ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

CENTRUL DE STUDII EUROPEAN

FĂLTICENI

JUD. SUCEAVA

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE
– NIVEL 5

Calificarea profesională: asistent medical de farmacie

Prof. îndrumător: Absolvent:

Farmacist Maftei Constantin Cotun Cornelia

- 2018 -
CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA
APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie

la realizarea schimburilor de gaze dintre organism şi mediul extern.
Aparatul respirator este alcătuit din:
- căile respiratorii - organe care au rol în vehicularea aerului.
Cavitatea nazală şi faringele formează căile respiratorii superioare, iar
laringele traheea şi bronhiile sunt căile respiratorii inferioare.
- plămanii: organe la nivelul cărora are loc schimbul de gaze.
CAPITOLUL II NOŢIUNI GENERALE
DESPRE SIROPURI
2.1.Definiţie

 Siropurile sunt forme farmaceutice lichide, cu un conţinut crescut de zahăr şi

consistenţa vâscoasă destinată administrări interne (FR X).
Majoritatea siropurilor conţin 2/3 zahăr, dar există şi siropuri cu mai puţin zahăr.

2.2.Scurt istoric

 Siropurile sunt o formă farmaceutică utilizată din cele mai vechi timpuri. Încă
din antichitate erau utilizate de chinezi, indieni, egipteni, arabi şi persi. Iniţial ca
edulcorant pentru siropuri era utilizată mierea. După obţinerea zahărului din
trestie de zahăr de către chinezi, mierea a fost mai puţin utilizată în acest scop.
În secolul IV Î.H., zahărul este adus în Europa, iar mai târziu, în 1746 A.S.
Markgraf descoperă că zahărul se poate obţine şi din sfeclă de zahăr. Cuvântul
„sirop” provine de la cuvântul arab „schirab” – poţiune, băutură.
2.3.Avantajele utilizării siropurilor

 Siropurile prezintă câteva avantaje importante:

se pot utiliza cu deosebit succes în pediatrie;
au biodisponibilitate bună;
au valoare nutritivă;
sunt utile ca şi corectori de gust pentru soluţiile care conţin substanţe cu gust neplăcut;
se pot formula sub formă de siropuri medicamentoase.
2.4.Clasificare

 Siropurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:

a) după metoda de preparare:
- siropurile obţinute prin dizolvarea zahărului la rece sau la cald în apă,
- soluţi medicamentoase,
- soluţi extractive apoase sau alcoolice,
- siropuri obţinute prin amestecarea simplă cu soluţii medicamentoase
aromatizate.
b) după rolul îndeplinit:
- siropuri aromatizante (siropul simplu)
- sirop medicamentos (sirop de codeină)
c) după acţiunea terapeutică:
-sirop expectorant,
- sirop tonic
- sirop contra tusei.
 CAPITOLUL III NOŢIUNI GENERALE
DESPRE ANTITUSIVE ŞI EXPECTORANTE
3.1. Clasificare siropurilor
Farmacoterapia tusei cuprinde două grupe de medicamente, ce acţionează la două
nivele ale arcului reflex al tusei:
- inhibitoarele centrului tusei;
- medicamente cu acţiune periferică, pe celelalte verigi ale arcului reflex al tusei.
Inhibitoarele centrului tusei:
- opioide:
- naturale - codeine, morfina
- semisintetic – codetilina - dionina
- sintetice - folcodina, levopropoxifen, dextrometorfan,
- neopioide - noscapina, glaucina, clofedanol, butamirat, clobutinol, pentoxiverina,
oxeladina benzonatul.
Substanţe cu acţiune periferică:
- mucilaginoase - au propietăţi hidrofile, lubrefiază mucoasa faringiană şi diminuă
sensibilitatea terminaţilor nervoase;
- antiseptice şi descongestionate nazale - cu acţiune etiotropă şi patogenă;
- anestezice locale, clofedanol, benzonatul - diminuă iritaţia receptorilor;
- expectorantele - favorizează fluidificarea şi eliminarea sputei, diminuând factorul
iritativ local;
- bronhospasmolitice - diminuă indirect iritaţia receptorilor - prenoxidiazina.
- altele: levodropropizina.
 CAPITOLUL IV EXEMPLE DE SIROPURI

4.1. SIROPURI OFICIALE ÎN F.R. X

Sirupus Balsami Tolutani
Sirop de Balsam de Tolutani
Preparare
Tinctura balsami tolutani gta 4,50
Magnesii subcarbonas gta 1
Saccharum gta 64
Aqua destillata g.s. ad. gta 100
Tinctura de balsam de tolu se amestecã într-un mojar cu carbonatul bazic de magneziu şi cu 20 g
zahãr. Dupã amestecare se adaugã 30 g apã, se omogenizeazã prin triturare apoi se filtreazã prin
hârtie de filtru. În filtrat se dizolvã prin încãlzire la aproximativ 400C restul de zahãr
completându-se apoi cu apã la 100 g.
Acţiune farmacologicã şi întrebuinţãri: aromatizant, expectorant, antiseptic respirator şi
antispastic la nivelul musculaturii bronşice.
Sirupus Codeini 0,2%
Sirop de codeinã 0,2%
Preparare
Codeinum gmma 0,20
Alcoholum gta 1,80
Sirupus simplex gta 98
Codeina se dizolvã în alcool şi se amestecã cu siropul simplu.
Acţiune farmacologicã şi întrebuinţãri: antitusiv.

Sirupus Simplex
Sirop simplu
Preparare
Saccharum gta 64,00
Aqua destillata q.s.ad.gta100,00
Zahãrul se dizolvã prin încãlzire în apã, se fierbe timp de 1-2 minute agitând
continuu, se
completeazã cu apa încãlzitã la aproximativ 70 ºC pânã la 100 ºC şi se filtreazã
fierbinte.
Acţiune farmacologicã şi întrebuinţãri: edulcorant.
4.2.Produse industriale
ANTITUSIVE
Antitusive central opioide
Codeină
Farmacocinetică:
- biodisponibilitatea per os este medie (cca 50 %),
crescută faţă de morfină;
- biotransformarea hepatică, prin demetilarea (cca
10 %) la morfină (metabolitul active);
- difuzează prin placentă şi în laptele matern,
putând produce deprimare şi dependenţă la noul
născut şi sugar;
- eliminarea urinară, predominant în formă inactivă;
Farmacodinamie:
- efectul antitusiv apare la doze mai mici (15 mg) decât efectul analgezic
(120 mg); efectul antitusiv se intensifică, cu creşterea dozelor, pană la 60
mg;
- latenţa este de 2 h şi durează 4 - 6 h.
- efectul antitusiv este de circa 12 ori mai slab ca cel al morfinei; dozele
echivalente analgezice fiind respective 120 mg şi 10 mg (per os).
- diminuă secreţiile bronşice.
Farmacotoxicologie :
- efect inhibitor al centrului respirator bulbar, de circa 3 ori mai slab
comparative cu morfina;
- costipaţie şi greaţă, numai la doze mari;
- creşte presiunea intrabiliară, consecinţă a spasmului sfincterului Oddi;
- convulsi la copii;
- potenţial toxicomogen redus; dezvoltă toxicomania, depistarea prelungită.
Farmacoepidemiologie:
- prudenţă la asmatici, emfizem pulmonar, insuficienţă respiratorie, putând
accentua insuficienţa respiratorie; în insuficienţă hepatică; la copii sub 5 ani
(eruperea hepatică deficitară).
Farmacoterapie şi Farmacografie:
- este antitusivul cel mai frecvent utilizat şi luat ca referinţă, indicat în tusea
uscată, iritativă.
- posologie ca antitusiv: adult, 15 - 30 mg la 4 - 6 h; copii peste 5 ani 0,2 -
0,3 mg/kg, la 6-8 ore.
 Antitusive centrale neopioide
Clofedanol
Farmacodinamie :
- antitusiv aproape egal codeinei.
- latenţă scurtă datorită unui efect anestezic local slab pe mucoasa faringiană, la
administrarea sub formă de soluţie.
Farmacoterapie şi Farmacografie :
- indicaţii: tuse neproductivă, iritativă.
- posologie: 25 mg de 3-4 ori/zi.

Oxeladina –PAXELADINE

- Farmacodinamie :
- - antitusiv eupneic efectul circa 4 ore.
- - avantaj :nu are acţiune deprimantă SNC şi nu provoacă somnolenţă
- Farmacotoxicologie şi Farmacoepidemiologie :
- - prudenţă: insuficienţă respiratorie, afecţiuni cardiovasculare.
- - precauţi: monitorizarea funcţiei respiratori şi activităţi cardiovasculare (la
administrarea intensivă).
- Farmacoterapie şi Farmacografie :
- - indicaţi: tuse neproductivă iritativă, tuse spasmotică, tuse convulsivă.
Guaifenzina -COLDREX BRONHO, ROBITUSSIN EXPECTORANT
Farmacodinamie: expectorant, sedativ, miorelaxant
Farmacotoxicologie şi Farmacoepidemiologie:
- iritaţie gastrică;
- la deze mai mari: paralizia muşchilor striaţi începand cu membrele
posterioare şi sfârşind cu oprirea respiraţiei; somnolenţă.
Contraindicaţii:
- ulcer gastruo –duodenal, miastenie, conducători auto, copii sub 5 ani.
Farmacoterapie şi Farmacografie:
- bronşite, traheite, laringite acute şi cornice; adult, 100-200mg de 4-6
ori/zi; copii peste 5 ani 5-25 mg de 3 ori/zi.