TORACOSCOPIA

Curs nr.2 Chirurgie și nursing II

 TORACOSCOPIA

• Definiţie:
-este examenul endoscopic al organelor din cuşca
toracică
-prin toracoscopie se vizualizează spațiul pleural,
cavitatea toracică, diafragmul, mediastinul, pericardul,
coastele, pleura viscerală, plamânul, coloana vertebrală.
-se efectuează cu un endoscop rigid numit
TORACOSCOP prevăzut cu un sistem optic şi sursă de
lumină.
 TORACOSCOPIA
Materiale necesare:
-mănuşi sterile, comprese sterile, tampoane, soluţii dezinfectante
-medicamente anestezice, sedative, antibiotice, antalgice
-toracoscop cu toate anexele sterile
-trusa de microchirurgie
-sursa de oxigen
 Etape de executie:
Pregătirea materialelor
Pregătirea bolnavului:
-Psihică: se informează şi se ia consimţământul scris
 TORACOSCOPIA
• Fizică:
-se recoltează: hemoleucogramă, grup sanguin şi Rh, trombicite
-se efectuează EKG, Rgf toracică
-se măsoară funcţiile vitale
-la sfârşitul toracoscopiei se recomandă totdeauna drenajul
pleural
-cu o seară înainte se dă un sedativ şi 1tb de codeine
-în ziua examinării bolnavul nu mănâncă
 TORACOSCOPIA

• Rolul asistentei:
-pregăteşte materilalele necesare şi bolnavul
pentru efectaurea tehnicii
-serveşte medicul şi supraveghează pacientul în
timpul tehnicii şi după
-supraveghează funcţiile vitale şi menţine
bolnavul în poziţie
- adm medicamentele indicate
TORACOSCOPIA

• Îngrijirea pacientului:
-se monitorizează funcţiile vitale
-se asigură repausul la pat
-se asigură funcţionarea drenajului aspirativ
-se adm. antalgice
-se verifică pansamentul din jurul tubului de dren
-se previn complicaţiile, infecţiile prin adm de antibiotice, la recomandare
 Reorganizarea locului de munca:
-se spală instrumentarul folosit şi se preg. pt sterilizare
-se asează în ordine materialele reutilizabile
-se notează tehnica în FO
Ziua post toracoscopie:

-se efectuează analize de laborator la indicaţie

-adm. medicaţiei, oxigenului
-prev. complicaţiilor prin mobilizare, tapotaj,
masaj
-monitorizarea funcţiilor vitale
-supravegherea drenului, pansamentului
-îngrijiri igienice, asigurarea confortului
-alimentarea şi hidratarea, educaţia sanitară.
PANSAMENTUL
 PANSAMENTUL

Pansamentul este actul chirurgical prin care o plagă se aseptizează, se

protejează împotriva oricărei infecţii, iritaţii sau traumatisme
exterioare, asigură o bună absorbţie a secreţiilor, un repaus perfect a
regiunii lezate pentru a-i uşura vindecarea.
Principiile executării pansamentului
Pansamentul se execută în sala de pansament aseptică sau septică, în
funcţie de starea plăgii; la pat se vor executa numai în cazul în care
pacientul nu se poate mobiliza.
 Principii fundamentale:
Orice pansament va fi făcut cu bolnavul în decubit, rareori în poziţie
şezândă şi niciodată cu bolnavul în picioare, deoarece neobişnuit cu
atmosfera sălii de pansamente, a instrumentarului etc., acestea îl pot
impresiona încât îşi poate pierde cunoştinţa, provocându-i în cădere
traumatisme de care suntem răspunzători.
Pansamentul se execută de către două persoane: medicul şi asistenta
care-l serveşte cu materiale necesare
Totdeauna alături de bolnav se aşază o tăviţă renală, în care se vor pune
pansamentul scos şi compresele utilizate la efectuarea pansamentului.
 Pansamentul
Pansamentul va fi efectuat cu ajutorul a doua pense (incorect cu una);
Se va lucra în condiții de asepsie perfectă : instrumentele
și materialele folosite să fie sterile, iar mâinile celui ce-l
execută şi tegumentele din jurul plăgii dezinfectate;
Se va asigura absorbţia secretiilor: o compresă de tifon
acoperită de vată hidrofilă;
Se va aseptiza plaga cu antiseptice corespunzătoare
stadiului ei de evoluţie;
Se va proteja plaga faţă de agenţii termici, mecanici, climaterici şi infecţioşi ai
mediului înconjurător;
Se va asigura repausul sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grăbi vindecarea.
 Pansamentul
Atenţie !!!
Sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau
regiunilor învecinate; prin aceasta s-ar putea provoca o diseminare a
germenilor din plagă determinându-se o septicemie;
Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă.
Pentru păstrarea asepsiei se poate întrebuinţa o pensă numai pentru
servirea materialului necesar (alta la fiecare pansament);
În cazul pansamentelor care produc dureri se administrează în
prealabil antialgice şi sedative ale sistemului nervos central.
 Pansamentul
Materiale necesare
Pentru efectuarea unui pansament sunt necesare substanţe de aseptizare a plăgii,
materiale de protecţie, mijloace de fixare şi instrumentar adecvat.
Substantele antiseptice sunt reprezentate de diverse soluţii cu rol de curăţare şi
dezinfectare a plăgii şi tegumentelor din jur.
alcoolul medicinal,
tinctura de iod,
apă oxigenată,
soluţia Dakin,
acidul boric etc.
 Pansamentul
Materialele pentru protejarea plăgii trebuie să întrunească
urmatoarele calităţi:
Să fie uşoare
Să nu fie iritante pentru tegumente
Să se poată steriliza
Să aibă putere de absorbţie
Să realizeze o compresiune elastică a plăgii
Să se opună pătrunderii germenilor din afară
Tifonul (comprese)
Vată

1.Galifixul (mastisolul)
• Avantaje :
-realizează o bună fixare a
pansamentului peste plagă
• Dezavantaje :
-pot apărea cazuri de
intoleranţă (urticarie)
se poate dezlipi uşor la
pacienţii agitaţi
Mijloace de fixare
2.Leucoplastul
Avantaje :
-permite o supraveghere uşoară a regiunii
operate
-nu jenează funcţiile segmentului respectiv
• Dezavantaje :
- dezlipirea este dureroasă
- capacitatea de aderare are o perioadă mică
de eficienţă
- este impermeabil la aer (se produce
macerarea tegumentului de sub bandă
 Instrumentar

Pensa Pean

Foarfeca Pensa Kocher Tăviţă renală Chiureta

Pensă
Volkman
anatomică
 Tehnica pansamentului
1)Medicul îşi pune mănuşi sterile şi este servit cu instrumentele
necesare
2)Se dezlipeşte cu blândete pansamentul vechi (dacă acesta este lipit
de plagă, se umezeşte cu apă oxigenată sau permanganat de potasiu)
3)Se curăţă tegumentul din jurul plăgii cu un tampon îmbibat cu
benzină pentru degresare.
-Se va şterge de la plagă spre periferie pentru a nu contamina plaga. -
Se dezinfectează apoi pielea din jurul plăgii cu alcool sau tinctura de
iod (betadină).
 Tehnica pansamentului

4)Tratamentul plăgii se face în funcţie de natura şi momentul

evoluţiei sale.
Plăgile operatorii cu evoluţie aseptică nu necesită tratamente speciale
Plăgile secretante se vor curăţa prin spălare cu soluţii antispetice
Seroamele şi hematoamele se vor evacua prin scoaterea a 1-2 fire de
sutură cu ajutorul unei sonde butonate sau canelate
Colecţiile purulente se deschid larg şi se drenează cu tuburi
 Tehnica pansamentului

5)Protecţia plăgii se începe cu aplicarea a 2-3 comprese de

tifon, peste care se aplică vată hidrofilă, grosimea ei fiind în
funcţie de cantitatea de secretii din plagă.
6)Fixarea pansamentului cu galifix, leucoplast sau feşe
 Tipuri de pansament

1.Pansament protector se utilizează în plăgi

care nu secretă. Se face cu 2-3 straturi de
comprese.
2.Pansament absorbant se aplică pe plăgile
drenate sau secretante şi este alcătuit dintr-un
strat de comprese şi un strat de vată hidrofilă.
 Tipuri de pansament

3.Pansament compresiv se indică cu scop hemostatic,

pentru imobilizarea unei regiuni sau pentru reducerea
unei cavităţi superficiale după puncţionare. Se aplică un
strat de comprese, peste care un strat mai gros de vată şi
apoi se fixează cu feşe în aşa fel încât compresia să fie
repartizată uniform pe toată suprafaţa regiunii şi să nu
fie jenată întoarcerea venoasă.
 Tipuri de pansament
4.Pansamentul ocluziv indicat în plăgile însoţite de leziuni osoase,
constă în acoperirea plăgii cu comprese şi vată peste care se aplică
aparatul gipsat pentru imobilizarea osoasă.
Bandajul sau înfăsarea chirurgicală reprezintă metoda de fixare a
pansamentului sau de imobilizare temporară a unor regiuni anatomice
cu ajutorul feşilor.
Feşile pot fi de tifon, de pânză sau ţesătură elastică, de diferite lungimi
şi lăţimi, în funcţie de regiunea pe care o acoperă. . Lăţimea unei feşi
este cuprinsă între 5-25 cm, iar lungimea 1-20 m. Ele se livrează în
formă de sul, cu capătul iniţial la exterior şi cel terminal în interior.
 Indicaţiile bandajului

-fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu

substanţe adezive nu asigură această cerintă ( pe extremitaţi,
regiunea capului, zona articulaţiilor);
-fixarea pansamentelor unor plăgi usoare situate în regiuni supuse
traumatismelor in timpul activiaţii (mîna, picior);
-efectuarea unui pansament compresiv
-imobilizarea temporară a membrelor care au fost supuse unor
traumatisme (entorse, lixatii, fracturi)
 Principii
-să imobilizeze perfect pansamentul pentru protecţia plăgii
-să fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie
-să fie efectuată cu blindeţe şi îndeminare pentru a nu spori suferinţa
bolnavului.Bandajarea membrelor se începe din porţiunea distală spre
cea proximală în sensul circulaţiei venoase.
-bandajarea trebuie sa inceapă si să se termine la 15-20 cm de plagă
sa permită mişcări în articulaţiile interesate. Capătul feşei va fi plasat
opus plăgii şi se va fixa printr-un nod care nu jenează sau cu leucoplast
turele feşei să nu prezinte cute şi să se acopere parţial unele pe altele
pentru a nu aluneca.
 Bandajarea toracelui
-se efectuază pentru fixarea pansamentului la nivelui regiunii toracice
cât si pentru imobilizare în fracturi de coaste şi entorse sau luxaţii ale
umarului şi a claviculei. Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular,
spica sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeau şi basmaua pentru
imobilizarea braţului şi a umarului

bandajul
Desault
 Bandajul circular

Bandajul circular al toracelui se realizeaza conducând faşa circular

incepând din regiunea inferioară a toracelui 2-3 ture de fixare, după
care efectuam ,,manevra policelui" şi se conduce faşa de jos în sus
peste umăr, coborând faşa pe spate pentru a realiza asfel o bretea de
susţinere pe umăr, fixând-o apoi cu o tura circulară peste torace. Se
repetă manevra pentru a doua bretea peste celălalt umăr. Se conduce
faşa în ture spiralate pâna în axilă, unde se închee cu 2 ture
circulare.
 Spica sânului
Începe cu două ture circulare de fixare pe torace, după
care se conduce faşa de jos în sus spre umarul opus
sânului de pansat, trecând peste sânul interesat. Se
coboară faşa pe spate prin axila sânului ce trebuie
pansat, pâna în dreptul turei circulare, care se execută
de fiecare dată după ce s-a trecut faşa peste sân şi
spate. Se încheie bandajul cu doua ture circulare. Spica
dublă acoperă în mod similar ambii sâni.
 Tipuri de bandaje

bandajul umărului bandajul toracelui bandajul sânilor bandajul sânului

(în spică) (în spică) (în spică) (în spică)