Administrarea Medicamentelor

ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR
AN1 AMG
DISCIPLINA: NURSING GENERAL 2
PROF. SLĂBUȚU ROXANA IONELA

CĂI DE ADMINISTRARE
DEPIND DE:
Natura medicamentului:
substanţele gazoase, volatile - pe cale
respiratorie, prin inhalaţie;
substanţele solide, lichide - per os;
substanţele lichide sterile-parenteral.
Starea organismului:
afecţiuni hepatice sau renale: se
administrează în cantitate mai mică;
ocolirea metabolizării hepatice:
medicamentul se poate administra de
exemplu pe cale rectală
.
DEPIND DE:
Scopul terapeutic urmărit:
Acţiune locală
Acţiune generală
CĂI DE ADMINISTRARE:
CIRCUITUL MEDICAMENTELOR - etape
 vizită + notare particularităţi
 completarea condicii de medicamente + ducerea acesteia la

farmacie în timp util
 preluarea medicamentelor de la farmacia spitalului, verificarea

acestora şi repartizarea lor pe salon şi bolnav;
 depozitarea medicamentelor în secţie;
 administrarea medicamentelor.
REGULI GENERALE: RECAPITULARE REGULA CELOR ,,5P”
+
Verificarea identităţii P;
Verificarea medicamentului (tip, gramaj, mod de
administrare, ora, dacă a fost deja administrat, aspect,
valabilitate);
Pregătirea P – psihică şi fizică;
Pregătirea materialelor (în funcţie de calea de
administrare);
Spălare pe maini cu apă şi săpun, iar în cazul
imunodeprimaţilor, imunodeficitari + dezinfectare;
Administrare ;
Supraveghere efect.
ADMINISTRAREA PE CALE ORALĂ
= constă în introducerea medicamentelor şi
absorbţia acestora la nivelul tubului digestiv.
AVANTAJE:
comoditate (calea cel mai frecvent utilizată);

posibilitate de autoadministrare;
corespunde unei căi naturale;
nu necesită personal specializat;
poate fi folosită atât pentru efecte locale cât şi
generale
ADMINISTRAREA PE CALE ORALA
DEZAVANTAJE:
Absorbţia poate fi influenţată de motilitatea
stomacului şi intestinului prin:
- medicamente; alimente;
- stări patologice: vărsături;
- HCl din stomac, enzime digestive;
*Unele medicamente nu se pot absorbi
(heparina), altele sunt degradate (insulina),
sau inactivate de HCl (penicilina G)
- flora intestinală;
- solubilitatea substanţei
Necesită cooperarea pacientului;
DEZAVANTAJE
Absorbţia lentă, greu de controlat;
Poate determina iritarea mucoasei gastrice;
Necesită modificarea gustului, mirosului pentru a
putea fi ingerate;
Posibilitatea automedicaţiei;
CONTRAINDICAŢII:
boli psihice, stări de inconştienţă sau comatoase,
vărsături, diaree severa, sugari, copii sub 2 ani (cele
solide);
administrarea medicamentelor ce pot fi distruse de
aciditatea gastrică;
bolnavul refuză medicamentul administrat per os;
este nevoie de o acţiune promptă;
EXEMPLE – formă lichidă:

Soluţii, infuzii, decocturi, uleiuri,
tincturi, extracte, emulsii, mixturi
Pregătire P: psihică şi fizică
Materiale: linguriţe / pipete /
dozatorul propriu medicamentului /
seringă ; medicamentul,pahar cu apă
sau ceai, ± zahăr
Tehnica:
respectă regulile generale
EXEMPLE – formă solidă:
Pulberi sau prafuri, tablete (comprimate),drajeuri, capsule,
granule mucilagii(Preparate farmaceutice lichide, vâscoase
folosite in scop terapeutic ca antidiareice sau laxative ex :solutia
de agar-agar/ ex: Extractul de lichen de piatra sirop contine
cantitati mari de mucilagii hidrosolubile, care acoperă,
protejeaza si hidrateaza mucoasa gurii si gatului)
Pregătire P: psihică şi fizică
Materiale: recipient special, medicamentul
Tehnica: respectă regulile generale
ADMINISTRAREA PE CALE ORALA
Se va evita: NU!
manipularea comprimatelor direct cu mâna;
ruperea tabletelor; dacă e necesar se va
folosi un instrument curat
amestecarea medicamentelor cu cărbune
medicinal (acesta absoarbe şi reduce
acţiunea medicamentelor)
administrarea tabletelor, drajeurilor ca
atare la copiii sub 2 ani;
utilizarea aceloraşi pahare, linguri, linguriţe
la mai mulţi pacienţi.
ADMINISTRAREA SUBLINGUALĂ SAU
BUCALĂ
= introducerea medicamentelor şi absorbţia acestora la
nivelul mucoasei bucale.
Avantaje:
cale comodă de administrare;
posibilitate de autoadministrare - în urgenţe;
corespunde unei căi naturale;
BUCALĂ
Avantaje:
absorbţia este rapidă datorită faptului că e o mucoasă bine
vascularizată;
efectul se instalează rapid;
se evită inactivarea medicamentului datorită pH-ului acid al sucului
gastric sau al celui alcalin din intestin
Dezavantaje: BUCALĂ
necesită cooperarea pacientului;
folosirea repetată a acestei căi produce leziuni ale mucoasei bucale;
nu pot fi administrate decât cantităţi mici de substanţă sub forma de
soluţie, pulberi sau comprimate sublinguale;
Exemple: nitroglicerina în angina pectorală, faringoseptul în faringo-
amigdalite;
BUCALĂ
PP, MN,T, Î.U.
La fel ca la administrarea orală, cu următorele menţiuni:

comprimatele se introduc între gingii şi mucoasa obrazului sau
sublingual;
tabletele zaharate sau drajeurile sunt menţinute în cavitatea bucală
(pe/sub limbă) până la topirea lor completă, absorbţia lor fiind integrală;
ADMINISTRAREA RECTALĂ
• Constă în introducerea medicamentelor şi absorbţia acestora la

nivelul rectului.
Avantaje – poate fi folosită:
la pacienţii cu tulburări de deglutiţie;
la cei operaţi pe tubul digestiv superior;
la pacientii cu afectiuni hepatice
Avantaje – poate fi folosită:
la pacientul cu intoleranţă digestivă: greaţă,
vărsături, hemoragii digestive;
pentru medicamentele iritante ale mucoasei

gastrice-paracetamol, ibuprofen, acid
acetilsalic.,anticolagulante;
în caz de refuz de a înghiţi din partea pacientului;
în caz de stază din sistemul portal;
poate avea atât efect local (supozitor cu glicerină)
cât şi general (supozitoare cu digitală);
Dezavantaje
absorbţia substanţelor e relativ lentă
efecte mai ales locale, de iritare a rectului;
nu poate fi folosită în caz de tulburări ale tranzitului intestinal sau
leziuni grave;
Contraindicaţii - diaree
Exemple mod de administrare:
Clismă medicamentoasă – microclisma sau
clisma picătură cu picătură (vezi clisme)
Supozitoare – acţiune locală / generală
Creme - acţiune locală (ex. Proctoglyvenol)
Materiale necesare: mănuşi , vaselină, tăviţă
renală, supozitor/crema;
Pregătire P
psihică: explicarea necesităţii tehnicii;
informare asupra posibilei senzaţii de defecare
ce poate apărea (în cazul supozitoarelor se
lămureşte că după câteva minute, după topire,
senzaţia dispare).
fizică:
pentru supozitoare şi creme: poziţie decubit
lateral cu membrele inferioare flectate,
pentru clismă: vezi clismă.
Tehnica:
dacă pacientul nu a defecat: clismă evacuatorie;
spălare pe mâini + mănuşi;
despachetarea supozitorului din ambalaj;
cu mâna stângă se îndepărtează fesele pacientului
evidenţiind orificiul anal;
Tehnica:
cu mâna dreaptă introduce supozitorul (uns în
prealabil cu vaselină) cu vârful spre anus;
cu ajutorul indexului/inelarului se împinge până
trece de sfincterul anal intern;
pentru creme se folosesc aplicatoare;
îndepărtarea mănuşilor, spălare pe mâini
ADMINISTRAREA PE SUPRAFAŢA
TEGUMENTELOR ŞI
MUCOASELOR
I. MUCOASA CONJUNCTIVALĂ
1.Instilaţii - AB, decongestionante, midriatice, etc
TEGUMENTELOR ŞI
MUCOASELOR
I. MUCOASA CONJUNCTIVALĂ
2. Unguente - antiinfecţioase (kanamicin), antiglaucomatoase
3. Pulberi
TEGUMENTELOR ŞI
MUCOASELOR
II.MUCOASA NAZALĂ
1.Instilaţii - decongestionante
2. Spray nazal – decongestionant,
antiinflamator
3. Creme, geluri- trofice
TEGUMENTELOR ŞI
MUCOASELOR
TEGUMENTELOR ŞI
MUCOASELOR
III. CONDUCT AUDITIV EXTERN
1.Instilaţii – AB, calmante (! timpan )

2. Unguente – AB,trofice (! timpan)
TEGUMENTELOR ŞI
MUCOASELOR
IV. MUCOASA BUCALĂ ŞI FARINGIANĂ
1. Badijonare – albastru de metilen,
glicerină boraxată,etc
2. Spray – Bioparox, Codecam
3. Gargară
.
TEGUMENTELOR ŞI MUCOASELOR
V. MUCOASA VAGINALĂ
1.Crème, geluri
V. MUCOASA VAGINALĂ
2. Ovule, comprimate vaginale
VI. MUCOASA RESPIRATORIE -
inhalaţie
VI. MUCOASA RESPIRATORIE -
inhalaţie
VII. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE
SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR
1. Badijonare
2. Compresă medicamentoasă
3. Pudrare
4. Unguente, crème
5. Pulverizare
6. Spălarea regiunii
7. Baia medicinală – parţială/generală
8. Emplasture
9. Cauterizare
VIII. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
PERCUTAN
1. Fricţionarea
2. Ionoforeza (galvanoterapia) -BFT
MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

NOŢIUNI ELEMENTARE DE
ADMINISTRARE A ANTIBIOTICELOR
TIPURI
1.Bacteriostatice - stopează
multiplicarea germenilor
2.Bactericide – distrug
germenii
ACŢIUNE
1.Spectru îngust
2.Spectru larg
FORME DE PREZENTARE
 Tablete – penicilina V, eritromicina
 Comprimate – Ospen, Augmentin, etc.
 Capsule(în 2 culori/o culoare) – Ampicilina , Doxiciclina
 Pulberi pentru suspensie orală
 Pulberi pentru administrare injectabilă (după dizolvare)
 Fiole injectabile – gentamicina, etc
 Unguente
 Orală
 Parenterală
• Intramuscular – cel mai frecvent ;
pulberea se dizolvă în 4-5 ml ser
fiziologic/apă distilată
• Intravenos – dizolvare în cel puţin 10 ml
ser fiziologic ( ideal în 15-20 ml)
 Tegumentară – unguente
 Respiratorie - aerosoli
REGULI DE ADMINISTRARE
 Anamneză atentă privind antecedentele
alergice
 Testare intradermică (diluţii 1/10 sau
1/100)
 Administrare conform prescripţiei: doză,
ritm, diluţie, cale de administrare
 Administrare imediat după dizolvare
 Informarea P asupra unor particularităţi
(ex: Penicilina V, Eritromicina se
administrează după masă)
REGULI DE ADMINISTRARE
 La administrarea pe cale orală se
recomandă asocierea vitaminei B complex/
iaurtului, pentru echilibrarea florei
intestinale
!!! Nu se administrează cu lapte
 Terapia îndelungată necesită şi observarea
mucoaselor (bucală, vaginală) pentru
sesizarea apariţiei candidozei(se anunţă M)
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A
HORMONILOR CORTICOIZI
a. Glucocorticoizii b. Mineralocorticoizii
 secretaţi de  secretaţi de
corticosuprarenală corticosuprarenală
 Efecte – antiinflamator,  Efecte – favorizează
antialergic retenţia de Na,
 Prezentare: cloruri şi apă (se
recomandă în
• Tablete / comprimate:
insuficienţa glandei
Prednison, Prednisolon corticosuprarenale
(Supercortizol),
Superprednol
HORMONILOR CORTICOIZI
a. Glucocorticoizii b.Mineralocorticoizii
 Prezentare:  Prezentare:
• Fiole: hidrocortizon • Comprimate:
acetat Fiole cu Fludrocortison
solvent: HHC • Fiole: Mincortid
• Flacoane: Flebocortid
(pulbere + solvent)
• Unguente: Pivalat de
flumetazonă
HORMONILOR CORTICOIZI Reguli
Căi de administrare
 Orală  Regim hipo- sau desodat la
indicaţie
 Parenterală:
 Respectarea schemei de
• Intramuscular administrare (descreştere
• Intravenos treptată a dozelor)
• Intraarticular /  Educarea P să nu întrerupă
periarticular brusc tratamentul
 Respiratorie –  Măsuri riguroase de igienă şi
aerosoli prevenirea infecţiilor (scade
imunitatea)
 Tegumentară –
crème, unguente
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE
A HORMONILOR HIPOFIZARI
a. ACTH = adenocorticotrop hormon ; secretat de hipofiză

; rol de stimulare a secreţiei glandei suprarenale
 Acţiune antiinflamatorie
 Prezentare – pulbere liofilizată, în flacoane de 50 U.I.
 Doze: 50 – 100 UI/zi –adult ; 15-50UI/zi –copil
 Administrare:
• Intramusculară – dizolvat în ser fiziologic/ apă
distilată, în cantitate egală cu numărul dozelor/ 24
ore (adm. la 6-8 ore)
• Intravenoasă în pev lentă, în glucoză 5% (6-8
pic/min)
 Se administrează în doze crescătoare
!!! La supravegherea P – asepsie, echilibru HE
.
A HORMONILOR HIPOFIZARI
b. TRH = tireotrop hormon ; secretat de hipofiză

rol de stimulare a secreţiei glandei tiroide
 Poate creşte MB cu 1/3
 Prezentare – pulbere injectabilă (Thyrotrophinum)
 Administrare: iv, 0,2 mg dizolvate în 5 ml apă distilată
!!! La supravegherea P – TA, P, respiraţie
c. H. somatotropi – secretaţi de hipofiză ; stimulează
creşterea
 Prezentare: pulbere liofilizată ; flacon injectabil (în UI)
 Administrare: im / sc
A HORMONILOR SEXUALI
a.Estrogenii – hormoni ovarieni cu rol în dezvoltarea

organelor sexuale feminine
b. Androgeni – hormoni cu rol în dezvoltarea caracterelor
secundare sexuale masculine, favorizează anabolismul
proteic şi retenţia hidrosalină; stimulează hematopoeza
 Clasificare:
 Estrogeni : dietilstibestrol,estradiol
 Androgeni: testosteronul
 Progesteron
A HORMONILOR SEXUALI
 Prezentare:
 Solutii injectabile - !
Sunt uleioase = > se
administrează strict
im
 Comprimate orale
 Ovule şi unguente
vaginale
 Plasturi ;
A HORMONILOR PANCREATICI - INSULINA
Clasificare Prezentare
Insulina rapidă – folosită în urgenţe Flacoane de 5, 10 ml(40
(iv / sc) ; administrată iv – efect UI/ ml SAU 80-100
imediat ; durata 90 min ;
administrată sc – efect în 20-30
UI/ml)
minute, durata 7 ore Pen-uri (“stilouri”) de
Insulina intermediară – injectare 1,5 sau 3 ml (100 UI/ml)
sc ; efectul se instaleaza la 1 oră, Pompa de insulină
durata 10-12 ore (efect maxim la 7
ore)
Insulina lentă – injectare sc ;
efectul se instalează la 3-4 ore,
durata 24 ore ( efect maxim la 8-14
ore)
A HORMONILOR PANCREATICI - INSULINA
Căi de administrare Reguli

Nu se combină niciodată
Subcutanată– necesită insulinele MC
alternarea locurilor şi (monocomponente) cu cele
supravegherea regiunii ; HM (de sinteză)
este calea cea mai Nu se dezinfectează cu alcool
utilizată regiunea (alcoolul inactivează
insulina)
Intravenoasă– folosită înInstruirea P asupra modului
urgenţă ; se utilizează de autoadministrare (tehnica,
doar insuline cu acţiune doze, orar)
rapidă Instruirea P asupra regimului
Intramusculară - rar alimentar, efortului fizic,
evitării traumatismelor
(vindecare lentă)
.
A HORMONILOR TIROIDIENI
= hormoni produşi de glanda tiroidă

Ex: Tiroxina , Triiodotironina
 Indicaţii – insuficienţa tiroidiană, obezitate, etc
 Prezentare – comprimate
 Reguli – administrare înainte de masă cu cel
puţin 30 minute ; supraveghere atentă a P ( TA,
greutate)
A ANTICOAGULANTELOR
= medicamente ce împiedică coagularea S

prin acţiunea asupra factorilor plasmatici
ai coagulării
 Clasificare:
 Antagonişti ai vitaminei K – trombostop,
Orfarin (comprimate)
 Grupul heparinei – Calciparine (fiole),
Fraxiparine (soluţii injectabile)
 Antiagregante plachetare – acid
acetilsalicilic, Dipiridamol, etc
A ANTICOAGULANTELOR
 Prezentare:
 Soluţii în flacoane, fiole sau seringi preumplute:
 Heparina: acţiune rapidă şi de scurtă durată ;
flacoane de 5000 U/ml
 Calciparina: seringi preumplute, 5000 U/0,2 ml
SAU 25.000 U/1 ml
 Fraxiparina: seringi preumplute negradate (0,3-0,4
ml) sau gradate (0,6 -0,8 ml)
 Tablete: Trombostop = anticoagulant cumarinic cu
efect de latenţă
 Unguente: Hepathrombin unguent sau gel - > indicat
în contuzii, entorse, hematoame ; contraindicat în
tromboze, tromboflebite /plăgi deschise
A ANTICOAGULANTELOR
 Căi de administrare: oral, subcutanat,
intravenos, pe suprafaţa tegumentelor
 Reguli:
 Tratamentul se efectuează sub ctrl. clinic şi
de laborator (parametrii coagulării)
 Heparina nu se asociază cu alte
medicamente
 În timpul tratamentelor cu anticoagulante
se evită administrarea altor medicamente
parenteral
 În cazul seringilor preumplute nu se elimină
bula de aer şi se va menţine pliul cutanat.
ADMINISTRAREA PARENTERALĂ
REGULI GENERALE
Constă în administrarea medicamentelor

prin injecţii.
Scop:
Diagnostic;
Terapeutic;
.
Avantaje: Dezavantaje:
în situaţii urgente, necesită tehnică şi
pentru absorbţie rapidă, instrumentar speciale,
condiţii de asepsie,
în cazul absorbţiei dificile
personal calificat,
sau insuficiente pe cale
digestivă, e neplăcută pentru
la pacienţi necooperanţi, bolnav,
inconştienţi, pot să apară incidente,
absorbţia nu e influenţată accidente de obicei mai
de pH, de manifestări grave decât în cazul căii
clinice ca: greaţa, voma, per os,
diareea, constipaţia, dificultate de a repeta
Se dozeaza injecţia în acelaşi loc.
Materiale necesare (generalităţi):
De protecţie: muşama, aleză, mănuși
Sterile: seringi, ace (dimensiuni fcţ de tipul injecţiei),

substanţa de administrat, medicaţie de prim ajutor (HHC,
adrenalină, Ca)
Alte materiale: tăviţa renală, perniţă, garou (iv), vată, ± pile
Dezinfectante: alcool sanitar, soluţie iodată

Pregătire psihică: Pregătire fizică:
informare; transportul materialelor şi
explicarea necesităţii instrumentelor lângă bolnav
tehnicii; sau a acestuia la sala de
tratamente;
solicitare să colaboreze pe
parcursul tehnicii; aşezarea în poziţia
corespunzătoare tipului de
îndepărtarea emoţiilor; injecţie;
stimularea încrederii în alegerea locului de elecţie
asistentul medical. (dezbrăcarea zonei).
Tehnica:
reguli generale +
se montează seringa;
în cazul fiolelor:
se dezinfectează gâtul fiolei (tampon
cu alcool, flambare);
se acoperă gâtul fiolei cu un
pansament steril şi se rupe;
se aspiră conţinutul fiolei cu ajutorul
acului pentru a nu aspira
eventualele cioburi;
Tehnica:
în cazul flacoanelor cu pulberi injectabile:
îndepărtarea căpăcelului de metal,
ştergerea căpăcelului de cauciuc cu
un tampon cu alcool,
introducerea cu ajutorul unei seringi
şi a unui ac a dizolvantului adecvat
în cantitate optimă,
agitarea flaconului,
inspectarea conţinutului, aspirarea
soluţiei din flacon,
Tehnica:
în cazul flacoanelor cu soluţii:
 ştergerea căpăcelului de cauciuc cu un tampon cu alcool,
 introducerea cu ajutorul unei seringi şi a unui ac a unei cantităţi
de aer egală cu cantitatea de lichid pe care vrem să-l scoatem,
 se introduce aerul (cu presiune) în flacon,
 se intoarce flaconul,
 soluţia se goleşte în seringă,
Tehnica:
se elimină bulele de aer având grijă să susţinem acul în
timpul manevrei,
se îndepărtează acul într-un recipient special,
injecţia se efectuează cu alt ac decât cel cu care s-a aspirat,
efectuarea injecţiei conform tehnicii.
.
Îu: pacientul este aşezat în poziţie comodă şi supravegheat (+locul de

elecţie) câteva minute.
R: colectare: acele în recipiente speciale (solide, galbene), seringile în

cutii de carton (galbene) tampoanele, în saci galbeni – infecțioase;
ambalajele în saci negri – deșeuri.
 restul materialelor se depozitează în dulapul special.

De reţinut:
tehnica necesită condiţii de strictă asepsie;
pentru fiecare injecţie se foloseşte o altă seringă şi un alt

ac;
fiolele de pe care sunt şterse datele se aruncă;
fiolele deschise se folosesc imediat.

ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ
= introducerea medicamentului în ţesutul

conjunctiv subcutanat.
Scop: terapeutic (administrarea de soluţii
cristaline sau perfuzarea pentru
hidratare).
Avantaje:
poate asigura un efect prelungit (dacă
administrarea se face sub formă de
pelete - implantate sub piele - efectul
este şi mai îndelungat);
poate fi utilizată şi pentru unele grefe şi
implanturi.
.
Dezavantaje:
trebuie administrate cantităţi mici de
substanţe (sub 2 ml);
e relativ dureroasă;
absorbţia se face relativ lent.
I: adrenalina, atropina, heparină, insulină.

CI: soluţii iritante: hipotone, hipertone,
prea acide, prea alcaline.
.
Locuri de elecţie:
faţa externă a braţului,
regiunea deltoidiană
regiunea subclaviculară
regiunea supra şi subspinoasă a
omoplatului,
regiunea pectorală
flancurile peretelui abdominal, fosele
iliace,
faţa supero-externă a coapsei
MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

Materiale necesare:
Conf.regulilor generale +
Seringi (de 2 ml / mai
mici),ace (de 2,5-3 cm/
mai mici), ace pentru
aspiraţie dacă e cazul(!
seringi preumplute)
Alte sisteme de injectare
(ex :Biojector)
Substanţa de administrat
.
Avantaje Biojector:
Traumatizează mai
puţin tesutul ; reacţii
locale mai puţin
intense;
Durere locală mai
puţin intensă;
Timp mai mic pentru
instruirea P;
Acceptat de cei care
refuză acul;
Risc mai mic de
transmitere a HIV.
Pregătire P:
psihică: conform tehnicii generale.
fizică: pacientul se aşează în poziţie
corespunzătoare locului de elecţie şi se
solicită să stea relaxat.
Tehnica:
vezi tehnica generală +
se cutează cu policele şi indexul mâinii o
porţiune de tegument, fixând-o şi
ridicând-o de pe planurile profunde;
se pătrunde cu acul prin axul
longitudinal al pliului 2-4 cm, la un unghi
de 45º cu tegumentul;
 în cazul insulinei, a fraxiparinei unghiul e
de 90º;
Tehnica:
 se verifică dacă acul nu a ajuns într-un vas
şi se injectează lent substanţa;
 se retrage brusc acul;
 se tamponează locul;
 spălare pe mâini.
.
ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ -
BIOJECTOR
Tehnica:
 nu se administrează în regiuni cu afecţiuni
dermatologice,
 în cazul perfuziei subcutanate:
 se administrează maxim 3 l/24 de ore,
 e o metodă rar folosită.
 Fraxiparine:
 locul uzual de injectare este peretele abdominal , alternativ
în partea dreaptă şi partea stângă,
 seringile gradate sunt destinate administrării de doze
ajustate, când este necesară adaptarea acestora la greutatea
corporală.
Îu: conform etapelor generale.

R: conform etapelor generale.
I.A.:
 lezarea unei terminaţii nervoase
(durere),
 ruperea acului,
 hematom,
 abces,
 embolii,
 necroze.
! Nu uitaţi locurile de elecţie.
!!!
Ritmul de absorbţie poate fi micşorat prin:
 injectarea de suspensii lichide (ex.:
suspensiile de insulină);
 asocierea substanţei active cu o substanţă
vasoconstrictoare (ex. + Adrenalina);
 implantarea de substanţe active.
Ritmul de absorbţie poate fi mărit prin:
 masaj local;
 asocierea substanţei active cu o substanţă
vasodilatatoare;
Nu se administrează:
 soluţii uleioase, clorură de sodiu (doar în
cazuri speciale);
 compuşii ai metalelor cu greutate
ADMINISTRAREA INTRADERMICĂ
= constă în introducerea medicamentului în

derm.
Scop:
diagnostic: explorator - IDR la tuberculină,
Casoni;
terapeutic: anesteziant (infiltraţia dermică cu
novocaină, adrenalină), desensibilizarea în
afecţiuni alergice ;
profilactic:vaccinare BCG
Avantaje: acţiune locală prelungită.
Dezavantaje: dureroasă,absorbţie redusă.
I: soluţii izotone, uşor resorbabile, cu

densitate mică.
CI: soluţii hipotone.
Le:
 faţa antero-internă a antebraţului
(testări,IDR, 1/3medie);
 faţa externă a braţului şi a
coapsei(desensibilizări).
 regiunea deltoidiană a braţului stang
(vaccinare BCG)
 regiunea din jurul leziunii (în infiltraţiile
anestezice)
Mn: materiale pentru administrarea
parenterală + ace fine, cu vârful tăiat
scurt.
.
Pp:
psihică: explicarea necesităţii tehnicii;
fizică: poziţie decubit dorsal, cu mâna în
extensie/sezând
Tehnica:
după tehnica generală a administrării
parenterale
se întinde şi se imobilizează tegumentul
(după dezinfecţie) cu policele şi indexul sau
degetul mediu al mâinii stângi;
se introduce vârful acului în grosimea
tegumentului tangenţial pe suprafaţa pielii,
cu bizoul în sus, până dispare complet
orificiul;
se injectează lent lichidul din seringă;
trebuie să apară o papulă (aspect de coajă
de portocală);
se retrage brusc acul fără a tampona locul
injecţiei.
.
Îu: conform etapelor generale.

I.A.:
 revărsarea lichidului în afară,
 tumefacţie fără apariţia papulei (acul a
pătruns prea mult),
 lipotimie,
 şoc la testarea alergenilor (se adm.
adrenalină, HHC, cardiotonice, Ca., etc.),
 necroză.
! Nu se aseptizează tegumentul cu alcool
dacă se face intradermoreacţia la
tuberculină/se dezinfectează şi se lasă să
se evapore alcoolul.
ADMINISTRAREA INTRAMUSCULARĂ
= constă în introducerea medicamentului într-un
muşchi.
Scop: terapeutic: administrarea de soluţii izotonice,
uleioase, substanţe coloidale.
Avantaje:
absorbţie rapidă a medicamentelor;
administrare puţin dureroasă (de obicei);
se pot administra soluţii uleioase, apoase sau
suspensii care se dizolvă treptat (acţiunea fiind de
durată mai lungă decât în cazul administrării i.v.).
• Dezavantaje: durere;posibilitatea apariţiei
nodulilor.
I: antibiotice, sedative, antiemetice, fier, vitamine (B, D, E) .
CI: substanţe hipertone.
Le:
− regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui
trohanter; se reperează:
− punctul Smîrnov: la un lat de deget deasupra marelui trohanter şi
înapoia lui,
− punctul Barthelemy: la unirea treimii externe cu cele două treimi interne
ale liniei care uneşte spina iliacă antero-superioară cu extremitatea
superioară a şanţului intero-fesier;
− zona situată deasupra liniei care uneşte spina iliacă posterioară cu
marele trohanter;
.
Le:
 faţa externă a
coapsei, în treimea
mijlocie,
 faţa externă a
braţului în muşchiul
deltoid.
Mn: materiale pentru administrare

parenterală + ace intramusculare
lungi de: 40, 50, 60, 70 mm, cu
diametru 7/10, 8/10, 9/10, 10/10,
bizou lung.
Pp:
fizică: aşezarea în decubit ventral,
decubit lateral (mai rar), şezând.
Tehnica: după tehnica generală a
administrării parenterale + se
invită pacientul să-şi relaxeze
musculatura;
Tehnica:
prin palpare se determină grosimea
muşchiului pentru a putea aprecia adâncimea
introducerii acului ± existenţa nodulilor;
se dezinfectează locul de elecţie cu un
tampon cu alcool;
se înţeapă perpendicular pielea introducând
acul 4 – 7 cm;
se aspiră;
se injectează lent lichidul;
după injectare se retrage acul brusc;
se masează locul cu un tampon cu alcool.
.
Îu,R: conform etapelor generale.
I.A.:
 atingerea nervului sciatic: durere intensă;
 paralizie prin lezarea nervului sciatic;
 hematom;
 supuraţie aseptică - dacă substanţele nu
sunt resorbite;
 ruperea acului;
 ± abcese, infecţii cu anaerobi, necroze
locale.
! Respectarea măsurilor de asepsie şi
antisepsie.
.
!!!
 la poziţia acului în cazul
administrării de soluţii colorate –
se verifică detaşând seringa;
 în cazul administrării fierului
polimaltozat injectarea se face
strict intramuscular în triunghiul
supero-extern al cadranului
fesier (în cvadriceps la sugari şi
copii mici
ADMINISTRAREA INTRAVENOASĂ
= constă în introducerea medicamentului direct în
circulaţia sanguină prin puncţionarea unei vene.
Scop:
diagnostic: administrare de substanţe de contrast
pentru examene radiologice;
terapeutic: administrare de soluţii (excepţie cele
uleioase), pulberi dizolvate (antibiotice).
Avantaje:
asigură cea mai rapidă pătrundere a
medicamentului în organism;
asigură cea mai rapidă instalare a efectului dorit 
utilizată în caz de urgenţe;
doza administrată poate fi controlată exact;
poate fi transformată în administrare continuă 
perfuzia;
Avantaje:
evită senzaţia de durere şi iritaţia produsă de anumite
substanţe;
e utilizabilă când calea digestivă e inaccesibilă (sau substanţele
sunt distruse de sucurile digestive) sau în cazul substanţelor
neabsorbabile pe alte căi.
Dezavantaje:
necesită stăpânirea corectă a tehnicii şi o anumită manualitate;
toxicitate mai mare şi reacţii adverse mai brutale;
manifestări alergice (inclusiv şocul) mai frecvente şi mai rapide;
nu se poate folosi la cei cu fobie faţă de ace;
poate produce alterări asupra imaginii corporale mai ales la cei
cu cateter central.
I: soluţii izotone, hipertone.
CI: substanţe uleioase.
Le:
 venele epicraniene;
 venele jugulare (internă, externă);
 venele subclaviculare, venele supraclaviculare;
 vena cefalică, vena bazilică, vena mediană;
 venele antebratului
 venele de pe faţa dorsală a mâinii;
 venele femurale;
 venele safene (mare şi mică);
 venele maleolare interne;
 reţeaua venoasă dorsală a piciorului.
.
Mn: materiale pentru administrarea
parenterală + 2 – 3 cu bizou scurt,
branule.
Pp:
fizică: aşezarea în decubit dorsal.
Tehnica: după tehnica generală a
administrării parenterale şi a puncţiei
venoase +
 se desface garoul încet şi se injectează
soluţia lent;
 se verifică periodic prin aspirare poziţia
acului în venă;
 se scoate acul cu seringa rapid, apăsând
locul puncţiei cu tamponul cu alcool;
Îu: conform puncţiei venoase, supraveghere.

• I.A.:
locale:
 embolii, flebite, dureri şi infiltraţii locale,
 hematom, necroză (injectare paravenoasă),
 ameţeli, lipotimie, colaps;
sistemice:
 senzaţie de uscăciune în faringe,
 valuri de căldură,
 şoc anafilactic, decompensări cardiace,.
! Repuncţionarea unei vene se face tot mai central.
!! Nu se efectuează injecţia în poziţie şezând.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN
INJECTOMAT
• seringa automată este un

aparat (dispozitiv) de
administrare îndelungată şi
continuă a medicaţiei, pe cale
i.v. şi s.c.
• Scop: terapeutic.
• Av: menţinerea la un nivel
constant a medicamentului în
sânge.
INJECTOMAT
Indicaţii:
 imposibilitatea administrării orale;
 disfagie severă cauzată de carcinom al cavităţii
bucale şi/sau al faringelui;
 alterarea severă a stării generale;
 stare de conştienţă scăzută; complianţă scăzută;
 absorbţie scăzută a medicamentelor la nivelul
tractului digestiv;
 controlul unor simptome severe care necesită
administrarea repetată;
 durere, vărsături, convulsii, agitaţie, anxietate.
Contraindicaţii
 medicamente iritante în administrarea s.c.:
diazepam, proclorperazină;
 incompatibilităţi medicamentoase.
INJECTOMAT
Le: cele ale injecţiei subcutanate sau
i.v
Mn:
 pentru administrarea pe cale i.v.;
 tubulatură pentru seringă,
heparină, solvent;
 seringi de 50 cm³ şi 2 cm³ şi ace;
 branula,
 comprese sterile, plasture sau
bandă adezivă;
.
INJECTOMAT
T: respectă etapele cunoscute administrării s.c.
şi i.v. + :
 se aspiră substanţa;
 pentru s.c. acul se inserează în treimea
antero-superioară a coapsei;
 sub ac se fixează o compresă din tifon a.î. să
fie menţinut în contact cu tegumentul la 45°;
 se formează o buclă din tubul de plastic al
sistemului (se fixează cu banda adezivă);
 se conectează tubulatura
 se verifică funcţionalitatea aparatului
 se aşează seringa în injectomat
 programarea ritmului de pompare (nr. de
picături/1’ sau de ml./1’, la 15 minute, la 30
minute etc.) conform prescripţiei.
.
INJECTOMAT
A.I.:
 inactivarea medicamentelor de către razele
U.V. (se recomandă evitarea expunerii
seringii la lumina solară şi folosirea husei
de protecţie);
 precipitarea/cristalizarea medicamentelor
din rezervorul seringii (se evită
incompatibilităţile medicamentoase);
 !!! nu se administrează soluţiile precipitate;
 perturbarea funcţionării seringii de către
emisiile electromagnetice;
 legate de locul de elecţie: durere, edem.
INJECTOMAT
!!!
 alternarea periodică (la maxim 3 zile) a
locurilor de elecţie;
 diluarea medicamentelor cu o cantitatea
mai mare de solvent;
 verificarea la 2 – 4 ore a seringii automate;
 supravegherea tegumentului la locul
inserării;
 urmărirea efectului medicaţiei prescrise pe
seringa automată.

Administrarea Medicamentelor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Administrarea Medicamentelor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ADMINISTRAREA

PROF. SLĂBUȚU ROXANA IONELA

 vizită + notare particularităţi

 completarea condicii de medicamente + ducerea acesteia la

 preluarea medicamentelor de la farmacia spitalului, verificarea

 depozitarea medicamentelor în secţie;

comoditate (calea cel mai frecvent utilizată);

EXEMPLE – formă lichidă:

La fel ca la administrarea orală, cu următorele menţiuni:

• Constă în introducerea medicamentelor şi absorbţia acestora la

pentru medicamentele iritante ale mucoasei

1.Instilaţii – AB, calmante (! timpan )

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

 Comprimate – Ospen, Augmentin, etc.

 Capsule(în 2 culori/o culoare) – Ampicilina , Doxiciclina

 Pulberi pentru suspensie orală

 Pulberi pentru administrare injectabilă (după dizolvare)

 Fiole injectabile – gentamicina, etc

a. ACTH = adenocorticotrop hormon ; secretat de hipofiză

b. TRH = tireotrop hormon ; secretat de hipofiză

a.Estrogenii – hormoni ovarieni cu rol în dezvoltarea

Căi de administrare Reguli

= hormoni produşi de glanda tiroidă

= medicamente ce împiedică coagularea S

Constă în administrarea medicamentelor

Materiale necesare (generalităţi):

De protecţie: muşama, aleză, mănuși

Sterile: seringi, ace (dimensiuni fcţ de tipul injecţiei),

Alte materiale: tăviţa renală, perniţă, garou (iv), vată, ± pile

Dezinfectante: alcool sanitar, soluţie iodată

Îu: pacientul este aşezat în poziţie comodă şi supravegheat (+locul de

R: colectare: acele în recipiente speciale (solide, galbene), seringile în

 restul materialelor se depozitează în dulapul special.

tehnica necesită condiţii de strictă asepsie;

pentru fiecare injecţie se foloseşte o altă seringă şi un alt

fiolele de pe care sunt şterse datele se aruncă;

fiolele deschise se folosesc imediat.

= introducerea medicamentului în ţesutul

I: adrenalina, atropina, heparină, insulină.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

Îu: conform etapelor generale.

= constă în introducerea medicamentului în

I: soluţii izotone, uşor resorbabile, cu

Îu: conform etapelor generale.

Mn: materiale pentru administrare

Îu: conform puncţiei venoase, supraveghere.

• seringa automată este un

S-ar putea să vă placă și