Administrarea Medicamentelor Varianta Miha

ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR
LUCRĂRI PRACTICE T.Î.B.
ANUL I SEMESTRUL II
MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

CĂI DE ADMINISTRARE
DEPIND DE:
Starea fizică a medicamentului:
 substanţele gazoase, volatile - pe cale
respiratorie, prin inhalaţie;
 substanţele solide, lichide - per os;
 substanţele lichide sterile-parenteral.
Starea organismului:
 afecţiuni hepatice sau renale: se
administrează în cantitate mai mică;
 ocolirea metabolizării hepatice:
medicamentul se poate administra de
exemplu pe cale rectală
DEPIND DE:
Scopul terapeutic urmărit:
 Acţiune locală
 Acţiune generală

CIRCUITUL MEDICAMENTELOR - etape
 vizită + notare particularităţi
 completarea condicii de
medicamente + ducerea acesteia la
farmacie în timp util
 preluarea medicamentelor de la
farmacia spitalului, verificarea
acestora şi repartizarea lor pe salon
şi bolnav;
 depozitarea medicamentelor în
secţie;
 administrarea medicamentelor.
ADMINISTRAREA SIGURĂ PRESUPUNE:
 informare privind medicamentele pe
care le ia pacientul, dieta urmată,
reacţiile alergice din antecedente,
plantele medicinale folosite;
 verificarea medicamentelor, a
incompatibilităţii acestora, a indicaţiilor
şi reacţiilor adverse;
 cunoaşterea măsurilor ce trebuie luate
în cazul reacţiilor adverse;
 monitorizarea modificărilor induse de
medicamentele administrate;
ADMINISTRAREA SIGURĂ PRESUPUNE:
În cazul automedicaţiei:
educarea pacienţilor asupra modului de
administrare;
evaluarea capacităţii pacientului de a
înţelege noţiunile legate de
administrarea medicaţiei;
aprecierea riscului de apariţie a
sinuciderilor prin intoxicaţie acută
medicamentoasă;
educarea pacientului să respecte
condiţiile de depozitare a
medicamentului (lumină, umiditate,
temperatură);
verificarea modului de respectare a
indicaţiilor privind administrarea
medicamentelor.
REGULI GENERALE:
 Verificarea identităţii P;
 Verificarea medicamentului (tip,
gramaj, mod de administrare, ora, dacă
a fost deja administrat, aspect,
valabilitate);
 Pregătirea P – psihică şi fizică;
 Pregătirea materialelor (în funcţie de
calea de administrare);
 Spălare pe maini cu apă şi săpun, iar în
czul imunodeprimaţilor + dezinfectare;
 Administrare ;
 Supraveghere efect.
ADMINISTRAREA PE CALE
ORALĂ,PERORALĂ,INTERNĂ
= constă în introducerea medicamentelor
şi absorbţia acestora la nivelul tubului
digestiv.
AVANTAJE
 comoditate (calea cea mai frecvent
utilizată);
 posibilitate de autoadministrare;
 corespunde unei căi naturale;
 nu necesită personal specializat;
 poate fi folosită atât pentru efecte
locale cât şi generale
DEZAVANTAJE
 Absorbţia poate fi influenţată de
motilitatea stomacului şi intestinului prin:
- medicamente; alimente;
- stări patologice: vărsături;
- HCl din stomac, enzime digestive;
- flora intestinală;
- solubilitatea substanţei (depinzând de
dimensiunile particulei, structura).
 Necesită cooperarea pacientului;

DEZAVANTAJE
 Absorbţia lentă, greu de controlat;
 Poate determina iritarea mucoasei
gastrice;
 Necesită modificarea gustului,
mirosului pentru a putea fi ingerate;
 Posibilitatea automedicaţiei;

CONTRAINDICAŢII
 boli psihice, stări de inconştienţă sau
comatoase, vărsături, diareei severe,
sugari, copii sub 2 ani (cele solide);
 administrarea medicamentelor ce
pot fi distruse de aciditatea gastrică;
 bolnavul refuză medicamentul
administrat per os;
 este nevoie de o acţiune promptă;
EXEMPLE – formă lichidă:
 Soluţii,infuzii,decocturi,uleiuri,tincturi,
extracte,emulsii,mixturi
Pregătire P: psihică şi fizică
Materiale: linguriţe / pipete / dozatorul
propriu medicamentului / seringă ;
medicamentul,pahar cu apă sau ceai, ±
zahăr
Tehnica: respectă regulile generale
EXEMPLE – formă solidă:
 Pulberi sau prafuri,tablete
(comprimate),drajeuri,capsule,granule
mucilagii
Pregătire P: psihică şi fizică
Materiale: recipient special,
medicamentul
Tehnica: respectă regulile generale

Se va evita:
manipularea comprimatelor direct
cu mâna; ruperea tabletelor; dacă e
necesar se va folosi un instrument
curat;
amestecarea medicamentelor cu
cărbune medicinal (acesta absoarbe
şi reduce acţiunea medicamentelor);
administrarea tabletelor, drajeurilor
ca atare, la copiii sub 2 ani;
utilizarea aceloraşi pahare, linguri,
linguriţe la mai mulţi pacienţi.
ADMINISTRAREA SUBLINGUALĂ SAU
BUCALĂ
= introducerea medicamentelor şi
absorbţia acestora la nivelul mucoasei
bucale.
Avantaje:
 cale comodă de administrare;
 posibilitate de autoadministrare - în
urgenţe;
 corespunde unei căi naturale;

BUCALĂ
Avantaje:
 absorbţia este rapidă datorită faptului
că e o mucoasă bine vascularizată;
 efectul se instalează rapid;
 se evită inactivarea medicamentului
datorită pH-ului acid al sucului gastric
sau al celui alcalin din intestin;

BUCALĂ
Dezavantaje:
 necesită cooperarea pacientului;
 folosirea repetată a acestei căi
produce leziuni ale mucoasei bucale;
 nu pot fi administrate decât cantităţi
mici de substanţă sub forma de
soluţie, pulberi sau comprimate
sublinguale;
Exemple:nitroglicerina în angina
pectorală, faringoseptul în faringo-
amigdalite;
BUCALĂ
PP,MN,T, Î.U.
La fel ca la administrarea orală, cu
următorele menţiuni:
 comprimatele se introduc între gingii
şi mucoasa obrazului sau sublingual;
 tabletele zaharate sau drajeurile sunt
menţinute în cavitatea bucală (pe/sub
limbă) până la topirea lor completă,
absorbţia lor fiind integrală;

ADMINISTRAREA RECTALĂ
• Constă în introducerea
medicamentelor şi absorbţia acestora
la nivelul rectului.
Avantaje – poate fi folosită:
 la pacienţii cu tulburări de deglutiţie;
 la cei operaţi pe tubul digestiv
superior;
 la administrarea medicamentelor ce
se distrug masiv la nivel hepatic;
Avantaje – poate fi folosită:
 la pacientul cu intoleranţă digestivă:
greaţă, vărsături, hemoragii digestive;
 pentru medicamentele iritante ale
mucoasei gastrice;
 în caz de refuz de a înghiţi din partea
pacientului;
 în caz de stază din sistemul portal;
 poate avea atât efect local (supozitor cu
glicerină) cât şi general (supozitoare cu
digitală);
Dezavantaje
 absorbţia substanţelor e relativ lentă,
inegală;
 efecte mai ales locale, de iritare a
rectului;
 nu poate fi folosită în caz de tulburări
ale tranzitului intestinal sau leziuni
grave;
Contraindicaţii - diaree
Exemple mod de administrare:

Clismă medicamentoasă – microclisma sau
clisma picătură cu picătură (vezi clisme)
Supozitoare – acţiune locală / generală
Creme - acţiune locală (ex. Proctoglyvenol)
Materiale necesare: mănuşi de cauciuc,
vaselină, tăviţă renală, supozitor/crema;

Pregătire P
 psihică: explicarea necesităţii tehnicii;
informare asupra posibilei senzaţii de
defecare ce poate apărea (în cazul
supozitoarelor se lămureşte că după
câteva minute, după topire, senzaţia
dispare).
 fizică:
pentru supozitoare şi creme: poziţie
decubit lateral cu membrele inferioare
flectate,
pentru clismă: vezi clismă.
Tehnica:
 dacă pacientul nu a defecat: clismă
evacuatorie;
 spălare pe mâini + mănuşi;
 despachetarea supozitorului din ambalaj;
 cu mâna stângă se îndepărtează fesele
pacientului evidenţiind orificiul anal;

Tehnica:
 cu mâna dreaptă introduce supozitorul (uns
în prealabil cu vaselină) cu vârful spre anus;
 cu ajutorul indexului/inelarului se împinge
până trece de sfincterul anal intern;
 Pentru creme se folosesc aplicatoare;
 îndepărtarea mănuşilor, spălare pe mâini,

ADMINISTRAREA PE SUPRAFAŢA
TEGUMENTELOR ŞI MUCOASELOR
I. MUCOASA CONJUNCTIVALĂ
1.Instilaţii - AB, decongestionante,
midriatice, etc

I. MUCOASA CONJUNCTIVALĂ
2. Unguente - antiinfecţioase
(kanamicin), antiglaucomatoase
3. Pulberi

II. MUCOASA NAZALĂ
1.Instilaţii - decongestionante
2. Spray nazal – decongestionant,
antiinflamator
3. Crème, geluri- trofice


III. CONDUCT AUDITIV EXTERN
1.Instilaţii – AB, calmante (! timpan )
2. Unguente – AB,trofice (! timpan)

IV. MUCOASA BUCALĂ
ŞI FARINGIANĂ
1. Badijonare –
albastru de
metilen, glicerină
boraxată,etc
2. Spray – Bioparox,
Codecam
3. Gargară
V. MUCOASA VAGINALĂ
1.Crème, geluri

V. MUCOASA VAGINALĂ
2. Ovule, comprimate vaginale

VI. MUCOASA RESPIRATORIE -
inhalaţie

VI. MUCOASA RESPIRATORIE -
inhalaţie

VII. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE
SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR
1. Badijonare
2. Compresă medicamentoasă
3. Pudrare
4. Unguente, crème
5. Pulverizare
6. Spălarea regiunii
7. Baia medicinală – parţială/generală
8. Emplasture
9. Cauterizare
VIII. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
PERCUTAN
1. Fricţionarea
2. Ionoforeza (galvanoterapia) -BFT

NOŢIUNI ELEMENTARE DE
ADMINISTRARE A ANTIBIOTICELOR
TIPURI
1.Bacteriostatice - stopează
multiplicarea
germenilor
2.Bactericide – distrug
germenii
ACŢIUNE
1.Spectru îngust
2.Spectru larg

FORME DE PREZENTARE
 Tablete – penicilina V, eritromicina
 Comprimate – Ospen, Augmentin, etc.
 Capsule(în 2 culori/o culoare) –
Ampicilina , Doxiciclina
 Pulberi pentru suspensie orală
 Pulberi pentru administrare injectabilă
(după dizolvare)
 Fiole injectabile – gentamicina, etc
 Unguente
 Orală
 Parenterală
• Intramuscular – cel mai frecvent ;
pulberea se dizolvă în 4-5 ml ser
fiziologic/apă distilată
• Intravenos – dizolvare în cel puţin 10 ml
ser fiziologic ( ideal în 15-20 ml)
 Tegumentară – unguente
 Respiratorie - aerosoli
REGULI DE ADMINISTRARE
 Anamneză atentă privind antecedentele
alergice
 Testare intradermică (diluţii 1/10 sau
1/100)
 Administrare conform prescripţiei: doză,
ritm, diluţie, cale de administrare
 Administrare imediat după dizolvare
 Informarea P asupra unor particularităţi
(ex: Penicilina V, Eritromicina se
administrează după masă)
REGULI DE ADMINISTRARE
 La administrarea pe cale orală se
recomandă asocierea vitaminei B complex/
iaurtului, pentru echilibrarea florei
intestinale ; !!! Nu se administrează cu
lapte
 Terapia îndelungată necesită şi observarea
mucoaselor (bucală, vaginală) pentru
sesizarea apariţiei candidozei(se anunţă M)
 AM poartă mănuşi şi mască - evitarea
sensibilizării
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A
HORMONILOR CORTICOIZI
a. Glucocorticoizii b. Mineralocorticoizii
 secretaţi de  secretaţi de
corticosuprarenală corticosuprarenală
 Efecte – antiinflamator,  Efecte – favorizează
antialergic retenţia de Na,
 Prezentare: cloruri şi apă (se
• Tablete / comprimate: recomandă în
insuficienţa glandei
Prednison, Prednisolon
(Supercortizol), corticosuprarenale)
Superprednol

a. Glucocorticoizii b. Mineralocorticoizii
 Prezentare:  Prezentare:
• Fiole: hidrocortizon • Comprimate:
acetat ; Fiole cu Fludrocortisonum
solvent: HHC • Fiole: Mincortid
• Flacoane: Flebocortid
(pulbere + solvent)
• Unguente: Pivalat de
flumetazonă

Reguli
Căi de administrare
 Orală  Regim hipo- sau desodat la
 Parenterală: indicaţie
• Intramuscular  Respectarea schemei de
administrare (descreştere
• Intravenos
treptată a dozelor)
• Intraarticular /
 Educarea P să nu întrerupă
periarticular
brusc tratamentul
 Respiratorie –  Măsuri riguroase de igienă şi
aerosoli prevenirea infecţiilor (scade
 Tegumentară – imunitatea)
crème, unguente
HORMONILOR HIPOFIZARI
a. ACTH = adenocorticotrop hormon ; secretat de hipofiză

; rol de stimulare a secreţiei glandei suprarenale
 Acţiune antiinflamatorie
 Prezentare – pulbere liofilizată, în flacoane de 50 U.I.
 Doze: 50 – 100 UI/zi –adult ; 15-50UI/zi –copil
 Administrare:
• Intramusculară – dizolvat în ser fiziologic/ apă
distilată, în cantitate egală cu numărul dozelor/ 24
ore (adm. la 6-8 ore)
• Intravenoasă în pev lentă, în glucoză 5% (6-8
pic/min)
 Se administrează în doze crescătoare
!!! La supravegherea P – asepsie, echilibru HE
HORMONILOR HIPOFIZARI
b. TRH = tireotrop hormon ; secretat de hipofiză ; rol

de stimulare a secreţiei glandei tiroide
 Poate creşte MB cu 1/3
 Prezentare – pulbere injectabilă (Thyrotrophinum)
 Administrare: iv, 0,2 mg dizolvate în 5 ml apă
distilată
!!! La supravegherea P – TA, P, respiraţie
c. H. somatotropi – secretaţi de hipofiză ; stimulează
creşterea
 Prezentare: pulbere liofilizată ; flacon injectabil (în
UI)
 Administrare: im / sc

HORMONILOR SEXUALI
a.Estrogenii – hormoni ovarieni cu rol în

dezvoltarea organelor sexuale feminine
(produşi de sinteză)
b. Androgeni – hormoni cu rol în dezvoltarea
caracterelor secundare sexuale masculine,
favorizează anabolismul proteic şi retenţia
hidrosalină; stimulează hematopoeza
 Clasificare:
 Estrogeni : dietilstibestrol,estradiol
 Androgeni: testosteronul
 Progesteron
HORMONILOR SEXUALI
 Prezentare:
 Solutii injectabile - !
Sunt uleioase = > se
administrează strict
im
 Comprimate orale
 Ovule şi unguente
vaginale
 Plasturi ; implanturi

HORMONILOR PANCREATICI - INSULINA
Clasificare Prezentare
 Insulina rapidă – folosită în  Flacoane de 5, 10
urgenţe (iv / sc) ; administrată iv ml(40 UI/ ml SAU 80-
– efect imediat ; durata 90 min ; 100 UI/ml)
administrată sc – efect în 20-30
 Pen-uri (“stilouri”) de
minute, durata 7 ore
1,5 sau 3 ml (100
 Insulina intermediară – injectare
UI/ml)
sc ; efectul se instaleaza la 1 oră,
durata 10-12 ore (efect maxim  Pompa de insulină
la 7 ore)
 Insulina lentă – injectare sc ;
efectul se instalează la 3-4 ore,
durata 24 ore ( efect maxim la 8-
14 ore)

HORMONILOR PANCREATICI - INSULINA
Căi de administrare  Nu se combină

Reguliniciodată
 Subcutanată– necesită insulinele MC
alternarea locurilor şi (monocomponente) cu cele
supravegherea regiunii ; HM (de sinteză)
este calea cea mai  Nu se dezinfectează cu
alcool regiunea (alcoolul
utilizată
inactivează insulina)
 Intravenoasă– folosită  Instruirea P asupra modului
în urgenţă ; se utilizează de autoadministrare
doar insuline cu acţiune (tehnica, doze, orar)
rapidă  Instruirea P asupra regimului
 Intramusculară - rar alimentar, efortului fizic,
evitării traumatismelor
(vindecare lentă)
HORMONILOR TIROIDIENI
= hormoni produşi de glanda tiroidă

Ex: Tiroxina , Triiodotironina
 Indicaţii – insuficienţa tiroidiană, obezitate, etc
 Prezentare – comprimate
 Reguli – administrare înainte de masă cu cel
puţin 30 minute ; supraveghere atentă a P ( TA,
greutate)

ANTICOAGULANTELOR
= medicamente ce împiedică coagularea S
prin acţiunea asupra factorilor plasmatici
ai coagulării
 Clasificare:
• Antagonişti ai vitaminei K – trombostop,
Orfarin (comprimate)
• Grupul heparinei – Calciparine (fiole),
Fraxiparine (soluţii injectabile)
• Antiagregante plachetare – acid
acetilsalicilic, Dipiridamol, etc

ANTICOAGULANTELOR
 Prezentare:
 Soluţii în flacoane, fiole sau seringi preumplute:
• Heparina: acţiune rapidă şi de scurtă durată ;
flacoane de 5000 U/ml
• Calciparina: seringi preumplute, 5000 U/0,2 ml SAU
25.000 U/1 ml
• Fraxiparina: seringi preumplute negradate (0,3-0,4
ml) sau gradate (0,6 -0,8 ml)
• Streptase, Actylise: flacon injectabil
 Tablete: Trombostop = anticoagulant cumarinic cu
efect de latenţă
 Unguente: Hepathrombin unguent sau gel - > indicat
în contuzii, entorse, hematoame ; contraindicat în
tromboze, tromboflebite /plăgi deschise

ANTICOAGULANTELOR
 Căi de administrare: oral, subcutanat,
intravenos, pe suprafaţa tegumentelor
 Reguli:
 Tratamentul se efectuează sub ctrl. clinic şi
de laborator (parametrii coagulării)
 Heparina nu se asociază cu alte
medicamente în perfuzie cu ser
 În timpul tratamentelor cu anticoagulante
se evită administrarea altor medicamente
parenteral
 În cazul seringilor preumplute nu se elimină
bula de aer şi se va menţine pliul cutanat.

ADMINISTRAREA PARENTERALĂ
REGULI GENERALE
 Constă în administrarea medicamentelor

prin injecţii.
 Scop:
 Diagnostic;
 Terapeutic;

 Avantaje: poate fi  Dezavantaje:
folosită:  necesită tehnică şi
 în situaţii urgente, instrumentar speciale,
 pentru absorbţie rapidă, condiţii de asepsie,
personal calificat,
 în cazul absorbţiei
dificile sau insuficiente  e neplăcută pentru
pe cale digestivă, bolnav,
 la pacienţi necooperanţi,  pot să apară incidente,
inconştienţi, accidente de obicei
 absorbţia nu e mai grave decât în
influenţată de pH, de cazul căii per os,
manifestări clinice ca:  dificultate de a repeta
greaţa, voma, diareea, injecţia în acelaşi loc.
constipaţia,
 se dozează exact.

Materiale necesare (generalităţi):

De protecţie: muşama,aleză
Sterile: seringi, ace (dimensiuni fcţ de
tipul injecţiei), substanţa de
administrat, medicaţie de prim ajutor
(HHC, adrenalină, Ca)
Alte materiale: tăviţa renală, perniţă,
garou (iv), vată, pile
Dezinfectante: alcool sanitar, soluţie
iodată
 Pregătire psihică:  Pregătire fizică:

 informare;  transportul
 explicarea necesităţii materialelor şi
tehnicii; instrumentelor lângă
 solicitare să bolnav sau a acestuia
colaboreze pe la sala de tratamente;
parcursul tehnicii;  aşezarea în poziţia
 îndepărtarea corespunzătoare
emoţiilor; tipului de injecţie;
 stimularea încrederii  alegerea locului de
în asistentul medical. elecţie (dezbrăcarea
zonei).

Tehnica:
 reguli generale +
 se montează seringa;
 în cazul fiolelor:
 se dezinfectează gâtul fiolei
(tampon cu alcool, flambare);
 se acoperă gâtul fiolei cu un
pansament steril şi se rupe;
 se aspiră conţinutul fiolei cu
ajutorul acului pentru a nu aspira
eventualele cioburi;

Tehnica:
 în cazul flacoanelor cu pulberi
injectabile:
 îndepărtarea căpăcelului de metal,
 ştergerea căpăcelului de cauciuc cu
un tampon cu alcool,
 introducerea cu ajutorul unei
seringi şi a unui ac a dizolvantului
adecvat în cantitate optimă,
 agitarea flaconului,
 inspectarea conţinutului, aspirarea
soluţiei din flacon,
Tehnica:
 în cazul flacoanelor cu soluţii:
 ştergerea căpăcelului de cauciuc cu un
tampon cu alcool,
 introducerea cu ajutorul unei seringi şi a
unui ac a unei cantităţi de aer egală cu
cantitatea de lichid pe care vrem să-l
scoatem,
 se introduce aerul (cu presiune) în
flacon,
 se intoarce flaconul,
 soluţia se goleşte în seringă,

Tehnica:
 se elimină bulele de aer având grijă
să susţinem acul în timpul manevrei,
 se îndepărtează acul într-un recipient
special,
 injecţia se efectuează cu alt ac decât
cel cu care s-a aspirat,
 efectuarea injecţiei conform tehnicii.

Îu: pacientul este aşezat în poziţie

comodă şi supravegheat (+locul de
elecţie) câteva minute.
R: colectare: acele în recipiente
speciale (solide, galbene), seringile în
cutii de carton (galbene) tampoanele,
ambalajele în coşuri (saci galbeni).
 restul materialelor se depozitează în
dulapul special.

De reţinut:
 unele substanţe trebuie preparate în
condiţii speciale; ex: vaccin BCG
 tehnica necesită condiţii de strictă
asepsie;
 pentru fiecare injecţie se foloseşte o
altă seringă şi un alt ac;
 fiolele de pe care sunt şterse datele
se aruncă;
 fiolele deschise se folosesc imediat.

ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ
= introducerea medicamentului în ţesutul

conjunctiv subcutanat.
Scop: terapeutic (administrarea de soluţii
cristaline sau perfuzarea pentru
hidratare).
Avantaje:
 poate asigura un efect prelungit (dacă
administrarea se face sub formă de
pelete administrate implantate sub
piele efectul este şi mai prelungit);
 poate fi utilizată şi pentru unele grefe şi
implanturi.
Dezavantaje:
 trebuie administrate cantităţi mici de
substanţe (sub 2 ml);
 e relativ dureroasă;
 absorbţia se face relativ lent.
I: adrenalina, atropina, heparină, insulină.

CI: soluţii iritante: hipotone, hipertone,
prea acide, prea alcaline.

Locuri de elecţie:
 faţa externă a braţului,
 regiunea deltoidiană
 regiunea subclaviculară
 regiunea supra şi subspinoasă a
omoplatului,
 regiunea pectorală
 flancurile peretelui abdominal, fosele
iliace,
 faţa supero-externă a coapsei



Materiale necesare:
 Conf.regulilor generale +
 Seringi (de 2 ml / mai
mici),ace (de 2,5-3 cm/
mai mici), ace pentru
aspiraţie dacă e cazul(!
seringi preumplute)
 Alte sisteme de injectare
(ex :Biojector)
 Substanţa de administrat

Avantaje Biojector:
 Traumatizează mai
puţin tesutul ; reacţii
locale mai puţin
intense;
 Durere locală mai
puţin intensă;
 Timp mai mic pentru
instruirea P;
 Acceptat de cei care
refuză acul;
 Risc mai mic de
transmitere a HIV.
Pregătire P:
 psihică: conform tehnicii generale.
 fizică: pacientul se aşează în poziţie
corespunzătoare locului de elecţie şi se
solicită să stea relaxat.
Tehnica:
 vezi tehnica generală +
 se cutează cu policele şi indexul mâinii o
porţiune de tegument, fixând-o şi ridicând-
o de pe planurile profunde;
 se pătrunde cu acul prin axul longitudinal
al pliului 2-4 cm, la un unghi de 45º cu
tegumentul;
 în cazul insulinei, a fraxiparinei unghiul e de
90º;
Tehnica:
 se verifică dacă acul nu a ajuns într-un vas
şi se injectează lent substanţa;
 se retrage brusc acul;
 se tamponează locul;
 spălare pe mâini.

ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ - BIOJECTOR

Tehnica:
 nu se administrează în regiuni cu afecţiuni
dermatologice,
 în cazul perfuziei subcutanate:
 se administrează maxim 3 l/24 de ore,
 e o metodă rar folosită.
 Fraxiparine:
 locul uzual de injectare este peretele
abdominal antero-lateral, alternativ în
partea dreaptă şi partea stângă,
 seringile gradate sunt destinate
administrării de doze ajustate, când
este necesară adaptarea acestora la
greutatea corporală.
Îu: conform etapelor generale.

R: conform etapelor generale.
I.A.:
 lezarea unei terminaţii nervoase
(durere),
 ruperea acului,
 hematom,
 abces,
 embolii,
 necroze.
! Nu uitaţi locurile de elecţie.
!!!
Ritmul de absorbţie poate fi micşorat prin:
 injectarea de suspensii lichide (ex.:
suspensiile de insulină);
 asocierea substanţei active cu o substanţă
vasoconstrictoare (ex. + Adrenalina);
 implantarea de substanţe active.
Ritmul de absorbţie poate fi mărit prin:
 masaj local;
 asocierea substanţei active cu o substanţă
vasodilatatoare;
Nu se administrează:
 soluţii uleioase, clorură de sodiu (doar în
cazuri speciale);
 compuşii ai metalelor cu greutate
moleculară.
ADMINISTRAREA INTRADERMICĂ
= constă în introducerea medicamentului în

derm.
Scop:
diagnostic: explorator - IDR la tuberculină,
Casoni;
terapeutic: anesteziant (infiltraţia dermică cu
novocaină, adrenalină), desensibilizarea în
afecţiuni alergice ;
profilactic:vaccinare BCG
Avantaje: acţiune locală prelungită.
Dezavantaje: dureroasă,absorbţie redusă.
I: soluţii izotone, uşor resorbabile, cu

densitate mică.
CI: soluţii hipotone.
Le:
 faţa antero-internă a antebraţului
(testări,IDR- stg, 1/3medie);
 faţa externă a braţului şi a
coapsei(desensibilizări).
 regiunea deltoidiană a braţului stang
(vaccinare BCG)
 regiunea din jurul leziunii (în infiltraţiile
anestezice)
Mn: materiale pentru administrarea
parenterală + ace fine, cu vârful tăiat
scurt.
Pp:
psihică: explicarea necesităţii tehnicii;
fizică: poziţie decubit dorsal, cu mâna în
extensie/sezând

Tehnica:
 după tehnica generală a administrării
parenterale +
 se întinde şi se imobilizează tegumentul
(după dezinfecţie) cu policele şi indexul sau
degetul mediu al mâinii stângi;
 se introduce vârful acului în grosimea
tegumentului tangenţial pe suprafaţa pielii,
cu bizoul în sus, până dispare complet
orificiul;
 se injectează lent lichidul din seringă;
 trebuie să apară o papulă (aspect de coajă
de portocală);
 se retrage brusc acul fără a tampona locul
injecţiei.
Îu: conform etapelor generale.

I.A.:
 revărsarea lichidului în afară,
 tumefacţie fără apariţia papulei (acul a
pătruns prea mult),
 lipotimie,
 şoc la testarea alergenilor (se adm.
adrenalină, HHC, cardiotonice, Ca., etc.),
 necroză.
! Nu se aseptizează tegumentul cu alcool
dacă se face intradermoreacţia la
tuberculină/se dezinfectează şi se lasă să
se evapore alcoolul.
ADMINISTRAREA INTRAMUSCULARĂ
= constă în introducerea medicamentului
într-un muşchi.
Scop: terapeutic: administrarea de soluţii
izotonice, uleioase, substanţe coloidale.
Avantaje:
 absorbţie rapidă a medicamentelor;
 administrare puţin dureroasă (de obicei);
 se pot administra soluţii uleioase, apoase
sau suspensii care se dizolvă treptat
(acţiunea fiind de durată mai lungă decât
în cazul administrării i.v.).
• Dezavantaje: durere;posibilitatea apariţiei
nodulilor.
I: antibiotice, sedative, antiemetice, fier, vitamine
(B, D, E) .
CI: substanţe hipertone.
Le:
− regiunea supero-externă fesieră, deasupra
marelui trohanter; se reperează:
− punctul Smîrnov: la un lat de deget deasupra
marelui trohanter şi înapoia lui,
− punctul Barthelemy: la unirea treimii externe
cu cele două treimi interne ale liniei care
uneşte spina iliacă antero-superioară cu
extremitatea superioară a şanţului intero-
fesier;
− zona situată deasupra liniei care uneşte spina
iliacă posterioară cu marele trohanter;


Le:
 faţa externă a
coapsei, în treimea
mijlocie,
 faţa externă a
braţului în muşchiul
deltoid.


Mn: materiale pentru
administrare parenterală +
ace intramusculare lungi
de: 40, 50, 60, 70 mm, cu
diametru 7/10, 8/10, 9/10,
10/10, bizou lung.
Pp:
psihică: explicarea necesităţii
tehnicii;
fizică: aşezarea în decubit
ventral, decubit lateral (mai
rar), şezând.
Tehnica: după tehnica generală
a administrării parenterale
+ se invită pacientul să-şi
relaxeze musculatura;
Tehnica:
 prin palpare se determină grosimea
muşchiului pentru a putea aprecia adâncimea
introducerii acului ± existenţa nodulilor;
 se dezinfectează locul de elecţie cu un
tampon cu alcool;
 se întinde tegumentul între policele şi indexul
sau mediusul mâinii stângi;
 se înţeapă perpendicular pielea introducând
acul 4 – 7 cm;
 se aspiră;
 se injectează lent lichidul;
 după injectare se retrage acul brusc;
 se masează locul cu un tampon cu alcool.
Îu,R: conform etapelor generale.
I.A.:
 atingerea nervului sciatic: durere intensă;
 paralizie prin lezarea nervului sciatic;
 hematom;
 supuraţie aseptică - dacă substanţele nu
sunt resorbite;
 ruperea acului;
 ± abcese, infecţii cu anaerobi, necroze
locale.
! Respectarea măsurilor de asepsie şi
antisepsie.
!!!
 la poziţia acului în cazul administrării
de soluţii colorate – se verifică
detaşând seringa;
 în cazul administrării fierului
polimaltozat injectarea se face strict
intramuscular în triunghiul supero-
extern al cadranului fesier (în
cvadriceps la sugari şi copii mici),
deplasând pielea înainte de a
introduce acul, astfel încât după
retragerea lui orificiul respectiv să fie
acoperit de piele intactă, evitând
refularea soluţiei (injecţie “în z”) .
ADMINISTRAREA INTRAVENOASĂ
= constă în introducerea medicamentului
direct în circulaţia sanguină prin
puncţionarea unei vene.
Scop:
diagnostic: administrare de substanţe de
contrast pentru examene radiologice;
terapeutic: administrare de soluţii (excepţie
cele uleioase), pulberi dizolvate (antibiotice).
Avantaje:
 asigură cea mai rapidă pătrundere a
medicamentului în organism;
 asigură cea mai rapidă instalare a efectului
dorit  utilizată în caz de urgenţe;
 doza administrată poate fi controlată exact;
 poate fi transformată în administrare
continuă  perfuzia;
Avantaje:
 evită senzaţia de durere şi iritaţia produsă
de anumite substanţe;
 e utilizabilă când calea digestivă e
inaccesibilă (sau substanţele sunt distruse de
sucurile digestive) sau în cazul substanţelor
neabsorbabile pe alte căi.
Dezavantaje:
 necesită stăpânirea corectă a tehnicii şi o
anumită manualitate;
 toxicitate mai mare şi reacţii adverse mai
brutale;
 manifestări alergice (inclusiv şocul) mai
frecvente şi mai rapide;
 nu se poate folosi la cei cu fobie faţă de ace;
 poate produce alterări asupra imaginii
corporale mai ales la cei cu cateter central.
I: soluţii izotone, hipertone.
CI: substanţe uleioase.
Le:
 venele epicraniene;
 venele jugulare (internă, externă);
 venele subclaviculare, venele
supraclaviculare;
 vena cefalică, vena bazilică, vena mediană;
 venele antebratului
 venele de pe faţa dorsală a mâinii;
 venele femurale;
 venele safene (mare şi mică);
 venele maleolare interne;
 reţeaua venoasă dorsală a piciorului.



Mn: materiale pentru administrarea
parenterală + 2 – 3 cu bizou scurt,
branule.
Pp:
psihică: explicarea necesităţii tehnicii;
fizică: aşezarea în decubit dorsal.
Tehnica: după tehnica generală a
administrării parenterale şi a puncţiei
venoase +
 se desface garoul încet şi se injectează
soluţia lent;
 se verifică periodic prin aspirare poziţia
acului în venă;
 se scoate acul cu seringa rapid, apăsând
locul puncţiei cu tamponul cu alcool;
Îu: conform puncţiei venoase, supraveghere.

• I.A.:
locale:
 embolii, flebite, dureri şi infiltraţii locale,
 hematom, necroză (injectare paravenoasă),
 ameţeli, lipotimie, colaps;
sistemice:
 senzaţie de uscăciune în faringe,
 valuri de căldură,
 şoc anafilactic, decompensări cardiace,.
! Repuncţionarea unei vene se face tot mai
central.
!! Nu se efectuează injecţia în poziţie şezând.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN
INJECTOMAT
• seringa automată este un

aparat (dispozitiv) de
administrare îndelungată
şi continuă a medicaţiei,
pe cale i.v. şi s.c.
• Scop: terapeutic.
• Av: menţinerea la un
nivel constant a
medicamentului în sânge.

INJECTOMAT
Indicaţii:
 imposibilitatea administrării orale;
 disfagie severă cauzată de carcinom al
cavităţii bucale şi/sau al faringelui;
 alterarea severă a stării generale;
 stare de conştienţă scăzută; complianţă
scăzută;
 absorbţie scăzută a medicamentelor la
nivelul tractului digestiv;
 controlul unor simptome severe care
necesită administrarea repetată;
 durere, vărsături, convulsii, agitaţie,
anxietate.
Contraindicaţii
 medicamente iritante în administrarea s.c.:
diazepam, proclorperazină;
 incompatibilităţi medicamentoase.
INJECTOMAT
Le: cele ale injecţiei subcutanate sau

i.v
Mn:
 pentru administrarea pe cale i.v.;
 tubulatură pentru seringă,
heparină, solvent;
 seringi de 50 cm³ şi 2 cm³ şi ace;
 set “butterflex”: ac pentru
administrarea s.c. sau i.v.
(branulă),
 tub din plastic (asemănător
tubului trusei de perfuzie) care se
ataşează la ac (lung de 1 m) –
sterile, de unică folosinţă;
 comprese sterile, plasture sau
bandă adezivă;

INJECTOMAT
T: respectă etapele cunoscute administrării s.c.
şi i.v. + :
 se aspiră substanţa;
 pentru s.c. acul sistemului “butterfly” se
inserează în treimea antero-superioară a
coapsei;
 sub ac se fixează o compresă din tifon a.î. să
fie menţinut în contact cu tegumentul la 45°;
 se formează o buclă din tubul de plastic al
sistemului (se fixează cu banda adezivă);
 se conectează tubulatura la robinet;
 se verifică funcţionalitatea pompei;
 se aşează seringa în aparatul de pompare;
 programarea ritmului de pompare (nr. de
picături/1’ sau de ml./1’, la 15 minute, la 30
minute etc.) conform prescripţiei.
INJECTOMAT
A.I.:
 legate de medicamente:
 inactivarea medicamentelor de către razele
U.V. (se recomandă evitarea expunerii
seringii la lumina solară şi folosirea husei
de protecţie);
 precipitarea/cristalizarea medicamentelor
din rezervorul seringii (se evită
incompatibilităţile medicamentoase);
 !!! nu se administrează soluţiile precipitate;
 legate de seringa automată:
 perturbarea funcţionării seringii de către
emisiile electromagnetice;
 !! se evită contactul cu apa;
 legate de locul de elecţie: durere, edem.
INJECTOMAT
!!!
 alternarea periodică (la maxim 3 zile) a
locurilor de elecţie;
 folosirea unei canule din plastic în locul
acului;
 diluarea medicamentelor cu o cantitatea
mai mare de solvent;
 verificarea la 2 – 4 ore a seringii automate;
 supravegherea tegumentului la locul
inserării;
 urmărirea efectului medicaţiei prescrise pe
seringa automată.

Administrarea Medicamentelor Varianta Miha

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Administrarea Medicamentelor Varianta Miha

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ADMINISTRAREA

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

Exemple mod de administrare:

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

a. ACTH = adenocorticotrop hormon ; secretat de hipofiză

b. TRH = tireotrop hormon ; secretat de hipofiză ; rol

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

a.Estrogenii – hormoni ovarieni cu rol în

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

Căi de administrare  Nu se combină

= hormoni produşi de glanda tiroidă

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

 Constă în administrarea medicamentelor

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

Materiale necesare (generalităţi):

 Pregătire psihică:  Pregătire fizică:

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

Îu: pacientul este aşezat în poziţie

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

= introducerea medicamentului în ţesutul

I: adrenalina, atropina, heparină, insulină.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

Îu: conform etapelor generale.

= constă în introducerea medicamentului în

I: soluţii izotone, uşor resorbabile, cu

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

Îu: conform etapelor generale.