I.PREPARATE INJECTABILE. INIECTABILIA (F.R.

X)
1. Definiţie
Preparatele injectabile sunt soluţii, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care
se dizolvă sau se suspendă într-un solvent steril înainte de folosire; sunt repartizate
în fiole sau flacoane şi sunt administrate prin injectare. În grupa medicamentelor
injectabile intră şi comprimatele pentru soluţii injectabile condiţionate steril în
flacoane şi se utilizează dizolvate sau sub formă de comprimate
implant.Medicamentele injectabile fac parte din grupa medicamentelor parenterale.
Obs. Substantele  pirogene sunt produsi de secretie a microorganismelor sau componente
ale peretelui celular al bacteriilor gram negativ ( endotoxine  ) 

Sterilizarea = reprezinta totalitatea metodelor fizico-chimice de distrugere a tuturor germenilor,

patogeni sau saprofiti. Reprezintă forma cea mai completa de dezinfectie, capabila sa distruga
germenii chiar si în forma lor sporulata. Dezinfectia – reprezinta totalitatea mijloacelor fizico-
chimice, biologice si farmacologice ce determina indepartarea, inactivarea, distrugerea
germenilor patogeni din mediu

2.Avantaje
Preparatele injectabile au următoarele avantaje:
- efect rapid (calea i.v.);
- posibilitatea obţinerii formelor cu activitate prelungită (calea i.m.);
- evitarea efectelor adverse pe tractul digestiv;
- dozaj exact;
- evitarea inactivării unor substanţe de către sucul digestiv (penicilina G);
- administrarea unor substanţe medicamentoase care nu sunt absorbite în
intestin(vitamina B12);
- posibilitatea administrării medicamentelor pe pacienţi în stare de inconştienţă sau
când pe tractul digestiv nu este posibil (vomă, diaree).
3. Dezavantaje
Preparatele injectabile prezintă şi unele dezavantaje:
- mod de administrare traumatizant;
- administrarea necesită personal calificat;
- administrarea presupune costuri suplimentare datorită recipientelor, proceselor
tehnologice, sterilizare etc.;
- intoleranţă locală.
4. Clasificare. Medicamentele injectabile se clasifică după mai multe criterii.
A.După locul administrării:
- intradermic (i.d.) mai ales în scop diagnostic;
- subcutanat (s.c.) se administrează soluţii şi suspensii izotonice, izohidrice care
sunt preluate de sistemul limfatic şi apoi ajung în torentul sanguin;
1
- intramuscular (i.m.) se pot administra soluţii, suspensii apoase şi uleioase;
preparate vâscoase apoase;
- intravenos (i.v.) se pot administra numai soluţii şi emulsii U/A. Pe această cale se
obţine cel mai rapid efect;
- intracardiac;
- intraocular;
- intrarahidian;
- intraarticular;
- intraarterial.
B. După gradul de dispersie:
- soluţii;
- suspensii;
- pulberi;
- comprimate.
C. După durata de acţiune:
- cu efect rapid;
- cu acţiune prelungită.
D. După modul de condiţionare:
- unidoză;
- multidoză.
E. După natura vehiculului:
- soluţii apoase;
- soluţii uleioase;
- cu vehicul vâscos;
- amestec de solvenţi (cosolvenţi).

5.Formularea preparatelor injectabile

Pentru obţinerea preparatelor injectabile este nevoie (în afară de condiţii speciale de
preparare care să asigure sterilitatea), de substanţe active, respectiv auxiliare de
calitate deosebită care să se presteze la administrări parenterale.
În mod succint se vor prezenta condiţiile de calitate ale substanţelor active şi a
auxiliarilor utilizaţi.
A. Substanţele medicamentoase. Substanţele medicamentoase fiind introduse
direct sub diferite forme în circulaţia generală trebuie să fie foarte pure fizico-
chimic şi microbiologic. Pentru unele substanţe se utilizează sorturi speciale cum
este cazul glucozei, cu menţiunea „pro injectione”. Unele impurităţi chimice
nesemnificative pentru administrarea perorală pot crea
probleme mai ales în timpul sterilizării prin apariţia de precipitate sau coloranţi. De
asemenea trebuie folosite pulberi exact dozate mai ales la cele care conţin apă de
2
cristalizare (sulfat de magneziu).
B. Solvenţii. Pentru prepararea medicamentelor injectabile se folosesc următorii
solvenţi:
B1. Apa distilată pentru preparatele injectabile (Aqua destillata ad iniectabilia F.R.
X) Apa distilată utilizată pentru preparatele injectabile trebuie să corespundă
exigenţelor prevăzute de această monografie în F.R. X şi anume: să fie sterilă,
lipsită de impurităţile menţionate şi să nu conţină pirogene. Pentru obţinerea apei
distilate utilizate la preparatele injectabile este foarte important ca distilarea să se
facă cu aparatură de distilat corespunzătoare,în boxe sterile iar colectarea ei să se
facă în vase foarte curate încât să se prevină orice contaminare. Chiar respectând
aceste condiţii apa distilată poate fi utilizată un timp limitat. În timpul distilării
formele vegetative a microorganismelor sunt distruse nu însă şi sporii care în timp
trec în formă vegetativă, se înmulţesc şi produc substanţe pirogene. Ţinând cont de
aceste probleme Farmacopeea precizează că pentru soluţii parenterale să se
utilizeze „apă proaspăt preparată” (adică apa utilizată în aproximativ 4 ore de la
colectare).
Substanţele pirogene sunt produşi de secreţie a microorganismelor sau componente
ale peretelui celular al bacteriilor gram negative (endotoxine).
Denumirea de pirogene vine din limba greacă de la cuvintele „piros” = foc şi
„genao” = a genera.
B2. Ulei de floarea soarelui neutralizat (Helianthi oleum neutralisatum F.R. X)
Este uleiul cu un indice de aciditate cel mult 0,2. Farmacopeea precizează că pentru
prepararea soluţiilor injectabile şi a picăturilor pentru ochi se utilizează această
variantă de ulei sterilizat cu aer cald timp de 3 ore la 1400C Conservarea acestui
solvent se face în recipiente de capacitate mică, închise etanş şi ferite de lumină.
B3. Solvenţi miscibili în apă:
- Alcoolul – poate fi utilizat pentru anumite soluţii injectabile ca şi cosolvent în
concentraţii de aproximativ 10%. Peste concentraţia de 10% injecţiile sunt
dureroase dar se pot administra în anumite situaţii şi până la concentraţie de 30%;
- Glicerina este utilizată în concentraţie de până la 10% şi cu scopul stabilizării
unor substanţe medicamentoase, pentru a întârzia hidroliza acestora.
- Propilenglicolul – utilizat până la concentraţia de 60% pentru dizolvarea
substanţelor medicamentoase greu solubile în apă sau care se descompun în apă.
Injecţia de fenobarbital este preparată cu amestec de propilenglicol + apă;
C. Alţi auxiliari
Conform F.R. X pentru prepararea medicamentelor injectabile se mai pot utiliza
următoarele substanţe auxiliare:
- Solubilizanţi (Tween-uri, propilenglicol, alcool, glicerină etc.);
- Agenţi de suspensie (gelatină, metilceluloză, carboximetilceluloză etc.);
3
- Agenţi de emulsionare (Tween-uri, polietileniglicoli etc.);
- Antioxidanţi (acid ascorbic, vitamia E etc.);
- Conservanţi antimicrobieni.
F.R. X prevede ca la prepararea soluţiilor injectabile care nu se pot steriliza să fie
utilizată metoda de preparare aseptică şi de asemenea pot conţine un conservant
antimicrobian potrivit.
Nu se admite adăugarea de conservanţi antimicrobieni în cazul preparatelor
injectabile condiţionate în volume mai mari de 10 ml indiferent de calea de
administrare. De asemenea, F.R.X nu admite utilizarea conservanţilor la soluţiile
apoase injectabile care sunt administrate:
intracardiac, intraocular, intrarahidian, intracisternal şi peridural.
Conservanţii utilizaţi pentru această formă sunt: nipagin, nipasol, fenol, alcool
benzilic etc.
6. Prepararea medicamentelor injectabile
Pentru prepararea medicamentelor injectabile sunt necesare următoarele etape:
- amenajarea spaţiului de lucru;
- sterilizarea spaţiului de lucru;
- pregătirea recipientelor;
- prepararea propriu-zisă a soluţiilor, suspensiilor şi emulsiilor injectabile;
- înfiolarea medicamentelor injectabile;
- închiderea recipientelor;
- sterilizarea;
- signarea fiolelor şi ambalarea lor în cutii de carton

7.Obţinerea preparatelor injectabile

F.R. X prevede prelucrarea substanţelor active medicamentoase administrate
injectabile sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii. Substanţele active se
cântăresc după care se dizolvă sau se dispersează într-o porţiune din solvent sau
amestecul de solvenţi prevăzuţi, completânduse cu restul de solvent la volumul
specificat (m/v). Ca recipient pentru prepararea soluţiilor se
utilizează baloane cotate sau diferite alte recipiente în funcţie de cantitatea
prevăzută.
D1. Prepararea soluţiilor injectabile
La prepararea soluţiilor injectabile se vor realiza în afară de dizolvarea substanţei
active în solvent şi următoarele operaţii: izotonizarea soluţiilor injectabile, aducerea
la un pH convenabil,filtrarea soluţiilor şi verificarea modului în care s-a realizat
filtrarea.
c. După dizolvarea substanţei active şi a auxiliarului urmează: filtrarea care se
realizează utilizând diferite materiale filtrante (hârtie de filtru, vată, filtre poroase,
4
membrane filtrante) astfel încât să rezulte soluţii limpezi lipsite de particule în
suspensie apoi se înfiolează sau se ambalează în recipiente.
d. Verificarea soluţiilor injectabile filtrate se realizează examinând soluţia
injectabilă după câteva răsturnări a recipientelor în faţa unui ecran 50/50 cm
jumătate alb, jumătate negru într-un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui
tub de neon sau a unui bec electric mat de 100 W.
D2. Prepararea suspensiilor injectabile
Suspensiile injectabile apoase sau uleioase se prepară din substanţe active aduse la
gradul de fineţe prevăzut în monografia respectivă cu sau fără agenţi de suspensie.
Un factor de importanţă majoră la prepararea suspensiilor injectabile este mărimea
particulelor. F.R. X prevede ca mărimea particulelor în suspensiile injectabile
trebuie să corespundă „probei de pasaj”, proba realizată prin trecerea suspensiei
prin acul de seringă nr. 16.
Particulele trebuie să aibă diametrul de cel mult 50 mm.
Cei mai utilizaţi agenţi de suspensie sunt soluţiile coloidale de carboximetilceluloza
sodică, metilceluloza pentru soluţii apoase iar pentru soluţiile uleioase stearatul de
aluminiu.
Ca vehicul cel mai frecvent utilizat este serul fiziologic (soluţie de clorură de sodiu
9‰).
Suspensiile se prepară numai aseptic.
D3. Prepararea emulsiilor injectabile
Emulsiile injectabile administrate i.v. (emulsii U/A) sunt forme sterile sub formă de
dispersii eterogene ( o fază lipofilă şi una hidrofilă şi un emulgator).
Ca fază lipofilă se utilizează uleiurile prezentate ca solvenţi pentru preparate
parenterale.
Faza hidrofilă = faza apoasă.
Emulgatorii utilizaţi pot fi: Tween, gelatină etc.).
La prepararea emulsiilor injectabile un parametru de o importanţă deosebită este
mărimea particulelor fazei interne (faza lipofilă) care nu poate depăşi 5 mm
diametru (risc embolie).
Emulsiile se sterilizează prin autoclavare la 110-1200C timp de 15-30 minute şi
sunt condiţionate în recipiente siliconate care realizează o suprafaţă hidrofobă.
D4. Prepararea pulberilor de uz parenteral
Substanţele active împreună cu auxiliarii aduse la gradul de fineţe cerut se
divizează în recipiente. Recipientul trebuie să fie corespunzător ca volum astfel
încât să se poată dizolva substanţa respectivă în volumul de solvent prevăzut. În
acest mod se condiţionează: antibioticele, hormonii şi în general substanţele care se
descompun în prezenţa apei.
c. După dizolvarea substanţei active şi a auxiliarului urmează: filtrarea care se
5
realizează
utilizând diferite materiale filtrante (hârtie de filtru, vată, filtre poroase, membrane
filtrante) astfel
încât să rezulte soluţii limpezi lipsite de particule în suspensie apoi se înfiolează sau
se ambalează
în recipiente.
d. Verificarea soluţiilor injectabile filtrate se realizează examinând soluţia
injectabilă
după câteva răsturnări a recipientelor în faţa unui ecran 50/50 cm jumătate alb,
jumătate negru
într-un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui tub de neon sau a unui bec
electric mat de
100 W.
D2. Prepararea suspensiilor injectabile
Suspensiile injectabile apoase sau uleioase se prepară din substanţe active aduse la
gradul de fineţe prevăzut în monografia respectivă cu sau fără agenţi de suspensie.
Un factor de importanţă majoră la prepararea suspensiilor injectabile este mărimea
particulelor. F.R. X prevede ca mărimea particulelor în suspensiile injectabile
trebuie să
corespundă „probei de pasaj”, proba realizată prin trecerea suspensiei prin acul de
seringă nr. 16.
Particulele trebuie să aibă diametrul de cel mult 50 mm.
Cei mai utilizaţi agenţi de suspensie sunt soluţiile coloidale de carboximetilceluloza
sodică,
metilceluloza pentru soluţii apoase iar pentru soluţiile uleioase stearatul de
aluminiu.
Ca vehicul cel mai frecvent utilizat este serul fiziologic (soluţie de clorură de sodiu
9‰).
Suspensiile se prepară numai aseptic.
D3. Prepararea emulsiilor injectabile
Emulsiile injectabile administrate i.v. (emulsii U/A) sunt forme sterile sub formă de
dispersii
eterogene ( o fază lipofilă şi una hidrofilă şi un emulgator).
Ca fază lipofilă se utilizează uleiurile prezentate ca solvenţi pentru preparate
parenterale.
Faza hidrofilă = faza apoasă.
Emulgatorii utilizaţi pot fi: Tween, gelatină etc.).
La prepararea emulsiilor injectabile un parametru de o importanţă deosebită este
mărimea
6
particulelor fazei interne (faza lipofilă) care nu poate depăşi 5 mm diametru (risc
embolie).
Emulsiile se sterilizează prin autoclavare la 110-1200C timp de 15-30 minute şi
sunt
condiţionate în recipiente siliconate care realizează o suprafaţă hidrofobă.
D4. Prepararea pulberilor de uz parenteral
Substanţele active împreună cu auxiliarii aduse la gradul de fineţe cerut se
divizează în
recipiente. Recipientul trebuie să fie corespunzător ca volum astfel încât să se poată
dizolva
substanţa respectivă în volumul de solvent prevăzut.
În acest mod se condiţionează: antibioticele, hormonii şi în general substanţele care
se
descompun în prezenţa apei.
E. Înfiolarea preparatelor injectabile
Preparatele injectabile sunt distribuite imediat în fiole, umplerea lor făcându-se cu
seringi
automate care au posibilitatea de a doza cantitatea de produs. În industrie se
utilizează maşini
automate de capacitate mare.
F. Închiderea recipientelor
După umplere, recipientele sunt închise într-un spaţiu aseptic. Închiderea se poate
rezolva
prin:
- încălzire la incandescenţă a fiolei în jurul capilarului, şi apoi prin uşoară rotire se
închide
vârful fiolei;
- prin aplicarea la vârful fiolei a unei picături de sticlă topită care închide orificiul.
G. Sterilizarea
Sterilizarea preparatelor injectabile prin autoclavare este eficientă în privinţa
formelor
vegetative nu însă şi pentru pirogene. Pentru depirogenare este necesară încălzirea
la 180-2000C
timp de 60 de minute. Depirogenarea (îndepărtarea pirogenelor) se poate realiza
astfel:
- prin utilizarea filtrelor Seitz cu diametrul porilor inferior moleculelor substanţelor
pirogene.
Inconvenientul este saturarea reţelei filtrante rapid şi evident, eşecul operaţiei;
- prin absorbţie cu cărbune activ. Dezavantajul, pe de o parte este absorbţia şi a
7
altor
substanţe, iar pe de altă parte cărbunele poate cataliza şi unele reacţii chimice;
- prin tratare cu oxidanţi (permanganat de potasiu, peroxid de hidrogen, hipocloriţi,
dar
aceste substanţe pot oxida şi unele substanţe active;
- prin utilizarea unor fermenţi care pot descompune substanţele pirogene.
H. Signatura fiolelor
Signatura este preferabil să se facă înainte de spălare, uscare şi sterilizarea fiolelor
pentru a se evita eventualele erori în ceea ce priveşte conţinutul fiolei.
Signatura se poate face şi după condiţionare prin aplicarea etichetelor de hârtie. Pe
eticheta fiolei sau flaconului tipizat sunt înscrise următoarele:
- denumirea produsului injectabil;
- cantitatea şi concentraţia;
- modul de administrare;
- producătorul;
- seria şi termenul de valabilitate.
În funcţie de modul de administrare se utilizează cerneală litografică de diferite
culori:
- pentru injectabile i.m.; subcutanate – culoare albastră;
- pentru injectabile i.v.; culoare verde;
- pentru injectabile uz veterinar – culoarea neagră.
Fiolele se ambalează în cutii compartimentate corespunzător, şi prevăzute cu
etichete.
4.1.4. Caractere şi control. Conservare
F.R. X prevede verificarea următorilor parametrii pentru preparatele injectabile:
A. Aspect
1.Soluţii injectabile trebuie să fie limpezi, practic lipsite de particule în
suspensie.Controlul se face pe 25 fiole sau pe 10 flacoane care conţin pulberi
pentru preparatele injectabile dizolvate.
Controlul se face în faţa unui ecran pe jumătate alb pe jumătate negru, după câteva
răsturnări într-un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui tub de neon sau a
unui bec electric mat de 100 W.
2. Suspensiile injectabile după o agitare de 1-2 minute trebuie să fie omogene şi
fără reziduuri fixate pe fundul şi pe gâtul fiolei sau al flaconului. Pot prezenta un
uşor sediment redispersabil prin agitare şi trebuie să corespundă probei de pasaj.
Pentru verificarea suspensiilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire la
370C.
3. Emulsiile injectabile trebuie să aibă aspect omogen după agitare şi să nu prezinte
nici un semn de separare a fazelor.
8
4. Pulberile pentru suspensii sau soluţii injectabile trebuie să se disperseze uniform.
B. Culoarea – este dependentă de substanţa activă sau de sau solvent. O eventuală
colorare nu trebuie să fie mai intensă decât coloraţia etalonului de culoare prevăzut
în monografia respectivă.
C. pH-ul – apropiat pe cât posibil de neutralitate şi se verifică potenţiometric.
D. Controlul sterilităţii – se face conform F.R. X.
E. Controlul impurităţilor pirogene se face conform F.R. X şi este obligatoriu
pentru medicamentele injectabile administrate în cantităţi mai mari de 10-15 ml.
F. Uniformitatea volumului se verifică conform indicaţiilor F.R. X pe 10 fiole
utilizând o seringă potrivită pentru a determina volumul ml.preparatelor
injectabile
Preparatele injectabile sunt distribuite imediat în fiole, umplerea lor făcându-se cu
seringi automate care au posibilitatea de a doza cantitatea de produs. În industrie se
utilizează maşini automate de capacitate mare.
F. Închiderea recipientelor
După umplere, recipientele sunt închise într-un spaţiu aseptic. Închiderea se poate
rezolva prin:
- încălzire la incandescenţă a fiolei în jurul capilarului, şi apoi prin uşoară rotire se
închide vârful fiolei;
- prin aplicarea la vârful fiolei a unei picături de sticlă topită care închide orificiul.
G. Sterilizarea
Sterilizarea preparatelor injectabile prin autoclavare este eficientă în privinţa
formelor vegetative nu însă şi pentru pirogene. Pentru depirogenare este necesară
încălzirea la 180-2000C timp de 60 de minute. Depirogenarea (îndepărtarea
pirogenelor) se poate realiza astfel:
- prin utilizarea filtrelor Seitz cu diametrul porilor inferior moleculelor substanţelor
pirogene.
Inconvenientul este saturarea reţelei filtrante rapid şi evident, eşecul operaţiei;
- prin absorbţie cu cărbune activ. Dezavantajul, pe de o parte este absorbţia şi a
altor substanţe, iar pe de altă parte cărbunele poate cataliza şi unele reacţii chimice;
- prin tratare cu oxidanţi (permanganat de potasiu, peroxid de hidrogen, hipocloriţi,
dar aceste substanţe pot oxida şi unele substanţe active;
- prin utilizarea unor fermenţi care pot descompune substanţele pirogene.
H. Signatura fiolelor
Signatura este preferabil să se facă înainte de spălare, uscare şi sterilizarea fiolelor
pentru a se evita eventualele erori în ceea ce priveşte conţinutul fiolei.
Signatura se poate face şi după condiţionare prin aplicarea etichetelor de hârtie. Pe
eticheta fiolei sau flaconului tipizat sunt înscrise următoarele:
- denumirea produsului injectabil;
9
- cantitatea şi concentraţia;
- modul de administrare;
- producătorul;
- seria şi termenul de valabilitate.
În funcţie de modul de administrare se utilizează cerneală litografică de diferite
culori:
- pentru injectabile i.m.; subcutanate – culoare albastră;
- pentru injectabile i.v.; culoare verde;
- pentru injectabile uz veterinar – culoarea neagră.
Fiolele se ambalează în cutii compartimentate corespunzător, şi prevăzute cu
etichete.
8. Caractere şi control. Conservare
F.R. X prevede verificarea următorilor parametrii pentru preparatele injectabile:
A. Aspect
A1. Soluţii injectabile trebuie să fie limpezi, practic lipsite de particule în
suspensie. Controlul se face pe 25 fiole sau pe 10 flacoane care conţin pulberi
pentru preparatele injectabile
dizolvate. Controlul se face în faţa unui ecran pe jumătate alb pe jumătate negru,
după câteva răsturnări într-un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui tub de
neon sau a unui bec electric mat de 100 W.
A2. Suspensiile injectabile după o agitare de 1-2 minute trebuie să fie omogene şi
fără reziduuri fixate pe fundul şi pe gâtul fiolei sau al flaconului. Pot prezenta un
uşor sediment redispersabil prin agitare şi trebuie să corespundă probei de pasaj.
Pentru verificarea suspensiilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire la
370C.
A3. Emulsiile injectabile trebuie să aibă aspect omogen după agitare şi să nu
prezinte nici un semn de separare a fazelor.
A4. Pulberile pentru suspensii sau soluţii injectabile trebuie să se disperseze
uniform.
B. Culoarea – este dependentă de substanţa activă sau de sau solvent. O eventuală
colorare nu trebuie să fie mai intensă decât coloraţia etalonului de culoare prevăzut
în monografia respectivă.
C. pH-ul – apropiat pe cât posibil de neutralitate şi se verifică potenţiometric.
D. Controlul sterilităţii – se face conform F.R. X.
E. Controlul impurităţilor pirogene se face conform F.R. X şi este obligatoriu
pentru medicamentele injectabile administrate în cantităţi mai mari de 10-15 ml.
F. Uniformitatea volumului se verifică conform indicaţiilor F.R. X pe 10 fiole
utilizând o seringă potrivită pentru a determina volumul în ml.

10
Soluţii injectabile oficinale în F.R. X
1. Iniectabile Acidi Ascorbici
Soluţie injectabilă de acid ascorbic
Soluţia injectabilă de acid ascorbic (100 mg/ml) este o soluţie sterilă şi apirogenă
de ascorbat de sodiu în apă pentru preparate injectabile din care a fost îndepărtat
oxigenul. Ascorbatul de sodiu se obţine din hidrogenocarbonat de sodiu şi acid
ascorbic.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: aport de vitamina C.
2. Iniectabile amitriptylini hydrochloridi
Soluţie injectabilă de clorhidrat de amitriptilină
Soluţia injectabilă de clorhidrat de amitriptilină (25 mg/ml) este o soluţie sterilă de
clorhidrat de amitriptilină dizolvată în apă pentru preparate injectabile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antidepresiv.
3. Iniectabile Clacii Chloridi
Soluţie injectabilă de clorură de calciu
Soluţia injectabilă de clorură de calciu (100 mg sau 200 mg/ml) este o soluţie
sterilă de clorură de calciu în apă pentru preparate injectabile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: aport de calciu.
4. Iniectabile Coffeini Et Natrii Benzoatis
Soluţie injectabilă de cafeină şi benzoat de sodiu
Soluţia injectabilă de cafeină şi benzoat de sodiu (250 mg/ml) este o soluţie sterilă
de cafeină şi benzoat de sodiu, dizolvate prin încălzire la aproximativ 700C, în apă
pentru preparate injectabile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: stimulant cortical (psihomotor).

11