Farmacist rezident-Farmacie generala anul I

Câmpean Diana-Ana

Referat tema 3: Incompatibilități la asocierea substanțelor medicamentoase în soluții apoase de

uz intern. Prescripții magistrale cu substanțe medicamentoase și adjuvanți noi. Incompatibilități
între substanțe medicamentoase cu noii adjuvanți în soluții pentru uz extern. Prescripții
magistrale cu substanțe medicamentoase și adjuvanți noi.

Incompatibilităţile medicamentoase reprezintă acele asocieri medicamentoase care sunt nedorite,

nefolositoare, chiar periculoase deoarece pot duce la anularea efectului terapeutic sau la apariţia unor
efecte adverse.
Pot avea loc

⮚ înaintea procesului de absorbţie (in vitro), fiind numite incompatibilităţi farmaceutice sau

⮚ după absorbţia în organism (in vivo), care se numesc incompatibilităţi farmacodinamice.

Incompatibilităţile farmaceutice au loc înaintea pătrunderii medicamentelor în organism. Pentru

soluţiile injectabile sau perfuzii pot surveni complexări, precipitări, oxidări sau reacţii fizico-chimice cu
apariţia inactivării.
Exemple: Aminofilina nu se amestecă cu nici un alt medicament în seringă, iar în perfuzie nu se
amestecă cu clorura de calciu, penicilina , noradrenalină, izoprenalină. Ampicilina nu se amestecă cu
alte medicamente. Atropina sulfat nu se amestecă cu bicarbonat de sodiu, noradrenalină. Bicarbonatul
de sodiu nu se amestecă cu săruri de calciu, atropină, adrenalină. Calciul gluconat nu se amestecă cu
bicarbonat şi tetracicline. Cloramfenicolul nu se amestecă cu tetraciclinele. Dopamina nu se amestecă
cu alte medicamente. Diazepamul nu se amestecă cu alte medicamente în seringă, nu se diluează.
Digoxinul nu se amestecă cu alte medicamente. Fierul injectabil nu se amestecă cu vitamina C.
Fitomenadiona (vitamina K1) nu se amestecă cu alte medicamente. Furosemidul nu se amestecă cu alte
medicamente. Gentamicina nu se amestecă cu alte medicamente. Heparina nu se amestecă cu
gentamicină, barbiturice, opioide. Hidrocortizonul hemisuccinat nu se amestecă cu insulină, opioide.
Insulina nu se amestecă cu aminofilină, heparină. Izoprenalina nu se amestecă cu aminofilină,
barbiturice, calciu, ser fiziologic. Kanamicina nu se amestecă cu alte antibiotice, barbiturice.
Lidocaina nu se amestecă cu bicarbonat de sodiu. Lincomicina nu se amestecă cu alte antibiotice.
MgSO4nu se amestecă cu aminofilina, bicarbonatul de sodiu. Metotrexatul nu se amestecă cu alte
medicamente. Noradrenalina nu se amestecă cu aminofilină, bicarbonat de sodiu, ser fziologic, Ringer
lactat. Nitroprusiatul de sodiu nu se amestecă cu alte medicamente. Oxacilina nu se amestecă cu alte
antibiotice, aminofilină, bicarbonat de sodiu. Oxitocina nu se amestecă cu aminofilină, bicarbonat de
sodiu şi vitamina C. Papaverina nu se amestecă cu substanţe acide (vitamina C, heparină).
Penicilina - potasică nu se amestecă cu aminofilină, vitaminele B, vitamina C, Ringer lactat.
Tetraciclinele nu se amestecă cu alte medicamente. Vitaminele B şi vitamina C nu se amestecă cu
aminofilină, antibiotice.
Incompatibilităţile farmacodinamice au loc in vivo.
De exemplu, nu se asociază antibiotice bactericide de tipul penicilinelor cu antibiotice bacteriostatice
de tipul tetraciclinelor sau al cloramfenicolului.

INTERACŢIUNILE MEDICAMENTOASE
Interacţiunile medicamentoase apar la asocierea a două sau mai multe medicamente administrate
concomitent. Medicamentele pot acţiona independent fără a se influenţa reciproc, sau mai frecvent, pot
determina interacţiuni care modifică efectul terapeutic în sensul intensificării sau al diminuării
lui.Există o serie de preparate farmaceutice care conţin mai multe medicamente în proporţie fixă. Dar,
uneori, asocierea poate creşte riscul reacţiilor adverse sau nu conduce la beneficii terapeutice reale.

Interacţiunile medicamentoase de ordin farmacocinetic

Acest tip de interacţiuni au loc în diferite etape ale farmacocineticii (absorbţie, distribuţie, metabolizare
şi eliminare), putand avea consecinţe importante asupra efectelor farmacologice şi a eficacităţii
terapeutice.
1. Interacţiuni în cursul procesului de absorbţie
a).Modificarea de pH a sucurilor gastric şi intestinal modifică ionizarea substanţelor şi poate influenţa
absorbţia medicamentelor. Astfel, un pH acid reduce absorbţia medicamentelor alcaline, iar un pH
alcalin scade absorbţia medicamentelor acide.
b) Combinarea în tubul digestiv poate diminua absorbţia unor substanţe. De exemplu, tetraciclinei în
combinaţie cu metale bivalente sau trivalente formează chelaţi sau complexe greu absorbabile.
Colestiramina, o răşină chelatoare poate lega digitoxina, hormonii tiroidieni, anticoagulantele orale,
scăzandu-le absorbţia. Sucralfatul,un pansament gastric scade absorbţia tetraciclinei şi ciprofloxacinei.
c) Sindroamele de malabsorbţie apărute ca urmare a administrării unor medicamente pot influenţa
negativ absorbţia altor substanţe. De exemplu, neomicina prin acest mecanism inhibă absorbţia fierului,
vitaminei B12 şi a acidului folic.
d) Intarzierea golirii stomacului poate scădea absorbţia. Astfel, parasimpatoliticele şi opioidele pot
întarzia absorbţia paracetamolului. Antiacidele întarzie absorbţia fenobarbitalului şi a izoniazidei.
e) Grăbirea golirii stomacului poate accelera absorbţia.Metoclopramidul favorizează absorbţia mai
rapidă a aspirinei şi paracetamolului.
f) Scăderea motilităţii intestinale prin parasimpatolitice, antihistaminice H1, antidepresive triciclice şi
neuroleptice fenotizinice favorizează absorbţia substanţelor mai puţin solubile, cum sunt
anticoagulantele orale.
g) Creşterea motilităţii intestinale prin laxative, metoclopramid şi neostigmină scade absorbţia
medicamentelor mai puţin solubile.
h) In cazul administrării medicamentelor pe cale injectabilă pot apare interacţiuni la nivelul absorbţiei.
Iată cateva exemple: vasodilatatoarele favorizează absorbţia medicamentelor injectate subcutanat sau
intramuscular, iar vasoconstrictoarele o întarzie (adrenalina încetineşte absorbţia anestezicelor
locale ,hialuronidaza favorizează difuziunea substanţelor injectate subcutanat şi le grăbeşte absorbţia;
asocierea benzilpenicilinei cu procaina determină formarea unui ester greu solubil care se absoarbe lent
de la locul injectării.

2. Interacţiuni la nivelul procesului de distribuţie

a) Modificarea fluxului sangvin hepatic poate avea consecinţe asupra biodisponibilităţii
medicamentelor metabolizate puternic de către ficat. De exemplu, propranololul scade fluxul hepatic cu
reducerea metabolizării lidocainei, procainamidei şi astfel creşterea concentraţiei lor
plasmatice.Izoprenalina creşte circulaţia hepatică şi scade concentraţia lidocainei în sange
b) Deplasarea de pe proteinele plasmatice se datorează concurenţei medicamentelor care se leagă intens
de acest sediu. Ca urmare a acestei interacţiuni, poate creşte eficacitatea medicamentului deplasat sau
chiar apariţia unor efecte toxice ale acestuia. De exemplu, aspirina în doze mari deplasează sulfamidele
antidiabetice cu apariţia hipoglicemiei, iar sulfamidele antibacteriene deplasează anticoagulantele orale
cu apariţia hemoragiilor.
c) Deplasarea de pe locurile de legare de la nivelul ţesuturilor poate determina creşterea concentraţiei
plasmaticea unor medicamente. De exemplu, verapamilul şi chinidina pot deplasa digoxina

3. Interacţiuni la nivelul procesului de metabolizare

a) Inhibiţia enzimatică este realizată de unele medicamente care inhibă mai ales enzimele microzomiale
oxidative hepatice, datorită competiţiei pentru locurile de legare ale substratului pentru enzimă.Ca
urmare cresc efectele farmacologice şi riscurile toxice, ceea ce impune ajustarea dozei. De exemplu,
cimetidina, enilbutazona, unele sulfamide, cloramfenicolul, ketoconazolul, disulfiramu lmicşorează
metabolizarea fenitoinei, anticoagulantelor orale, teofilinei, diazepamului şi medazepamului.
b) Inducţia enzimatică se realizează prin intervenţia unor medicamente cu proprietăţi inductoare asupra
enzimelor microzomiale care metabolizează xenobioticele, cu accelerarea metabolizării substanţelor cu
care se administrează concomitent şi astfel scăderea concentraţiei lor plasmatice şi reducerea efectelor
terapeutice. Au efect inductor enzimatic fenobarbitalul, glutetimida, fenitoina, carbamazepina,
rifampicina, griseofulvina. De exemplu, fenobarbitalul creşte metabolizarea anticoagulantelor orale,
antidepresivelor triciclice, propranololului, blocanţilor canalelor calciului, glucocorticoizilor.
Rifampicina creşte metabolizarea anticoagulantelor orale, chinidinei, estrogenilor, tolbutamidei,
teofilinei, beta-blocanţilor.

4. Interacţiuni la nivelul procesului de eliminare

a) Diureticele cresc eliminarea medicamentelor prin modificarea reabsorbţiei tubulare, iar forţarea
diurezei esteo metodă de tratament în cursul intoxicaţiilor acute medicamentoase.
b) Modificarea pH-ului urinar influenţează reabsorbţia tubulară a medicamentelor. Astfel, alcalinizarea
urinii creşte eliminarea substanţelor acide, iar acidifierea urinii creşte eliminarea substanţelor alcaline.
c) Competiţia pentru transportorii activi (carrier) poate reduce eliminarea unor medicamente. De
exemplu, asocierea dintre probenecid şi penicilina - este utilă în practica terapeutică, deoarece acesta
inhibă procesul de eliminare la nivelul secreţiei tubulare a antibioticului şi-i prelungeşte prezenţa în
organism.

Interacţiunile medicamentoase de ordin farmacodinamic

In cazul în care în urma asocierii a două sau mai multe medicamente au loc interacţiuni la nivelul
biofazei este vorba de interacţiuni de ordin farmacodinamic.Efectul asocierii poate fi de creştere a
eficacităţii terapeutice, cand se vorbeşte de un sinergism sau dimpotrivă se poate ajunge la o diminuare,
anulare sau chiar inversare a efectului, cand este vorba de antagonism.

1.Sinergismul
Constă în intensificarea unor efecte farmacodinamice ca urmare a asocierii a două sau mai multe
medicamente.
In funcţie de gradul de influenţare deosebim 2 tipuri de synergism:
a) Sinergismul aditiv (de sumare) apare atunci cand efectul asocierii este egal cu suma aritmetică a
efectelor parţiale. Se produce în urma asocierii medicamentelor cu efecte similare, cu mecanisme de
acţiune asemănătoare. De exemplu, apare între medicamentele analgezice antipiretice care intră în
compoziţia unor preparate de tip antinevralgic. Exemple: Fasconal,Codamin,etc. Avantajul acestui
fenomen este că permite reducerea dozei din fiecare ingredient şi astfel scăderea incidenţei efectelor
adverse.
b) Sinergismul supraaditiv (potenţializator) se realizează atunci cand efectul global al combinaţiei
depăşeşte cu mult suma efectelor parţiale sau asocierea determină intensificarea unor efecte care se
observă numai la unul din medicamentele asociate. De exemplu, la asocierea dintre clorpromazină şi
anestezice generale se observă intensificarea marcată a efectului narcotic, cu prelungirea duratei şi
profunzimii narcozei. Aceasta permite folosirea unor doze mai mici de anestezic general cu mai puţine
riscuri toxice.Importanţa sinergismului rezidă în posibilitatea utilizării de doze mai mici de
medicamente cu mai puţine riscuri de efecte adverse. Dar sinergismul poate apare şi între efectele
secundare, nedorite. De aceea nu se asociază niciodată medicamente care au efecte adverse similare (de
ex: aminoglicozide cu polimixine ,metotrexat cu cloramfenicol)

2. Antagonismul
Se produce cand o substanţă scade, anulează sau chiar inversează efectul unei alte substanţe cu care se
asociază. Există mai multe mecanisme de producere a antagonismului
a) fizico-chimic : care se realizează prin reacţii fizice sau chimice. De ex. neutralizarea unui acid
cu o bază,folosirea substanţelor chelatoare (EDTA, dimercaptopropanol) care leagă metale grele;
împiedicarea absorbţiei toxicelor prin folosirea de substanţe adsorbante (cărbunele medicinal).
b) fiziologic : se produce între două medicamente care acţionează pe aceleaşi structuri biologice,
dar cu mecanisme de acţiune contrare. De ex.administrarea concomitentă de parasimpatomimetice cu
simpatomimetice sau de central excitante cu central deprimante
c) farmacologic : se produce la nivelul receptorilor farmacologici.
După mecanism este de 2 feluri:
1.- competitiv - apare cand cele 2 substanţe administrate concomitent concurează pentru ocuparea
aceluiaşi sediu de legare de la nivelul receptorului farmacologic. Antagonismul competitiv este
reciproc complet deoarece cele 2 substanţe îşi pot anula reciproc efectele, reversibil şi specific. De ex.
antagonismul dintre acetilcolină (un parasimpatomimetic) şi atropină (un parasimpatolitic) sau dintre
morfină şi antagonistul de opioide naloxon.
2. - necompetitiv - apare cand medicamentele acţionează pe diferite puncte de legare ale aceluiaşi
receptor, fără a intra în competiţie sau acţionează într-o altă verigă, într-un alt moment al mecanismului
de acţiune sau acţionează pe receptori diferiţi. Antagonismul necompetitiv este ireversibil. De ex.
Antagonizarea efectului acetilcolinei cu papaverină, un antagonist funcţional al acesteia.Antagonismul
este important în tratamentul intoxicaţiilor acute medicamentoase prin folosirea de antidoturi, dar şi
pentru reducerea sau anularea efectelor adverse ale unor substanţe medicamentoase.

Majoritatea medicamentelor se eliberează pe bază de reţetă. Normele tehnice privind eliberarea

medicamentelor în farmaciile cu circuit deschis prevăd 2 categorii de produse farmaceutice prescrise de
medic: produse cu risc toxic care se eliberează pe bază de prescripţie care se reţine la farmacie şi
produse care se eliberează pe bază de reţetă care nu se reţine, valabilă 6 luni de la data emiterii. O
categorie specială este reprezentată de medicamentele stupefiante – substanţe toxice cu potenţial de
dependenţă majoră - care se eliberează pe bază de formulare cu timbru sec, în condiţii speciale
prevăzute de lege.
Un număr relativ mare de medicamente, aşa numitele OTC – over the counter drugsse eliberează la
cerere, fără prescripţie medicală. Aceste preparate presupun o automedicaţie a unor afecţiuni minore,
fără implicarea medicului şi cuprind analgezice antipiretice şi antiinflamatoare, vitamine, minerale,
antitusive, remedii gastrointestinale, etc.
Reţeta (ordonanţa medicală) este un act ştiinţific medical şi oficial eliberat de către medic. Reprezintă
ordinul scris al medicului către farmacist referitor la prepararea şi/sau eliberarea medicamentelor. Este
un mijloc de legătură între medic şi farmacist. Este şi un document medico-legal, care implică
responsabilitate juridică. Reprezintă şi un act de justificare şi contabilizare a medicamentelor (în cazul
regimurilor speciale). Forma reţetei - reţeta este un formular tipizat sau o hârtie de formă
dreptunghiulară cu dimensiunile 20x10 cm. Se completează citeţ cu pix, cerneală sau creion chimic,
fără corecturi sau ştersături. Stupefiantele se prescriu pe reţeta cu timbru sec. Două preparate scrise pe
aceeaşi reţetă se separă între ele prin dublul semn al înmulţirii #. Dacă prescripţia continuă pe verso
se scrie în partea dreaptă jos % VERTE! (“întoarce !”). În modul de redactare al reţetei trebuie să se
ţină cont de unele cerinţe de ordin psihologic - astfel aceasta trebuie scrisă în prezenţa bolnavului, ceea
ce demonstrează că prescripţia îi este destinată şi astfel va creşte încrederea lui în medic şi în
posibilităţile de vindecare. Trebuie scrisă fără ezitare, cu o oarecare repeziciune, demonstrând
bolnavului competenţa profesională a medicului. Ştersăturile, corecturile, petele de cerneală, constituie
greşeli din punct de vedere psihologic. Un obicei bun este acela de a reciti reţeta înainte de a o semna,
deoarece se pot strecura greşeli, mai ales dacă atenţia medicului a fost distrasă de persoanele din
cabinet. Reprezintă o greşeală majoră obiceiul de a compune reţete din timp care să poată fi aplicate în
diferite situaţii clinice. Scrierea reţetelor este dreptul şi obligaţia medicului, care nu pot fi delegate
personalului medical auxiliar. Nu este admisă încredinţarea unui cadru mediu a unei reţete parafate în
alb ce urmează să fie completată după nevoile acestuia. Nu este recomandabilă practica de a dicta reţeta
unui cadru mediu, doearece pot interveni erori, iar bolnavul interpretează aceasta ca o lipsă de atenţie a
medicului pentru persoana şi boala sa.
Conţinutul reţetei
PRESCRIPTIO – este prescripţia propriu-zisă. Ea poate cuprinde :
a) preparate magistrale
b) preparate oficinale
c) medicamente tipizate
În cazul preparatelor magistrale cuprinde enumerarea ingredientelor şi cantităţile.
Denumirea – substanţele se scriu una sub alta, cu iniţială majusculă, în ordinea:
- substanţa activă pr incipală
- substanţa (substanţele) adjuvantă
- substanţele cu rol corectiv
- substanţele stabilizatoare
- excipientul sau vehicolul (pentru formele lichide)
Pentru reţetele magistrale se trece denumirea oficinală din Farmacopee în limba latină, în cazul genitiv
partitiv. Preparatele oficinale se vor prescrie folosind numele din Farmacopee, în cazul genitiv partitiv,
iar în dreptul substanţei cantitatea. Medicamentele tipizate se pot prescrie pe reţeta medicală în 2
moduri:
- prin folosirea denumirii comerciale, atunci când medicul doreşte ca bolnavul să
primească produsul unei anumite firme.
- prin folosirea denumirii comune internaţionale (denumire generică) atunci când
acelaşi medicament este produs de mai multe firme farmaceutice, iar medicul nu are o
preferinţă pentru un anume preparat comercial. În această situaţie urmează ca farmacistul să elibereze
preparatul pe care îl are în stoc în acel moment sau care convine cel mai mult pacientului ca prezentare
şi preţ de cost. Dacă medicamentul este condiţionat în doze diferite la inscripţie, pe acelaşi rând cu
denumirea medicametului, se va indica şi cantitatea de substanţă activă din forma farmaceutică
recomandată. Dacă preparatul farmaceutic conţine un amestec de substanţe active cu un anumit nume
comercial, atunci este obligatoriu ca în reţetă să figureze cu acest nume.
Exemple de prescripţii:
a) prescrierea preparatelor magistrale
Vom prescrie o pulbere divizată pentru uz intern care are următoarele ingrediente, care au dozele
unitare menţionate mai jos:
Codeini phosphas DU – 20 mg
Coffeinum DU – 50 mg
Phenacetinum şi Aminophenasonum, ambele în DU – 250 mg
Rp
Codeini phosphatis 0,02 g
Coffeini 0,05 g
Phenacetini
Aminophenasoni aa 0,25 g
Amyli tritici ad 1,0 g
M.f. pulvis
D.tal.dos.Nr.XX in caps.amylac.
S. int. 3x1 caps. pe zi, după mese.

PASTA DE DINTI
Zaharina tablete No.V
Mentholeum gta 2,50
Natrii laurysulfas gta 6,00
Glycerolum gta 45,00
Calcii carbonas gta 90,00
Aetheroleum caryophylli gta I
Aetheroleum anisi agttae V
Aetheroleum menthae piperitae gta 0,80
M.f.ung
D.S. extern,spalarea dintilor de 2x/zi
Mod de preparare : Tabletele de zaharina,mentolul si laurisulfatul de sodium se cantaresc intr-un mojar,
se pulverizeaza ,se omogenizeaza amestecul de pulbere, se tritureaza cu cantitatea necesara de
glicerina, apoi se adauga treptat in portiuni mici carbonatul de calciu (VII) urmat de uleiurile
volatile ,se amesteca bine preparatul.Se lasa in repaus o zi,se omogenizeaza.
Efect terapeutic si intrebuintare:
-efect dezinfectant, antibacterian, recomandat pentru ingiena zilnica a dintiilor
Conservare: Recipient adecvat pentru paste de dinti
COLIR CU PILOCARPINA
Rp / Clorhidrat de pilocarpina 0,1g
Apa distilata q.s. ad. 10 ml
D.S. ext. instilatii in sacul conjunctival 1pic x 3-4/zi
COLIR CU ATROPINE
Rp/ Atropina 0,1g
Apa distilata q.s. ad. 10 ml
D.S. ext. instilatii in sacul conjunctival 1pic x 3-4/zi la nevoie

EFEDRINA SOLUTIE
Rp / Efedrina solutie 1% 10 ml
D.S.extern, instilatii in fosele nazale 3pic x 2/zi

Adjuvanţi şi aditivi
Pentru a obţine soluţii de calitate şi cu efecte terapeutice superioare se utilizează şi alţi auxiliari cu
diferite roluri:
- agenţi pentru mărirea solubilităţii;
- agenţi de vâscozitate;
- corectări de pH
- stabilizanţi;
- aromatizanţi;
- edulcoranţi;
- coloranţi etc.

Pilulele (pilula, pilulae) – se obţin în farmacie, fiind preparate magistrale. Sunt formaţiuni solide,
sferice cu greutatea de 0,2-0,3 grame, ce conţin substanţe active înglobate în excipienţi potriviţi ca:
sirop, mucilagii, pulberi, glicerină, zahăr, etc. Cel mai folosit excipient este masa pilulară (Massa
pilulae) care conţine miere, glicerină, pulbere, zahăr. Pentru prescriere este necesar să cunoaştem doza
unitară, faptul că se foloseşte un singur excipient Massa pilulae care se adaugă quantum satis (q.s.),
numărul de doze care este mare (XXX-L-C), folosindu-se fie metoda dispensatoare, fie cea de divizare.
Să prescriem pilule conţinând: Extractum Belladonnae siccum D.U. 20 mg, Papaverini hydrochloridum
D.U. 40 mg şi Phenobarbitalum D.U. 30 mg.
- prin metoda dispensatoare :
Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,02 g
Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Phenobarbitali 0,03 g
Massae pilulae q.s.
M.f. pilulae
D.tal.dos.Nr. XXX
S.intern 3X1 pilule pe zi

- prin metoda de divizare :

Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,6 g
Papaverini hydrochloridi 1,2 g
Phenobarbitali 0,9 g
Massae pilulae q.s.
M.f. pilulae
Div. in dos. aeq. Nr. XXX
D.S.intern 3X1 pilule pe zi.

Prescrierea supozitoarelor magistrale – este necesar să cunoaştem dozele unitare ale substanţelor
active, numărul de doze care este mic (V-X-XV), excipientul este întotdeauna Butyrum cacao care se
adaugă q.s. (quantum satis), metodele de prescriere fiind cele cunoscute: metoda dispensatoare sau
metoda de divizare. Să prescriem prin ambele metode supozitoare cu Aminophenasonum D.U.=0,3 g,
Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05 g.
- prin metoda dispensatoare:
Rp/ Aminophenasoni 0,3 g
Phenobarbitali natrici 0,05 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp
D.tal.dos. Nr. VI in chartam cerata
S.intrarectal un supozitor seara

- prin metoda de divizare:

Rp/ Aminophenasoni 1,8 g
Phenobarbitali natrici 0,3 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp
Div in dos.aeq. Nr. VI
D. in chartam cerata
S.intrarectal un supozitor seara

Prescrierea supozitoarelor tipizate:

Rp/ Scobutil compus, sup. pentru adulţi
Scat.Orig.Nr. I
D.S. intrarectal, un supozitor în colică

Unguentul Mikulitz, cu efect antiseptic şi epitelizant pentru escare.

Conţine1% azotat de argint (Argenti nitras) şi 10% Balsamum Peruvianum (benzoatul de benzil).
Rp/ Argenti nitratis 1,0 g
Balsami Peruviani 10,0 g
Unguenti simplicis ad 100,0 g
M.f. ung.
D.S. extern, pe escare

Bibliografie:
1.Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, Editura Medicală, 2004
2. www.anm.ro
3.Formular Farmaceutic 2019-TG-Mures,Tipografia Tipomur-Drd.farm.spec.Kovacs Noemi-Piroska
4. Monea M, Cucuiet S, Bengea S – Curs de farmacologie, vol. I, Litografia U.M.F Tg.
Mureş, 2001
5. Feszt G (editor) – Îndrumător de lucrări practice de farmacologie, Litografia U.M.F Tg.
Mureş, 1988