Ingrijirea plagilor.

Definiţie

Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau a
mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare
de profunzime.
Contuziile sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant mecanic, care produce
leziuni tisulare, pastrând însa integritatea tegumentelor. În fuctie de forta de actiune al agentului
vulnerant, contuziile pot fi superficiale, profunde sau mixte
Echimoza este forma cea mai simpla de contuzie, ce apare datorita ruperii vaselor sangvine din tesutul
subcutanat (apare ca o zona rosie albastruie, care în câteva zile îsi modifica culoarea, devenind
vânata, apoi galben-verzuie).
Hematomul este o tumefiere dureroasa, de volum variabil, ce apare din cauza acumularii între tesuturi
sau organe, a unei cantitati variabile de sânge, prin ruperea accidentala a unor vase sangvine mai mari

Clasificare plagi:
După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic):
1. mecanice:
- prin tăiere
- prin înţepare, arme albe, insecte etc.
- prin contuzii, prin lovire
- prin strivire
- prin arme de foc
- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice
- prin muşcătura de şarpe, viperă
2. termice: - căldură, frig, electricitate
3. agenţi ionizanţi : radiaţii
4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri După circumstanţele de producere pot fi:
a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice
b) intenţionale – suicid, agresiuni
c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii
După timpul scurs de la producere:
- recente (sub 6 ore)
- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se
consideră plăgi infectate
După profunzime:
- superficiale; profunde
După straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace, craniu), pot fi:
- nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros
- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura mater); plăgile
penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchimatos sau cavitar = perforante
După evoluţie pot fi:
- necomplicate; complicate

Caracteristicile plăgilor
prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele operatorii sunt de obicei aseptice
prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor este în raport cu
adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate adânci favorizează dezvoltarea germenilor
anaerobi; plăgilor prin înţepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită, mai ales când
în plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică continuă să acţioneze şi să distrugă
ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce leziuni inflamatoare- determină panariţii prin contuzii - în
cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi ale organelor profunde:
creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii
prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de intrare pentru
turbare; muşcăturile de viperă produc fenomene generale toxice
prin arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari , sunt foarte complexe
Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:
- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces, flegmon)
Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecţii virulente; se tratează
chirurgical în servicii de specialitate.
Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin, produc fenomene alergice:
prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic cu crize de sufocare, frisoane, convulsii, şoc
anafilactic sau colaps.

Simptomatologia plăgilor

Simptome locale:
durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariţia cu caracter
pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei impotenţa funcţională este partială sau totală şi are
drept cauză durerea sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase
Semne obiective: prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari
dilacerări, se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente de
oase sau diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin
marginile plăgii;aceasta se numeste evisceraţie.Hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în
funcţie de vasul lezat.
Semne generale:
- pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de şoc
traumatic.
-tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc traumatic
-febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame

Vindecarea plagilor
Vindecarea plăgilor se poate realiza prin:
vindecare primară
vindecare secundară
vindecare terţiară
Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam intentionem”)
- este vindecarea ce se obţine de la început, fără complicaţii; este vindecarea ideală pentru orice
plagă operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile
Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam intentionem"):
- în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire de vindecarea primară
Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"):
- se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în
scopul scurtării evoluţiei
Vindecarea este un proces interactiv, care se desfășoară în trei faze:
Faza 1: faza inflamatorie -- apare între ziua 0 și 3
În această fază apar hemostaza și inflamația.
Faza 2: faza de granulație -- apare între ziua 3 și 14 În această fază se formează țesutul de granulație și
restaurarea vasculară.
Faza 3: faza de regenerare – este cel mai lung proces și se întinde pe durata a 3 săptămâni.
Contracția plăgilor este mecanismul fiziologic care diminuează dimensiunile plăgii și vindecă zona în
care rana este prezentă. Aceasta reprezintă o fază-cheie în procesul de vindecare și începe la
aproximativ o saptămână din momentul apariției rănii.

Tratamentul local al plăgilor

Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul accidentului, la cabinet
medical sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă în mod
corespunzător se cere ca:
• îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie
• să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor
• plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul înconjurător
• să fie asigurat un repaus al regiunii lezate
• tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor.

Prim ajutor la locul accidentului: hemostaza provizorie aplicarea unui pansament protector transportul
accidentatului la o unitate sanitară
• nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument
• nu se scot fragmente osoase
• nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa oxigenata(pericol de hemoragie)

Ingrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident calmarea durerii toaleta si
dezinfectia tegumentului
- dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de
marginea plăgii
- se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa ,apoi cu ser fiziologic
- se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod,prin miscari circulare din jurul plagii spre exterior
toaleta plagii:
-curatarea plagii prin turnare in jet cu apa sterila,ser fiziologic,antiseptice neiritante(apa oxigenata
3%,cloramina 0,2-0,4%);acestea au rol de a indeparta cu ajutorul jetului,in mod mecanic impuritatile
din plaga,antisepticele de a dezinfecta plaga
- tamponarea plagii cu comprese si tampoane de tifon sterile ;nu se face
tamponare cu vata;nu se toarna nici un fel de antiseptic in plagile penetrante,perforante in organe si
cavitati naturale dezinfectia din nou a tegumentului
- dezinfectia tegumentului din jurul plagii cu tinctura de iod apoi cu alcool acoperirea plagii
- acoperirea plagii se face cu comprese sterile,care trebuie sa depaseasca marginile plagii cu 2-3 cm

fixarea pansamentului
o se face cu leucoplast,galifix sau prin infasare,in functie de intinderea ei si de eventualele complicatii

profilaxie antitetanica
- anatoxina tetanica (ATPA )im,0,5ml

Plăgile vechi
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li se face acelaşi tratament descris
mai sus, însă plaga nu se suturează primam.
Plăgile septice- pielea din jurul lor se curăţă circular, de la exterior spre interior. Plăgile vechi,
infectate, secretante, nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice, pansamente locale
umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de antibiotic conform antibiogramei. Compresa umedă va fi
acoperită cu una-două comprese uscate, apoi se fixează pansamentul, fie prin înfăşurare (bandajare),
fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast sau cu galifix; plăgile vechi se pansează şi
se controlează zilnic.
La nivelul toracelui -se face în functie de tipul plagii si localizare. În cazul plagilor penetrante
(adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari decât plaga si-l vom fixa cu
benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând pansamentului sa
functioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de
torace nepermitând intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele revine, pansamentul se
departeaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest nivel.
Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe toate
cele patru laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior)
vom folosi un pansament umed.
Îngrijirea unei plăgi operatorii

Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.

- se dezinfectează cu betadine, tinctură de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanţă de 6-7 cm,
folosind, la fiecare ştergere, alt tampon
- plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ştergere cu tamponul îmbibat în
tinctură de iod sau alcool
- apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii
- se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după metoda cunoscută

Profilaxia antitetanică

 Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special.
Atenţie deosebită se va acorda plăgilor înţepate cu aşchii, spini, cuie, prin muşcătură de animale,
fracturi deschise, avort, arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ, praf de stradă etc.
Măsuri de protecţie nespecifică
- Curăţarea chirurgicală a plăgilor
- Tratarea cu antiseptic Antibioterapie
Măsuri de protecţie specifică
Se aplică diferenţiat:
 La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează
• A.T.P.A. i.m. 0,5ml (o singură doză)
• Nu se adm. ser antitetanic
• Excepţie fac politraumatizaţii grav, cu stare de şoc şi hemoragie, la care se adm. în doză unică, ser
antitetanic 3000-15000 U.A.I.
- La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează:
Ser antitetanic 3000-15000 U.A.I. , i.m. , în doză unică cu desensibilizare prealabilă conform schemei
minimale.
Atenţie: la persoanele alergice desensibilizarea se practică numai în spital.
Anatoxină tetanică (A.T.P.A.) i.m. în altă zonă decât serul antitetanic - în doză de 0,5ml.
De reţinut:
- serul antitetanic heterolog se poate înlocui cu imunoglobilină umană antitetanică , pe cale i.m. în
doză unică de 200 U.A.I. (la copil) 400-500 U.A.I. (la adult)
- La persoanele anamnestic suspecte de sensibilitate se face testare (conjunctivală , cutanată sau
intradermică)
Schema minimală de desensibilizare
• Se injectează s.c. 0,1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril. Se aşteaptă 30min.
• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează s.c. 0,25ml ser antitetanic. Se aşteaptă 30min.
• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează s.c. încă 1ml ser antitetanic. Se aşteaptă
30min.
• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează, se administrează restul cantităţii de ser
antitetanic.
Atenţie: Asistenta medicală va avea pregătită trusa de urgenţă pentru tratarea accidentelor serice
(şocului anafilactic) în caz de nevoie

Pansamentul

Definitie =act chirurgical de aseptizare,tratare si protejare a plagilor

Obiective:
• favorizarea vindecării rănilor
• prevenirea infecţiei
• aprecierea procesului de vindecare
• protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici
Conditiile unui bun pansament:

a) Să fie făcut in condiţii aseptice

se folosesc materiale de protecţie şi instrumente sterile
se spăla şi dezinfecteaza mainile, se imbrăca mănuşi sterile
se servesc materialele folosind pense
nu se introduc in casoletă sau in trusa de instrumente pensa cu care se lucreaza in plagă;
nu se folosesc aceleaşi instrumente la alti pacienţi
b) Să fie absorbant
sa asigure absorbţia secreţiilor pentru a favoriza cicatrizarea
se folosesc comprese de tifon şi vată hidrofilă
c) Să fie protector
se acopera plaga cu comprese sterile şi vată
se asigura că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu cel puţin 1-2 cm
dacă zona este expusă microbilor,se protejeaza plaga cu un strat mai gros de tifon şi vată;
d) Să nu fie dureros
se acţioneaza cu blandeţe şi răbdare
se administreaza un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o cere
se spăla plaga prin turnare şi se absorbe surplusul de lichid şi secreţiile prin tamponare
nu se fixeaza pansamentul prea strans pentru a nu jena circulaţia şi a nu produce durere
se asigura limitarea mişcărilor in acea zonă dacă există indicaţii in acest sens
e) Să fie schimbat la timp
se verifica indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului;
se schimba cat mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci cand se menţine curat şi uscat
 in cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de cate ori este nevoie;
se anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintă febră fără altă
cauză, schimbaţi pansamentul cu această ocazie.

Tipuri de pansamente

Pansament protector
acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plagă operatorie, locul unei injecţii
sau puncţii, locul unde este montat un cateter venos) pentru a realiza protecţie faţă de mediul
inconjurator
Pansament absorbant
acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un strat de comprese şi un strat de vată
dacă medicul montează tub de dren notaţi cantitatea de lichid eliminată
Pansament ocluziv
acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor insoţite de leziuni osoase peste care se aplica aparatul
gipsat pentru imobilizare
pentru ingrijirea plăgii se poate face fereastră
Panasment compresiv
acoperirea unei plăgi sangerande in scop hemostatic, pentru imobilizarea
unei articulaţii in caz de entorsă sau pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare
peste comprese se aplica un strat mai gros de vată astfel incat să se acopere reliefurile osoase şi
compresiunea să fie repartizată uniform pe toată suprafaţa regiunii, să nu impiedice circulaţia de
intoarcere
Pansament umed
se folosesc cu scop antiinflamator
este contraindicat in plagile care secreta abundant,deoarece favorizeaza secretia si provoaca
dermite,piodermite,foliculite
Materiale necesare pansamentelor
 tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru pansamente;
trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci chirurgicale, stilete
butonate, sonde canelate;bisturiu
casoleta cu comprese sterile,tampoane,mese
tuburi de dren sterile
mănuşi sterile
muşama, aleză
soluţii antiseptice:pentru tegument(tinctura de iod,alcool iodat,betadine,alcool medicinal);pentru
plaga(apa oxigenata3%,rivanol 1%o,cloramina,acid boric2-4%)
medicamente prescrise de medic: pulberi, unguente
materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă, soluţie adezivă, ace de siguranţă
tăviţa renală

Instrumente

Pean Kocher
Port Ac Mathieu pensa chirurgicala pensa anatomica
Sonda canelata stilet butonat
port ac Hegar
Bisturiu+lame ace chirurgicale

Pregatirea pacientului
a) psihica
se informeaza pacientul asupra necesităţii efectuării pansamentului
se explica modul de desfăşurarea al procedurii
se obţineţi consimţămantul
b) fizica
poziţionarea pacientului in funcţie de segmentul ce trebuie pansat
se alege poziţia de decubit pentru a evita lipotimia
se asigura intimitatea pacientului dacă este cazul

Executia pansamentului
spalare pa maini,dezinfectie,imbracarea manusilor
se iau din trusă 2 pense sterile
primul timp
indepărtarea pansamentului vechi fără a produce durere.
dacă este lipit se inmoaie cu apă oxigenată sau ser fiziologic; se observa plaga
se dezinfecteaza tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane imbibate cu alcool sau alcool iodat .
Ştergerea se va face de la plagă spre periferie schimband des tampoanele pentru a evita contaminarea
al doilea timp-tratarea plagii
se spălaţi plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din soluţiile dezinfectante
recomandate;
se absorb secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere
se dezinfecteaza din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon pentru o singură manevră şi se
şterge apoi cu un tampon uscat
se efectueaza in continuare tratamentul plăgii in funcţie de natura şi evoluţia acesteia, aplicand
medicamente dacă sunt recomandate;
al treilea timp
se acopera cu comprese de tifon sterile care sa depaşeasca marginea plăgii cu 1-2 cm şi aplicaţi
desupra un strat subţire de vată dacă este necesar
se fixeaza prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu adaptat regiunii
(circular, in spirală, in evantai, cu faşă răsfrantă,in spic)
Ingrijirea pacientul
se aşeza pacientul in poziţie comodă şi se pune regiunea lezată in repaus
se observa faciesul şi comportamentul la durere
se observa aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia
Reorganizarea locului de munca
- deseurile infectioase-comprese, mănuşi, tuburi de dren, feşi se colecteaza la locul de producere in
recipiente pentru infectioase-recipiente de culoare galbena prevazut in interior cu saci galbeni
- deseurile taietoare se colecteaza in recipiente pentru taietoare-intepatoare-cutii galbene din
plastic,specific de unica folosinta
-deseurile nepericuloase(ambalajele materialelor sterile,ghips,ambalaje din material plastic-se
colecteaza la locul de producer in saci de polietilena de culoare neagra
-instrumentele se curata si se pregatesc pentru sterilizare

Efectuarea tipurilor de bandaje

Bandajarea=metoda de fixare a pansamentului cu ajutorul unei fesi deb tifon de lungimi si latimi
diferite in functie de marimea si caracterul plagii,regiunea in care este situata.
Materiale necesare
o Fese de tifon de mărimi diferite (lăţimi intre 5 şi 25 cm, lungimi intre 2 şi 5 m)
o Feşe elastice
o Foarfece
o Ace de siguranţă, plasă, leucoplast
Reguli pentru o infasare corecta
o Fasa se tine in mana dreapta,capatul liber in mana stanga
o Se deruleaza de la stanga la dreapta
o Turele de fasa nu trebuie sa faca cute
o Fasa trebuie sa permita circulatia sangelui-sa nu fie prea strana dar nici prea larga
o Bandajarea membrelor se incepe de la de la extremitate spre radacina in sensul circulatiei venoase
o Se evita miscarile inutile
o Se executa cu miscari blande si cu multa indemanare pentru a nu spori suferinta bolnavului
o Fixarea prin nod nu trebuie sa jeneze
o Se incepe si se termina cu ture de fixare
Caracterele unui bun bandaj
o sa imobilizeze perfect pansamentul pentru a favoriza cicatrizarea
o sa fie elastic,suficient de strans
o sa fie esthetic
Realizarea turelor de fixare
o se aplica oblic sub pansament
o se intersecteaza cu o tura circulara
o se rasfrange coltul fesii si se suprapune inca o tura circulara
o primele ture de fasa se incep la o distant apreciabila de leziune,la 10-15 cm(in afara cazurilor cand
nu este posibil acest lucru)
o terminarea bandajarii se efectueaza cu doua ture circulare la 10-15cm de pansament
Tipuri de bandajare:
circulara,
in spirala,
in forma cifrei 8,
in spic de grau
in evantai
Infasarea circulara
Se supapun turele de fasa una peste alta
Este indicate in regiunile cilindrice:gat,torace,articulatia pumnului
acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei

Infasare in spirala
 se conduce fasa ,serpuind si acoperind turele o treime,rasfrangand fasa pe alocuri prin tehnica
numita”semnul policelui”
se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea turei precedente la 2/3
este indicata pentru membre( gamba,antebrat)regiuni tronconice si suprafete intinse
Infasare in forma cifrei”8”
Se incepe cu ture circulare sub articultie
Setrece oblic peste articulatie si se conduc deasupra articulatiei alte ture circulare
Se revine oblic sub articulatie,intersectand prima diagonal
Se continua de cateva ori si se termina infasarea deasupra articulatiei cu ture
circulare
Este indicate pentru infasarea regiunilor articulare:articulatiacotului,piciorului,pumnului
Infasarea “in spic de grau”sau” spica”
Se foloseste pentru regiuni articulare: scapulo-huerală, inghino-abdominală, cot, picior, pumn
Se incepe cu ture circulare deasupra articulatiei
Fasa se conduce in forma cifri “8”,fiecare tura acoperind pe ce de dinainte cu 1/3 sau 2/3
Se termina cu ture circulare
Infasarea in evantai
Se foloseste pentru articulaţii (cot, genunchi, călcai)
Se incepe cu două ture circulare deasupra articulaţiei
Se continua cu ture oblice descendente in aşa fel incat faşa să se suprapună la distanţe mai mici in
plică şi mai mari in partea expusă ajungand circular la nivelul liniei articulare şi apoi oblice sub
articulaţie
Se incheie cu două ture circulare şi se fixeaza cu ac de siguranţă, leucoplast
Bandajarea pe regiuni
Infasarea capului- capelina
Se conduce fasa circular,deasupra arcadelor sprancenoase,fixand cu mana stanga coltul fesii,iar cu
dreapta se ruleaza fasa in jurul capului,lasand libere pavilioanele auriculare.
Se rasfrange coltul ramas in afara si se efectueaza din nou o tura circular pentru a-l fixa.
Se conduce fasa din spate in fata acoprind bolta craniana cu ture oblice,fixate cu ture circulare,pana
la infasarea complete a capului
Se incheie cu doua ture circulare
Se fixeaza capatul liber al fesii cu romplast sau ac de siguranta in partea opusa regiunii pansate
Bandajarea plagilor gâtului.
a. Plasa]i o compresa peste plaga.
b. Plasati bandajul peste compresa si pe sub umarul din partea opuss
Infasarea nasului-prastia
Se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand in mijloc o portiune de aproximativ 5cm
nedespicata,ce va servi la acoperirea nasului
 Se fixeaza pe nas partea din mijloc nedespicata
Se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se innoada in regiunea occipital
Se trec ramurile inferioare ale fesii deasupra urechilor.incrucisand pe cele superioare si se fixeaza in
partea posterioara a capului,realizand astfel o prastie
Infasarea barbiei-capastrul
se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand in mijloc o portiune de aproximativ 5cm nedespicata
se fixeaza partea nedespicata pe barbie sau buze
se incruciseaza ramurile superioare in regiunea occipital si se leaga in regiunea fruntii
se leaga ramurile inferioare deasupra crestetului capului,lasand libere urechile
Infasarea ochilor (monoocular,binocular)-prin ture successive oblice si circulare
Bandajarea gatului-circular
Ceafa-circular
Bandajarea toracelui si abdomenului-circular
Sanii –bandaj in spica
Membrul superior-umarul si axial bandaj in 8;bratul si antebratul in spirala;cotul in evantai,palma in
8,degetele in spic
Membrul inferior-coapsa si bazinul in spica simpla sau dubla,genunchiul in evantai sau in 8,glezna in 8
• La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se face prin 2-3 ture
trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliacese
• trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa internă, posterioară şi externă a radacinii coapsei de
unde urcă iar oblic, peste regiunea inghinală realizând prima spică ce se continuă printr-un nou circular
pe abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinal’ până se acoperă.
Infasarea perineului-bandajare in “T”
• se efectuaza cu ajutorul a două feşe.
• prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se.
• ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între coapse,
Bandajul bontului de amputaţie
• Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2 feşi sau înfaşarea
cu o faşă.
• Se incepe orin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se rasfrânge faşa antero-
posterior, ca şi în cazul calotei craniene, pâna se acoperă tot pansamentul fixând turele rasfrânte cu
ture circulare
Alte mijloace de fixare a pansamentului
o Basmaua-dreptunghiulara,triunghiulara,in patru colturi
o Esarfa
o Tesaturi tubular elastice
o Material adezive
Bandajareasi fixarea unui obiect penetrant
Nu incercati sa mobilizati obiectul penetrant.
Stabilizati obiectul cu comprese.
Plasati bandajul peste comprese

HEMORAGIILE si hemostaza provizorie

hemoragia
Scurgerea sangelui in afara vaselor sangelui se numeste hemoragie.
Clasificare In functie de vasele care au fost sectionate
arteriala: în care sângele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si tâsneste ritmic, sincron cu
bataile inimii;
venoasa: sângele de culoare rosu închis (mai putin oxigen, mai mult CO2), se exteriorizeaza cu
presiune constanta, relativ modesta;
capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai mare ca sursa principala
a hemoragiei;
Dupa locul unde se scurge sangele :
-externe,in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectiona rii unor vase de sange.
- interne,in care sangele ce curge ramane in interiorul organismului (ex: cavitatea abdominala, etc.).
-exteriorizate-intr-un organ care comunica cu exteriorul, caracterizata prin hemoragie interna într-un
organ cavitar, urmata de eliminarea sângelui la exterior pe cai naturale
-epistaxis: hemoragia mucoasei nazale;
-otoragie-hemoragie din urechi
-hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de sânge amestecat cu cheaguri si eventual resturi
alimentare; În hemoragii puternice poate fi sânge rosu, proaspat, nealterat, sau în sângerari reduse
poate fi varsatura cu aspect de zat de cafea (când sângele stagneaza în stomac).
-melena: exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin defecatie. Scaunul este lucios, negru,
moale, de aspectul si culoarea pacurei.
-rectoragie-hemoragie din rect
-hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin mictiune
-hemoptizie-sangele se scurge prin gura provenind din caile respiratorii,rosu deschis,aerat
In functie de cantitatea de sange pierduta putem distinge :
mica: se pierde o cantitate de sânge pâna la 500 ml
medie: se pierde 500-1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie, ameteli în ortostatism;
 mari: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunt urmatoarele: paloare,
tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tahipnee;
cataclismice: pierderi de sânge de peste 1500-2000 ml, TA nemasurabila, pacient inconstient;

Hemostaza provizorie
Hemostaza =oprirea hemoragiei
Hemostaza poate fi :
-spontana
-provizorie
-medicamentoasa
-definitiva
Hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe căi:
compresiune manuală sau digitală,
pansament compresiv,
flectarea puternică a extremităţii,
aplicarea garoului,
pensarea vasului sangerand
Compresiunea manuală sau digitală
• Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în regiunile în care ea trece în
apropierea unui plan osos. În funcţie de cali-brul vasului şi de profunzimea la care se află, apăsarea va
fi executată cu degetul mare, cu celelalte degete ale mâinii sau cu pumnul.
• Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce s-au
procurat materiale necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul
pansamentului compresiv, garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează.
• Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie bine
cunoscute de cel care aplică metoda.
Când rana se află pe frunte, compresiunea se face pe artera temporală superficială care trece imediat
inaintea urechii. Când rana se află pe creştetul capului, compresiunea se face de o parte şi de alta
partea marginilor rănii in rănile din regiunea temporală (părţile laterale ale craniului), compresiune
imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii în rănile de la obraz, buze, pe suprafaţa exterioară a
nasului; comprimarea arterei faciale (la mijlocul mandibulei)
In hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: comprimarea arterei carotide, anterior de muşchiul
sternocleidomastoidian. Pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se
va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei, pe prima coastă
In rănile sângerânde ale braţului, antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe faţa interă a
braţului, între muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior).
În funcţie de nivelul la care se află rana, apăsarea se face
• în axilă,
• pe faţa internă la jumătatea braţului
• sau la plica cotului ;
In rănile sângerânde ale mâinii, palmei comprimarea arterei radiale se face cu un deget, pe partea
externă a plicii pumnului, şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleeaşi plici a pumnului, pe
artera cubitală
Când rana se află la membrul inferior: în sângerarea rănilor din regiunea inghinală comprimarea
vasului se face pe pliul inghinal
Când hemoragia se află la coapsă, comprimarea arterei femurale pe traiectul ei, proximal de plagă, se
face (în funcţie de locul plăgii) în treimea mijlocie a coapsei, pe faţa internă a acesteia
dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei: comprimarea se face pe faţa posterioară a
coapsei în apropierea pliului genunchiului; sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a
genunchiului când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului, comprimarea aortei
abdominale se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. Artera este (teoretic)
turtită pe planul osos al coloanei vertebrale lombare
Locuri unde se poate face hemostaza arterială provizorie prin comprimare digitală sau manuală: aorta
abdominală; iliacă externă; artera axilară; artera hurnerală; artera radială; artera ulnară; artera
subclaviculară; artera carotidă comună; artera mentonieră; artera temporală; artera retroauriculară;
artera femurală; artera poplitee; artera pedioasă.
Alte sisteme de comprimare a aortei: Se poate executa o hemostază provizorie
şi prin comprimarea cu degetul înfăşurat într-o compresă sterilă chiar în plagă, astupând orificiul
arterial.
Acţiunea de prim ajutor începută prin compresiunea digitală sau manuală are dezavantajul că nu poate
fi prea mult prelungită, deoarece intervine oboseala celui care o aplică şi dificultăţi de a manevra
rănitul, iar în timpul transportului este greu de aplicat.
Pansamentul compresiv in hemoragiile care interesează vasele mici, hemostaza poate fi făcută cel mai
simplu cu ajuturul pansamentelor compresive. după executarea toaletei plăgii, se acoperă regiunea cu
o mare cantitate de comprese sterile, paste care se înfăşoară strans o faşă. in funcţie de locul plăgii, al
hemoragiei şi în funcţie de vasul lezat, dacă este posibilă (după măsura de prim ajutor începută prin
compresiune digitală sau manuală, sângerarea fiind astfel oprită), se va executa toaleta plăgii şi se va
aplica pansamentul compresiv. Pentru că aplicarca garoului implică şi riscuri (mai ales când garoul este
aplicat incorect), se recomandă ca hemostaza pentru perioada transportului se fie făcută cu ajutorul
pansamentelor compresive. Acestea au avantajul că nu brutalizează vasul şi în altă regiune deât în
zona afectată de traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele care au rămas intacte.
pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi capilare de la extremităţi, plăgile părţilor
moi buco-faciale, precum şi în toate plăgile peretelui toracic sau abdominal.
Flectarea puternică a extremităţii
Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare, inghinale, faţa anterioară a cotului sau
posterioară a genunchiului. În plăgile arterei humerale, după ce se introduce în axilă o faşă rulată (sau
un alt corp dur învelit în vată şi tifon sau porţiuni din rufăria bolnavu-lui), se flectează antebraţul pe
braţ şi se aplică braţul pe torace. În această poziţie membrul superior se fixează solid la torace cu o
faşă, centură, bucăţi din rufăria bolnavului etc. Pentru hemostaza arterelor antebraţului sau în plăgi
ale plicii cotului se aşează un sul în plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ fixându-se în
această poziţie .
În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în regiunea inghinală) se pot utiliza următoarele metode
de hemostază provizorie:
- una, prin aplicarea unui sul la baza triunghiului Scarpa, care se fixează cu o faşă, curea etc.
- sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală, urmată de flectarea şi fixarea coapsei pe abdomen şi
a gambei pe coapsă
Hemostaza provizorie în leziunile arterei poplitee se obţine prin aşezarea sulului în regiunea poplitee şi
flectarea puternică a gambei pe coapsă, cu fixarea ei în această poziţie

Aplicarea garoului
-garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu de la membre.
- pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc, banda Esmarch,
manşeta pneumatică a aparatului de tensiune arterială . la nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză,
batistă, sfoară. garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la
dispariţia sângerării este bine ca între garou şi tegument să se fixeze pe traiectul arterei, acolo unde
sunt simţite bătăile arterei, un rulou de faşă sau din alt material, peste care se strânge garoul. În felul
acesta se obţine hemostaza fără comprimarea excesivă a ţesuturilor . tubul se aplică bine întins,
înconjurându-se cu el membrul interesat cel puţin de două ori , apoi capetele se înnoadă sau se prind
cu o pensă hemostatică. Peste pense se trece o tură de faşă, ca să nu fie smulse.
-aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii. dacă rana continuă să sângereze,
înseamnă că garoul nu a fost aplicat corect, fapt care obligă să fie desfăcut şi să se încerce o nouă
aplicare garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană, când
este secţionată o venă. in realitate, în practică, această diferenţiere între hemoragia arterială şi
hemoragia venoasă nu este foarte importantă, pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la
rădăcina membrului, se opreşte atât hemoragia de origine arterială, cât şi hemoragia de origine
venoasă;in hemoragiile venoase sângerarea continuă până se scurge sângele aflat în membru în
momentul aplicării garoului.
-dezavantajul principal al aplicării garoului constă în faptul că nu poate fi menţinut mai mult de 2 ore
dacă garoul este menţinut peste acest interval de timp, există riscul apariţiei, în teritoriul tisular lipsit
de aportul de oxigen, a unor leziuni ireversibile, fapt care se poate solda cu amputarea membrului. din
cauza ischemiei sub ligatura circulară, nervii încep să sufere, fibrele musculare degenerează, apar
vicieri ale metabolismului, cu acumulare de cataboliţi, substanţe toxice, se instalează vasoplegie cu
creşterea permeabilităţii capilare. din aceste motive se consideră că atitudinea cea mai corectă este
folosirea garoului numai pentru pcrioada de timp în care se face toaleta rănii, după care este
preferabil, pentru perioada transportului, ca garoul să fie înlocuit cu pansament compresiv. aplicarca
garoului rămâne oricum unica posibilitate de a obţine o hemostază provizorie în cazul accidentelor
soldale cu amputarea traumatică a membrelor superioare şi inferioare.
-garoul este aplicat corect, dacă în porţiunea aflată sub el membrul devine alb, palid.
-este obligator să se noteze pe un bilet data şi ora aplicării garoului şi biletul să se prindă cu un ac de
pansament sau de haina bolnavului, la vedere. in cazul în care bolnavii la care s-a aplicat hemostaza cu
garou nu ajung la spital înainte de o oră - o oră şi jumătate, va trebui să se desfacă garoul la interval
de 20-30 de minute, pentru 2-3 minute, comprimând rana cu comprese sterile apăsate cu forţă. la
reaplicare, garoul se pune ceva mai sus. manevra se execută sub strictă supraveghere, pentru că în
timpul decompresiunii vasculare poate să apară şocul. De aceea, în cazul îndepărtării unui garou vor fi
luale unele măsuri, pentru că scoaterea garoului poate fi urmată do colaps circulator, care poate să
ducă la moartea bolnavului.
Pensarea vasului sângerând
Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean sau Kocher. Capetele vaselor
secţionate, sângerânde se prind în vârful penselor. Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins, aplicându-
se peste ea un pansament aseptic şi se transportă bolnavul la unitatea chirurgicală cea mai apropiată,
unde se va face hemostaza definitivă prin ligature sau suturarea vasului. Se verifică să nu derapeze
pensele (să nu se desfacă).

Ingrijirea escarelor

Definitie.
Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între 2 planuri dure (os şi pat).
Cauzele pot fi:
a) Generale sau determinate afectiuni cerebrovasculare care determina imobilizarea la pat a
bolnavului(paraplegii,tetraplegii,poliradiculonevrite etc.) pacienti inconstienti,adinamici stări de
subnutriţie obezitate deficit de autoingrijire datorita varstei afectiuni ale maduvei spinarii si tulburari
de circulatie majore mentinerea functiilor vitale ale pacientului aflat in stare terminal cu ajutorul
aparatelor,determina modificari complexe la nivelul tegumentelor si mucoaselor
b) Locale sau favorizante , în evitarea cărora intervine asistenta medicală: menţinerea îndelungată în
aceeaşi poziţie cute ale lenjeriei de pat şi de corp, firimituri (biscuiţi, pâine, gips) igienă defectuoasă a
tegumentelor si mucoselor incontinent de urina si fecale lenjeria de pat umeda,neabsorbanta frecarea
pielii de anumite suprafete ( scaunul rulant, corset, masa de gimnastica) leziuni usoare ale pielii -
zgarieturi, umflaturi, arsuri,etc - care favorizeaza sau agraveaza escarole umiditatea pielii, datorata
transpiratiei sau urinei, care o fac mai sensibila greutatea corporala: o persoana subponderala nu are
un strat exterior de protectie suficient pentru a acoperi proeminentele corporale, iar o persoana
supraponderala determina o presiune suplimentara asupra pielii muschii flasti, care lasa descoperite
proeminentele corporale spasticitatea mare care implica o frecare mai mare de suprafete haine prea
stramte, prezenta nasturilor, butonilor si a altor decoratiuni la pantaloni in cazul paraplegicilor,
tararea cu ajutorul coatelor

Regiuni expuse escarelor

1) Decubit dorsal
- Regiunea occipitală
- Omoplaţi
- Coate
- Regiunea sacrococcigiană
- Călcâie
2) Decubit lateral
- Umăr
- Regiunea trohanteriană
- Feţele laterale ale genunchilor
- Maleole
3) Decubit ventral
- Tâmple
- Umeri
- Creasta iliacă
- Genunchi
- Degetele picioarelor
Fiziopatologia escarelor
Presiunea exagerata si prelungita in punctele de sprijin poate determina alterari la nivelul micro-
circulatiei cutanate ce conduc in mod sigur la ischemie. Daca presiunea nu este imediat eliminata,
escara poate deveni foarte grava in scurt timp.
Clasificarea escarelor
Gradul I : - eritem (roseata) stabil mai mult de 2 h leziune superficial include roseata permanenta a
pielii, cianoza sau nuanta purpurie la cei cu pielea mia inchisa la culoare. Alti indicatori includ
schimbarile de temperatura, consistenta sau sensibilitate
- Gradul II : - flictena ( vezicula cu ser)
- este marcat de adancime partiala, pierderea de piele include epiderma, derma sau amandoua.Ulceul
este superficial si apare ca o abraziune, o bula sau un crater acoperit
Gradul III : ulceratie profunda pana la nivelul fasciei
- este o leziune adanca care penetreza tesutul subcutan si se poate intinde si la fascia de dedesubt.
Ulcerul este adanc si poate afecta tesuturile adiacente
Gradul IV : leziuni profunde inclusiv muschi si os
leziunea trece prin piele si este insotita de distrugeri mari, tesut necrotic, afectarea muschiului,
oaselor sau structurilor suport (ca tendoanele sau jonctiunea capsulara)

Fazele de evolutie
Eritemul
Descriere:
- inrosirea locala a pielii la nivelul zonei unde a existat o presiune indelungata.
Tratament: - cautarea imediata a cauzei si inlaturarea acesteia - suprimarea sprijinului pe zona
cutanata afectata pina la disparitia totala a eritemului
Flictena Descriere: -zona este inrosita, fierbinte si prezinta una sau mai multe basicute; uneori pielea
poate fi usor crapata - .apare din cauza prezentei unui corp strain sau a unei arsuri dar si din cauza
presiunii sau fortelor de frecare exagerate
Tratament: - cautarea cauzei care produce flictena si eliminarea ei - suprimarea sprijinului pe aceasta
parte cutanata pina la disparitia totala Local – golirea basicii de lichid seros sau sero-hematic.Se aplica
un pansament uscat de 2 ori pe zi. Inainte de baie se aplica un pansament plastifiant pentru a evita
deteriorarea superficiala a pielii pina cand tesutul subiacent incepe sa se refaca.
Dezepidermizare Descriere: Reprezinta momentul aparitiei deteriorarii continuitatii la nivelul
tesutului epitelial, prin moartea celulelor din zona atinsa de ischemie. Are 2 faze: a) afectarea
epidermului( foto 1) b) afectarea epidermului si dermului( foto 2) Tratament: Se face toaleta ranii de 2
ori pe zi, folosind solutie de cloramina turnata in jet. Se foloseste apoi un unguent pentru regenerare
tisulara, (contra arsurilor, dermazine, etc.) sau bioxiteracor spray aplicat pe rana peste care se pune
un pansament steril.
Este interzisa presiunea, sprijinul si frecarea in zona afectata
Placa de necroza Descriere: In acest stadiu sunt atinse toate straturile pielii: epiderm, derm,
hipoderm. Are 3 forme de manifestare: Necroza neagra, uscata( foto1) Stadiul fibrinolitic( foto 2)
Agravarea pana la os cu decolare- exista necroze, frecvent infectii, bursite, pseudobursite. Sunt atinsi
muschii, tesutul gras, tesutul aponevrotic, capsula si osul(osteita).(foto 3) Acest stadiu este o
complicatie a escarei care poate duce chiar la moartea subiectului prin suprainfectie si septicemie.
Tratament: Consult si tratament medico-chirurgical de specialitate
Faza de granulatie
Descriere:Plaga este ocupata de un tesut viu , rosu, constituit din muguri carnosi. Este faza in care
pielea incepe sa se refaca, aparand tesut de neoformatie. Tratament: Pansamentul se va aplica in
scopul stimularii “inmuguririi”, avand ca obiective: absorbtia exudatului, prevenirea contaminarii cu
alte bacterii, mentinerea suprafetei umede Nu se vor aplica pe rana dezinfectante puternice( spirt,
apa oxigenata, etc.) pentru ca se pot distruge mugurii noului tesut sanatos.
Faza de epidermizare Descriere: In acest stadiu se incheie procesul cicatriceal. Tratament: Se va
urmari inchiderea ranii, prevenind formarea cicatricei cheloide prin stimularea regenerarii pielii cu
creme nutritive si masaj in jur stimulind astfel vascularizatia.

Evaluarea riscurilor la escare

Riscurile sunt determinate de: starea generală, starea nutriţională, starea psihică, capacitatea de
mobilizare, incontinenţa, starea pielii. Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în
spital şi la fiecare 8-10 zile, în funcţie de evoluţie. Evaluati factorii de risc de aparitie a escarelor la
pacienti folosind scala de evaluare a lui Norton:
• Pacientii cu scorul 14 sau mai mic sunt expusi unui risc mai mare de a face escare.
• Scorurile de 18-20 sunt realizate de cei care au risc minim de aparitie a escarelor.
• Pacientii cu scorul 14-18 nu sunt considerati a fi expusi riscului, dar ei vor fi reevaluati de îndata ce
se constata o deteriorare a starii lor.
SCALANORTON

PREVENIREA ULCERELOR DE PRESIUNE:

Se adresează cauzelor locale sau favorizante şi reprezintă „cartea de vizită" a asistentei medicale.
Escarele por apărea în câteva ore sau în câteva zile, formarea lor fiind variabilă, depinzând de factorul
de risc şi de toleranţa pielii la presiune îndelungată.
-se va schimba pozitia pacientului la 1 - 2 ore daca nu exista contraindicatii
-se va aseza langa patul pacientului un program de schimbare a pozitiilor
în care se notează:
-orele de schimbare şi poziţia: 14 – DD; 16– DLS; 18-DD; 20-DLD
-aspectul cutanat
-zonele de masaj
-pentru pacientii care sunt intorsi dupa un anume program, se vor folosi materiale preventive ca
saltele cu aer, de exemplu
Asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o  stare de igienă perfectă
Se va avea în vedere:
- evitarea cutelor lenjeriei de pat, renunţarea la lenjeria de corp
- spălarea zilnică, cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii, ştiut fiind faptul că pielea
unsă se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de incontinenţă, se apelează la sonda Foley).
- scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie
- se vor aplica exercitii de respiratie
-cand se va intoarce pacientul de pe o parte pe alta, mai degraba va fi ridicat decat impins, pentru a
micsora frecarea
- se vor folosi perne pentru pozitionare si cresterea confortului
-se va incuraja pacientul sa participe la tratament
-se va evita asezarea pacientului direct pe trohanter
-este preferabil sa fie asezat in decubit lateral intr-un unghi de 30 grade
 -pacientul care sta in scaunul cu rotile va fi invatat sa apese pe picioare la fiecare 15 minute penru a
stimula circulatia
-pacientii paraplegici vor fi invatati s-si impinga greutatea in scaunul cu rotile. Daca pacientul va
cere ajutorul, va trebui ajutat sa-si lase greutatea pe o fesa pentru 60 de secunde, apoi pe cealalta.
- Se va evita asezarea pacientului pe suprafete de plastic neregulate
- se va invata pacientul sa evite lampile de caldura si sapunul pentru ca usuca pielea
- daca conditia pacientului permite, i se va recomanda o dieta bogata caloric, proteic si vitaminic.
Consultanta nutritionala este necesara pentru tratamentul enteral si total parententeral
favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate
• prin masaj
-favorizează vascularizaţia profundă şi superficială
-îndepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee
-rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun)
-favorizează starea de bine şi confort înlătură durerea, anxietatea, ajută la găsirea forţei şi energiei
Indicaţii:
- pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc
- în momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expuse
Principii
- se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a schimbat aşternutul
- se face cu un unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere de jos în sus, iar la ceafă şi
umeri invers-de sus în jos şi circular spre exterior
- se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată
- masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar durata sa de aproximativ
15 minute.
Contraindicaţii:
- nu se face bolnavului cu febră, cu infecţii ale pielii sau cu septicemie
Materiale necesare:
- unguentul
Instalarea pacientului:
- se închid ferestrele, se aşază bolnavul într-o poziţie variabilă, în funcţie de zonă şi, în acelaşi timp
confortabilă pentru asistenta medical-se face de 3-4 ori
-se va verifica daca pacientul si membri familiei cunosc strategiile de prevenire si tratare a ulceului
de decubit si daca isi inteleg propriul rol in planul de ingrijire
Consideratii speciale :
se va evita folosirea cotului si a calcaiului deoarece pot apare probleme neurovasculare la maini si la
picioare
se va evita folosirea blanii artifiale de oaie deoarece nu reduce presiunea si ofera o falsa impresie de
securitate
vindecarea ulcerului in stadiul 3 si 4 necesita interventie chirurgicala
Tratament in functie de stadiul bolii
Stadiul I
In primul stadiu leziunile pot fi sensibile si dureroase. Tratamentul include : - spalarea zilnica a zonei
cu solutie salina pentru a o mentine curata si uscata - mentinerea zonei lezate curata si uscata,
inlaturarea transpiratiei, urinii sau fecalelor pentru a preveni evolutia leziunilor - alimentatia bogata in
proteine, pentru a induce vindecarea - schimbarea frecventa a pozitiei corpului, pentru a preveni
presiunea constanta si indelungata intr-o anumita zona - se evita frecarea de cearsafuri sau pozitii care
pot determina leziuni, in pat sau in scaunul cu rotile - folosirea de perne sau de dispozitive care sa
scada presiunea dintr-o anumita zona si sa o distribuie uniform. Majoritatea escarelor in stadiul I se
vindeca in 60 de zile cu tratament corespunzator. Nu sunt necesare ingrijiri speciale, dar o
monitorizare atenta este necesara pentru a supraveghea evolutia.
Stadiul II
 In stadiul II pielea este lezata, apare solutia de continuitate (ruperea pielii) si se formeaza ulceratia,
care este in mod obisnuit dureroasa. Tratamentul stadiului II include : - curatirea leziunii. Aceasta
curatire se face cu solutii saline, de catre un profesionist. Nu se folosesc pentru curatire ioduri,
peroxizi sau solutii antiseptice deoarece acestea pot provoca distrugeri ale tesutului. Se utilizeaza
pansamente din tifon imbibate cu solutii saline pentru a acoperi pielea, pentru a o proteja, a o
mentine curata si pentru a mentine fluidele naturale. Pansamentele uscate impiedica vindecarea -
administrarea de unguente care sa grabeasca vindecarea, ca de exemplu unguentele ce contin enzime.
Nu se folosesc unguente ce nu au fost recomandate de medicul specialist - alimentatia bogata in
proteine, pentru promovarea vindecarii. - inlaturarea tesutului mort (debridare). In cazul in care se
produc necroze tisulare (parti din tesut mor), medicul va inlatura aceste tesuturi pentru a grabi
vindecarea si pentru a preveni infectiile. Debridarea implica : - aplicarea unui pansament umed pe
rana, iar dupa uscarea acestuia se indeparteaza, iar prin indepartarea lui se va indeparta si tesutul
mort din acea zona. - aplicarea de unguente ce contin enzime, ce vor dizova partile necrotice -
spalarea cu jet de apa, ceea ce va duce la indepartarea zonelor moarte - indepartarea chirurgicala,
efectuata cu bisturiul sau cu foarfeca. Majoritatea leziunilor in stadiul II se vindeca in 60 de zile cu
tratament corespunzator. Stadiile III si IV
In stadiul III
ulceratiile se extind la zonele de sub piele, formand un mic crater.
In stadiul IV
craterul este foarte adanc, ajungand pana la muschi si la oase, producand distructii. Tratamentul in
stadiile III si IV este urmatorul : - eliminarea presiunii exercitate pe tegument prin schimbarea pozitiei
- promovarea unei alimentatii cu un continut optim de proteine - mentinerea leziunii curate si
hidratate cu unguente si irigatii cu solutii saline - administrarea de unguente topice - daca este necesar
se efectueaza indepartarea tesuturilor moarte (debridarea) - in cazul in care apare infectia se incepe
terapia cu antibiotice. Semnele de infectie includ: continut purulent al ulceratiei, inrosirea
tegumentului din jur si febra - in cazul in care este necesar se face o grefare a pielii. Grefa stimuleaza
regenerarea pielii. In cazul in care se face grefarea se poate continua chirurgical cu sutura ulceratiei,
pentru a grabi vindecarea Stadiile III si IV ale escarelor de decubit se vindeca greu. O ulceratie adanca
se poate vindeca in cateva luni sau in cativa ani.
Leziune de decubit / escara gradul IV care necesita interventie chirurgicala
Ingruijirea ulcerului de decubit
Materiale necesare:
• leucoplast hipoalergic sau plasa elastica
• manusi
• ser fiziologic
• antiseptic pentru tegumentul din jur,pentru plaga
• comprese sterile
• tampoane sterile
• pansamentul pentru aplicare locala selectat
• recipient pentru colectarea deseurilor
• scala de masurare a leziunilor
• musama,aleza
• instrumente sterile(pense)
• tava cu dezinfectant pentru pensele utilizate
• carucior transport materiale de pansat
• tavita renala
Pregatirea echipamentului:
• se va asambla echipamentul langa pacient
• se va taia leucoplastul pentru fixarea pansamentului
• se va pregati sacul de plastic
Implementarea :
Se vor spala mainile si se vor revizui precautiunile standard de protectie
Curatarea ulcerului de presiune:
-se va asigura intimitatatea pacientului
se va explica tehnicii pacientului pentru indepartarea fricii si promovarea cooperarii
- pozitionare astfel incat sa se poata avea acces usor la nivelul ranii
- se va acoperi marginea patului cu o aleza pentru prevenirea murdaririi
- se va deschide recipientul cu solutie de ser fiziologic si Se va pune solutia salina intr-un recipient
curat sau steril, in functie de politica, si seringa alaturi
-se vor pune manusile
-se va indeparta pansamentul vechi si se va arunca pentru a preveni contaminarea campului steril
- se va inspecta leziunea si se va nota culoarea, marimea, mirosul si daca prezinta debridari necrotice
-se va masura rana (cu o scala speciala)
-se va folosi seringa cu piston si se va iriga cu presiune forta ulcerul pentru indepartarea tesutului
necrotic si indepartarea bacteriilor din rana. Pentru leziunile fara necroza, se va aplica o presiune
usoara pentru a preveni distrugerea tesutului nou
- se vor inlocuiti manusile
cu degetul de la manusa sau cu betisoarele cu vata se vor verifica tunelele ranii. Acestea reprezinta
extensiile leziunii pana in zona fasciala. Se va determina adancimea
- se va revizui conditia pielii si a ulcerului. Se va nota aspectul patului ranii si a tesutului inconjurator
daca se va observa tesut necrotic aderent se va chema un medic specialist pentru a efectua
debridarea
- se va aplica pansamentul indicat

Consecinte ale escarei

La nivel fiziologic: -cresterea spasticitatii -cresterea durerii neurologice -persistenta retractiilor
musculo-tendinoase -dezechilibrul vezico-sfincterian -aparitia altor complicatii asociate diagnosticului
initial datorate imobilizarii prelungite
La nivel psiho-social -intreruperea si prelungirea procesului de recuperare si readaptare a persoanei
respective -repercursiuni pe plan economic, psihic si social