CAILE DE ADMINISTRARE ALE

MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA

Cai naturale:
• Orala
• Sublinguala
• Rectala
• Respiratorie
• Oculara
• Intravaginala
• Uretrala
• cutanata
Cai artificiale :
• La nivel cardio-vascular:
• -intravenoasa
• -intraarteriala
• -intracardiaca
• La nivel tisular
• -subcutanata
• -intramusculara
• -intraosoasa
• La nivelul seroaselor:
• Intraperitoneal
• -intrapleural
• -intrapericardic
• -intraarticular
• -intrarahidian sau subarahnoidiana
• - intraventriculara
1. ADMINISTRAREA ORALA

• Caracteristici:
a) Locul de absorbtie:
- intestinul
- stomacul
b) Factorii care influenteaza absorbtia
1. ADMINISTRAREA ORALA
• În stomac absorbţia este influenţată de pH-ul sucului gastric şi de
prezenţa alimentelor. Un pH acid al sucului gastric este esenţial pentru
absorbţia sărurilor de fier (Fe2+) folosite în tratamentul anemiilor feriprive.

Medicamentele cu caracter acid (aspirina, fenobarbitalul) se pot absorbi încă

de la acest nivel. Bazele slabe, intens ionizate (alcaloizii) nu se absorb.

Alimentele, prin diluare, pot întârzia absorbţia medicamentelor, astfel că optim

ar fi ca acestea să se administreze pe nemâncate ( a jeun).
Absorbţia unor medicamente poate fi redusă sau
chiar împiedicată de unele alimente: de exemplu, administrarea
concomitentă de tetraciclină cu preparate lactate determină formarea de
chelaţi insolubili, cu scăderea marcată a absorbţiei antibioticului şi reducerea
eficacităţii terapeutice.
• Organul specializat pentru absorbţia medicamentelor
este intestinul subţire, datorită circulaţiei abundente, suprafeţei mari (cca100 m2),
prezenţei vilozităţilor intestinale şi a proceselor de transport activ.
PH-ul este variabil de-a lungul intestinului (slab acid în duoden şi slab alcalin în
jejun). Se absorb atât substanţele cu caracter bazic, cât şi cele cu caracter slab acid
De la nivelul intestinului subţire medicamentele ajung
prin vena portă în ficat, unde pot suferi un proces de metabolizare parţială, numit
“efectul primului pasaj hepatic” sau metabolizare presistemică.

• În intestinul gros absorbţia medicamentelor este foarte redusă.

 DUPA ABSORBTIE (INTESTIN, STOMAC)

VENA PORTA
“EFECTUL
PRIMULUI
PASAJ” FICAT
“CICLUL HEPATO-ENTERO-HEPATIC”

FICAT

VENA PORTA CAI BILIARE

INTESTIN DUODEN
Factorii care influenteaza absorbtia

• viteza de evacuare gastrica

• tranzitul intestinal
• forma farmaceutica
 AVANTAJE
 calea cea mai practica pentru
terapia ambulatorie (comoda)
 gr. de periculozitate 
 costul M mai 
DEZAVANTAJE
 efect terapeutic lent (30-40’)
 NU toate M se administreaza oral
 Riscul descompunerii substantei
active sub actiunea enzimelor
digestive;
 Necesitatea utilizarii unor
corectori de gust, miros;
 Efecte locale iritative asupra
diferitelor segmente ale tubului
dige
Medicamentul odata inghitit se absoarbe in special in prima parte a
intestinului subtire care este specializat in procesul de absorbtie

Medicamentele care nu sunt liposolubile (Ex: aminoglicozidele –

gentamicina, kanamicina, streptomicina, nu se absorb in intestin).

Administrarea medicamentelor se face exclusiv cu apa deoarece

aceasta favorizeaza absorbtia usurand desfacerea formelor
farmaceutice solide, si asigura dizolvarea substantei medicamentoase
si micsoreaza riscul aparitiei reactiilor adverse iritative.
Administrarea pe cale orala este influentata de prezenta alimentelor
(prezenta alimentelor este convenabila pentru antiinflamatoare,
enzimele, tetraciclinele antiacidele), sucurile digestive acestea pot
inactiva unele medicamente (Ex: acidul clorhidric poate sa inactiveze
benzilpenicilina – penicilina G; fermentii inactiveaza heparina –
anticoagulant; insulina), fenomenul de prim pasaj hepatic acesta poate
micsora semnificativ disponibilitatea dupa administrarea orala (Ex:
lidocaina este inactivata in ficat; nitroglicerina in doze mici poate fi
administrata per-os insa in doze mari depaseste cu mult capacitatea de
metabolizare a ficatului).
 INUTILIZABILA

 comatosi
 sindrom de varsatura
 convulsii
 psihotici
2. ADMINISTRAREA SUBLINGUALA

 Avantajele administrarii sublinguale:

- viteza de absorbtie rapida
- Utilizata in urgentele medicale
- evita inactivarea M la “prim pasaj hepatic”
 Conditii pentru administrarea sublinguala:
- doar M ce se dizolva rapid=timp de stationare scurt
- doar M cu gust si miros acceptabil
• Medicamentele aplicate pe mucoasa bucala sunt sub forma de
comprimate de supt, solutii si sub forma de aerosoli bucali

Uneori aceasta cale asigura si un efect sistemic. Administrarea bucala

si sublinguala asigura a absorbtie buna deoarece zona prezinta o
vascularizatie bogata si astfel efectul se instaleaza rapid.

Pe aceasta cale se evita primul pasaj hepatic.

Administrarea pe mucoase se foloseste pentru a obtine un efect local
si mai rar pentru a obtine un efect general.
3. ADMINISTRAREA RECTALA

• Absorbtie partiala si neregulata

 AVANTAJE
 in sindrom de varsatura
 in afectiuni genitale
(anexite, dismenoree)
 in cazul M iritante
gastrice
DEZAVANTAJE
 Supuse partial
“primului pasaj
hepatic”
 Sunt degradate de
flora bacteriana a
colonului
 NU la bolnavi cu
afectiuni rectale
 NU in boala diareica
4. ADMINISTRAREA PARENTERALA
(INJECTABILA)
• Administrarea M pe cai artificiale (provocate) cu
siringa!

ID IV IA IM
SC
 AVANTAJE DEZAVANTAJE
 Absorbtie rapida si  Necesita instrumentar
completa steril si personal
medical calificat
 Permit admnistrarea M
neabsorbabile pe cale
 Posibilitatea
transmiterii pe aceste
orala cai a unor afectiuni
 Permit administrarea M grave
inactivate de sucul  Erorile de dozaj/de
gastric, enzime tehnica de
 Permit adminstrerea M administrare =>
la bolnavi ce nu accidente severe
coopereaza
CONDITIILE PENTRU ADMINISTRAREA
PREPARATELOR INJECTABILE

SM trebuie sa fie:
 Sterile
 Apirogene
 Limpezi
 Neutre
 Izotonice
a) CALEA INTRADERMICA

• cantitatea injectata foarte mica (0,1-0,2

ml)
• administrata pe fata anterioara a
antebratului
b) CALEA SUBCUTANATA

• cantitatea injectata foarte mica (1-3 ml)

• administrata pe fata externa a coapsei,
regiunea deltoidiana
c) CALEA INTRAVENOASA

• DIRECTA (5-20 ml)

• PERFUZIE I.V.
AVANTAJE DEZAVANTAJE
 Efect terapeutic  RISCANTA !
rapid si Bd mare  Soc anafilactic
 “platou terapeutic”
 Decompensare cardiaca
 Cant. mare de
 Embolie
lichide gazoasa/grasoasa
INDICATII:  NU IV sol. Uleioase !
 URGENTE

 SOC ANAFILACTIC

 CRIZA DE AB

 ARSURI
d) CALEA INTRAARTERIALA

• Arteriopatie diabetica
• Neoplasme
• Radiologie
 e) CALEA INTRAMUSCULARA

• In cadranul sup.-ext. al fesei

sau 1/3 mijlocie a coapsei
• Efect terapeutic rapid (15-20’)
• Permite administrarea de solutii
apoase, uleioase, preparate
retard
• Incidente posibile: abcese,
flegmoane, intepare de vas
f) CALEA INTRACARDIACA
• Adrenalina 10/00 in stop cardiac
- seringa de 1-2 ml cu ac de 8-10 cm, subtire, rezistent, elastic
- bolnavul se aseaza in decubit dorsal cu membrul superior in abductie
- se dezinfecteaza regiunea
- punctia se face in spatiul al 4-lea, intercostal stanga la marginea superioara a
coastei a 5-a la distanta de 2 cm de marginea stanga a sternului. Acul se infinge
perpendicular pe suprafata toracelui, iar dupa traversarea pielii, se indreapta usor
oblic inauntru spre mediastin. La 5-6 cm acul poate sa execute miscari pulsatile.
Aspirand in seringa apare sange, acul se gaseste in ventriculul stang.
- Se injecteaza incet substanta iar apoi acul se extrage cu o miscare brusca. (Nu
sunt consecinte deoarece elasticitatea miocardului impiedica revarsarea de sange).
Se badijoneaza cu iod
g) ADMINISTRAREA IN SEROASE
(PLEURA, PERICARD, PERITONEU)

• DOAR IN SPITAL !!!

5. ADMINISTRAREA INHALATORIE
• GENERALE: anestezice generale volatile
• LOCALE: bronhodilatatoare in flacoane
presurizate dozate

!!! Preparatele cortizonice inhalate:

NU provoaca efecte cortizonice sistemice
NU deprima functia CSR
Pe cale respiratorie se administrează :
gaze sau substanțe gazeificate lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori
sau prin injecție intratraheală

Scopul administrării medicamentelor pe această cale este: dezinfecția,

decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; îmbogațirea aerului inspirat în
oxigen, pentru combaterea hipoxiei; fluidificarea sputei, expectorația.
Eficiența unui tratament medicamentos depinde, în egală măsură, de
biodisponibilitatea preparatului prescris și de aderența pacientului la regulile
de administrare a acestuia.
Utilizarea căii respiratorii permite administrarea unor substanțe active cu
acțiune preponderent locală precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau
anticolinergice, antiinflamatoare sau combinații fixe ale celor amintite.
6. ADMINISTRAREA LOCALA
• cu efect local (dermatologie)
• cu efect sistemic