Forme farmaceutice sterile

Medicamentul este o substanță care are rolul de a diagnostica, ameliora sau trata o
boală.

Formele farmaceutice sterile sunt forme farmaceutice lipsite de microorganisme atât

în formă vegetativă cât și în formă sporulată.

Preparatele farmaceutice sterile se obțin în spații special amenajate (bloc steril) atât
în unitățile de producție cât și în farmaciile de spital sau comunitare.

Preparatele injectabile (Injectabila FR X)

Sunt preparate sterile și anume soluții, emulsii, suspensii sau pulberi întotdeauna
sterile, care se dizolvă într-un solvent steril înainte de folosire. Sunt repartizate în fiole
sau flacoane și se administrează injectabil.

Avantaje :

 Au efect rapid față de comprimate, capsule

 Posibilitatea obținerii formelor cu activitate prelungită
 Evitarea efectelor adverse pe tractul digestiv;
 Dozaj exact;
 Evitarea inactivării unor substanţe de către sucul digestiv (penicilina G);
 Administrarea unor substanţe medicamentoase care nu sunt absorbite în
intestin (vitamina B 12);
 Posibilitatea administrării medicamentelor pe pacienţi în stare de inconştienţă
sau când pe tractul digestiv nu este posibil (vomă, diaree).

Dezavantaje :

 Mod de administrare traumatizant

 Costuri suplimentare
 Intoleranță locală
 Administrarea necesită personal calificat
Clasificare :

Medicamentele injectabile se clasifică după mai multe criterii

a) După locul administrării:

- intradermic (i.d.) mai ales în scop diagnostic;

- subcutanat (s.c.) se administrează soluţii şi suspensii izotonice, izohidrice care

sunt preluate de sistemul limfatic şi apoi ajung în torentul sanguin;

- intramuscular (i.m.) se pot administra soluţii, suspensii apoase şi uleioase;

preparate vâscoase apoase;

- intravenos (i.v.) se pot administra numai soluţii şi emulsii U/A. Pe această cale se
obţine cel mai rapid efect;

- intracardiac;

- intraocular;

- intrarahidian;

- intraarticular;

- intraarterial.

b) După gradul de dispersie:

- soluţii;

- suspensii;

- pulberi;

- comprimate.

c) După durata de acţiune:

- cu efect rapid;

- cu acţiune prelungită.

d) După modul de condiţionare:

- unidoză;
- multidoză.

e) După natura vehiculului:

- soluţii apoase;

- soluţii uleioase;

- cu vehicul vâscos;

- amestec de solvenţi (cosolvenţi).

Formularea preparatelor injectabile

A. Substanțe medicamentoase

Toate substanțele care intră la prepararea injectabilelor trebuie să prezinte

puritate fizică, chimică și microbiană. Pentru unele substanțe medicamentoase
sunt menționate exigențe deosebite. Astfel substanțele vor fi ambalate în
recipiente care să le asigure stabilitatea și să mențină calitatea pe tot parcursul
depozitării.

B. Solventul

Pentru prepararea medicamentelor injectabile se folosesc următorii solvenţi:

1. Apa distilată pentru preparatele injectabile (Aqua destillata ad iniectabilia

F.R. X)

Apa distilată utilizată pentru preparatele injectabile trebuie să corespundă

exigenţelor prevăzute de această monografie în F.R. X şi anume: să fie sterilă,
lipsită de impurităţile menţionate şi să nu conţină pirogene.

Substanţele pirogene sunt produşi de secreţie a microorganismelor sau

componente ale peretelui celular al bacteriilor gram negative (endotoxine).

2. Ulei de floarea soarelui neutralizat (Helianthi oleum neutralisatum F.R. X)

Este uleiul cu un indice de aciditate cel mult 0,2. Farmacopeea precizează că

pentru prepararea soluţiilor injectabile şi a picăturilor pentru ochi se utilizează
această variantă de ulei sterilizat cu aer cald timp de 3 ore la 140°C Conservarea
acestui solvent se face în recipiente de capacitate mică, închise etanş şi ferite de
lumină.
 C. . Alţi auxiliari

Conform F.R. X pentru prepararea medicamentelor injectabile se mai pot utiliza

următoarele substanţe auxiliare:

- Solubilizanţi (Tween-uri, propilenglicol, alcool, glicerină etc.);

- Agenţi de suspensie (gelatină, metilceluloză, carboximetilceluloză etc.);

- Agenţi de emulsionare (Tween-uri, polietileniglicoli etc.);

- Antioxidanţi (acid ascorbic, vitamia E etc.);

- Conservanţi antimicrobieni.

F.R. X prevede ca la prepararea soluţiilor injectabile care nu se pot steriliza să fie

utilizată metoda de preparare aseptică şi de asemenea pot conţine un conservant
antimicrobian potrivit.

De asemenea, F.R. X nu admite utilizarea conservanţilor la soluţiile apoase

injectabile care sunt administrate: intracardiac, intraocular, intrarahidian,
intracisternal şi peridural.

Prepararea medicamentelor injectabile

Pentru prepararea medicamentelor injectabile sunt necesare următoarele etape:

- amenajarea spaţiului de lucru;

- sterilizarea spaţiului de lucru;

- pregătirea recipientelor;

- prepararea propriu-zisă a soluţiilor, suspensiilor şi emulsiilor injectabile;

- înfiolarea medicamentelor injectabile;

- închiderea recipientelor;

- sterilizarea;

- signarea fiolelor şi ambalarea lor în cutii de carton.

Obţinerea preparatelor injectabile

F.R. X prevede prelucrarea substanţelor active medicamentoase administrate

injectabile sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii. Substanţele active se
cântăresc după care se dizolvă sau se dispersează într-o porţiune din solvent sau
amestecul de solvenţi prevăzuţi, completându-se cu restul de solvent la volumul
specificat (m/v). Ca recipient pentru prepararea soluţiilor se utilizează baloane
cotate sau diferite alte recipiente în funcţie de cantitatea prevăzută.

Prepararea soluţiilor injectabile

La prepararea soluţiilor injectabile se vor realiza în afară de dizolvarea substanţei

active în solvent şi următoarele operaţii: izotonizarea soluţiilor injectabile,
aducerea la un pH convenabil, filtrarea soluţiilor şi verificarea modului în care s -a
realizat filtrarea.

Prepararea suspensiilor injectabile

Suspensiile injectabile apoase sau uleioase se prepară din substanţe active aduse
la gradul de fineţe prevăzut în monografia respectivă cu sau fără agenţi de
suspensie.

Un factor de importanţă majoră la prepararea suspensiilor injectabile este

mărimea particulelor. F.R. X prevede ca mărimea particulelor în suspensiile
injectabile trebuie să corespundă „probei de pasaj”, proba realizată prin trecerea
suspensiei prin acul de seringă nr. 16. Particulele trebuie să aibă diametrul de cel
mult 50 µm.

Cei mai utilizaţi agenţi de suspensie sunt soluţiile coloidale de

carboximetilceluloza sodică, metilceluloza pentru soluţii apoase iar pentru soluţiile
uleioase stearatul de aluminiu.

Ca vehicul cel mai frecvent utilizat este serul fiziologic (soluţie de clorură de sodiu
9‰).

Suspensiile se prepară numai aseptic.

Prepararea emulsiilor injectabile

Emulsiile injectabile administrate i.v. (emulsii U/A) sunt forme sterile sub formă de
dispersii eterogene ( o fază lipofilă şi una hidrofilă şi un emulgator).
Ca fază lipofilă se utilizează uleiurile prezentate ca solvenţi pentru preparate
parenterale.

Faza hidrofilă = faza apoasă.

Emulgatorii utilizaţi pot fi: Tween, gelatină etc.).

La prepararea emulsiilor injectabile un parametru de o importanţă deosebită este

diametru (risc embolie).

Emulsiile se sterilizează prin autoclavare la 110-1200C timp de 15-30 minute şi

sunt condiţionate în recipiente siliconate care realizează o suprafaţă hidrofobă.

Prepararea pulberilor de uz parenteral

Substanţele active împreună cu auxiliarii aduse la gradul de fineţe cerut se

divizează în recipiente. Recipientul trebuie să fie corespunzător ca volum astfel
încât să se poată dizolva substanţa respectivă în volumul de solvent prevăzut.

În acest mod se condiţionează: antibioticele, hormonii şi în general substanţele

care se descompun în prezenţa apei.

Caractere şi control. Conservare

F.R. X prevede verificarea următorilor parametrii pentru preparatele injectabile:

A. Aspect

Soluţii injectabile trebuie să fie limpezi, practic lipsite de particule în suspensie.

Controlul se face pe 25 fiole sau pe 10 flacoane care conţin pulberi pentru
preparatele injectabile dizolvate.

Controlul se face în faţa unui ecran pe jumătate alb pe jumătate negru, după
câteva răsturnări într-un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui tub de
neon sau a unui bec electric mat de 100 W.

Suspensiile injectabile după o agitare de 1-2 minute trebuie să fie omogene şi

fără reziduuri fixate pe fundul şi pe gâtul fiolei sau al flaconului. Pot prezenta un
uşor sediment redispersabil prin agitare şi trebuie să corespundă probei de pasaj.
Pentru verificarea suspensiilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire la
370C.

Emulsiile injectabile trebuie să aibă aspect omogen după agitare şi să nu prezinte

nici un semn de separare a fazelor.

Pulberile pentru suspensii sau soluţii injectabile trebuie să se disperseze uniform.

B. Culoarea – este dependentă de substanţa activă sau de sau solvent. O

eventuală colorare nu trebuie să fie mai intensă decât coloraţia etalonului de
culoare prevăzut în monografia respectivă.

C. pH-ul – apropiat pe cât posibil de neutralitate şi se verifică potenţiometric.

D. Controlul sterilităţii – se face conform F.R. X.

E. Controlul impurităţilor pirogene se face conform F.R. X şi este obligatoriu

pentru medicamentele injectabile administrate în cantităţi mai mari de 10-15 ml.

F. Uniformitatea volumului se verifică conform indicaţiilor F.R. X pe 10 fiole

utilizând o seringă potrivită pentru a determina volumul în ml.

Perfuziile (Infundabila)

Soluțiile perfuzabile sunt soluții apoase sau emulsii U/A, izotonice, sterile și
apirogene, care se administrează I.V. în volume de 1000mll sau mai mari cu
ajutorul unui dispozitiv de perfuzare.

Formulare

Pentru perfuzii trebuie respectate aceleași exigențe privind componentele

(substanțe active și auxiliare) ca și la soluțiile injectabile, condițiile de calitate sunt
cele impuse de FR X cât și alte norme în vigoare.