ŞCOALA POSTLICEALĂ

SANITARĂ DE STAT BUZĂU

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
ÎNVĂŢĂMÂNT DE ZI

PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
COORDONATOR:
PROF. ANDREEA ANDRONE
ABSOLVENT:
MARIAN ELENA-DANIELA

BUZAU 2016
TEMA PROIECTULUI
SUSPENSII
MEDICAMENTOASE
 CUPRINS

MOTTO
MOTIVAȚIE

CAPITOLUL I. SUSPENSII - GENERALITĂȚI

CAPITOLUL II. PREPARAREA

SUSPENSIILOR ÎN FARMACIE

CAPITOLUL III. EXEMPLE DE SUSPENSII

MEDICAMENTOASE

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 MOTTO:

,,
Doctorii prescriu medicamente despr
e care ştiu foarte puţin ca să vindece
boli despre care ştiu şi mai puţin, ale
unor fiinţe omeneşti despre care nu şt
iu nimic. Arta medicinii constă în a a
muza pacientul în timp ce natura vind
ecă boala”
.

François-Marie Arouet de Voltaire

 MOTIVAȚIE

Suspensiile sunt preparate farmaceutice care conţin substanţe

solide, insolubile, dispersate în apă sau ulei în general, suspensiile
farmaceutice pot fi considerate sisteme eterogene constituite din două
faze: una internă dispersată formată din una sau mai multe substanţe
insolubile şi o fază externă continuă, lichidă, semifluidă, moale sau solidă.
Suspensiile se prepară atât în farmacie cât şi în industrie
deoarece aceste preparate prezintă importante avantaje:
Sub formă de suspensii se pot administra medicamente insolubile
sau puţin solubile în solvenţi uzuali, prescrise în concentraţii mari;
Favorizează mascarea gustului neplăcut al unor substanţe
medicamentoase prin administrarea unui derivat insolubil;
Permit administrarea uşoară a unor medicamente destinate
copiilor, când sub formă de suspensii dozarea în funcţie de vârstă se face
mai corect şi administrarea este mai comodă.
Suspensiile se clasifică dependent de calea de administrare în
suspensii pentru uz oral, parenteral şi extern.
 Suspensiile pentru uz oral - în formularea suspensiilor administrate
pentru uz intern sunt incluse componente cu diferite roluri: substanţe active,
coloizi protectori şi alţi stabilizarăţi, agenţi acidifianţi, dacă este necesar
coloranţi, aromatizanţi, conservanţi şi ca vehicul apa distilată sau diverse
soluţii apoase, hidro-alcaline, mai rar uleiuri, etc.
Suspensiile pentru uz parenteral prezintă o serie de caracteristici
speciale: sterilitate, capacitatea de suspendare uşoară, fluiditate, uşurinţa de
a trece prin acul seringii. Prepararea suspensiilor parenterale presupune:
recristalizarea prealabilă a substanţei active, micronizarea şi sterilizarea
acestuia, sterilizarea vehiculului, dispersare aseptică a medicamentului în
vehicul steril, omogenizarea şi înfiolarea.
Suspensiile pentru uz extern - sunt obţinute frecvent în farmacie şi
necesită adesea dispersarea unor concentraţii ridicate de substanţe active.
Am ales această temă deoarece pentru practica medico-
farmaceutică, suspensiile prezintă un interes crescând și este tot mai mare
diversitatea preparatelor ce pot fi condiţionate sub această formă, datorită
progresului făcut în ultima vreme în cunoaşterea mecanismului de acţiune și
a unui număr însemnat de agenţi de stabilizare a acestor sisteme disperse.
 CAPITOLUL I.
SUSPENSII - GENERALITĂȚI

Conform FR X suspensiile
sunt preparate farmaceutice lichide,
constituite din una sau mai multe
substanţe active insolubile,
suspendate într-un mediu de
dispersie lichid şi destinate
administrării interne sau externe.
În mod obişnuit însă, în
literatura farmaceutică sunt
considerate suspensii numai
preparatele în care faza externă este
lichidă, apoasă sau uleioasă şi care
sunt suficient de fluide pentru a putea
fi reomogenizate prin agitare.
 IMPORTANȚA SUSPENSIILOR
MEDICAMENTOASE

Termenul suspensie desemnează în

general, un sistem dispers bifazic, format
dintr-un solid, fin divizat într-un mediu de
dispersie lichid, gaz, său solid. Spre deosebire
de emulsii care sunt tot dispersii grosiere,
micro-eterogene de lichid în lichid, suspensiile
sunt dispersii mecanice de solid în lichid.
Din punct de vedere fizico-chimic,
suspensiile sunt sisteme disperse grosiere,
micro-eterogene (microscopice), fluide,
constituite din două faze:
- faza dispersată, solidă, fin divizată,
discontinua, internă, reprezentată de
substanţă medicamentoasă; aceasta poate fi
o pulbere insolubilă sau cu solubilitate
limitată în cea de-a doua fază;
- faza dispersanta, lichidă, continua, externă,
numită mediu de dispersie său vehicul.
 Suspensiile pot conţine şi un al treilea component: agentul de
dispersie, de suspensie sau de stabilitate, care se adăugă în general într-o
suspensie daca substanţa medicamentoasă este sub 20%, dar stabilizantul
poate lipsi din formula. Mediul de dispersie poate fi:
- faza hidrofită, apa, soluţii apoase, soluţii extractive apoase, dispersii
hidrofile macromoleculare, asociate sau nu cu alcool, glicerol,
propilenglicol, etc;
- o fază lipofilă uleiuri vegetale, parafină lichidă, soluţii uleioase sau alte
substanţe miscibile cu acestea ca: lanolina, ceară, span-uri.
Particulele solide insolubile sunt destinate fie absorbţiei fiziologice,
în cazul administrării suspensiei pe căile orală şi parenterale (acţiune
sistemica) fie pentru o acţiune locală, pe piele sau mucoase.
Faza dispersată internă este formată din particule solide discrete
sau dintr-o reţea de particule, rezultată din interacţiunea particula-particule.
Datorită evoluţiei conceptului de suspensie, aceste forme disperse
sunt definite modem astfel: suspensiile farmaceutice constituie un sistem
de eliberare a substanţei medicamentoase în care particulele solide
insolubile sunt dispersate ca unităţi individuale sau ca o reţea de particule
într-un mediu lichid continuu.
Aproape toate sistemele de suspensii depun faza solidă în repaus
de aceea nu este absolut necesar să se evite separarea celor două faze, ci
să se micşoreze viteza de sedimentare şi produsul final să permită o
redispersare uşoara a particulelor suspendate.
 Astfel, o suspensie de bună calitate trebuie:
-să asigure o dispersie adecvată a particulelor solide în vehicul;
-să prezinte o sedimentare mică a particulelor;
-să rămână omogena, după agitarea recipientului, o perioadă de timp
suficientă, necesară pentru prelevarea şi administrarea dozei de către
pacient.
Industria de medicamente fabrica şi suspensii solide, numite şi
suspensii uscate (suspensiones siccae) sau, instant”, sub formă de:
pulberi, granule, asocieri de pulbere cu granule sau comprimate,
condiţionate în casete unidoza sau recipiente multidoza, ce permit
obţinerea ex tempore a suspensiei lichide şi utilizarea imediată sau
păstrarea câteva zile (în general 8 zile, la temperatura scăzută), aceasta
formulare rezolva o problemă de instabilitate a substanţei active, care
suferă reacţii de degradare în mediu apos, cât şi instabilitatea suspensiei în
timpul depozitarii. Astfel sunt: pulberi suspenda bâle și granule pentru
suspensii, asocieri de pulberi cu granule și comprimate pentru suspensii.
În literatura farmaceutică, alături de termenul suspensie sunt
întâlnite şi alte denumiri ca: mixturi, mixturi agitante, loţiuni, magme, lapte
sau geluri. Mixturi, sunt şi astăzi oficializate în B.Ph. şi definite ca: lichide
orale conţinând una sau mai multe ingrediente, dizolvate, suspendate sau
dispersate într-un vehicul adecvat. Frecvent pentru acestea se aplică şi
termenul mixturi agitante.
 Loţiuni - uzual sunt suspensii de substanţe solide insolubile în
mediul apos, care se aplică pe piele, prin fricţie; substanţa medicamentoasă
este fin divizată, de ordin coloidal se utilizează în dermatologie şi cosmetică.
Magma şi laptele sunt definite ca: suspensii apoase de substanţe
anorganice insolubile, ce au particule suspendate mari la preparare sunt
vâscoase şi groase şi nu au nevoie de agent de suspensie.
Geluri, numite şi jeleuri, sunt sisteme disperse semisolide constând
dintr-o suspensie obţinută din particule anorganice mici sau molecule
organice mari, interpenetrate de un lichid.
Sistemul dispers de suspensie a unei substanţe solide insolubile
poate fi întâlnit şi în cadrul altor forme farmaceutice, în care mediul de
dispersie este:
-fluid, picături pentru nas (preparate nazale), picături pentru ochi (preparate
oftalmice), picături pentru ureche (preparate auriculare), suspensii
parenterale (preparate parenterale).
-gazos aero-suspensii, aerosoli;
-semisolid. Unguente de tip suspensie (paste);
-solid: supozitoare de tip suspensie (preparate rectale), pulberi (pulveres),
comprimate (compressi), pilule, capsule gelatinoase cu suspensii uleioase
(capsulas), aerosoli cu substanţe solide, forme farmaceutice cu eliberare
modulate.
 Suspensiile au numeroase aplicaţii în farmacie, fiind una dintre cele
mai importante forme farmaceutice, cu următoarele avantaje:
- formularea de preparate lichide pentru unele substanţe medicamentoase
insolubile în vehiculul prescris;
sunt o metodă eficientă de dispersare a unor substanţe insolubile sau greu
solubile, permiţând administrarea acestora în
- concentraţii ridicate în formă lichidă de suspensie;
- rezolvarea unor interacţiuni farmaceutice fizico-chimice dintre
componentele asociate într-o soluţie;
-prepararea de suspensie a unei substanţe insolubile care se formează prin
diluarea cu apă a unor soluţii alcoolice;
-preparatele lichide în general, deci şi suspensiile reprezintă o posibilitate
de administrare comodă şi uşoara a medicamentelor pentru mulţi pacienţi
cu dificultăţi de înghiţire a formelor farmaceutice solide;
-formularea în medicaţia pediatrică a unor produse cu miros şi gust plăcut,
prin asocierea substanţei medicamentoase insolubile cu substanţe auxiliare
ca: aromatizanţi, edulcoranţi, coloranţi;
-asigurarea stabilităţii unor substanţe medicamentoase în mediul apos faţă
de descompunerea hidrolitică prin formularea ca suspensie;
-formularea ca suspensie într-un vehicul anhidru, dacă substanţa se
degradează în mediu apos;
-micşorarea solubilităţii unei substanţe medicamentoase care se
degradează în mediu apos, prin înlocuirea unei părţi de apă cu un solvent
apropiat, miscibil: alcool, glicerol, care frânează hidroliza;
-realizarea de forme farmaceutice solide pentru reconstituirea de
suspensii, ce sunt preferate în medicaţia pediatrică, mai ales pentru
tratamentul cu antibiotice şi sulfamide;
-contactul prelungit intre particulele de substanţă solidă şi mediul de
dispersie lichid poate fi redus prin prepararea suspensiei de către
farmacist, înainte de a elibera medicamentul pacientului;
-facilitatea de administrare a unor pulberi instabile, voluminoase, cum ar
fi: caolinul, oxidul de magneziu, carbonatul de calciu;
-formularea sub formă de suspensie pentru administrarea parenterală, cu
acţiune prelungită, care permite controlarea vitezei de absorbţie a
substanţelor medicamentoase;
-formularea de vaccinuri sub formă de suspensii;
-formularea de aerosoli sub formă de suspensie a substanţelor insolubile
în amestec cu propulsori, formularea unor inhalaţii;
-suspensiile pot fi administrate pe căile diferitelor mucoase, pentru o
acţiune locală, utilizare frecvenţa pentru administrarea pe piele;
-suspensiile prezintă biodisponibilitate superioară faţă de formele
farmaceutice solide; granule, capsule, drajeuri, comprimate.
 Ca orice formă farmaceutica şi suspensiile prezintă unele
dezavantaje:
-faţă de comprimate sau capsule cu aceeaşi substanţă medicamentoasă,
formularea eficace şi eleganta din punct de vedere farmaceutic este dificilă;
-suspensiile reprezintă una dintre cele mai instabile forme farmaceutice;
-în timpul depozitarii pot apărea modificări ale sistemului dispers, mai ales la
fluctuaţii de temperatură;
-instabilitatea manifestată prin separarea celor două faze: solidă şi lichidă,
impune agitarea produsului;
-uniformitatea şi exactitatea dozei este mai puţin sigură prin administrarea de
suspensie şi nu este comparabilă cu cea prezentată de soluţii, comprimate
sau capsule;
-pulverizarea avansată a substanţei medicamentoase în vederea preparării
suspensiei poate fi cauza unor efecte secundare, toxice;
polimorfismul unor substanţe medicamentoase este o cauză de activitate sau
inactivitate;
- pot fi uşor invadate de microorganisme, fapt ce impune adăugarea de
conservanţi;
- control de calitate destul de complex şi dificil.
 CLASIFICAREA SUSPENSIILOR

Suspensiile pot fi clasificate în funcţie de criterii variate:

Modul de formulare:
- suspensii lichide: forme magistrale, forme industriale;
- suspensii solide, „instant”, forme reconstituibile: pulberi, granule,
comprimate, care se transformă „ex tempore” în suspensie lichidă (forme
industriale);

Natura şi originea fazei solide suspendate:

- suspensii în care faza solidă, insolubila se dispersează în fază lichidă;
- suspensii în care faza solidă insolubila rezulta în urma preparării;

Dimensiunea particulelor solide suspendate:

- suspensii monodisperse. Particulele solide au aceeaşi mărime sau
dimensiune apropiată;
- suspensii polidisperse. Particulele solide au dimensiuni diferite;

Natura mediului de dispersie lichid.

- hidrodispersii: suspensii apoase;
- organosuspensii: suspensii în amestec de vehicule miscibile cu apă:
suspensii hidroalcoolice, suspensii hidroglicerolate, suspensii hidro-
alcoolo-glicerolate, suspensii hidro-propileglicolice;
 -suspensii în vehicule anhidre hidrofile: suspensii alcoolice, suspensii
glicerolate, suspensii propilenglicolice, suspensii în polietilenglicoli
lichizi;
-suspensii în vehicule anhidre lipofile: suspensii uleioase;

Modul de preparare:
-suspensii obţinute pe cale fizică, prin pulverizarea substanţei
medicamentoase insolubile în vehicul;
-suspensii obţinute pe cale chimică, prin precipitarea substanţei
medicamentoase (metoda condensării) în vehicul;

Raportul fazelor suspensiei:

-suspensii diluate în care predomina mediul de dispersie lichid, iar
substanţa solidă insolubila, dispersată este în concentraţie mică de până
la 2% (suspensii care urmează legea lui STOKES);
-suspensii concentrate, în care faza solidă insolubila este între 2-20% (în
medie 10%);
-suspensii foarte concentrate, impropriu numite şi paşte, în care faza
solidă insolubila se afla în cantitate de 20-50% sau chiar mai mare decât
mediul de dispersie fluid (suspensii care urmează legea lui KOZENY);
În funcţie de stabilitate şi aspectul sedimentului:
- suspensii defloculate (peptizate), în care particulele solide insolubile
sedimentează individual, lent, formând un sediment compact cu volum redus, ce
se redispersează greu şi în timp poate deveni compact, cimentat,
neredispersabil;
- suspensii floculate, care se caracterizează prin sedimente înalte, formate din
particule legate în agregate laxe, numite flocoane, care ocupa aproape întreg
volumul suspensiei şi se redisperseaza prin uşoara agitare;

Din punct de vedere reologic:

-suspensii cu comportare la curgere: newtoniana (suspensii diluate);
-suspensii cu comportare la curgere: nenewtoniana: plastică, pseudoplastica,
elastică, cu viscozitate tixotropă şi netixotropa;

Calea de administrare:
- suspensii care se administrează pe calea orală (suspensii de uz intern);
suspensii administrate pe căile parenterale: i. m, s.c. (subcutanat);
-suspensii administrate pe mucoasele: oculara, otica, nazală, rectala, vaginala,
pulmonara;
- suspensii administrate pe piele;

Acţiunea farmacologică:
- suspensii medicamentoase;
- suspensii cosmetice.
 MATERII PRIME - SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE
Substanţele medicamentoase
formulate ca suspensii fac parte
din variate clase farmacologice:
antibiotice
antimicotice: nistatina, grizeofulvina,
clotrimazol, metronidazol;
sulfamide: sulfamerazina,
sulfametazina, sulfametoxazol;
antimicrobiene: clotrimazol,
trimetoprim + sulfametoxazol,
fenitoina, nitrofurantoin, acid
nalidixic, acid salicilic;
diuretice: hidroclorotiazida;
sedative: acid fenilbarbituric;
anticonvulsivante: primidon;
expectorante: terpinhidrat;
antiinflamatoare steroidiene şi
nesteroidiene: hidrocortizon,
prednison, prednisolon,
dexametazona, indometacin.
antihipertensive: metildopa;
antitermice: paracetamol, acid
acetilsalicilic;
radioopace: sulfat de bariu;
antidiareice: salicilat bazic de
bismut, furazolidon;
antipruriginoase: mentol, camfor;
antiscabie: sulf;
antiflatulente: simeticona;
cheratolitice: acid salicilic;
anestezice locale: bezocaina
(anestezina);
antiacide: carbonat de calciu, oxid și
carbonat de magneziu, hidroxid
de aluminiu, alucol, hidroxid de
magneziu, caolin, sucralfat, etc.
absorbante: oxid de zinc, caolin, talc;
abrazive (în paste de dinţi): carbonat
şi fosfat de calciu, pirofosfat de
calciu;
antihelmintice; pyrantel, tiabendazol.
 CAPITOLUL II.
PREPARAREA SUSPENSIILOR ÎN FARMACIE

Prepararea suspensiilor implica în primul rând selectarea

ingredientelor, în funcţie de care se va alege metoda şi echipamentul de
fabricare adecvat care să conducă la tipul de dispersie cerut: sistem dispers
floculat sau defloculat.
Suspensiile, ca şi alte forme farmaceutice lichide se prepară în
condiţii şi cu aparatura asemănătoare deosebindu-se două direcţii principale:
prepararea în farmacie;
fabricarea în industrie, respectând regulile generale indicate de FR X în
monografia SUSPENSIONES, pentru formele orale şi topice şi în plus
condiţiile de la preparate parenterale, nazale, oftalmice, otice.
FR X prevede următoarea metoda generală de dispersare:
„suspensiile solide” aduse la un grad de fineţe corespunzător scopului şi
modului de administrare, se dispersează în mediu de dispersie lichid printr-o
metodă adecvată şi se completează la masa prevăzută (m/m).
La preparare se pot folosi şi substanţe auxiliare, (de exemplu,
umectanţi, agenţi pentru creşterea viscozităţii, agenţi de floculare, coloranţi,
conservanţi antimicrobieni potriviţi.
 CAPITOLUL III.
EXEMPLE DE SUSPENSII MEDICAMENTOASE
Suspensii pentru uz intern: suspensii farmaceutice cu cloramfenicol, cu
sulfamide, antiacide, cu sulfat de bariu, etc.
Suspensiile pentru uz extern au o întrebuinţare largă. Se cunosc şi sub
numele de pensulaţii uscate deoarece se administrează după agitare prin întindere
pe piele (uneori cu o pensulă). După evaporarea vehiculului rămâne pe piele un
strat fin, aderent, constituit din pulberi insolubile.
Suspensia cu acid acetilsalicilic - pentru suspendarea acidului acetilsalicilic
se recomandă tragacanta, metilceluloza, hidroxietilceluloza, etc. Este indicat să se
prepare o pulbere compusă care se amestecă cu apă la administrare.
Suspensie de eritromicină - conţine etilcarbonat de eritromicină,
propionileritomicină sau alt ester sau sare de eter al eritromicinei suspendată într-un
vehicul convenabil cu agenţi de suspensie corectori, antiseptici. Se foloseşte de
obicei un amestec uscat la care se adaugă în momentul administrării apa necesară.
Conţinutul în eritromicină liberă este limitat.
Suspensia de fenitoină - conţine 0,03 g fenitoină în 4 ml de suspensie.
Suspensia de nitrofurantoină - este o suspensie care conţine 0,5%
nitrofurantoină într- un vehicul gros cu pH de circa 4,5. Se păstrează ferit de lumină.
Se foloseşte ca antibacterian.
Suspensia de novobiocină - se prepară din novobiocină calcică în
concentraţie de 3% într-un vehicul gros.
 Suspensia de paracetamol - conţine paracetamol 2,4 g, tragacanta 2 g,
zaharină sodică 0,15 g, soluţie compusă de tartazină 0,1 ml sirop de portocale 50 ml,
apă cloroformată la 100 ml.
Suspensie de pirimidonă - conţine 5 g% pirimidonă într-un vehicul apos cu
pH 5,5 - 6,5.
Suspensii pediatrice – reprezinta o formă de administrare foarte comodă ce
permite îndulcirea şi aromatizarea:

KLACID(CLARITROMICINUM) 125 mg/ 5 ZENTEL- suspensie

ml granule pentru suspensie orală antihelmintică
 AMOXICILINA 125 mg/5 ERITROMICINA 200
SUMETROLIM -
ml pulbere pentru mg/5ml - pulbere
suspensie cu sulfamidă
suspensie orală suspendabilă

AUGMENTIN BIS 400mg/57mg/5ml PANADOL BABY – suspensie

– suspensie orala de 125mg/5ml
 CONCLUZII

În concluzie suspensiile farmacetice reprezintă forme complexe,

concepute minuţios şi echilibrat. Astfel se face că acestea răspund la
multitudinea de cerinţe crescânde ale pacienţilor şi sunt o formă farmaceutică
de neînlocuit în pediatrie.
Rareori o suspensie farmaceutică stabilă şi de calitate conţine numai
substanţa medicamentoasă insolubilă suspendată în vehicul. Uzual, formele
dozate de suspensii şi alte sisteme disperse pot conţine un număr mare de
alte substanţe auxiliare, în proporţii mici.
Pe lângă mediul de dispersie lichid se asociată diferiţi adjuvanţi şi
aditivi cu rol în asigurarea calităţii suspensiei,prin mărirea stabilităţii fizice,
chimice, microbiologice, a eficacităţii terapeutice, dar oferă şi atribuţii
estetice, care vor creşte complianţa produsului, mai ales în cazul suspensiilor
de uz pediatric.
Suspensiile ca formă farmaceutică reprezintă un suport de mare
valoare în farmacoterapia generală, şi, în particular a unor grupe de pacienţi,
menţionaţi anterior,pentru care aceste forme reprezintă unica alternativă în
tratament. Din păcate, nu toate substanţele active,din motive fizico-chimice
sau din alte considerente, pot fi condiţionate în formă de suspensii
farmaceutice, în acelaşi timp, putem afirma că, din fericire, o bună parte de
substanţe medicamentoase există în formă de suspensii, fapt ce permite o
abordare respectuoasă a farmacoterapiei contemporane a anumitor afecţiuni.
 BIBLIOGRAFIE

CORNELIA FICA - ,,TEHNOLOGIA FARMACEUTICĂ PENTRU

CADRE MEDII” , EDITURA MEDICALĂ BUCUREȘTI, 1977.

CORNELIA FICA - ,,EMULSII ȘI SUSPENSII FARMACEUTICE”,

EDITURA MEDICALĂ;

ION FULGA - ,,FARMACOLOGIE”, EDITURA MEDICALĂ 2006;

VICTOR STĂNESCU - ,,TEHNICĂ FARMACEUTICĂ”, EDITURA

MEDICALĂ 1985;

VALENTIN STROESCU - ,,BAZELE FARMACOLOGICE ALE

PRACTICII MEDICALE”, EDITURA MEDICALĂ, BUCUREŞTI 1988.