Căile de administrare

ale medicamentelor
Aspecte farmacocinetice
Calea transmucozală –
mucoasa rectală
 Este folosită frecvent:
- pentru acţiune locală, mecanică sau topică
- pentru acţiune sistemică – în pediatrie sau în
cazul intoleranţei gastrice la medicamente.
 Caracteristici:
- puternic vascularizată de 3 grupe de vene
hemoroidale care pot duce SM în circuitul general,
evitându-se sau nu primul pasaj hepatic
 Ff administrate – supozitoare, preparate lichide,
semisolide, ST.
Calea transmucozală –
mucoasa vaginală

 Permite o permeabilitate pentru absorbţie mai

mică decât alte mucoase
 Este folosită strict pentru tratament local
 Ff administrate – preparate lichide,
semisolide, solide(ovule, cpr, cps
gelatinoase), aerosoli, ST.
Calea transmucozală –
mucoasa uretrală
 Este utilizată pentru administrarea
medicamentelor în cazuri particulare, pentru
efect strict local.
 Ff administrate – preparate lichide,
solide(bujiuri).
Calea transmucozală – mucoasa nazală

 Caracteristici:
- puternic vascularizată
- are o capacitate de mtb redusă – se administrează peptide,
calcitonina.
- adaos de promotori de absorbţie – deoxicolat de sodiu
- o frecventă utilizare → iritaţii, leziuni.
 Utilizare:
- tratament local în sfera nazală
- alternativă pt. tratament sistemic – absorbţia ho, xilina, metoprolol,
ergitamina, etc.
 Ff administrate – aerosoli, preparate lichide, semisolide, ST.

 O picătură nu acoperă suprafaţa mucoasei dar un exces 100 µl se

elimină prin înghiţire → avantaj pt aerosoli.
 Soluţii pt creşterea BD – produse bioadezive
Calea transmucozală –
mucoasa oftalmică
 Caracteristici:
- destinată absorbţiei SM prin cornee şi segmentul
anterior globului ocular – efect local
- nu este eficientă pt absorbţie sistemică
Observaţie: administrare orală → conc.oculară SM
prin traversare barierei sânge/ochi – acetazolamida.
- utilizare frecventă – iritare.
 Utilizare – pentru tratament local
 Ff administrate – preparate lichide, semisolide, ST,
etc.
 Calea transmucozală –
mucoasa oftalmică

Barierele succesive ale epiteliului – stroma şi

endoteliul – dificultăţi în absorbţia prin cornee.

SM - un grad de lipofilie ridicat pt traversarea epiteliului lipofil

- un grad de hidrofilie pt a strabate stroma hidrofilă.
- un coeficient de repartiţie lipide/apă intermediar
SM ionizabile - vor pătrunde prin epiteliu mai uşor în formă neionizată
- la nivelul stromei, dependent pKa – o parte va fi ionizată în echilibru
cu forma neionizată(care traversează endoteliul prin membrană).
Factorii care influenţează absorbţia
SM la nivel conjunctival

 cinetica SM în sacul conjunctival este influenţată de volumul

instilat - canti max.SM reţinută – 30 µl. Diferenţa îndepărtată prin
drenajul lacrimal.
 condiţiile de calitate colir – declanşează sau nu reflexul de
lacrimare.
 Coeficientul de repartiţie lipide/apă SM – mare
 Valoarea pH lacrimi 7-7,4 → pH colir < 6,6 şi > 9 – iritaţie oculară
 pH apropiat de neutralitate – toleranţă locală bună – efect
farmacologic superior (colirele se prepară la pH de stabilitate
SM).
 Vâscozitatea lacrimilor(proteine dizolvate) – η colir – nu
îmbunătăţeşte BD colirului – împiedică vederea.
 Alegerea tipului ff – influenţează cedarea şi absorbţia
SM(preparate lichide, semisolide, inserte-ST).
Calea pulmonară

 Ff administrare: aerosoli pt tratament local şi

sistemic(SM degradate digestiv sau nu au
absorbţie orală bună).
 Caracteristici:
- funcţia majoră - oxigenarea sângelui
- schimbul CO2 şi O2
- epiteliul alveolar şi endoteliul capilar –
permeabilitate mare pt apă, gaze, SM lipofile
 Absorbţia SM la nivel pulmonar

 Retenţia SM la nivel pulmonar

- depinde de canti aerosol administrat
- va da absorbţia SM şi efectul farmacologic
 Mărimea, forma şi densitatea particulelor SM –
relevante pentru efectul terapeutic.
 3 mecanisme de transport SM
- impact prin inerţia particulelor
- sedimentarea (forţa gravitaţională)
- difuzia – mişcare Browniană
Absorbţia SM la nivel pulmonar
 Dependentă de locul depunerii şi circulaţia sanguină din zonă
 Poate avea loc mtb SM datorită enzimelor
 SM lipofile se absorb prin difuzie pasivă în funcţie de
coef.repartiţie lipide/apă
 SM hidrofile se absorb prin difuzie prin porii apoşi ai membranei
 Max.conc.plasmatice după adm pulmonară se realizează după
30 – 60 min.
 Clase SM cu administrare pulmonară: bronhodilatatoare cu
acţiune scurtă (salbutamol, terbutalină, fenoterol) şi cu acţiune
lungă (salmeterol); steroizi de inhalare (beclometazona,
budesonida, fluticazona); bronhodilatatoare anticolinergice
(ipratropium, oxitropium).
Absorbţia prin piele (calea cutanată)

Pielea – cel mai extins organ, ~ 2m2

Caracteristici:

-Preparate cu acţiune locală sau sistemică

- Diferite zone terapeutice ţintă
-Formulări farm. cu proprietăţi diferite
-Aportul sanguin – derm
-Prezintă puţină umiditate la suprafaţă
-pH 4,2 – 5,6 (manta acidă – ac.lactic şi
AA carboxilici din secreţia sudorală şi
sebacee).
-Straturile inferioare al epidermului conţin
apă 70% → pH 7,1 – 7,3.
Tranferul SM prin piele
 Regiunile ţintă pt SM sunt:
- suprafaţa pielii
- stratul cornos
- epidermul viu
- porţiunea superioară a dermului
- glandele pielii
- organismul – ca sistem general.
 Efectele:
- de suprafaţă (protecţie, emolient, cheratolitice, tratament)
- la nivelul glandelor (antiperspirant, degrasant, depilator)
- sistemic
Transferul SM pin piele
 Absorbţia percutanată – SM străbate stratul cornos → conc.
terapeutice în stratul bazal germinativ şi epidermul viu, fără
conc.plasmatice semnificative
 Efectele sistemice
- SM cu permeabilitate mare prin stratul cornos
- încorporarea în ff care permit cedarea controlată (STT)
- SM cu efect farmacologic în conc. foarte mici
 Avantajele transportului transdermic:
- evitarea degradării SM
- complianţa pacienţilor la tratament
- efecte de durată (câteva zile)
- îndepărtarea uşoară după epuizarea de SM
Transferul SM pin piele
 Căile de absorbţie prin piele
- trasepidermică – difuzie pasivă (coef.difuzie, grd.lipofilie, solubilitatea SM)
- transfoliculară – pentru SM lipofile
 Coef.repartiţie lipide/apă – limitează transportul SM → determină mărimea coef.
transfer strat cornos/vehicul.
 STT conţin exces de conc.SM – gradient de conc. suficient de mare.
 Traversarea stratului cornos – prin celule hidrofile dar cheratinizate sau prin
canalele lipidice
 Hidratarea celulelor cheratinizate – permit transportul SM hidrofile, polare.
 Stratul cornos – depozit pt unele SM (corticosteroizi)
 Favorizarea transportului transcutanat:
- acceleratori de absorbţie (creşterea permeabilităţii stratului cornos) – DMSO,
decil-MSO, PG, Azona (azacicloalcan – 2 - ona)
- tensioactivii determină o hidratare (lauril sulfatul de sodiu)
 Preparatele ocluzive – ung.grase – împiedică tranrspiraţia – apa se acumulează
în stratul cornos – creşte hidratarea → creşte permeabilitatea atât pt SM polare
cât şi nepolare.