc volemia si tensiunea
arteriala ceea ce permite utilizarea medicamentului pentru tratamentul
urgentelor hipertensive. Furosemidul administrat intravenos este unul
din medicamentele de prima alegere pentru tratamentul crizei
hipertensive.
- Administrat pe cale orala efectul furosemidului este mai putin brutal.
Totusi, uneori poate produce scaderi usoare ale tensiunii arteriale
resimtite de bolnav sub forma unor stari de lesin sau de neputere care
uneori apar dupa fiecare doza in cursul unui tratament cronic.
1. DIURETICE
- Si in cazul administrarii orale furosemidul determina insa o scadere a tensiunii
arteriale dar aceasta se instaleaza lent, dupa 2-4 saptamani de tratament, si este
probabil datorata in principal scaderii cantitatii de sodiu din organism. Aceasta face
ca furosemidul administrat pe cale orala sa fie unul din medicamentele
antihipertensive de prima alegere pentru tratamentul cronic al hipertensiunii arteriale.
- Se poate administra singur, ca tratament de prima intentie, in formele usoare de
hipertensiune arteriala, sau in diverse asociatii antihipertensive, in formele
moderate si severe de boala. De asemenea furosemidul este indicat in tratamentul
tuturor formelor de edem, cu exceptia edemului inflamator. Este util in tratamentul
edemelor cardiace, hepatice sau renale. La bolnavii renali se poate utiliza chiar in
stadii avansate de insuficienta renala. Bolnavii cu insuficienta renala necesita
uneori doze mari de furosemid , iar in situatii de insuficienta renala acuta se poate
administra chiar in perfuzie intravenoasa in tentativa de a forta reluarea diurezei.
O alta indicatie majora a furosemidului o reprezinta tratamentul insuficientei
cardiace cronice.
- In fine Furosemidul poate fi util uneori in tratamentul unor intoxicatii
medicamentoase cand, prin cresterea diurezei, poate grabi eliminarea toxicului din
organism (cu conditia ca toxicul sa se elimine din organism prin excretie urinara).
1. DIURETICE
- Efectul foarte intens face ca Furosemidul, ca de altfel toate diureticele
de ansa, sa prezinte un important risc de dezechilibre electrolitice.
Hipopotasemia este de obicei frecventa iar uneori poate fi grava. La
bolnavii cu insuficienta cardiaca, hipopotasemia poate agrava o
intoxicatie digitalica (Furosemidul nu se administreaza in intoxicatia
digitalica). Frecvent Furosemidul impune suplimentarea aportului
alimentar in potasiu, uneori fiind necesara chiar administrarea de clorura
de potasiu ca medicament. La bolnavii in tratament discontinuu cu
Furosemid, daca se impune administrarea de clorura de potasiu, este de
preferat ca aceasta sa se administreze in zilele in care nu se
administreaza furosemid. Este de preferat masurarea periodica a
potasiemiei la bolnavii in tratament cronic cu Furosemid. Alte dezechilibre
electrolitice sunt posibile dar apar mult mai rar. Este posibila, spre
exemplu, scaderea calcemiei. Foarte rar Furosemidul poate determina de
asemenea cresterea uricemiei (dar extrem de rar determina guta).
1. DIURETICE
- O reactie adversa caracteristica Furosemidului o reprezinta
producerea unei surditati trecatoare sau definitive. Aceasta apare
insa foarte rar si numai la doze foarte mari, de obicei la bolnavii cu
insuficienta renala, care, pe de o parte necesita doze mari de
furosemid, pe de alta parte elimina mai greu furosemidul din
organism. Totusi, se impune prudenta in asocierea furosemidului cu
alte medicamente care pot afecta auzul, cum sunt spre exemplu
antibioticele aminoglicozidice. Asocierea cu hidroclorotiazida (sau
alte diuretice tiazidice), la bolnavii cu edeme refractare, realizeaza
un efect sinergic, permitand evitarea dozelor mari cu risc toxic.
Efectul curarizantelor si miorelaxantelor poate fi potentat. Bolnavii
care primesc preparate de litiu trebuie supravegheati, deoarece sub
influenta diureticului litemia poate creste. Furosemidul nu se
amesteca cu alte medicamente si cu solutii acide, in aceeasi
seringa (poate precipita).
1. DIURETICE
- Furosemidul se utilizeaza cel mai adesea ca tratament de urgenta pentru
edemul pulmonar acut si pentru criza hipertensiva, cand se administreaza pe
cale intravenoasa, sau ca tratament cronic pentru edeme, hipertensiunea
arteriala sau insuficienta cardiaca. In tratamentul cronic al edemelor,
insuficientei cardiace sau hipertensiunii arteriale se prefera de obicei
diureticele cu eficacitate moderata, de tipul tiazidelor, care sunt in general mai
bine suportate. Se apeleaza la Furosemid cel mai adesea atunci cand
eficacitatea diureticelor cu activitate moderata nu este suficienta sau cand
bolnavii prezinta contraindicatii pentru diureticele cu eficacitate moderata.
Dozele obisnuite de Furosemid sunt de 20mg pentru o data pe cale
intravenoasa sau 40mg pentru odata pe cale orala.
- La nevoie aceste doze se cresc insa pana la obtinerea raspunsului terapeutic
scontat. In cazuri extreme de insuficienta renala severa se poate ajunge pana
la 1-2g furosemid pe zi administrate in perfuzie intravenoasa. In principiu
disfunctiile electrolitice sunt produse de intensitatea diurezei, nu de marimea
dozei. La doze mari creste insa semnificativ riscul de surditate. Asocierea de
diuretice antialdosteronice creste semnificativ efectul diuretic al Furosemidului
si micsoreaza riscul dezechilibrelor potasiului.
1. DIURETICE
Torasemid
- Edem pulmonar, edeme din insuficiență hepatică sau renală ;doze 5-20 mg/zi p.o.
Acid etacrinic
- diuretic foarte intens
- în edeme severe, refractare la alte tratamente poate scădea greutatea corporală
cu 7 kg în 24h.
Diuretice antialdosteronice
Spironolactona (Spironolactone, Aldactone),se administreaza oral, la inceput 10-
50mg de 4 ori/zi, apoi ca tratament de intretinere, 10-25mg de 1-4 ori/zi
(individualizat).
- Indicatia principala o reprezinta edemele cu hiperaldosteronism secundar rezistente
la alte diuretice (Tiazide, Furosemid), la cardiaci, dar mai ales la cirotici si in
sindromul nefrotic. In aceste conditii, Spironolactona, asociata hidroclorotiazidei sau
Furosemidului, provoaca cresterea diurezei si corecteaza tendinta de hipokaliemie si
hipomagneziemie.
1. DIURETICE
- Ca efecte nedorite, spironolactona poate provoca cresterea
potasiemiei, periculoasa la bolnavii cu insuficienta renala, ca si
scaderea natriemiei (mai ales la cirotici), insotita uneori de
hipotensiune. Alte reactii adverse, rare, sunt: ginecomastie (la
dozele mari), impotenta sexuala la barbati si amenoree, hirsutism la
femei, greata si alte tulburari digestive, somnolenta, eruptii
cutanate.
- Spironolactona este contraindicata la bolnavii cu hiperkaliemie.
Insuficienta renala acuta si insuficienta hepatica grava sunt alte
contraindicatii. Este necesara prudenta in insuficienta renala
cronica, la diabetici, in prezenta acidozei -; situatii in care riscul
hiperkaliemiei este crescut; de asemenea, spironolactona trebuie
folosita cu prudenta, in doze mici, la cirotici .
1. DIURETICE
- Asocierea cu alte diuretice ce retin potasiul (Triamteren, Amilorid)
si suplimentarea potasiului in timpul tratamentului cu
Spironolactona pot fi cauza de crestere periculoasa a potasiemiei.
Asocierea cu inhibitori ai enzimei de conversie ( Captopril, Enalapril,
Lizinopril, Perindopril, Quinalapril, Ramipril, Trandolapril) obliga la
controlul potasiemiei si este contraindicata in prezenta insuficientei
renale.
- Efectul diuretic al Spironolactonei este micsorat de catre Acidul
Acetilsalicilic si diferite antiinflamatorii nesteroidiene, care
impiedica sinteza prostaglandinelor. Spironolactona creste efectul
medicamentelor antihipertensive.
1. DIURETICE
Eplerenona
----- Diuretic de elecție la bolnavi cu insuficiență ventriculară stângă , deoarece în asociere cu

beta blocante scade mortalitatea din cauze cardiovasculare; doze: 25-50 mg/zi per os.
Triamteren și amilorid

Triamterenul (Dyrenium) are actiune diuretica asemanatoare


Spironolactonei, se administreaza oral, la inceput 100mg de 3 ori/zi,
crescand eventual pana la 600mg/zi; intretinerea efectului necesita
obisnuit 100mg de 2 ori/zi, o data la 2 zile. Este indicat indeosebi in
edemele si ascita ciroticilor si in edemele nefrotice, asociindu-se
Tiazidelor sau Furosemidului, atunci cand acestea nu mai sunt eficace din
cauza hiperaldosteronismului secundar. Exista preparate care cuprind, in
aceeasi forma farmaceutica, un diuretic tiazidic si Triamteren.
1. DIURETICE
Amiloridul (Arumil, Midamor, Modamide) are proprietati diuretice
asemanatoare triamterenului
Se administreaza oral, doza utila fiind de 15-20mg/zi. Este indicat, in
asociatie cu o tiazida sau cu Furosemid, pentru cresterea efectului
acestora, in conditii de hiperaldosteronism secundar si pentru
combaterea hipokaliemiei.
Datorita riscului de hiperkaliemie trebuie folosit cu prudenta la bolnavii
cu insuficienta renala, la diabetici, la cirotici, in starile de acidoza. Nu se
asociaza Spironolactona, Triamterenul si sarurile de potasiu, iar asocierea
cu inhibitorii enzimei de conversie impune prudenta si este contraindicata
in prezenta insuficientei renale. Insuficienta renala grava si hiperkaliemia
contraindica medicamentul. De asemenea nu se administreaza la bolnavi
cu alergie la Amilorid si la Acid Acetilsalicilic. Folosirea la copii trebuie
evitata.
1. DIURETICE
Inhibitori ai anhidrazei carbonice
Acetazolamida- nu se mai utilizează.
Prezintă mai multe acțiuni, deoarece inhibă anhidraza
carbonică la mai multe niveluri:
- diuretic (nivel renal);
- anti-ulceros (nivel gastric);
- scade presiunea intraoculară, util în glaucom (nivel ocular);
- adjuvant în epilepsie (nivel cerebral).
1. DIURETICE
Reacții adverse:
- hipopotasemie
- acidoză hipercloremică
- litiază urinară prin precipitarea anumitor substanțe insolubile în urina alcalină
- Hiperglicemie
- hiperuricemie
- efecte toxice sanguine și cutanate
- efecte alergice
- inhibiție SNC
1. DIURETICE
Diuretice osmotice
Manitol
- Manitolul este indicat in edemul cerebral, inaintea interventiilor pe creier,
in criza de glaucom acut congestiv, ca si inaintea unor interventii
oftalmologice. Doza utila este de 1,5-2g/kg, in solutie 10-25%, introduse
in decurs de 30-60 minute.
- Manitolul, in exces, provoaca expansiunea lichidului extracelular,
cresterea volemiei si supraincarcarea circulatorie. Presiunea arteriala se
poate ridica si functia inimii este ingreunata, mergand pana la
decompensare, cu dezvoltarea edemului pulmonar. Daca diureza obtinuta
este nesatisfacatoare, tratamentul trebuie oprit. Blocajul renal, anuria,
insuficienta cardiaca decompensata constituie contraindicatii. Daca
diureza indusa este importanta, este necesara supravegherea ureei din
sange si a ionogramei plasmatice, pentru a inlocui eventualele pierderi
excesive de apa si electroliti. In caz de soc trebuie completat volumul
plasmatic.
1. DIURETICE
Ureea actioneaza, de asemenea, ca diuretic osmotic. Introdusa in
perfuzie intravenoasa, 40-80g (fara a depasi 1,5g/kg pe zi), sub
forma de solutie 30% in glucoza 5%, cate 4ml/minut, poate fi utila
pentru combaterea de urgenta a edemului cerebral, continuand
eventual pe cale orala cu 20g de 2-5ori/zi. Este folosita si pentru
scaderea presiunii intraoculare in glaucomul acut.
- Solutiile concentrate de uree, introduse intravenos, pot provoca
cefalee, greata, voma, confuzie, iar local irita vena si pot fi cauza de
flebita si tromboza. Administrata oral, ureea are gust neplacut si
produce la multi bolnavi greata si voma. Este contraindicata in
prezenta insuficientei hepatice sau renale avansate si in conditii de
deshidratare. Folosirea la bolnavii cu accidente hemoragice
cerebrale impune multa prudenta.
1. DIURETICE
Antagoniști ai vasopresinei = ADH
Tolvaptan
- blochează receptorii vasopresinei V2, receptori pentru care are
afinitate mai mare decât substanța endogenă = crește excreția
urinară a apei (crește concentrația de Na+), scade osmolaritatea
urinii (diureză apoasă).
Indicații terapeutice:
adulți cu hiponatremie secundară sindromului de secreție
inadecvată de ADH.
1. DIURETICE
Diuretice acidifiante
Diuretice cu efect redus, producand repede autolimitarea efectului,
potenteaza actiunea mercurialelor. Sunt contraindicate in acidoza,
insuficienta hepatica si renala.
Clorura de amoniu (Diurocard). Se utilizeaza in asociere cu
diureticele mercuriale sau cu acidifiant (pentru schimbarea pH-ului
urinar in infectii). Se administreaza oral 1-2g de 4-5 ori/zi.
Clorura de calciu are actiune similara, mai redusa, rezultand din
absorbtia inegala a celor 2 ioni in intestin. Clorul se absoarbe in
cantitate mare si calciul in cantitate mica.
1. DIURETICE
Medicamente diuretice inregistrate in Romania
- Furosemid (Furosemid -; cpr. 40mg; fiole 20mg/2ml; Furosil -; cpr.
40mg; Fusid -; cpr. 40mg; Lasix -; cpr. 40mg; fiole 10mg/ml-2ml;
Salurex -; cpr. 40mg);
- Hidroclorotiazida (Nefrix -; cpr. 25mg; 50mg);
- Indapamid (Impamid -; cpr. 2,5mg; Indapamid -; cpr.film. 2,5mg;
1,5mg; Tertensif -; cpr.film. 2,5mg; Tertensif SR -; drj. 1,5mg);
- Manitol (Manitol -; sol.perf. 20%, 250ml, 500ml);
1. DIURETICE
- Spironolactona (Aldactone -; drj. 50mg; cps. 100mg; sol.inj.
20mg/ml-10ml; Spironolactona -; cpr. 25mg; Verospiron -; cps.
50mg; 100mg)
- Eplerenona – compr. Filmate, 25mg; 50mg
- Tolvaptan-Samsca, compr. 15mg; 30mg
Combinatii:
- Diurocard caps. ( Spironolactonă 50mg;Furosemid 20mg); -Diocor
caps. (Sironolactonă50 mg; Furosemid 20 mg);- Diurex caps.
(Spironolactona 50mg; Furosemid 20mg)
2. ANTISPASTICE URINARE
Acestea acționează asupra musculaturii vezicale în cazuri de vezică
hiperactivă, micțiuni imperioase, pierderi involuntare de urină (
incontinență ), enurezis(pierdere de urină în timpul somnului). Evident,
toate sunt contraindicate în retenția de urină.
Emepronium – Cisrelax, este anticolinergic, acționează asupra
mușchiului detrusor vezical hiperton. Administrare orală.
Propiverină – Detrunorm , antispastic de tip muscarinic. Administrare
orală.
Oxybutininum – Driptane, compr.; Kentera, plasture transdermic;
antispastic de tip colinergic.
Tolterodinum – Uroflow, compr. filmate.
Solifenacinum – Vesicare, compr. filmate.
3.ANTILITIAZICE URINARE
Acționează prin modificarea pH-ului urinar, favorizând
dizolvarea calculilor mici și eliminarea unora dintre fragmentele
care rămân.
 Uralyt-U = amestec de săruri minerale și organice, granule,
indicat în litiaza reno-urinară calcică și uratică. Administrare
orală.
 Rowatinex = amestec de substanțe organice aromate, indicat în
litiaza reno-urinară în scop profilactic și curativ. Administrare
orală.
 Urinex = amestec de uleiuri esențiale, administrare orală.
 Uricol =hexamină+citrat de piperazină+kelină, indicat în litiază
renală și infecții urinare.