ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ GENERALĂ

Farmacocinetica - studiază modificările cantitative si

calitative, pe care le suferă în timp substanta
medicamentoasă, în funcţie de doză şi calea de
administrare în procesele de absorbţie,
metabolizare (biotransformare) şi eliminare. distribuţie,
(ADME)

22
 ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ GENERALĂ

I.ABSORBŢIA: pătrunderea medicamentului de la locul de administrare

în circulaţia sangvină.
-depinde de:
A)factori esenţiali care caracterizează medicamentul:

Liposolubilitate

Grad de ionizare

Legare de proteine

B)Factori legati de organism


Calea de administrare;

Mărimea suprafeţei de contact cu medicamentul;

Circulaţia sangvină locală;

Funcţia fiziologică a suprafeţei de contact;

Modificări patologice (inflamaţie, leziuni);

Timpul de contact cu membranele absorbante.

23
 ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ GENERALĂ

Căile de administrare a M: naturale şi artificiale.

a)CĂILE NATURALE:
 digestivă;
 pulmonară;
 mucoasele;
 tegumentele.

24
1.CALEA DIGESTIVĂ (ENTERALĂ) sau per os (per=pe, oris=
gură) adică prin înghiţire - cel mai frecvent folosită, comodă, avantaj
autoadministrare.
În stomac e infl. de pH-ul sucului gastric şi de prezenţa alimentelor.

-pH acid al sucului gastric --------- absorbţia sărurilor de fier.

-M cu caracter acid (ASA, FB) se pot absorbi la acest nivel.Bazele
slabe (alcaloizii) - nu se absorb.
-optim – admin. M pe nemâncate (à jeun). Dat. ef. iritant se admin. postprandial,
sau se folosesc forme enterosolubile.
-absorbţia unor M poate fi redusă sau chiar împiedicată de unele alimente: de ex.
tetraciclină + preparate lactate ------ formarea de chelaţi insolubili.

25
-organul specializat pt. absorbţie - intestinul subţire, dat. circulaţiei abundente,
S mari (cca 100 mp), vilozităţilor intestinale şi a proceselor de transport activ.
Se absorb substanţele medicamentoase liposolubile şi cele neionizate (atât
cu caracter slab acid, cât şi slab bazic).
De la nivelul IS, M ajung prin vena portă în ficat......un proces de metabolizare
parţială - “efectul primului pasaj hepatic” sau metabolizare presistemică.

26
2.CALEA PULMONARĂ – admin. medicam. prin inhalaţie. (S mare, vascularizaţie
bogată). Se poate folosi pentru efecte locale (antiastmatice, mucolitice) sau
pentru efecte sistemice (anestezice generale - gaze, lichide volatile). Molecule
mici (1-5 microni), liposolubile.

27
3. MUCOASELE pt. efecte sistemice şi locale.
– Mucoasa bucală - f. bine vascularizată, permite absorbţia subst. LS la nivel
sublingual, care ajung direct în VCS cu ocolirea ficatului, cu o viteză mare, efect
rapid. Nitroglicerina se absoarbe în cca 3'. Se admin. astfel şi hormoni dar şi
granulele sau globulele homeopatice.
– Mucoasa rectală se fol. pt.efecte locale sau sistemice. Substanţele LS trec în
sânge la nivelul vv.hemoroidale şi apoi în VCI, cu ocolirea ficatului. Indicată în
intoleranţă gastrică, la hepatici, comatoşi şi copii mici. Dozele mai mari ca pentru
calea orală (cu cca 25-30%). Dezavantaje: absorbţie variabilă (inegală şi incompletă)
– Mucoasa nazală – pentru efecte locale dar şi pt. absorbţia sistemică a unor compuşi
LS (pulberea de retrohipofiză, admin. prin procedeul de prizare).
– Mucoasa conjunctivală - pentru admin. de soluţii, unguente pentru efecte locale.
– Mucoasa genito-urinară - limitat pentru antiseptice, anestezice locale.
28
4.TEGUMENTELE (calea cutanată) nu sunt o cale uzuală de administrare. Se
preferă pt. efecte locale. Medicam. LS se pot absorbi lent, după fricţionare,
masare. Dacă pielea e lezată sau inflamată prezintă o permeabilitate crescută,
putând apare reacţii secundare toxice în urma absorbţiei!

Pt. ef. sistemice - plasturi sau sisteme terapeutice transdermice - TTS (cu
hormoni sau NG).
Pentru subst. HS – abs. cutanată prin intermediul curentului electric -
procedeul
iontoforeză (în afecţiunile reumatice).

29
b. CĂILE ARTIFICIALE (INJECTABILE, PARENTERALE) - prin
străpungerea ţesuturilor. Absorbţie rapidă şi completă, avantaj în
urgenţe. Dezavantaje: necesită personal calificat, preparatele sterile, apirogene.

1.CĂILE EXTRAVASCULARE
■Calea intradermică – vol.redus de soluţie (0,02-0,1 ml) pe faţa ant. a antebraţului, în scop

de testare a sensibilităţii organismului sau pt. desensibilizare.

■Calea subcutanată (hipodermică) – vol. 1-2 ml sol. sterile, neiritante, izotone, cu pH

apropiat de neutralitate în ţ.subcutanat, de unde substanţa se absoarbe prin capilarele

sangvine şi limfatice. Inj. pot fi dureroase datorită inervaţiei senzitive bogate.
■Calea intramusculară – muşchii au o vascularizaţie bogată, absorbţie rapidă, inervaţia

senzitivă redusă, mai puţin dureroasă. Sol. apoase, uleioase, substanţe iritante cu pH egal
sau diferit de al plasmei, în cantitate de 1-10 ml. Se fol. şi pt. admin. medicamentelor de
depozit (retard). La sugari şi copii mici – reţinere, risc de fibroză musculară şi atrofie.

30
2.CĂILE INTRAVASCULARE
■Calea intravenoasă - absorbţia rapidă şi completă a medicam., cu apariţia

promptă a efectului terapeutic. E fol. în urgenţele medico-chirurgicale. Se pot da

soluţii apoase izotone, hipertone, cu pH egal sau diferit de al plasmei. Nu se pot
da soluţii uleioase, hipotone, emulsii, suspensii, substanţe hemolitice! Se poate
folosi şi pt. administrarea unor cantităţi mari pe o perioadă lungă de timp în ritm
lent, --- perfuzie.
■Calea intraarterială - rar, pt. dirijarea efectului într-o zonă limitată a

organismului (dg. radiologic în arteriografii sau pt. admin. de citostatice). Riscuri:

hemoragie, spasmul arterial, ischemia acută a ţesuturilor.

31
3. CALEA INTRACARDIACĂ - pentru resuscitare.
4.SEROASELE (pleura, pericardul, peritoneul) - se fol. limitat,
pt.adm. citostatice sau izotopi radioactivi.
5.CALEA INTRAARTICULARĂ ŞI INTRASINOVIALĂ - pentru
tratamente locale la nivelul articulaţiilor.
6. MĂDUVA OSOASĂ - în pediatrie pt. obţinerea unor efecte sistemice.
7.CALEA RAHIDIANĂ - administrarea medicam. la nivelul măduvei spinării. Se
poate realiza intrarahidian, în spaţiul subarahnoidian la nivelul vertebrelor L2-
L3 (ex. rahianestezia) sau peridural, în jurul rădăcinilor nervilor spinali (ex.
anestezia epidurală).

32
 ÎNCETINIREA ABSORBȚIEI - scop şi mijloace
1.prelungirea efectului local şi atenuarea/anihilarea celor generale - prin administrarea
concomitentă a unei subst. vasoconstrictoare. Ex. anestezicele locale (xilină, articaină) se
asociază cu adrenalina.
2. pentru realizarea unei acţiuni generale prelungite şi obţinerea preparatelor retard.
 pe cale injectabilă - fol. solvenţi macromoleculari, a esterilor sau admin.sub formă de sol.
uleioase, emulsii sau suspensii, care se absorb lent sau cedează lent substanţele active
(ex.Moldamin -în profilaxia RAA);
 pe cale orală - fol. de drajeuri cu învelişuri multiple (duplex, triplex), de spansule,
comprimate tip sandwich sau cu matriţă inertă;
 pe cale subcutanată - aplicarea sub piele de pelete sau comprimate sterile (de ex. cu
hormoni, disulfiram);
 pe cale cutanată - fol. de plasturi cu absorbţie transdermică (de ex. cu nitroglicerină,
scopolamină).

33