ÎNGRIJIREA PLĂGILOR,

ESCARELE DE DECUBIT ȘI
TOALETA PACIENTULUI

Disciplina: Nursing general I

Prof as. med Slabutu Roxana Ionela
 ÎNGRIJIREA PLĂGILOR

Plăgile sau rănile sunt leziuni traumatice,

caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor
sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii
sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de
profunzime.
CRITERII DE CLASIFICARE

A. După tipul de acțiune a agentului vulnerant

(traumatic), plăgile pot fi:
1. mecanice: - prin tăiere;
- prin înțepare, arme albe, insecte, etc.
- prin contuzii, prin lovire;
- prin strivire;
- prin arme de foc;
- prin mușcatura de animale salbatice sau
domestice;
2. termice: acestea pot fi provocate de căldură, frig,
electricitate;
3. plăgi provocate de agenți ionizanți prin iradiere
denumite și radiații;
4. plăgi provocate de agenți chimici: acizi, baze, săruri;
B. După circumstanțele de producere, plăgile pot fi:
- accidentale (accidente de muncă, accidente casnice,
accidente de circulație);
- plăgi intenționale (agresiunile, suicidul);
- plăgi iatrogene provocate de intervențiile chirurgicale, de
infecții, de puncții;
 C. După timpul scurs de la producere, avem:
- plăgi recente (sub 6 ore);
- plăgi vechi (care depăsesc 6 ore de la producere și care
întotdeauna acestea se consideră plăgi infectate);
D. După profunzime, vom avea:
- plăgi superficiale (la suprafața tegumentului);
- plăgi profunde;
E. După straturile anatomice interesate, avem:
- plăgi nepenetrante (când nu depășesc învelișul seros);
- plăgi penetrante (când se referă la lezarea seroasei parietale
cum ar fi peritoneu, pleura, etc.). Plăgile penetrante pot fi
simple sau perforate (când interesează și un viscer
parenchimatos sau cavitar).
F. După evoluție, vom avea:
- plăgi necomplicate;
- plăgi complicate;
CARACTERISTICILE PLĂGILOR
Plăgile prin tăiere – au marginile regulate, limitate; se vindecă
repede; cele operatorii sunt de obicei aseptice.
Plăgile prin înțepare – sunt cele mai frecvente dar și cele mai
înșelătoare. Gravitatea lor este în raport cu adâncimea, cu sediul
și gradul de infectare. Plăgile limitate adânci, favorizează
dezvoltarea germenilor anaerobi.
 Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:
- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la
incizie chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces,
flegmon).
 Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează
dezvoltarea unor infecţii virulente; se tratează chirurgical în
servicii de specialitate.
 Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi),
prin inoculare de venin, produc fenomene alergice:
prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic cu
crize de sufocare, frisoane, convulsii, şoc anafilactic sau
colaps.
Plăgile prin contuzii – în cazul unor contuzii
profunde se pot produce leziuni distructive, deci, plăgi
ale organelor profunde cum ar fi: creier, splină, ficat,
rinichi, intestin, mușchi, etc. fără să existe o plaga a
pielii.
Plăgile prin mușcătura de animale – acestea se
supra-infectează cu regularitate. Ele reprezintă poarta de
intrare pentru turbare. Mușcătura de viperă, produce
fenomene generale toxice.
Plăgile prin arme de foc – acestea se caracterizează
prin destrucții mari și sunt foarte complexe.
SIMPTOMATOLOGIA PLĂGILOR

În cadrul simptomatologiei plăgilor, vom decela:

A. simptome locale;

B. semne obiective;

C. semne generale;
 SIMPTOMELE LOCALE

1. Durerea este variabila ca intensitate, poate ceda

spontan sau după administrare de antialgice. Reapariția
ei cu caracter pulsatil, atrage atenția asupra dezvoltării
infecției.
2. Impotenta funcțională poate fi parțială sau totală
și are drept cauză durerea sau lezarea elementelor
musculo-articulare, osoase sau nervoase.
 SEMNE OBIECTIVE

1. Prezența unei soluții de continuitate – aceste

soluții pot apărea în plăgile mai mari, așa numitele plăgi
cu mari decelări, putându-se observa distrugerile atât la
nivelul pielii cât și la nivelul vaselor, a nervilor, a
mușchilor, a oaselor (sub formă de fragmente osoase)
sau aceste organe pot să iasă prin marginile plăgii ceea
ce denumim noi eviscerație.
2. Hemoragia este variabilă ca și abundența
sângerării în funcție de vasul lezat.
 SEMNE GENERALE

1. Pulsul poate fi rapid (tahicardic) în plăgile

însoțite de hemoragii externe sau interne sau însoțit
de șoc traumatic.

2. Tensiunea arterială dacă scade, indică prezența

unei hemoragii sau a unui șoc traumatic.

3. Febra poate avea semnificația debitului infecției

sau resorbția unor hematoame.
VINDECAREA PLĂGILOR
Se poate realiza prin:

I. vindecare primară („per primam”) este vindecarea care se

obține de la început, fără complicații. Este vindecarea
ideală pentru orice plagă operatorie, producându-se în 6-8
zile.

II. vindecare secundară („per secundam”) în acest tip de

vindecare este întotdeauna prezentă infecția spre deosebire
de vindecarea primară.

III. vindecare tertiară („per tertiam”) se produce atunci când o

plagă evoluează, un timp, pe linia vindecării secundare și
apoi se suturează în scopul scurtării evoluției.
TRATAMENTUL LOCAL AL PLĂGILOR

Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa

(locul accidentului, la cabinet medical sau la spital).

Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă în mod

corespunzător se cere ca:

• îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie

• să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor

• plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul

înconjurător

• să fie asigurat un repaus al regiunii lezate

• tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor.

INGRIJIREA PLĂGILOR RECENTE
Plăgile recente sunt plăgile care nu au depăşit 6 ore de
la accident:
- calmarea durerii, toaleta și dezinfecția tegumentului
- dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în
jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii
- se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa ,apoi cu
ser fiziologic
- curățarea plăgii prin turnare în jet cu apă sterilă,ser
fiziologic,antiseptice neiritante(apă oxigenată
3%,cloramină 0,2-0,4%);acestea au rol de a îndeparta cu
ajutorul jetului,în mod mecanic impuritațile din
plagă,antisepticele de a dezinfecta plaga
- se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod,prin
mișcari circulare din jurul plăgii spre exterior toaletei
plăgii
- tamponarea plăgii cu comprese și tampoane de tifon
sterile ;nu se face tamponare cu vată;nu se toarnă nici un
fel de antiseptic în plăgile penetrante,perforante în
organe și cavități naturale dezinfecția din nou a
tegumentului
- dezinfecția tegumentului din jurul plăgii se face cu
tinctură de iod apoi cu alcool
- acoperirea plăgii se face cu comprese sterile,care
trebuie să depașeasca marginile plăgii cu 2-3 cm
- fixarea pansamentului se face cu leucoplast,galifix sau
prin înfașare,în functie de
întinderea ei și de eventualele complicații
PLĂGILE VECHI
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră
infectate; li se face acelaşi tratament descris mai sus, însă
plaga nu se suturează primam.

Plăgile septice- pielea din jurul lor se curăţă circular, de la

interior spre exterior. Plăgile vechi, infectate, secretante,
nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice,
pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie
de antibiotic conform antibiogramei.

Compresa umedă va fi acoperită cu una-două comprese

uscate, apoi se fixează pansamentul, fie prin înfăşurare
(bandajare), fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu
leucoplast sau cu galifix; plăgile vechi se pansează şi se
controlează zilnic.
ÎNGRIJIREA UNEI PLĂGI OPERATORII
Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.

se dezinfectează cu betadine, tinctură de iod, alcool iodat sau

alcool, pe o distanţă de 6-7 cm, folosind, la fiecare ştergere,
alt tampon

plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o

singură ştergere cu tamponul îmbibat în tinctură de iod sau
alcool

se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii

se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se

fixează după metoda cunoscută
PANSAMENTUL

Definiție: Pansamentul este un act chirurgical de

aseptizare,tratare și protejare a plăgilor.

Obiective:
favorizarea vindecării rănilor
prevenirea infecţiei
aprecierea procesului de vindecare
protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici
CONDIȚIILE UNUI BUN PANSAMENT

 Să fie făcut în condiţii aseptice

 Să fie absorbant

 Să fie protector

 Să nu fie dureros

 Să fie schimbat la timp

 TIPURI DE PANSAMENTE
a. Pansament protector acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu
prezintă tub de dren (plagă operatorie, locul unei injecţii sau puncţii,
locul unde este montat un cateter venos) pentru a realiza protecţie
faţă de mediul înconjurator.
b. Pansament absorbant acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu
un strat de comprese şi un strat de vată dacă medicul montează tub de
dren notaţi cantitatea de lichid eliminată.
c. Pansament ocluziv acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor însoţite
de leziuni osoase peste care se aplica aparatul gipsat pentru
imobilizare pentru îngrijirea plăgii se poate face fereastră.
d. Panasment compresiv acoperirea unei plăgi sângerânde în scop
hemostatic, pentru imobilizarea unei articulaţii în caz de entorsă sau
pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare peste
comprese se aplica un strat mai gros de vată astfel încat să se acopere
reliefurile osoase şi compresiunea să fie repartizată uniform pe toată
suprafaţa regiunii, să nu împiedice circulaţia de întoarcere.
e. Pansament umed se folosesc cu scop antiinflamator este
contraindicat în plăgile care secretă abundent,deoarece favorizează
secreția și provoaca dermite,piodermite,foliculite.
MATERIALE NECESARE PANSAMENTELOR
 tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru
pansamente;
 trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice,
foarfeci chirurgicali, stilete butonate, sonde canelate;
 bisturiu casoleta cu comprese sterile,tampoane;
 tuburi de dren sterile;
 mănuşi sterile;
 muşama, aleză;
 soluţii antiseptice:pentru tegument(tinctură de iod,alcool
iodat,betadine,alcool medicinal);pentru plagă(apă oxigenată
3%,rivanol 1%o,cloramină,acid boric 2-4%);
 medicamente prescrise de medic: pulberi, unguente;
 materiale pentru fixare: feşe de tifon, benzi adezive, plasă adezivă,
soluţie adezivă, ace de siguranţă;
 tăviţa renală.
 BANDAJAREA

Definiție: Bandajarea este metoda de fixare a pansamentului cu

ajutorul unei feși de tifon de lungimi si lațimi diferite în funcție
de marimea și caracterul plăgii,regiunea în care este situată.

Materiale necesare:
→ Feșe de tifon de mărimi diferite (lăţimi între 5 şi 25 cm, lungimi
între 2 şi 5 m)
→ Feşe elastice
→ Foarfece
→ Ace de siguranţă, plasă, leucoplast
REGULI PENTRU O ÎNFĂȘARE CORECTĂ

 Fașa se ține în mâna dreaptă,capătul liber în mâna stângă

 Se derulează de la stânga la dreapta
 Turele de fașă nu trebuie sa facă cute
 Fașa trebuie să permită circulația sângelui, să nu fie prea
strânsă, dar nici prea largă
 Bandajarea membrelor se începe de la extremitate spre rădăcină
în sensul circulației venoase
 Se evita mișcările inutile
 Se execută cu mișcări blânde și cu multă îndemânare pentru a
nu spori suferința bolnavului
 Fixarea prin nod nu trebuie sa jeneze
 Se începe și se termina cu ture de fixare
CARACTERELE UNUI BUN BANDAJ
 să imobilizeze perfect pansamentul pentru a favoriza
cicatrizarea
 să fie elastic,suficient de strâns

 să fie estetic

Tipuri de bandajare:
1. circulară
2. în spirală
3. în forma cifrei 8
4. în spic de grâu
5. în evantai
6. răsfrânt
7. recurent
înfașare în evantai
TIPURI DE ÎNFĂȘARE PE REGIUNI
i. la nivelul calotei craniene: capelina( boneta), mitra lui hipocrat;
ii. la nivelul feței: praștia (în regiunea nazală), capastrul (în
regiunea bărbiei);
iii. la nivelul orbitelor: monoclul și binoclul;
iv. la nivelul toracelui: înfășare circulară, spica sânului, bandajul
Desault, bandajul Velpeau, eșarfa lui J.L.Petit;
v. la nivelul umarului și axilei: bandaj în 8, în spică sau cu
basma(cravata biaxilară a lui Mayor);
vi. la nivelul degetelor: înfășare circulară, înfășare în 8 sau în
spică;
vii. în regiunea inghinală: spica inghino-femurală unilaterală sau
bilaterală;
viii. pansamentele scrotului: bandaj în T,suspensor, etc.;
ix. în regiunea perineală si anală: bandaj în T;
x. în regiunea piciorului: înfășare în 8.
 ESCARELE DE DECUBIT

Definiție: Escarele de decubit sunt răni ce apar atunci

când exercită o presiune constantă și/sau frecare pe o
zonă restrânsă a corpului care deteriorează pielea în zona
afectată.
Presiunea constantă aplicată asupra unei suprafețe a
corpului reduce circulația sanguină în zona respectivă,
celulele încep să moară și pielea se deteriorează.
Escarele poartă diferite denumiri: răni de presiune,
escare de decubit, ulcere de decubit, ulcere de presiune.
CAUZELE ESCARELOR

Escarele apar la persoanele imobilzate sau cu

mobilitate scazută care rămân în
aceeași poziție perioade de timp îndelungate, greutatea
corpului induce o
presiune asupra diferitelor părti de țesut.
În mod normal o presoana se mișcă constant, chiar și
în somn. Persoanele ce nu se pot deplasa au tendința de a
se supune presiunii generată de greutatea corpului asupra
acelorași puncte pe o perioadă îndelungată de timp.
 FACTORI CE FAVORIZEAZĂ
APARIȚIA ESCARELOR
 Persoanele imobilizate la pat sau în fotoliu cu rotile prezintă
un risc ridicat de a face escare.
 Pierderea în greutate favorizează apariția escarelor datorită
reducerii grosimii țesutului între os și piele.
 Poziția “alunecat” în pat sau fotoliu duce la “forfecarea” pielii
pe care se sprijină corpul ( Fig.6).
 Frecarea pielii.
 Medicația, cum este chimioterapia, terapii biologice, steroizi.
 Dieta săracă în minerale, vitamine.
 Lipsa de lichide ( deshidratarea).
 Piele umedă datorită transpirației, incontinenței.
 Boli cronice, de exemplu diabetul.
PREVENIREA ESCARELOR DE
DECUBIT

Este mult mai simplu să se prevină apariția escarelor

decat tratarea acestora. Zonele cele mai expuse apariției
escarelor sunt în funcție de poziția culcat sau în șezut,
conform desenelor de mai jos.
Pentru început să exemplificăm cum se manifestă un
punct de presiune asupra pielii și țesutului subcutanat.
Urmarind Fig.1 observăm cum datorită greutății
corpului, partea osoasă apasă superficial asupra pielii și
în profunzime asupra țesutului subcutanat. În punctul de
presiune superficială după un interval de minim 2 ore
apar primele semne ale escarei de decubit.
 Fig.1

Fig.2 Puncte de presiune superficială în poziția culcat pe spate

Fig.3 Puncte de presiune superficială în poziția culcat pe burtă

Fig.4 Puncte de presiune superficială în poziția culcat lateral

 Fig.5 Puncte de presiune superficială din
poziția sezut

Fig.6 Puncte de presiune în zona sacrală –

cocis datorită poziției incorecte în scaun
(fotoliu), așa zisa poziție de ‘alunecare’
care duce la ‘forfecarea’ pielii
 Primul semn al escarei de decubit este înroșirea sau învinețirea
pielii, poate să arate ca o vânătaie. Zona afectată este dureroasă la
atingere, mai caldă sau mai rece decât pielea din jur, mai tare sau mai
moale. Dacă nu se începe tratamentul, treptat pielea se deteriorează
până la apariția rănilor deschise. La schimbarea poziției se ridică
pacientul de pe pat sau scaun astfel încât pielea acestuia să nu se frece
de așternut sau lenjerie.
Reducerea presiunii pe diversele zone ale pielii este cea mai bună
modalitate de prevenire a escarelor. Schimbarea poziției corpului ajuta.
Dacă pacientul este imobilizat este necesar ca poziția sa să fie
modificată la cel putin odată la 2 ore.
Este important ca pielea să fie păstrată curată și uscată.
Lenjeria de pat trebuie să fie netedă, părțile șifonate măresc presiunea
asupra pielii. Lenjeria pacientului trebuie să fie menținută în stare
uscată și curată,se folosește lejerie din bumbac.
Un rol important în prevenția escarelor îl au saltelele și pernele
speciale, acestea au rolul de a reduce presiunea pe o anumită zonă a
corpului. Enumerăm câteva dintre ele: pneumatice cu pompă de
presiune, cu spumă poliuretanică, cu gel, cu spuma vascoelestică cu sau
fără memorie, cu spuma vascoelastică si gel.
ZONELE ÎN CARE APAR ESCARELE

În imaginea alăturată
este reprzentată
proporția în care apar
escarele pe corp. Zona
cea mai favorizantă în
apariția escarelor este
zona feselor,
soldurilor, mijlocului,
în aprox 50% din
cazuri escarele apar în
această zonă. Zona
gambelor și călcâielor
este o zonă favorizantă
cu aprox. 35% din
cazuri.
STADIILE ESCARELOR DE DECUBIT
STADIUL I

Poate să apară după 2 ore de imobilitate și

zonele de risc sunt:
• regiunea sacrală
• gambe
• călcâie
• umeri
Primele simtome:
 înroșirea sau învinețirea pielii
 usoara durere
STADIUL II
Odată cu descompunerea
stratului de piele,
posibilitatea de apariție a unei
infecții este mare. Rănile
deschise lăsate fără
supraveghere devin gazdă
ideală pentru bacterii.
Deosebit de puternice sunt
infecțiile provocate cu
infestarea bacteriilor din
urină sau fecale, situație ce
apare obișnuit în ranile
sacrale. Țesutul se
îngălbenește și dezvoltă un
crater ce agravează rana.Rana
trebuie supravegheată și
tratată imediat.
STADIUL III

Rănile din această

categorie sunt mult mai
grave,țesutul subcutanat s-a
erodat mult. Rana prezintă
țesut mort, galben și țesut
necrozat ( culoare neagra,
întărit). Acest tip de rană este
gravă,

este o rană greu de curățat

și de tratat.
Aceste răni pot trece
rapid în ulcerații de
gradul IV și trebuie
tratate rapid si agresiv.
STADIUL IV
În acest stadiu rănile sunt deosebit de periculoase, rana poate
ajunge până la os, cartilajele fiind expuse. Rănile sunt foarte
profunde, supureaza, sunt pline de țesut mort, galben, necrozat.
Există pericolul unei infecții deosebit de grave prin răspândirea
în sânge (septicemie). Este posibil decesul datorita infecției.
TRATAMENTUL ESCARELOR

1. Eritemul - căutarea și îndepărtarea cauzei care a produs înroșirea

constitiue prima acțiune ce trebuie efectuată, urmând apoi
suprimarea sprijinului pe zona cutanată afectată, până la dispariția
totală a eritemului.
2. Flictena - căutarea cauzei care produce flictena (bașica) și
eliminarea ei; suprimarea sprijinului pe aceasta parte cutanată până
la dispariția totală; local se recomandă golirea bășicii de lichid,
apoi aplicarea unui pansament uscat de 2 ori/zi. Înainte de baie se
aplică un pansament plastifiant pentru a evita deteriorarea
superficială a pielii până când țesutul subiacent începe să se refacă.
3. Dezepidermizarea (ulcerația superficială) - se face toaleta rănii
de 2 ori/zi, folosind o soluție dezinfectantă turnată în jet; se aplică
apoi un unguent pentru regenerarea țesuturilor peste care se pune
un pansament steril. Este interzisă presiunea, sprijinul și frecarea
în zona afectată!
4. Necroza (ulcerație profundă) - vindecarea poate dura luni de zile
și implică consult și tratament medico-chirurgical de specialitate.
5. Faza de granulație - este faza în care pielea începe să se refacă,
plaga este ocupată de țesut viu, roșu; pansamentul se va aplica în
scopul stimulării “înmuguririi", având ca obiective: absorbția
exudatului, prevenirea contaminării cu alte bacterii, menținerea
suprafeței umede. Nu se vor aplica pe rană dezinfectante puternice
(alcool medicinal, apă oxigenată, etc.), pentru că se pot distruge
mugurii noului țesut sanatos!
6. Faza de epidermizare - în acest stadiu se încheie procesul de
formare a cicatricei; se va avea în vedere închiderea rănii, prevenind
formarea cicatricei cheloide (neelastice) prin stimularea regenerarii
pielii cu creme nutritive si masaj în jur, stimulând vascularizația.
Atenție!
Escarele pot fi vindecate numai daca se înlatura presiunea
exercitată pe zona afectată. Aceasta înseamnă că o escara localizată pe
zona fesieră poate fi vindecată numai dacă pacientul nu va mai sta în
scaunul rulant, deci va sta pe orizontală, pe-o parte sau alta sau cu fața
în jos (pe burtă).
POZIȚIA CORECTĂ A PACIENTULUI
CU ESCARĂ
 TOALETA PACIENTULUI

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din

îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura
confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea pielii în
stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor
cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării.

Toaleta pacientului poate fi:

zilnică - pe regiuni
săptămânală sau baia generală

În funcţie de tipul pacientului, acesta:

n-are nevoie de ajutor
are nevoie de sprijin fizic şi psihic
are nevoie de ajutor parţial
 Obiective:
îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos
descuamat şi impregnate cu secreţiile glandelor sebacee
şi sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de
dejecţii şi alte substanţe străine, care aderă la piele
deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii
înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism
producerea unei hiperemii active a pielii, care
favorizează mobilizarea anticorpilor
liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de
confort
 Principii:
se apreciază starea generală a bolnavului , pentru a evita o toaletă
prea lungă, prea obositoare
se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului
se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor
se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul
său
se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării
lenjeriei patului şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor
bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi
pătură
se descoperă progresiv numai partea care se va spăla
se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se
scurge apa în pat sau pe bolnav
se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate, pentru
a favoriza circulaţia sanguină
apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată de câte ori este
nevoie, fără a se lăsa săpunul în apă
 se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile
interdigitale, la coate şi axile
se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se
masează zonele predispuse escarelor
ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit,
uscat
se mută muşamaua şi aleza de protecţie, în funcţie de
regiunea pe care o spălăm
Etapele toaletei:
Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu
faţa, gâtul şi urechile, apoi braţele şi mâinile, partea
anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a
coapselor; se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se
spală spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor, din
nou în decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele,
organele genitale externe - îngrijirea părului, toaleta
cavităţii bucale.
 DE ŞTIUT:
înainte de a începe baia pe regiuni, asistenta va colecta
date cu privire la starea pacientului - puls, tensiune,
respiraţie - ce mobilizare i se permite în ziua respectivă,
dacă se poate spăla singur, pe care parte a corpului;
toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite
examinarea tegumentelor şi observarea unor modificări - de
exemplu, roşeaţă, iritaţie – luarea unor măsuri terapeutice;
pentru activarea circulaţiei sanguine, după spălarea
întregului corp, se fricţionează cu alcool mentolat îndeosebi
regiunile predispuse la escare;
pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş sau la
cadă, sub supravegherea personalului de îngrijire.
DE EVITAT:
în timpul băii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat,
udarea aparatului gipsat, a pansamentului
ÎNGRIJIREA OCHILOR
Scop: Tehnica:
se îndepărtează secreţiile oculare
prevenirea infecţiilor oculare de la comisura externă spre cea
îndepărtarea secreţiilor internă, cu ajutorul unui tampon
Pregătiri: steril
se spală ochii cu mâna acoperită cu
materiale
mănuşi, se limpezesc şi se şterg cu
* apă prosopul curat
* prosop DE ŞTIUT:
* tampoane din tifon la pacientul inconştient, prin lipsa
reflexului palpebral, pentru a
menţine supleţea corneei, se picură
* comprese „lacrimi artificiale" în fiecare ochi;
* manuşi de baie iar dacă ochiul rămâne deschis
pacientul (corneea se usucă), se aplică
comprese îmbibate în ser fiziologic
*se informează (îngrijirea se şi se îndepărtează în mod regulat
face în cadrul toaletei zilnice) secreţiile oculare.
ÎNGRIJIREA MUCOASEI NAZALE
Scop:
menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii
superioare
prevenirea escarelor, infecţiilor nazale, în
cazul în care pa­cientul prezintă sonde
* dacă pacientul prezintă o sondă:
 se dezlipeşte romplastul cu care
este fixată
 se retrage sonda 5-6 cm
 se curăţă tubul cu un tampon de

introduse pe această cale (pentru oxi­ urmele de romplast

genoterapie, pentru evacuarea conţinutului  se îndepărtează crustele de pe
gastric).
mucoasa nazală cu tamponul
Pregătiri: umezit în apă oxigenată diluată
materiale  se reintroduce sonda gastrică, iar
* tampoane sterile sonda pentru oxigenoterapie se
* montate pe bastonaşe poate reintroduce în cealaltă fosă
* ser fiziologic nazală
* H2O2 diluată  se fixează sonda

* tăviţă renală Îngrijiri ulterioare:

* mănuşi de cauciuc
pacientul
* se informează, i se explică necesitatea
tehnicii, i se întoarce capul uşor într-o parte
* se curăţă fosele nazale, fiecare cu câte
un tampon umezit în ser fiziologic
◘ se controlează funcţionalitatea sondelor
după curăţarea mu­coasei nazale
◘ se supraveghează respiraţia pacientului
DE EVITAT:
• contactul mâinilor cu secreţiile nazale
ÎNGRIJIREA URECHILOR

Scop: se spală pavilionul urechii cu mâna

menţinerea stării de curăţenie a pavilionului acoperită cu mănuşa de bumbac cu săpun,
urechii si a conductului auditiv extern curăţind cu atenţie şanţurile pavilionului şi
îndepărtarea depozitelor naturale (cerumen) regiunea retroauriculară
sau a celor patologice se limpezeşte, se usucă cu prosopul
Pregătiri: pavilionul urechii şi conductul auditiv
extern
materiale
Îngrijiri ulterioare:
* tampoane sterile
* montate pe beţişoare
• se introduce în conductul auditiv extern un
tampon de vată absorbant
* tăviţă renală
DE ŞTIUT:
* apă
 fiecare ureche se curăţă cu un tampon
* săpun
separat
* manuşă de baie  dacă prin conductul auditiv extern se
* prosop scurge LCR sau sânge va fi informat
pacientul medicul
* se informează DE EVITAT:
* se întoarce cu capul pe partea opusă  introducerea tamponului peste limita
Tehnica: vizibilităţii (pericol de lezare a timpanului)
se curăţă conductul auditiv extern cu
tamponul uscat
ÎNGRIJIREA CAVITĂŢII BUCALE
Scop:
obţinerea unei stări de bine a pacientului
profilaxia cariilor dentare
profilaxia infecţiilor cavităţii bucale
Pregătiri:
materiale
- pentru pacientul conştient:
* periuţă
* pastă de dinţi
* prosop
* tăviţă renală
* pahar cu apă
- pentru pacientul inconştient:
* comprese
* tampoane sterile din tifon
* instrumentar steril (deschizător de gură,
spatulă linguală, pensă, porttampon)
* glicerină boraxată 20%
* tăviţă renală
* mănuşi de cauciuc sterile
pacientul
- conştient : este aşezat în poziţie şezând sau în
decubit lateral stâng, cu prosopul în jurul gâtului
- inconştient : în poziţie decubit dorsal, capul
într-o parte, cu prosopul sub bărbie
Tehnica:
pacientul conştient este servit, pe rând, cu
materialele şi ajutat să-şi facă toaleta cavităţii
bucale
pacientul inconştient
* se introduce deschizătorul de gură între
arcadele dentare
* se şterg limba, bolta palatină, suprafaţa
internă şi externă a arcadelor dentare cu
tampoane îmbibate în glicerină boraxată, cu
mişcări dinăuntru în afară
* se şterg dinţii cu un alt tampon
* la sfârşit se ung buzele
Îngrijiri ulterioare:
se strâng materialele
se aşează pacientul în poziţie confortabilă
DE ŞTIUT:
la pacienţii inconştienţi, care prezintă proteză
dentară, aceasta se va scoate, spăla şi păstra într-
un pahar mat cu apă
toaleta cavităţii bucale la pacientul inconştient
se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon
de tifon, mâna fiind îmbrăcată în mănuşă
DE EVITAT:
contactul mâinilor cu secreţia salivară a
pacientului sau cu materialul folosit
ÎNGRIJIREA UNGHIILOR
Scop: Tehnica:
obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului
îndepărtarea depozitului subunghial, care
se taie unghiile cu atenţie, la
conţine germeni patogeni nivelul degetului, pentru a degaja
evitarea leziunilor cutanate prin grataj la părţile laterale spre a nu se aduna
pacienţii cu prurit şi de asemenea la pacienţii murdăria, apoi, se pilesc;
agitaţi
Zilnic: unghiile se spală cu apă şi săpun şi mâna sau piciorul se aşează pe
cu periuţa de unghii. un prosop pe care se adună
Pentru spălarea piciorului, acesta va fi fragmentele tăiate.
introdus într-un lighean cu apă, după care se
va face tăierea unghiilor.
Pregătiri: DE ŞTIUT :
materiale
* apă
instrumentele după utilizare se
* săpun dezinfectează
* periuţă DE EVITAT :
* forfecuţă de unghii
lezarea ţesuturilor adiacente
* pilă
(risc de hemoragie la hemofilici,
* prosop
pacientul
risc de infecţii panariţii - la
* se informează, se aşează comod, relaxat diabetici)
 ÎNGRIJIREA PĂRULUI * lighean
Scop: * apă caldă
pentru starea de bine a pacientului * muşama
igienic * aleză
* spălare la una-două săptămâni, la pacientul
* prosoape
cuspitalizare îndelungată
pacientul
* distrugerea paraziţilor
pregătirea pentru examen E.E.G.
* se informează
pregătirea pentru operaţie la faţă, nas * poziţia se alege în funcţie de starea sa : -
şezând pe un scaun
Contraindicaţii:
fracturi ale craniului
- şezând în pat
traumatisme mari - decubit dorsal în pat, cu salteaua îndoită
sub torace
pacienţi cu stare generală alterată
febrili
- decubit dorsal, oblic în pat
cu boli ale pielii capului Tehnica:
Zilnic: se face perierea, pieptănarea şi, eventual,
► se pregăteşte patul şi se protejează cu muşama şi
împletirea părului aleză
Pregătiri: ► se umezeşte părul, se şamponează
condiţii de mediu ► se masează uşor pielea capului cu pulpa degetului,
* temperature 22-24ºC se spală de două-trei ori
* închiderea ferestrelor ► se limpezeşte părul din abundenţă, se acoperă cu
* evitarea curenţilor de aer prosopul uscat
materiale ► se usucă părul, se piaptănă cu blândeţe
* pieptene Îngrijiri ulterioare:
* şampon ▄ se acoperă capul pacientului cu o băsmăluţă
* săpun insecticid (dacă este cazul) ▄ se reinstalează pacientul în poziţie confortabilă
 * se pregăteşte patul cu muşama, pacientul fiind în poziţie
TOALETA INTIMĂ ginecologică

Scop: * se serveşte un bazinet pentru a-şi goli vezica urinară

¬ igienic * rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea bazinet curat
¬ menţinerea unei stări de confort fizic sub regiunea sacrată
Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor, Tehnica:
ulcerelor de presiune, mirosurilor neplăcute, având în ∆ se îmbracă mănuşa de cauciuc, apoi cea de baie
vedere anatomia şi fiziologia lor (pliuri ale pielii, orificii
naturale ale corpului, glande, organe excretoare). ∆ se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus, turnând
Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii apă şi săpun lichid
inconştienţi, cu sonde vezicale, înaintea intervenţiilor ∆ se limpezeşte abundent
chirurgicale în regiunea anală, organe genitale sau pe ∆ se scoate bazinetul
căile urinare şi în perioadele menstruale.
Dacă pacientul este independent, i se pregătesc ∆ se usucă regiunea genitală anală, pliurile
materialele pentru a se îngriji singur. ∆ se pudrează cu talc pliurile
Pregătiri: Îngrijiri ulterioare:
§ materiale
 se îndepărtează materialele, se aranjează patul
*paravan
* două bazinete  pacientul este aşezat comod
* tampoane sterile din vată DE ŞTIUT:
* pensă porttampon  spălarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane
* cană cu apă caldă de vată montate pe pensa porttampon
* săpun lichid  la bărbat, se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă (se
* prosop previne pătrunderea săpunului în uretră)
* mănuşă de cauciuc DE EVITAT:
* mănuşă de baie
 contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea
* muşama, aleză
anală, prin mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană
* se controlează temperatura apei
§ pacientul
* se informează, se asigură intimitatea
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.scrigroup.com/sanatate/INGRIJIREA-PLAGILO
R-NURSING81131.php

2. http://www.echipamenteortopedice.ro/mm/escare.pdf
3. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/TOALETA-PAC
IENTULUI93.php
4. L. Titircă-Ghid de nursing
5. http://www.ms.ro/documente/Proceduri%20de%20practica%
20pentru%20Asistentii%20Medicali%20Generalisti_788_15
60.pdf

6. https://www.google.ro/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&ved=0CDEQFj
AC&url=http%3A%2F%2Fwww.scoalacantemir.ro%2Ffiles
%2Fuploads
 MULTUMESC
PENTRU ATENTIE!