Sunteți pe pagina 1din 3

GASTRITELE

Gastritele reprezintă un grup de afecţiuni gastrice acute sau cronice,


caracterizate prin leziuni inflamatorii ale mucoasei gastrice induse de multipli
factori etiologici şi patogenici care pot fi din punct de vedere clinic asimptomatice
sau simptomatice.
Clasificarea clinică (adoptată la Congresul Mondial de Gastroenterologie,
Sidney, 1990).
 Gastritele acute (GA) sunt leziuni inflamatorii acute ale mucoasei gastrice
care în funcţie de intensitatea agentului etiologic pot cuprinde în profunzime
celelalte pături din structura gastrică. Evoluţia GA se face spre vindecare sau
spre cronizare.
 Gastritele cronice sunt inflamaţii ale stomacului cu evoluţie de lungă durată
prin extinderea procesului inflamator în suprafaţă şi profunzime, cu
distrugerea epiteliului glandular (gastrita atrofică) sau unor componente ale
peretelui gastric (atrofia gastrică).
 Gastritele specifice sunt forme speciale de gastrite în care leziunile
histopatologice sunt specifice (granulomatoasă, limfocitară, eozinofilică).

Clasificarea endoscopică
- Gastrita eritematos exudativă
- Gastrita maculo-erozivă
- Gastrita papulo-erozivă
- Gastrita atrofică
- Gastrita hipertrofică
- Gastrita hemoragică
- Gastrita de reflux.

Etiologie
- Agenţii infecţioşi:
 Bacterii: Helicobacter pylori (HP) – cea nai frecventă cauză;
Streptococ α-hemolitic, stafilococ, clostridium welchii; Proteus;
E.coli; Bacilul Koch; Treponema pallidum.
 Virusuri: Citomegalovirus şi herpes virus.
 Fungi: Candida, Histoplasma capsulatum, Criptococcus.
 Paraziţi şi nematode: Strongiloide, Toxoplasma, Critosporidium,
Leishmania etc.
- Cauze autoimune: gastrita atrofică cu anemia Biermer.
- Agenţii medicamentoşi: antiinflamatoriile nesteroidine, corticosteroidele.
- Agenţii fizico-chimici cu potenţial eroziv (alcool, produse picante etc.).
- Dereglări motorii (în caz de stres şi patologii ale organelor adiacente)
manifestate prin reflux duodenal-gastric.
- Stresul (hipovolemic sau hipoxic).
- Hipertensiunea portală etc.

Factorii de risc
- alimentarea haotică şi iraţională;
- vârsta peste 60 ani;
- fumatul;
- consumul necontrolat de medicamente, alcool, agenţi chimici;
- factorii profesionali nocivi;
- dereglările motorii ale tubului digestiv superior;
- hipovolemie;
- hipoxie (în stările de şoc, combustii);
- insuficienţa renală.

Etiopatogenie. Factorii etiologici variaţi acţionează direct asupra mucoasei


gastrice sau indirect, prin scăderea nivelului prostaglandinelor, sau prin ischemia
mucosală. Cele mai frecvente cauze de gastrită acută sunt medicamentele (acidul
acetilsalicilic şi alte AINS), alcoolul, situaţiile de stres şi foarte rar de agenţii
patogeni.
Tabloul clinic. Manifestările clinice sunt variate în dependenţă de factorul
etiologic şi sunt reprezentate, în majoritatea cazurilor de sindrom dispeptic
(discomfort abdominal, senzaţie de plenititudine postprandială, senzaţie de greaţă,
vărsături, balonări abdominale, eructaţii, saţietate precoce, pirozis, regurgitaţii) şi
de durere epigastrică acută (uneori severă); pacienţi sunt afebrili.
- Hemoragiile digestive în gastrita hemoragică şi erozivă;
- Sindrom anemic (anemie megaloblastică) digestiv şi neurologic în gastrita
atrofica autoimună.

Gastritele cronice
Gastritele cronice reunesc un grup de afecţiuni simptomatice sau
asimptomatice caracterizate prin prezenţa infiltratului cronic mucosal şi criteriile
endoscopice variate.
Gastrita cronică HP – pozitivă
Reprezintă peste 90% din totalitatea gastritelor cronice.
Etiopatogenie. Helicobacter pylori (HP) este un bacil specific uman,
gramnegativ, spiralat, flagelat la unul din capete microaerofolic şi puternic
producător de urează, distribuit parcelar în mucoasa gastrică.
Tablou clinic. Gastrita cronică HP nu produce manifestări clinice
caracteristice. Simptomatologia de tip dispepsie non-ulceroasă se asociază în
proporţie substanţială cu gastrita cronică HP-pozitivă, însă tratamentul de eradicare
nu abandonează substanţial simptimatologia.
Tratament.
Măsuri generale
- Respectarea unui regim corect de viaţă, lucru şi odihnă;
- Alimentarea (regulată) fracţionată (de 4-5 ori/zi la ore fixe);
- Evitarea abuzului de condimente, grăsimi, bucate fierbinţi sau reci, picante
şi preparate la gratar, băuturi alcoolice.
- Excluderea alimentării în condiţii nesatisfăcătoare – vibraţii, zgomot,
condiţii nocive.
- Evitarea suprasolicitării fizice, dar şi a repausului postprandial.
- Sistarea utilizării AINS sau misoprostolului.
- În caz de vărsături şi deshitratare – administrarea fluidelor.
Dieta
- Regim alimentar normocaloric, funcţional echilibrat, vitaminizat şi
fracţionat.
- Se exclud produsele sucogene, iritante, picante, greu digerabile, băuturile
alcoolice.
- Se limitează consumul de lapte gras şi smântână, ceaiul şi cafeaua
concentrate, pâinea proaspătă, precum şi sarea de bucătărie.

Educaţia pacientului
- Informarea pacientului despre caracterul bolii, evitarea factorilor care pot
provoca acutizarea gastritei cronice.
- Controlul regimului alimentar.
- Evitarea factorilor nocivi.

Măsuri de prevenire a exacerbărilor


- Excluderea factorilor de risc (alcool, tabacism, medicamente, cafeaua).
- Alimentarea raţională.
- Respectarea tratamentului antirecidivant.
- Pacienţii predispuşi la hipovolemie şi hipoxie (activitate fizică intensă sau în
medii cu temperaturi elevate) trebuie să urmeze tratamente antirecidivante
frecvente (sezoniere).
Tratament medicamentos. Terapia anti-HP trebuie să fie simplă, bine
tolerată şi cu o rată de eradicare de peste 80%. Sunt câteva niveluri de tratament.
Este recomandat tratamentul de eradicare prin triplă terapie cu durata de 7 zile,
utilizându-se inhibitor de pompă de protoniu (sau un H2 – blocator) asociat cu două
preparate antimicrobiene din următoarele: Claritromicină, Nitroimidazol
(Metronidazol sau Tinidazol) şi Amoxicilină (vezi tabelul...). În caz de ineficenţă
triplu, terapii se trece la cvadrupla terapie, constând în inhibitor de pormpă de
proton plus schema clasică (preparate de bismut, Tetraciclină şi Metronidazol
(tabelul...).