Dezvoltarea farmaceutică

a preparatelor orale cu
eliberare modificată

Disciplina Tehnologie farmaceutică

1
În general,

 toate preparatele cu eliberare

modificată pot să controleze viteza
şi locul de eliberare a substanţei
medicamentoase şi timpul de
trecere prin organism.

2
1. Alegerea formei farmaceutice
 Proprietăţile fizico-chimice ale SM
 Profilul de eliberare dorit
 Modul în care condiţiile din tractul
intestinal influenţează structura şi
funcţionalitatea preparatului
 Timpului de rezidenţă în diferite
regiuni ale tractului, corelat cu
absorbţia SM

3
Produsele cu eliberare prelungită se
prezintă sub formă de:
 sisteme matriceale (monolitice)
- matriţe hidrofile;
- matriţe inerte;
- matriţe lipidice;
 sisteme tip rezervor (cu cedare controlată de
membrană)
– unităţi individuale (comprimate şi capsule acoperite);
– unităţi multiple (pelete, granule, microcapsule).
 sisteme dirijate către un loc specific din tract
– sisteme osmotice (OROS);
– sisteme cu retenţie gastrică prelungită;
– sisteme bioadezive;
– sisteme cu eliberare colonică.

4
 Componentele unui preparat cu
eliberare modificată
 substanţa activă;
 agenţii care controlează eliberarea
– formatori de membrană;
– formatori de matriţă;
 agenţi de formare a reţelei canaliculare (în matriţe
lipidice);
 agenţi de solubilizare şi agenţi tensioactivi (pentru a
îmbunătăţi solubilitatea unor substanţe
medicamentoase);
 agenţi de amorsare a hidratării (în matriţe hidrofile);
 agenţi pentru modificarea pH-ului (substanţe tampon);
 agenţi pentru modificarea densităţii preparatelor (în
sisteme flotabile

5
Agenţii care controlează eliberarea
 formatori de matriţă sau de
membrană
 sunt polimeri inerţi sau hidrofili,
componente lipidice, substanţe
anorganice (de exemplu, fosfatul de
calciu dibazic).

6
 Cum controlează un polimer cedarea

 proprietăţile sale moleculare

(natura chimică a monomerului,
tipul şi gradul de substituţie),
 modul în care polimerul este
adăugat (în stare uscată sau sub
formă de soluţie)
 comportamentul său la diferite
temperaturi.

7
Exemple de polimeri:
 polimeri sunt complet inerţi
faţă de sucurile digestive:  Polimeri formatori de
etilceluloza, polimetacrilatul, hidrogeluri
acetatul şi clorura de - se îmbibă, transformându-se în
polivinil, hidrocarburile gel, în prezenţa sucurilor digestive.
sintetice.
 compuşi lipidici: alcooli - Cei mai reprezentativi sunt
graşi (cetilic, cetostearilic), derivaţii de celuloză (HPMC, HPC,
ceruri, uleiuri vegetale CMC Na), carbopolul, alginaţii,
hidrogenate, mono-, di- şi gelatina, gumele (guar, xanthan).
trigliceride.
 Polimerii care controlează
eliberarea prin degradare
hidrolitică necesită prezenţa
unui anumit pH sau a unor
enzime - polimeri acrilici
(Eudragit), acetoftalat de
celuloză, acetoftalat de
polivinil, ftalat de HPMC

8
 Compoziţia unei dispersii apoase
pentru acoperire enterică

Rol în
Cantitate
Componente formulare
%

Eudragit L 30D Formator de 53,3

(soluţie apoasă 30 %) film
Polietilenglicol 6000 Plastifiant 1,6
Talc Lubrifiant 1,6
Emulsie antispumantă 0,1
Apă 43,6

9
Compoziţia unei dispersii apoase pentru
un înveliş cu eliberare prelungită

Rol în
Cantitate
Componente formulare
%

Aquacoat Formator de 52,0

(dispersie apoasă de film
etilceluloză 30 %)
Trietilcitrat Plastifiant 4,4
Apă 43,6

10
 2. Alegerea tipului de eliberare a
substanţei medicamentoase
 este necesar ca mecanismul de eliberare să fie
bine definit, iar viteza de eliberare să poată fi
reglată prin intermediul unor procese fizico-
chimice cunoscute:
- difuziune;
- difuziune / bioeroziune;
- osmoză;
- schimb ionic;
- degradare hidrolitică, dependentă de
pH sau de enzime;
 Toate aceste procese preced sau succed
dizolvarea SM, etapă obligatorie pentru
absorbţia SM.

11
Trei modele de eliberare a SM
- eliberarea constantă;
- eliberarea diminuată (descrescătoare în timp);
- eliberarea bimodală;

12
 3. Alegerea procedeului de obţinere a
preparatelor cu eliberare modificată
 Prelungirea acţiunii unei SM din
diverse ff se poate realiza prin
mijloace fiziologice, chimice şi
galenice.
 mijloacele galenice (de formulare şi
tehnologice) sunt mai accesibile şi
frecvent utilizate

13
Exemple de metode galenice de
modificare a eliberării SM

 micşorarea vitezei cu care

substanţa este eliberată din ff

 încetinirea timpului de tranzit al

preparatului de-a lungul tractului
gastrointestinal

14
Micşorarea vitezei de eliberare a substanţei
active din preparatele farmaceutice
 modificarea dizolvării SM prin controlul
accesului fluidelor biologice către
aceasta (acoperirea cu învelişuri-barieră)
 controlul vitezei de difuziune a SM din
preparat, de obicei prin includerea
acesteia în sisteme matriceale
 transformarea SM într-un complex
chimic puţin solubil sau reţinerea pe
răşini schimbătoare de ioni, din care
eliberarea se face lent.
15
Încetinirea timpului de tranzit

 elaborarea de sisteme cu:

- dilatare şi expandare,
- comprimate sau capsule flotabile
- preparate bioadezive

16
Diferite abordări ale eliberării controlate în tractul digestiv

17
Procedeele de fabricaţie aplicate
 acoperirea (învelirea) unor microparticule (pelete,
microgranule, microsfere, cristale de substanţă
medicamentoasă) şi introducerea lor în capsule
gelatinoase tari, sau prelucrarea sub formă de
comprimate;
 microîncapsularea unor SM;
 acoperirea comprimatelor şi a capsulelor gelatinoase tari;
 încorporarea SM în masă (sisteme tip matriţă hidrofilă
sau matriţe inerte);
 formarea de complecşi greu solubili sau fixarea pe răşini
schimbătoare de ioni;
 încorporarea într-o pompă osmotică sau
 realizarea de sisteme ce pot staţiona la nivelul dorit.

18