ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „GRIGORE GHICA VODĂ”

TEHNICI DE ÎNGRIJIRE CHIRURGICALĂ

ÎNGRIJIREA PLĂGILOR SIMPLE ȘI SUPRAINFECTATE

Definiție:Plăgile sunt leziunitraumaticecaracterizateprinîntrerupereacontinuitățiitegumentelorsau a

mucoaselor.
Clasificare:
- dupătipul de acțiuneaagentuluivulnerant: plăgimecanice, termice, prinagențiionizanți,
prinagențichimici
- dupăcircumstanțele de producere: accidentale, intenționale, iatrogene
- dupătimpul scurs de la producere: recente - sub 6 ore șivechi - care depășesc 6 ore, considerându-se
infectate
- dupăprofunzime: superficialeșiprofunde
- dupăevoluție: necomplicate, complicate.
Simptomatologie:
a) simptome locale:
- prezențauneisoluții de continuite
- sângerarea
- durerea
- impotențăfuncțională.
b) semnegenerale:
- pulstahicardicșihipotensiunearterialăînplăgiînsoțite de hemoragiimasive
- febraînplăgileinfectate.
Definiție: In senslarg, pansamentulreprezintătotalitateamijloacelorşimetodelor care
realizeazăprotecţiaunuiţesutsau organ faţă de acţiuneaagresivăadiversiloragenţi,
iarînsensrestrânspansamentul chirurgical esteactul prin care se realizeazăşi se menţineasepsiauneiplăgi,
înscopulcicatrizăriiei.
TIPURI DE PANSAMENTE
Pansamentul protector are ca obiectivacoperireauneiplăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren
(plagaoperatorie, loculuneiinjecţiisaupuncţii, loculundeestemontat un catetervenos) pentru a
realizaprotecţiafaţă de mediulînconjurător.
Pansamentulabsorbant are ca obiectivacoperireaplăgilordrenatesausecretante cu un strat de
compreseşi un strat de vată.
Pansamentulocluziv are ca obiectivacoperirea cu compreseşivată a plăgilorînsoţite de
leziuniosoasepeste care se aplicăaparatulgipsatpentruimobilizare.
Pansamentulcompresiv are ca obiectivacoperireauneiplăgisângerândeîn scop hemostatic,
pentruimobilizareauneiarticulaţiiîncaz de entorsăsaupentrureducereauneicavităţisuperficialedupăpuncţionare.
Pansamentulumed are ca obiectivdiminuareaedemuluiinflamator.

Pansamentultrebuiesă:
 acoperecompletplaga (conferindizolarefaţă de mediul extern);
 materialul din care se realizeazăpansamentulsăaibă o bunăputereabsorbantă (pentruplăgilesecretorii),
 să fie confecţionat din materiale sterile, să nu conţinăparticulesaucomponentetoxice;
 să fie atraumatic (executareapansamentuluisă nu provoacedurere);
 materialul de fixare al pansamentuluisă fie suficient de elastic, darsuficient de bine strans,
încâtsămenţinăpansamentul fix, fărăsăproducăconstricţie.
“ Pansamentul ideal “ trebuiesăasigure:
 înlăturareaexcesului de exudatşi a toxinelor – previnemacerarea

1
  umiditatecrescută la interfaţaplagă-pansament – mediuluscatîntarzievindecareaplăgii
 permisivitateaschimburilorgazoasedintreplagăşi exterior
 izolaţietermică – reduce temperatura la nivelulpatuluiplagii
 protectieimpotrivainfectiilorsecundare- previnepatrundereamicroorganismelor in plaga
 schimbareaatraumatica a pansamentului – nu afecteazăprocesul de vindecareşi reduce durerea.

TIPURI DE VINDECARE A PLĂGII

Vindecareaprimară “per primam”:estevindecarea care se obţine de la început,
fărăcomplicaţii.Estevindecareaidealăpentruoriceplagă. Se produce in 6-8 zile.
Vindecarea “per secundam” :înacesttimpesteîntotdeaunaprezentăinfecţia.
Vindecareaterţiară :se produce atuncicând o plagăevoluează un timp pe
liniavindecăriisecundareşiapoi se sutureazăînscopulscurtăriievoluţiei.
TehnicaMedicală vine înajutoruldumneavoastră cu o variatăgamă de pansamente care
îndeplinesccondiţiile enumerate îndescrierea de mai sus câtşi cu întreagagamă de
materialenecesareîntratamentulplăgii.
Tehnicapansamentului se efectueazăînfuncţie de stadiul de vindecare al plăgii, respectându-se
urmatoarele reguli:
 îngrijireaplăgiisă se facăîn condiţii de asepsie perfecta
 să se asigureprinpansament, o bunăabsorbţie a secreţiilor
 plagasă fie protejată de factoriinocivi-termici, infecţioşi, mecanici, din mediulînconjurător
 să se asigurerepausulsauimobilizarearegiuniilezatepentru a grăbicicatrizarea
 să se aseptizezeplaga cu antisepticecorespunzătoare

PREGĂTIREA PENTRU PANSAREA PLĂGIILOR

Materialenecesare
 mănuşi sterile şimănuşi de control
 trusă de instrumente sterile: foarfece, pense sterile, bisturiu, chiureta, ;
 comprese sterile ambalate individual;
 câmpsteril,
 seringi sterile,
 anestezic local,
 soluţii antiseptice; alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool iodat2%, acid boric 4%, betadină,
rivanol1%,
 apăoxigenată,
 unguenteşipulberi cu antibiotice, sulfamide,
 feşi de diferitemărimi,
 leucoplast sauadeziv, plasturiadezivi,
 plasă de fixare tip ciorap,
 recipientespecialepentrucolectareadeşeurilor( pericol biologic),
 muşamaşialeză(înfuncţie de regiune).

Pregătireapsihică a pacientului :
 se explicănecesitateaefectuăriisauschimbăriipansamentului
 se obţineconsimţământulpacientului
 se explicămodul de desfăşurare al procedurii
Pregătireafizicășiprocedura de lucru:
 se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul
 se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentul care trebuiepansat, cât maicomod
 dezinfectareamâinilor
 îmbrăcareamănuşilor
 se examineazăplagaşitegumentele din jur. Dacăplaga a fostpansată se desfacefaşa şi se
ridicăpansamentulvechi cu multăblândeţe, pentru a nu produce dureriprindezlipirebrutală; dacă nu se
2
 desprinde se înmoaie cu cloraminaşiapoi se ridicăpansamentul cu
pensasterilă.Îndepărtareavechiuluipansament se poate face şi cu mănuşile, care ulterior se aruncăşi se
îmbracăaltelepentrutoaletaşidezinfecţiaplăgii:

Încazuluneiplăgioperatorii cu vindecare per primam:

o se aseptizeazăplaga cu soluţiebetadinăprinştergere,
o se dezinfectează din noutegumentul din jurulplăgii
o se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care sădepăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm,
o se fixează cu leucoplast.

Încazulpansamentului per secundam

 se observăplaga, se curăţătegumentul din jurulplăgii de urmele de leucoplast cu substanţedegresante,
se dezinfecteazătegumentul din jurulplăgii cu tampon sterilîmbibat cu alcooliodat 1%; tinctură de
iodsaualcoolsanitar,circular, de la interior spre exterior încazulpansamentului per primam, şi invers
încazulcelui per secundam.
 se îndepărtează din plagăeventualelesecreţii printamponare cu comprese sterile uscate
 se aruncă fiecarecompresăutilizatăîn tăviţă,
 se toarnă în plagă apa oxigenată, având rol dezinfectant, hemostatic şi de îndepărtare a impuritaţilor ş
isecreţiilor (prin efervescenţaprodusă),
 se curăţămarginileplăgiiperiferic, de câtevaori, la fiecareştregere se foloseşte un alt tampon steril,
 se ştergmarginileplăgii cu un tampon uscat
 se dezinfectează tegumentelesănătoase din jurulplăgii cu alcooliodat 1%; tinctură de iodsaualcool de
70 grade
 se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care sădepăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm,
sauîmbibate cu soluţiiantiseptice indicate,
 se fixeazăpansamentul cu leucoplast sauprinbandajare cu o faşăînfuncţie de regiune.

Îngrijireapacientuluidupătehnică:
 bolnavul se aşeazăîn poziţiecâtmaicomodă
 regiunea lezată se puneîn repaus pentru a se reduce durerea şi aasigura vindecarea câtmairapidă
 se acoperăbolnavul ,seobservafaciesulşicomportamentulpacientului la durere
 se analizeazăaspectultegumentelorpentru ca pansamentulsă nu jenezecirculaţia

Complicaţiiposibile
o hemoragia – sângerare
o nevralgiatraumatică – durerevie ,continuăşiintermitentăîninteriorulplăgiisau la distanţă. Este
datoratăinterceptăriiunorterminaţiinervoase de excitaţiilemecanice din plagă
o edemul traumatic – estedeterminat de acţiuneadirectăaagentului traumatic
o emboliaşitrombozavenoasă post traumatică
o supuraţiaplăgii
o cangrena

Atenționărișiprecauții
Toaletaplăgiişi a tegumentelor din jur se face încondiţiileuneiasepsiperfecte
Sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea saumasajul plăgiisau a regiunilorînvecinate; prinaceasta s-
arputeaprovoca o diseminare a germenilor din plagădeterminându-se o septicemie
Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă.
Pentru păstrarea asepsiei se poateîntrebuinţa o pensănumaipentru servireamaterialuluinecesar(alta la
fiecare pansament)
Încazulpansamentelor care produc dureri se administreazăînainteaefectuăriipansamentului, antialgice.
Încazulnerespectăriiasepsiei se pot produce infecţiisaucontaminăridupă cum urmează:

3
 Contaminare. Plagacontaminată estecaracterizată de prezenţabacteriilorînplagăfărăreacţie din
parteaorganismuluigazdă
Colonizare. Plagacolonizată estecaracterizată de prezenţabacteriilorînplagă cu iniţiereauneireacţii din
parteaorganismuluigazdă (răspunsinflamator)
Colonizarecritică. Colonoizareacritică reprezintămultiplicareabacteriilorînplagă cu
determinareauneiîntarzieriînvindecareaplăgii, de obiceiasociată cu o exacerbare a durerii, încăfără o
reacţieextinsă din parteaorganismului
Infecţie. Plagainfectată esterezultatulmultiplicăriişisupraîncărcăriiplăgii cu bacterii cu
reacţieputernică a organismuluigazdă (reacţiesemnalatăprinprezenţacelorpatrusemneclasice ale inflamaţiei:
rubor, calor, tumor şi dolor) .

SUPRIMAREA FIRELOR DE SUTURĂ

SUTURA CHIRURGICALĂ
Definiţie – Suturachirurgicalăreprezintătotalitateamanevrelor de refacereanatomică a
continuităţiiplanuriloruneiplăgişi de menţinerea a lor în contact,
înscopuluneicicatrizărirapideşicîtmaifuncţionale a ţesuturilor. Formaţiunilesaustraturileanatomice respective
au fostsecţionate anterior de către un agent, fie accidental, fie in cursulunui act operator.
Suturachirurgicalăeste una dintrecelemaiutilizatemanopereînchirurgie. Ea s-a perfecţionatmultînultimii ani,
atâtînceeacepriveştetehnicachirurgicală, darşi in ceeacepriveştematerialelefolosite,
ceeaceexplicăsucceseleobţinuteînchirurgia de transplant, vasculară, digestivă, etc. Practic, ea se
adreseazătuturorţesuturilorşiorganelorcorpuluiuman.

Clasificareasuturilor
Suturilechirurgicale se clasificădupămaimulţiparametri:
a) Dupămomentulefectuăriiei – înfuncţie de timpul scurs de la producereaplăgiivomavea:
Suturaprimară – se efectueazăimediatsau la scurttimpdupă traumatism sausecţiuneaoperatorie, fără
a depăşi „cele 6 ore de aur” ale lui Friedrich. Este de dorit ca suturaprimarăsă fie executatăcîtmaifrecvent, cu
condiţiasiguranţeiuneiasepsiiperfecte, ceeaceasigură „vindecarea per primam intentionem”. Încazulunorplăgi
cu marginilezdrenţuite, neregulate, cu porţiuni a cărorvitalitateestedubioasă, se
practicămaiîntâiexciziateritoriilor compromise, pânăînţesutsănătos. Vomcăutasăobţinemprinaceastaşi o
regularizare a marginilorplăgii. Dupăaceea se executăsuturaprimară.
Suturaprimarăîntârziată – se utilizează la plăgile cu potenţialsupurativ. Plaga se lasădeschisă ş i se
supravegheazăcâtevazile (de obicei 5-7 zile). Firele de sutură nu vor fi strânsedecâtdupătrecereaperioadei de
aşteptare, interval în care plagava fi pansatăzilnic ca o plagăsupurată. Dacăsupuraţia nu aapărut se pot
strângefirele, eventual sub protecţiaunuidrenaj cu tub subţire.
Suturasecundară – esteindicatăplăgilorcărora li s-a efectuatînprimultimp o suturăprimară, care au
supurat, ceeaceaimpusscoatereafirelor. Acestea se trateazăprinpansamentezilnice,
pânăcânddispariţiainfecţieiesteconfirmată bacteriologic, iarînplagă se formează ţ esut de granulaţie.
Primultimp al suturiisecundarepresupuneavivareaţesuturilor de la nivelultuturorstraturiloranatomice.
Urmeazăsutura 73 propriu-zisă, cetrebuiesărespecte, pe câtposibil, planurileanatomice, faptceva conduce la
obţinereaunorcicatricisupleşifuncţionale. Suturasecundară se poateefectuaavând un drensubţire de protecţie.
Dacăplagasuturatăsecundarsupurează din nou se repetăprocedura de îndepărtare a firelor,
pansamentezilniceiarsutura se vanumiterţiară, cuaternară, etc.

b)Dupălungimeafiruluiutilizatpentruexecutareasuturii se deosebesc:
Suturi discontinue, făcute cu puncte separate; firul de cusătură se înnoadă ş i se
secţioneazădupăfiecaretrecereprinţesuturi; se poate face şi cu ajutorulagrafelor.
Suturi continue, făcute pe toatălungimeaplăgii, cu un singur fir lung, fără a fi secţionatdecât la
terminareasuturii; poarănumele de „surjet” şi se utilizează de obicei la ţesuturileprofundesau in
suturileintradermice C. Dupănumărulstraturilor pe care le suturează la acelaşiţesut, suturile se împartîn: –
suturiîntr-un singur plan (monoplan), la care marginileţesutului se unescprintr-un singurstrat de fire;

4
 Suturiînmaimulteplanuri (de obiceiduble), la care ţesuturile se refacprindouăsaumaimultestraturi
de fire suprapuse.

c)După natura materialuluifolosit suturile pot fi:

Resorbabile, cu materialece sunt resorbite de ţesuturi in câtevasăptămânisauluni
Neresorbabile, cu materiale care rămân ca atareşi care produc o uşoarăreacţie din parteaorganismului

PREGĂTIREA PENTRU SUPRIMAREA FIRELOR

Materialefolosite
 mănuşi sterile
 trusă de instrumente sterile: foarfece, pense sterile, bisturiu, etc.
 comprese sterile ambalate individual;
 câmpsteril,
 seringi sterile
 anestezic local
 soluţii antiseptice; alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool iodat2%, acid boric 4%, betadină,
rivanol1%,
 apăoxigenată,
 feşi de diferitemărimi,
 leucoplast sauadeziv, plasturiadezivi,
 plasă de fixare tip ciorap,
 recipientespecialepentrucolectareadeşeurilor( pericol biologic)

Pregătireapsihică a pacientului :
 se explicănecesitatea scoateriifirelor de sutură
 se obţineconsimţământulpacientului
 se explicămodul de desfăşurare al procedurii
Pregătireafizicășiprocedura de lucru:
o se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul
o se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentul de undetrebuiesuprimatefirele de sutură
o dezinfectareamâinilor
o îmbrăcareamănuşilor
o se examineazăplagaşitegumentele din jur. Dacăplaga a fostpansată se desfacefaşa şi se
ridicăpansamentulvechi cu multăblândeţe, pentru a nuproducedureriprindezlipirebrutală; dacă nu se
desprinde se înmoaie cu cloraminaşiapoi se ridicăpansamentul cu
pensasterilă.Îndepărtareavechiuluipansament se poate face şi cu mănuşile, care ulterior se aruncăşi se
îmbracăaltelepentrutoaletaşidezinfecţiaplăgii:
o se aseptizeazăplaga cu soluţiebetadinăprinştergere,
o se dezinfectează din noutegumentul din jurulplăgii
o se aplica un câmpsterilpentruaasigurasterilitatealocului de sutura
o se efectuează suprimareafirelor de sutură
o se verificădacaplagasavindecatcorespunzător
o se curață cu soluțiidezinfectante
o se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care sădepăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm,
o se fixează cu leucoplast.

Complicaţiiposibile
 hemoragia – sângerare
 nevralgiatraumatică – durerevie ,continuăşiintermitentăîninteriorulplăgiisau la distanţă. Este
datoratăinterceptăriiunorterminaţiinervoase de excitaţiilemecanice din plagă
 edemul traumatic – estedeterminat de acţiuneadirectăaagentului traumatic
 supuraţiaplăgii
 deschidereaplăgii
5
 Atenționărișiprecauții
 Se face înfuncţie de factoriilocalişigeneralicefavorizeazăsauîntârziecicatrizarea.
 Vascularizaţiabogată a regiunii (de exemplu la gât),
favorizeazăcicatrizareaşipermitescoatereafirelordupă 2-4 zile.
 Diabetulzaharat, hipoproteinemia, neoplaziile, infecţialocală, imunodepresia, întârzieprocesul de
cicatrizare, decişiscoatereafirelor.
 De obicei, firele se scot la 7 zile, iarînzonelesupusetensiunii (cot, genunchi) se vorscoatedupă 10-12
zile.
 Se dezinfecteazăplaga, după care se prindefirul cu o pensă de unul din capete, se tracţioneazăuşorsi
se taieunul din braţelefirului sub nod, la nivelulpărţii curate a aţei din derm, pentru a
nuinfectaplagaprintrecereaporţiunii de fir ce a fostînexteriorulplăgii.
 Secţiunea se face cu ajutorulfoarfeceluisau a bisturiului. Se trage de fir pânăacestaestescos, după care
plaga se pansează.
 Dupăsuprimareafirelor de sutură, se menținepansamentulînca 2 zile.

HEMORAGIA ȘI HEMOSTAZA
HEMORAGIA
Hemoragia reprezintă exteriorizarea sângelui din sistemul vascular printr-o soluție de continuitate a peretelui
vascular.
Din punct de vedere al etiologiei, se clasifică în:
1.Hemoragii traumatice: mecanice, fizice, chimice, mixte.
2.Hemoragii medicale: afecțiuni inflamatorii și ulcerative, afecțiuni tumorale, afecțiuni degenerative,
fragilitate vasculară, coagulopatii.
3.Hemoragii iatrogene: puncții, injecții, intervenții chirurgicale, hemoragii postmedicamentoase.
După locul de revărsare al sângelui, hemoragiile se clasifică:
1.externă – sângele se revarsă în afara organismului, fiind ușor de sesizat.
2.internă – sângele se revarsă într-o cavitate naturală: peritoneu, pericard, articulație, pleură.
3.internă exteriorizată – sângerare într-un organ cavitar care comunică natural cu exteriorul și de unde
sângele se elimină pe cale naturală sub formă de: hematemeză, melenă, rectoragie, metroragie, hematurie,
epistaxis, hemoptizie, otoragie.
4.interstițială – acumularea sângelui în țesuturi: purpura, echimoza, hematomul.
5.mixtă – asocierea a două sau mai multe din formele de mai sus.
După natura vasului lezat:
1.hemoragie arterială:
-prezintă pierderi mari și masive de sânge, sângele este roșu deschis și oxigenat,
-sângele șâșnește sincron cu bătăile cardiace,
-poate pune în pericol viața bolnavului,
-hemostaza spontană are loc extrem de rar.
2.hemoragie venoasă:
-sângele este de culoare închisă, neoxigenat,
-scurgerea sângelui se face în jet continuu,
-scurgerea sângelui se face fără legătură cu activitatea cardiacă,
-este posibilă hemostaza spontană în cazul venelor mici.
3.hemoragie capilară:
-hemoragia este difuză, se poate opri spontan.
4.hemoragie mixtă:
-este cea mai frecventă formă de hemoragie.
După debitul de sângerare (după cantitatea de sânge pierdut):
1.hemoragie mică : < 500 ml. de sânge pierdut (8-10%)
2.hemoragie mijlocie : 800 - 1000 ml de sânge pierdut(<20%)
3.hemoragie mare: 1200-1500 ml de sânge pierdut(<30%)
6
4.hemoragie gravă: 1500-2000 ml de sânge pierdut(30-50%)
5.hemoragie cataclismică: >50% din volumul circulant.
După organul care le-a generat:
1.otoragie –prin ureche
2.epistaxis –la nivelul nasului
3.gingivoragie –la nivelul gingiilor
4.hematemeză, hematochezie, melenă, rectoragie –la nivelul tubului digestiv
5.hemoptizie –din plămâni
6.menstruație –sângerare fiziologică, regulată la cca 28 zile
7.menoragie –menstruație prelungită și abundentă, patologică
8.metroragie –sângerare patologică apărută în afara ciclului menstrual
9.hemotorax –sângerare în cavitatea pleurală
10.hemomediastin –sângerare din mediastin
11.hemopericard –sângerare din pericard
12.hemoperitoneu – sângerare în cavitatea peritoneală
13.hematurie- din căile urinare
14.hemartroză- în articulație.
În funcție de momentul apariției hemoragiei:
1.hemoragie primitivă- apare imediat după lezarea vasului
2.hemoragie secundară- hemoragia în doi timpi, apare după un interval liber (ore, zile, săptămâni)-ex: după
traumatisme ale organelor parenchimatoase( splină, ficat, rinichi) sau, în cazul rupturilor incomplete ale
vaselor sanguine cu hematom parietal vascular, anevrisme, varice.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ:
-amețeli și lipotimie
-senzație de sete
-agitație psihomotorie (bolnavul este vioi, refuză tratamentul apoi se prăbușește starea generală și se
instalează șocul decompensat)
-stare generală alterată.
-paloare
-puls modificat: tahicardie în hemoragiile mijlocii (80-100 b/min) și mari (120-130b./min)
-transpirații reci
-modificări ale T.A (ușor crescută inițial în hemoragiile mici și mijlocii, apoi scade cu cât cantitatea de
sânge pierdut se mărește)
-tahipnee.
HEMOSTAZA (oprirea sângerării)
Hemostaza spontană: se realizează de către organism, fără intervenții din afară. Este prezentă și posibilă la
nivelul vaselor mici și cuprinde mai multe etape ce se succed după instalarea leziunii vasculare:
-Vasocostricția capetelor lezate
-Vasodilatația vaselor colaterale
-Realizarea trombusului alb trombocitar
-Realizarea cheagului roșu.
Hemostaza provizorie: reprezintă măsurile luate în regim de urgență în scopul opririi temporare a
hemoragiei până la realizarea hemostazei definitive.
Se poate realiza prin compresiune locală sau la distanță. Local se poate realiza tamponament și pansament
compresiv iar la distanță de leziune, se poate face prin compresiune digitală sau ligatură cu garoul.
Compresiunea cu garou este aplicabilă la nivelul membrelor și garoul se aplică în amonte pentru leziunile
arteriale și în aval pentru leziunile venoase.
Odată cu garoul , se aplică și un bilețel pe care se scrie data aplicării garoului și ora.
Garoul nu se lasă mai mult de două ore, timp în care, din 20 în 20 min se slăbește 1-2 min.pentru a iriga
membrul ischemiat.
Hemostaza definitivă: se realizează de regulă în sala de operații sau în sala de pansamente utilizând:
-Electrocauterizarea
7
-Ligatura
-Tamponamentul compresiv
-Capitonajul (apropierea pereților zonei sângerânde cu ajutorul firelor de sutură)
-Obliterarea prin corpi străini (ceară, bureți de fibrină).

DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE

Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent cu ser antiAantiB

Hematiile conțin substanțe numite aglutinogene, iar plasma substanțe numite aglutinine, care sunt
anticorpi naturali denumiți și izoanticorpi. După repartiția aglutinogenelor și aglutininelor se deosebesc 4
grupe sanguine
Grupa aglutinogen aglutinină Donează sânge Primește sânge
de la
OI - ab toți O
A II A b A și AB A și O
B III B a B și AB B și O
AB IV AB - AB toți

Grupa O= donatori universali

Grupa AB= primitori universali
Factorul Rhesus = antigen care se găsește la aproximativ 85% dintre oameni.
Aglutininele sunt anticorpi naturali și se găsesc în serul sanguin.
grupa Aglutinogen(antigen) Aglutinină(anticorp)
O (I) - α si β
A (II) A β
B (III) B α
AB (IV) AB -
Față de aglutinogenele A și B, în sângele altor persoane există anticorpi naturali = aglutininele (alfa) α
(ANTI-A) și (beta) β (ANTI-B).
Coexistența unui aglutinogen cu aglutinina corespunzatoare (A α , B β) la aceeași persoana nu este
compatibilă cu viața, deoarece prezența aglutinogenului și aglutininei omoloage produce aglutinarea
globulelor roșii.
Sistemul sanguin OAB este reprezentat astfel:
Metoda Beth-Vincent cu ser anti-A anti-B (metodă directă, aglutinine cunoscute și aglutinogen
necunoscut)
Materiale necesare:
-Seruri: test O, A,B. Serurile test se livrează ambalate, etichetate , cu termenul de valabilitate înscris pe
etichetă(termen 4 luni).
Serul test O(I) conține aglutinine alfa și beta, A(II) conține aglutinine beta, serul test B(III) conține
aglutinine alfa
-lamă cu trei godeuri
-lame de sticlă curate și uscate,
-pipete
Tehnică:
Se foloseste sânge venos 3-4 ml.
Pe o lama cu godeuri, se picura cate o picatura de ser în fiecare godeu astfel:
-picătura de test O(I) în partea stângă a lamei,
-picătura de test A(II) la mijlocul lamei
-picătura de test B(III) în partea dreaptă a lamei
8
Cu ajutorul unei pipete ,lângă fiecare picătură de ser test se pune câte o picătură din sângele pe care îl
cercetăm. Picătura de sânge trebuie să fie de 10 ori mai mică decât picătura de ser test. Omogenizăm cele
două picături(sânge și ser test) prin mișcări circulare.
Interpretare: la interpretare, ne uităm în primul rând la serul test O(I). Dacă aici s-a produs aglutinarea, ea
mai trebuie neapărat să apară fie în serul grupei A(II), fie în serul grupei B(III), fie în ambele. În caz contrar
s-a produs o greșeală.

1. Daca aglutinarea nu se produce,în nici unul din serurile test inseamna ca sangele cercetat a partine grupei
0I.
2. Daca aglutinarea se produce în picăturile marginale de ser test O(I) și B(III), inseamna ca sangele cercetat
apartine grupei AII.
3. Daca aglutinarea se produce în serul test O(I) și A(II) , inseamna ca sangele cercetat apartine grupei B
III.
4. Daca aglutinarea se produce în toate serurile-test, inseamna ca sangele cercetat aparține grupei AB IV.
∎ Important: simultan cu determinarea antigenelor A si B, prin metoda de mai sus, este obligatorie si
determinarea anticorpilor, prin metoda Simonin
3. Daca aglutinarea se produce în serul test O(I) și A(II) , inseamna ca sangele cercetat apartine grupei B
III.
4. Daca aglutinarea se produce în toate serurile-test, inseamna ca sangele cercetat aparține grupei AB IV.
∎ Important: simultan cu determinarea antigenelor A si B, prin metoda de mai sus, este obligatorie si
determinarea anticorpilor, prin metoda Simonin
Materialele necesare sunt aceleasi ca si la proba directa(seruri-test, lama cu 3 godeuri, lame de sticla
curate si uscate, pipete pentru fiecare ser hemotest in parte, pipete pt.sangele de cercetat, materiale pentru
recoltat sangele) dar, in loc de seruri-test, se folosesc eritrocite-test.
Este nevoie, de asemenea, de ser sau plasma, deci nu este suficienta recoltarea numai prin inteparea pulpei
degetului, ci trebuie sa se recolteze sange prin punctie venoasa.
Tehnica :
- cu o pipeta Pasteur, pune cate o picatura din serul sau plasma de cercetat in doua godeuri;
- deasupra fiecareipicaturi de ser de cercetat, aflat pe lama, se pune o picatura din hematiile test - cu
aglutinogenul cunoscut, respectiv hematii - test AII si BIII;
Atentie! Si prin aceasta metoda, cantitatea de ser este de 10 ori mai mare decat cea de hematii.
- se efectueaza omogenizarea.
Interpretarea rezultatelor
- Daca aglutinarea s-a produs in ambele picaturi omogenizate, inseamna ca in serul de cercetat se afla ambele
aglutinine (α si β) ; Serul de cercetat face, deci, parte din grupa 0I.
- Daca aglutinarea se produce numai in picatura de ser in care am pus eritrocite - test BIII - inseamna ca
aglutinogenul B s-a intalnit cu aglutinina omoloaga β ; Deci serul apartine grupei AII.
- Daca aglutinarea se produce numai in picatura de ser in care am pus eritrocite - test A II - inseamna ca s-a
intalnit cu aglutinina a, care a aglutinat hematiile-test. Serul apartine grupei B III.
- Daca aglutinarea nu s-a produs in nici una din picaturile serului de cercetat inseamna ca serul nu are
aglutinine, deci face parte din grupa ABIV.
Determinarea factorului Rhesus
Factorul Rh nu are anticorpi naturali, anticorpii anti Rh formându-se prin transfuzie sau sarcină la persoane
care nu au acest aglutinogen(sunt Rh-negative).
Determinarea este importantă în transfuzie și sarcină deoarece incompatibilitatea produce accidente.
Materiale necesare:
-tavă medicală, lame de sticlă curate și uscate, ser anti-Rh și pipetă, tampoane de vată, alcool sanitar, ser
fiziologic, termostat, cutie Petri, hârtie de filtru umezită
Execuție: se pun pe lamă 3 picături de ser test anti Rh, fiecare cu un diametru de 5-6 mm.
Picăturile din stanga și dreapta lamei se folosesc ca martori, iar cea din mijloc, pentru determinare.
Se execută puncția capilară din degetul inelar sau medius, se șterge prima picătură cu tampon uscat, se ia
cu colțul unei lame o picătură de sânge care se pune peste picătura de ser anti-Rh din mijloc.

9
A doua picătura din sânge se amestecă cu serul test din stânga lamei, iar ultima picătură cu serul test din
dreapta lamei.
Se omogenizează și se așază lama în camera umedă(cutia Petri) care se introduce la termostat, la 37grade,
rezultatul se citește după 30-60 min.
Interpretare: Dacă se produce aglutinarea, Rh-ul este pozitiv, dacă nu se produce aglutinarea, Rh-ul este
negativ.

TRANSFUZIA DE SÂNGE

Definiţie.Transfuzia reprezintă o metodă terapeutică care constă în introducerea de sânge izo-grup, izo-Rh
sau de derivate de sânge în sistemul circulator al bolnavului.
Scop: terapeutic
- refacerea volumului intravascular(atunci când au avut loc pierderi mari de sânge,
deşiresusitareavolemică de urgenţă se realizează cu soluţii cristaloide/coloide),
- corectarea hemoglobinei(cu masă eritrocitară), a numărului de leucocite(cu masă leucocitară), a
numărului de trombocite sau a factorilor de coagulare 8 cu plasmă proaspătă congelată sau
concentrate trombocitar)
Materialelor necesare
 Tava medicală sau cărucior pentru tratamente
 Seringi/ace, mănuşi sterile adecvate
 Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh şi trusa de transfuzie (perfuzor cu filtru)
 Branulă/flexulă, soluţie dezinfectantă, tampoane, etichetă
 Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică
 Muşama, stativ, recipiente de colectare a deşeurilor
Pregătirea pacientului
a) psihică: - Informaţişiexplicaţi procedura pacientului şiobţineţiconsimţământul informat în scris
b) fizică: - pacientul nu va mânca cu cel puţin 2 ore înainte sau după terminarea transfuziei ; poziţia
pacientului - va fi de decubit dorsal; se va alege locul pentru puncţiai.v
Efectuarea procedurii:
 verificaţiindicaţia de transfuzie şi cantitatea de sânge , identitatea pacientului integritatea pungii de
sânge, termenul de valabilitate, aspectul macroscopic al sângelui
 spălaţi mâinile, puneţimănuşile sterile
 recoltaţi 2-4 ml de sânge pentru proba de compatibilitate Jeanbreau
 încălziţi sângele la temperatura corpului,
 deschideţi trusa de transfuzat şiinseraţi acul transfuzorului în punga sau flaconul cu singe, eliminând
aerul din acesta; ulterior închideţi clema/prestubul
 se realizează puncţia venoasă, fie utilizând branula/fluturaş sau direct pe ac, ce se fixează apoi cu
leucoplast
 deschideţi clema/prestubulşidaţi drumul sângelui să curgă
 efectuaţiproba biologică Oelecker
 se reglează ritmul transfuziei- 40 picături/minut în mod obişnuitşi se aplică o etichetă pe flacon/pungă
de sânge cu ora la care a început transfuzia
 după terminarea transfuziei se închide prestubul, se retrage acul şiaplică un tampon c u alcool
 punga sau flaconul în care trebuie să rămână aprox. 5-6 ml de sânge se pastrează , în eventualitatea unor
verificari în caz de accidente posttransfuzionale tardive
Îngrijirea pacientului
 Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şiverificaţi semnele vitale la fiecare 15', în prima jumătate de
oră după începerea transfuziei, şi la fiecare jumătate de oră sau la o oră după transfuzie.
 Informaţi pacientul/familia să anunţe în caz de mâncărime, dispnee, ameţeli, dureri în spate sau în
piept, deoarece acestea pot fi reacţii ale transfuziei
Reorganizarea locului
 Colectaţideşeurile în recipiente speciale conform PU
10
  Îndepărtaţimănuşile, spălaţi mâinile, notaţi în foaia de observaţie administrarea transfuziei, numărul
scris pe punga sau flaconul de sânge, ora la care a început transfuzia, ora la care s-a terminat şi
eventualele reacţii ale pacientului
Accidente /incidente :
 Embolia pulmonară - manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tuse chinuitoare, hemoptizie
 Hemoliza intravasculară cu blocaj renal, şocposttransfuzional, acidoza metabolică, stop cardiac prin
hipotermie
 Şocul hemolitic
Observaţii
 Nu încălziţi sângele în apă caldă, sau deasupra surselor de căldură, evitaţi agitarea pungii/flaconului
 Respectaţi asepsia si nu umpleţi camera perfuzorului cu sânge - nu se mai poate urmări ritmul de
curgere

INSTALAREA UNUI CATETER VENOS PERIFERIC

Puncţia venoasă periferică este o manoperă elementară pe care orice medic, indiferent de specialitate şi orice
asistent medical trebuie să şi-o însuşească.
Abordul venos periferic poate să aibă două scopuri:
§ recoltarea de sânge;
§ administrarea de medicamente sau soluţiiperfuzabile.
Când este necesar un abord venos de scurtă durată (recoltarea de sânge), acesta se poate realiza cu
ajutorul unui ac după care acul este retras.
Dacă este necesar un abord venos mai îndelungat acesta se va realiza prin montarea unui cateter
venos periferic (CVP): canulă de plastic cu mandren metalic care va fi retras după pătrunderea în venă,
rămânând pe loc doar canula de plastic, canulă care poate fi menţinută chiar şi 2-3 zile în anumite condiţii
(în funcţie de calitatea canulei: PVC, teflon, poliuretan) (Fig.1).
CVP pot fi de diferite dimensiuni existând un cod de culoare în funcţie de grosimea cateterului.
Dimensiunea canulei care urmează a fi montată va fi corespunzătoare calibrului venei.
Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul la nivelul membrelor inferioare
este utilizat în special la copil şi mai rar la adult datorită riscului de tromboflebită.
Un abord deloc de neglijat şi extrem de util în urgenţă când nu se reuşeştecanularea venelor de la nivelul
membrelor este cel de la nivelul venei jugulare externe. PoziţiaTrendelenburg crescând presiunea venoasă în
teritoriul cav superior permite o mai bună vizualizare a venelor jugulare externe (jugularele devin
turgescente).
La nou-născut abordul venos periferic se poate face uşor la nivelul venelor epicraniene. De asemenea
în urgenţăabordulintraosos la nivelul tibiei poate fi folosit pentru resuscitare volemică până la montarea unui
CVP.

Cateterul venos periferic (CVP)

Materiale necesare pentru puncţia venoasă periferică:

§ tampoane sterile cu alcool sanitar;
§ garou; mănuși de protecție
§ ac de puncţie sau CVP, sterile;
§ benzi adezive pentru fixarea canulei;
11
 §ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20 ui heparină/ml ser fiziologic).
§tăviță renală;
b. Tehnica puncţiei venoase periferice
ü pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
ü spălarea mâinilor și punerea mănuşilor de protecție;
ü membrul ce urmează a fi puncţionat va fi poziţionatdecliv(gravitaţiaaccentuează staza venoasă);
ü se aplică garoul aproape de locul puncţiei.
ü după plasarea garoului pacientul este rugat să închidă şi să deschidă pumnul de mai multe ori ceea ce
va duce la creşterea fluxului sanguin în membrul respectiv cu o mai bună vizualizare a venelor

Tehnica montării CVP Fixarea CVP

ü se identifică vena ce urmează a fi puncţionată

ü se dezinfectează zona pe o suprafaţă largă cu alcool;
ü se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii stângi;
ü se ia acul sau CVP în mâna dreaptă fără a atinge cu mâna sau cu obiectele din jur zona care urmează
a fi introdusă în venă.
ü se pătrunde prin piele la un unghi de 10 o-15o până în venă după care înaintăm cu acul sau CVP de-a
lungul venei (Fig.2)
ü în cazul în care montăm un CVP pentru a evita străpungerea vasului după ce vârful CVP a ajuns
intravascular, fapt marcat de apariţia unei picături de sânge la capătul transparent al mandrenului,
acesta va fi menţinut pe loc împingându-se în continuare în venă doar canula de plastic prin culisare
pe mandren. După ce canula de plastic a fost introdusă în totalitate intravenos se desface garoul,
mandrenul metalic va fi retras cu o mână, în timp ce mâna cealaltă va comprima vena pe canulă
pentru a evita extravazarea de sânge. Se spală canula cu ser heparinat după care se ataşează
căpăcelul, trusa de perfuzie sau seringa cu medicaţia care trebuie administrată.
ü fixarea CVP se va face cu benzi adezive de leucoplast pe care se va nota data şi ora la care a fost
montată canula (Fig.3)
c. Întreţinerea unui cateter venos periferic
§ zona în care este montat cateterul va fi frecvent inspectată pentru a observa eventual
apariţiainflamaţiei (flebita) care necesită extragerea imediată a cateterului;
§ după terminarea administrării medicaţiei sau soluţiilorperfuzabile pe cateter acesta va fi spălat cu ser
heparinatşi închis;
§ un cateter nefolosit se va spăla cel puţin de două ori pe zi cu ser heparinat;
§ murdărirea leucoplastului cu sânge sau udarea lui cu soluţiiperfuzabile face obligatorie schimbarea
lui.
d. Montarea unei truse de perfuzie (Fig.4)
§ se face în condiţii de maximă sterilitate;
§ se desface trusa de perfuzie sterilă;
§ se închide dispozitivul de reglare a vitezei de picurare;
§ se introduce în dopul flaconului sau în punga de perfuzie trocarul camerei de picurare.
§ Dacă flaconul este din sticlă, lângă trocarul trusei de perfuzie se introduce şi un ac pentru aer.
§ Se umple jumătate din camera de picurare prin exercitarea unei presiuni asupra acesteia; se deschide
dispozitivul de reglare a vitezei de picurare şi se umple trusa de perfuzie cu soluţiaperfuzabilă având

12
 grijă să se elimine tot aerul de pe tub. Se închide dispozitivul de reglare a picăturilor, se conectează
la cateter după care se deschide dispozitivul de reglare a picăturilor la ritmul dorit

Trusa de perfuzie

 Camera de picurare are încorporat un filtru care împiedică particulele de cauciuc care se pot desprinde
din dopul flaconului la introducerea trocarului trusei să ajungă intravascular.
 Trusele prin care se administrează soluţii cristaloide sau coloide (trusele de perfuzie) sunt diferite de
trusele prin care se administrează sânge sau produşi de sânge (truse de transfuzie), diferenţa constă în
filtrele specializate pentru administrarea de sânge şiproduşi de sânge.

BOLI CHIRURGICALE CU CARACTER ACUT

ABDOMENUL ACUT CHIRURGICAL
Urgență majoră cu caracter chirurgical ce impune intervenție chirurgicală în scop terapeutic și diagnostic.
SEMNE MAJORE
1. durerea atroce, insuportabilă, cu caracter continuu, fără să cedeze la analgezice, însoțită de semne
clinice și paraclinice specifice.
Semne clinice : abdomen cu contractură generalizată, imobil cu mișcările respiratorii(abdomen de lemn),
durere spontană și la palpare, semne de iritație peritoneală, hiperestezie cutanată.
2. durere, greață, vărsături, absența tranzitului, frison, poziție antalgică, dureare nu este ameliorată de poziția
antalgică.
Paraclinic: radiologic- pneumoperitoneu semn major radiologic ce arată prezența de aer liber în cavitatea
peritoneală (o linie neagră), semn major pentru perforație digestivă.
Alt semn major (chirurgical radiologic) nivele hidroaerice ,semn indirect de sindrom ocluziv
Semne clince- TA, P, R- modificate,
Paraclinic: Leucocitele >, glicemia >, alterarea gaze
sangvine, uree >, transaminazele incep sa se altereze, in
procent de mai mult de 75%.

Atitudine nursing preoperatorie

- Sondă urinară
- Sondă nazogastrică
- Pregatirea câmpului operator abdominal
- Toaleta pacientului.
- recoltarea de probe de sânge pentru biochimie, coagulogramă, hemoleucogramă, grup sanguin, Rh,
- EKG
- Anamneza reactii alergice medicamentoase la antibiotice sau alte substanțe.
- Fărăclismă!
- Acceptul bolnavului pentru intervenția chirurgicală,
- Pregătirea psihică a pacientului,
- Monitorizarea funcțiilor vitale.

13
 INTERVENŢII DE URGENȚĂ ÎN ULCER GASTRODUODENAL

Definiţie: Este o boală caracterizată prin apariţia unei ulceraţii cu sediul pe stomac, pe porţiunea superioară a
duodenului, partea inferioară a esofagului sau ansa anastomotică a stomacului operat.

Cauze:
-secretie gastrica crescuta de HCl
-infectie locala cu Helicobacterpylori
-orar neregulat de alimentatie, exces de condimente, alcool, tutun
-teren ereditar
-stres fizic si psihic
-tratamente cronice cu aspirina, corticoizi, antiinflamatoare
Manifestări de dependenţă:
-Durere intensă epigastrică
-Pirozis (senzaţie de arsură retrosternală)
-Eructaţii acide
-Vărsături postprandiale cu conţinut alimentar sau suc gastric. Vărsăturile atenuează durerea sau chiar o fac
să dispară, motiv pentru care bolnavii de multe ori îşi provoacă singuri vărsăturile
-scadere in greutate, astenie.
-Durerile au caracter periodic de 1-3 săptămâni separate prin perioade de acalmie, perioadele dureroase apar
în cursul toamnei sau al primăverii (periodicitate sezonieră). Pot apare imediat după masă (durere precoce),
la două-patru ore după masă (durere tardivă) sau nocturn. În unele cazuri de ulcer duodenal, durerea poate fi
însoţită de senzaţie de foame (foame dureroasă).
PROBLEME DE DEPENDENTA.
-disconfort abdominal cauzat de durere
-alterarea starii de nutritie
-deficit de volum lichidian
-anxietate
-perturbarea somnului
-deficit de alimentatie
-risc de complicatii(HDS, perforatie, stenoza pilorica, malignizare)
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu ulcer gastroduodenal:
1.măsuri igieno-dietetice:
În perioada dureroasă se asigură repausul la pat, evitarea eforturilor fizice, a stresului, regim alimentar
individualizat şi adaptat stadiului în care se află boala,
- dieta trebuie să protejeze mucoasa gastrică(protecţie mecanică-alimente bine mestecate, fărâmiţate,în
pireuri, tocate; protecţie termică-alimentele să nu fie prea fierbinţi sau prea reci; protecţie chimică-să nu fie
iritante, să nu staţioneze mult în stomac).

14
În perioada dureroasă alimentele vor fi repartizate în 5-7 mese în 24 de ore, alimentul de bază fiind laptele
integral. Se mai pot consuma ouă fierte moi, smântână,brânză de vaci, caş dulce. Vor fi excluse din
alimentaţie mezelurile, borşul, prăjelile, conservele, usturoiul, ciupercile, brânzeturile fermentate, murăturile,
cafeaua, sucurile acidulate, ciocolata, îngheţata, se interzice fumatul.
2.Pregateste pacientul pentru explorarifunctionale si ilsupravegheazadupa radioscopia gastrica,
fibroscopiegastroduodenala
-recolteaza pentru chimism gastric si materii fecale pentru proba Adler
-supravegheazafunctiile vitale, apetitul, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea corporala
-face bilantulingesta-excreta
-pregateste pacientul preoperator
-educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor, respectarea regimului alimentar, renuntarea la
alcool si tutun
2.Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antiacide, pansamente gastrice, anticolinergice,
antagonişti ai receptorilor histaminici H, în cure stabilite de medicul terapeut.
3.Tratamentul hidromineral se face numai în perioadele de acalmie recomandându-se cure la Sângeorz,
Slănic Moldova.
4.Tratamentul chirurgical se face numai din necesitate atunci când evoluţia se complică cu hemoragie,
perforaţie , malignizare.

INTERVENŢII ÎN COLICA BILIARĂ

Definiție
Colica biliară este o durere acută violentă localizată în hipocondrul drept sau în epigastru cu iradiere în
spate , umăr sau omoplatul drept .
Factorietiologici:
-litiazabiliară,
-colecistataacută (inflamațiapereteluicolecistic) ,
-angiocolita (afecțiuneinflamatorie a căilorbiliare extra si intra hepatice),
-colecistitacronicășidischineziilebiliare( tulburări ale motricitățiiveziculeibiliare ),
-parazitozeintraveziculare( giardia).
Manifestări de dependență( semne si simptome) :
-durere-debuteaza in hipocondrul drept sau in epigastru, se accentueaza progresiv, iradiaza in regiunea
dorso-lombara, scapulara, in umarul drept,
-grețuri ,varsăturialimentaresaubilioase,
-icter ,
-frison ,
-diaree,
-transpirații,
-febră,
-veziculabiliarăsensibilă la palpare,
-agitație ,
-tahicardie.
Intervenții de urgenţă :
Colicabiliară de intensitateșiduratămică, fărăcomplicații:
- repaus la pat, regimalimentar ,
- tratamentmedicamentoscuanalgezice , antispastice, antiemetice.
Colicăbiliarăcomplicată( prelungită) datoratălitiazei de coledoc :
- internare de urgențășitratament chirurgical.
Intervențiiînspital:
-analize de laborator : sânge(leucocite, transaminaza, bilirubinemie, ionograma, rezerva alcalina,
amilazemie, glicemie) , urină(urobilinogen, pigmenti biliari);
-ecografie, radiografiesimplă de hipocondrudrept ,colecistografie , colangiografie
-repausfizic ;
-regimalimentar(hidric);
15
-calmareadurerii(antispastice, antialgice);
-calmarea varsaturilor(emetiral supozitoare, plegomazin fiole)
-antibioterapie ;
-sedative;
-corectareatulburărilorhidroelectrolitice;
-pungăcugheață (aplicatăpehipocondruldrept);
-tratament chirurgical.

INTERVENȚII DE URGENȚĂ ÎN HEMORAGIA DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ

Definiţie:
HDS -sângerare care are loc înesofag, stomac, duodenşijejunul proximal, exteriorizându-se în special
prinvărsătură (hematemeză – de aspectulzaţului de cafea) şi/sauprinscaun (melenă – scaunnegru, lucios,
moale ca păcura).
-hematemeza apare brusc, adesea precedata de durere in epigastru, greata, ameteli, slabiciune,transpiratii,
anxietate
-melena apare cand in intestinul superior patrund cel putin 50-80ml de sange
Clasificare:
HDSmica -sub 250ml sange
HDS moderata- 250-1000ml sange
HDS masiva-peste 1000ml sange
Cauze:
-boli ale esofagului(varice, tumori)
-boli ale stomacului si duodenului(ulcer, gastrite hemoragice, tumori)
-boli ale intestinului subtire
-ciroza hepatica
-boli ale vaselor(hemangioame)
-boli de sange
Manifestări de dependență
-hemoragii mici:semne clinice absente
-hemoragii moderate-tahicardie, ameteli,vedere ca prin ceata, hipotensiune, lesin
-hemoragii masive-paloareintensa, polipnee, anxietate, extremităţireci, transpiratiireci,
tahicardie,pulsfiliform, seteintensa, greţuri, hipotensiune, tendinţă de pierdere a cunoştinţei,oligurie
- dureriîn zona central-superioară a abdomenului, iradiateeventualînstânga, dreaptasauposterior,
înulcergastro-duodenal, arsuriretrosternaleînrefluxul gastro-esofagian, disfagie (dificultăţi la înghiţire)
înesofagitesau cancer esofagian, scădereîngreutateşiinapetenţaîntumori maligne, mărirea de volum a
ficatuluişisplinei, cuacumulare de lichidîn abdomen (ascita),edeme,
- semneasociatecirozeihepatice;
- hematemeza-vărsăturasanguinolenta cu aspect roșuaprinssaumaroniu-negrucu aspect caracteristic de
"zat de cafea".
Intervenţii:
-repaus strict la pat îndecubit dorsal, fărăpernă, chiarînTrendelemburgînhemoragiile digestive masive.
- puncționareauneivene si instituireauneiperfuziipentrureechilibrareasanguină si
pentruevitareainstalariișoculuihemoragic;
-supraveghereafuncţiilorvitale, se interziceoriceefortfizic.
-colectareasângeluieliminat de bolnavîntr-un vas şiprezentarea lui medicului.
-se asigura permeabilitateacailorrespiratorii si se recurge la oxigenoterapie;
- se monitorizeazacardio-vascularșirespirator;
-perfuziicuserglucozat 5%, serfiziologic.
-dacapacientulprezintăvaloritensionalescăzutepacientul va beneficia de conduita de
urgențădinșoculhemoragic;
- supraveghereapermanentă a pacientului, controlul FV, continuareamăsurilordejainstituite;
În spital:
16
-transfuzii de sange;
-endoscopiadigestivasuperioara poateavea si rolterapeutic in ligaturareavariceloresofagiene, injectii in
leziunileulcerate, cauterizare;
-sonda naso-gastrica este si eautila in monitorizareasangerarii;
-sondelecubalonas de tip Blakemore suntutilizate in hemostaza
-se recolteazăsângepentrudeterminareahematocritului, hemoglobinei, numărului de hematii.
-se recolteazăscaunulînvedereapuneriiînevidenţă a sângelui (reacţia Adler).
-aplicarea de pungăcugheaţăperegiuneaepigastrică, spălăturicuapă de la gheaţă (cuscophemostatic).
-medicaţiehemostatică ,sedative – Fenobarbital, Diazepam.
-aspiraţiegastricăpentruevacuareasângelui, evacuareastomacului.
Alimentaţia:
-se suprimăalimentaţiaoralăîn prima zi.
-bolnavulprimeştenumailichidereci, culinguriţaşibucăţele de geaţăeventuallaptereceîncantităţimici (20-30
ml), dinorăînoră.
-a douazisunt permise 12-14 mesecompusedin 150-200 ml lapte, regimhidrozaharat.
-a treiazi – supe mucilaginoase, grişculapte, pireuri de legume, creme, budinci, ou moale, carne slabă de
vităsaupasăre, legumefierte (raţiacaloricăîn 5-7 zile de 1500-2000 calorii).
Dupa 3 episoade de HDS- interventie chirurgicala.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU COLOSTOMA

Definitie:
Cuvântulstomăderivă din limbagreacă, însemnândgurăsaudeschidere. Este actul chirurgical prin care se
realizeazăderivația către exterior a conținutului colic și constăîn aducerea la piele a colonului, în amonte(în
apropiere dar mai sus) de o leziune.
Indicatiilecolostomiilor:
• formatiuni tumorale la nivelulcolonului si al anusului, tumoricarcinoide ale rectului;
• leziuniinflamatorii ale colonului si ale rectului;
• ca masura de protectiepentruprotejareauneianastomozesituatedistal;
• in situatiiexceptionale:
- leziunitraumatice ale colonului si ale rectului;
- colitaischemica;
- endometrioza invaziva
Tipuri de colostome:
- temporare;
- permanente

Se delimitează distinct treiperioadeîn care asistentamedicală are un rolesențialîn

îngrijireapacientuluicucolostomă:
- perioadapreoperatorie;
- perioadapostoperatorie;
- perioadapostspitalizare, de consult în ambulator.
I. Perioadapreoperatorie.

Pregatireapsihică:
Cele mai importante intervenții în acestăetapăsunt:
- explicareaintervențieichirurgicale;
- consiliereapacientului;
- facilitareaîntâlniriipacientuluicu un alt pacientdejapurtător de stomăși cuevoluțiefavorabilă;
- stabilirea situăriistomeipesuprafațaperetelui abdominal.
Pregatireafizicăcuprinde:
- pregatireacolonului(administrare de antibiotice,purgative,efectuarea de clisme)
- pregătireapielii (radereapilozității,curățare,aseptizare)
17
 - identificarealocului de situare a stomei

II. Perioadapostoperatorie

Ingrijireacolostomei
a)Pozitiapacientului:
- decubit dorsal
- ortostatismîn fața oglinzii(cândpacientulesteînvățat să-șischimbesingur punga colectoare)
b) Materialenecesare:
- măsuţasautavapentrumateriale
- muşamaşialezăpentruprotecţiapatului/ prosoape de hârtie
- kit special de înlocuire a pungii de colostomă. Acestaconține:
- șablonpentrudecupareapungii de colostomăconform ,,gurii” chirurgicale efectuate
- foarfec
- pungi de colostomăcugolire
- sisteme de protectie a stomeipentru diverse activități cotidiene:înot,zborcuparapanta/avion
- manusisterile/unicafolosinta
- compresesterileimpregnatecusolutiicoloidale /antiseptice
- cremeprotectoare a tegumentului, adezive,cicatrizante- in functie de necesitateamomentului
- materialepentrureorganizarealocului de munca: sac galben,sacnegru.
c)Pregatireapsihică:
- sa inteleaganoilemodificari in structura si functiileorganismului;
- sa comunicesentimentele care suntgenerate de prezentastomei;
- sa participe la ingrijireastomei
d)Pregatireafizică:
- se asigurăintimitateapacientului ;schimbareapungii de colostoma si ingrijireastomei se executa in
salile de pansamente –dacapacientulpoate fi mobilizat-saucuparavan in jurulpatului-dacapacientul este
imobilizat la pat.

e)Tehnica:
- se protejeazăpatulcumuşamauaacoperităcualeza/prosoape de hârtie de unicafolosinta
- se îmbracămănuşi (nesterile) şi se aşază o compresaînjurulstomeipentru a proteja zona
înconjurătoare de scurgerisaurevărsări
- se observăpacientulîntottimpulacesteiactivităţi, încurajându-l să-şipriveascăstoma
-se goleşteaparatulcolectorşimăsoarăconţinutuldacă se cere ;
- se îndepărteazăpunga de colostomadinparteaproclivaspreceadecliva(de sus in jos)
-se spală si se antiseptizeazapieleadinjurulstomeicucompreseledin kit-ul de schimb
-se observăculoareaşiaspectulstomei, a tegumentului din jurulstomei(edem,iritatie,)
- prindecupare,folosindsablonul si foarfecul,sepregateste o noua pungacolectoare
- se aplica o crema (in functie de necesitateamomentului)
- rugampacientul sa inspire profund(respiratieabdominala)
- se fixeazapungacolectoaredinparteadeclivaspreceaprocliva(de jos in sus)
- se reorganizeazaspatiulfolositprinselectareadeseurilor

III.Perioadapostspitalizare.
In aceastaperioada se va indrumapacientulcatreasociatii de stomizaticuscopulde
aimbunataticalitateavietiipacientului.

18
 TEHNICI DE ÎNGRIJIRE CHIRURGICALĂ: ÎNGRIJIREA STOMELOR, A CANULEI
TRAHEALE ȘI A TUBULUI DE DREN

ÎNGRIJIREA STOMELOR

Definiție: Stoma reprezintăcreareaprintr-o intervenţiechirurgicală a uneideschizături(stome) prin care

se realizează o comunicareîntre un organ cavitarşi tegument.

Înfuncţie de loculstomei,sefolosescdiferitedenumiri,astfel:
 ileostomie = deshidereaşifixareaoperatorieaintestinuluisubţire la nivelulperetelui abdominal (stoma
este la niveluiileonului),
 colostomie = deschidereaşifixareacolonului la suprafaţaperetelui abdominal,
 gastrostomie = creareauneicomunicăriîntrestomacşiperetele abdominal cu scopul de a hrănipacientul
 urostomie:
- nefrostomie - creareaoperatorie a uneicomunicăriîntrerinichișipieleprintr-o sondă,
învedereaderivăriiurineiîn exterior
- ureterostomie - aducereaureterului la pieleprintr-o stomă
cistostomie - aducereaveziciiurinare la pielecepoate fi temporarăsaudefinitivă
- uretrostomie - aducereauretrei la pieleaperineuluiprintr-o stomă..

Pregătireapentruîngrijireastomelor

Materialenecesare
 trusapentruschimbareastomei
 un vas cu apăcaldă
 fașăsauprosoape de hârtie
 pungăcolectoare
 foarfece
 cană de măsuratconţinutul
 mănuşi de unicăfolosință
 crema de barierăpentruprotejareapielii din jurulstomei
 substanţeantiseptice care au rolsărealizezecurăţireaşidezinfecţiaplăgiişi a tegumentelor din jur
 mijloace de fixare: leucoplast, bandaj
 recipient pentrucolectareadeșeurilor.

Aparatecolectoare: există o mare varietate de pungi colectoareșiaparate cu centură. Alegereatipului

de material colector se face înfuncție de tipulstomei, localizarea, gradul de autonomie, personalitatea,
activitățilepacientului, timpul pe care îl are pacientul la dispoziție etc.
Tipuri de aparate:
a) pungi:
- pot fi închisesaudeschiseînparteainferioarăpentru a permitegolirea
- fixareapungilor se face cu un adeziv care se află pe suprafața de fixare a pungii
b) aparat cu centură, fărăadeziv - estecompusdintr-un inel (disc) pe care se fixează punga,
inelulfiindprevăzut cu douăurechiușeîn care se fixeazăcentura.
Aparatulprezintăurmătoareledezavantaje:
- nu sunt etanșepentrumateriilefecaleșimirosuri
- pot favorizaaparițiasauagravareaprolapsuluișiaeventrației
- pot produce leziuni sub aparat.
c) sistemul de aparat cu douăpiese - compusdintr-o placă de protecție a pielii pe care se fixează punga

19
 Pregătireapsihicăa pacientului :
 se explicănecesitateaîngrijiriisauschimbăriistomei
 se obţineconsimţământulpacientului
 se explicămodul de desfăşurare al proceduriipentru a-i reduce starea de teamă

Pregătireafizică:
 se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul
 se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentul care trebuiestomizat, pentru a-i fi cât maicomod
 înprimelezile din perioadapostoperatorie se pansează rana abdominalăfolosindtehnicaaseptică.
 înurmătoareleziledupăoperaţie,severificăpermeabilitateastomei, înacel moment adesea se evacuează
un scaunpăstos,mirositor .
 se îmbracămănuşileşi se aşează ofaşăînjurulstomeipentru a proteja zona de scurgeri
 se curăţăpielea din jurulstomeinumai cu apăcaldăşisăpunneutru
 se încurajeazăpacientulsă-siprivească stoma şi se observă culoareasiaspectulstomeişi a
pieliidimprejur
 se aplică o cremăprotectoare,careapoi se îndepărtează
 se fixeazădispozitivulnoupregătitastfelîncâtsă nu permitănici o scurgereîn jurulstomei.

Complicaţiiposibile
 Inflamaţii ale foliculilor de păr din zona tegumentară a stomeicauzate de îndepărtareaîntr-o
manierăbrutală a dispozitivelorstomice
 Escoriaţii – zone de roşeaţă, umede, posibilsângerânde cauzatede scurgeri ale conţinutului
intestinal, alergii, infecţii, îndepărtareabrutală a dispozitivelorstomice
 Candida Albicans – pete de roşeaţă, senzaţii de mâncărime, căldurălocalăcauzată de fungi care sunt
prezenţiîntractul gastrointestinal
 Hiperplazie– tegumentul peristomal esteîngroşat – se întâlneştemaifrecvent la
urostomiişiesteprovocată de scurgeri ale urinei pe tegumentul peristomal

Atenționărișiprecauții
 se spală stoma şitegumenteleperistomale cu apăşisăpunneutru, prinmişcăriblânde, apoi se uscă cu un
prosop din bumbac special destinat;
 se poate face baiesauduş cu punga aplicatăsaufărăpungă; datorităfaptuluicăexistăposibilitatea ca
stoma săevacuezemateriifecale, este bine săcunoaşteţiritmuleliminărilordvs.,
zilniceşiatunciveţiputeaalegemomentulpotrivit din zi în care săfaceţiduşfără punga aplicată;
 se evităfolosireauleiurilorşi a cremelorpentrubaie – acestea pot diminuaaplicareasigură a pungii de
colostomă;
 se protejează stoma cu un şerveţel de hârtieşi se rad periodic firele de păr de la
nivelulpieliiperistomale (preveniţiapariţiainflamaţieifoliculilor de păr);
 se folosescşerveţele de unicăfolosinţă destinate curăţiriipielii de adezivcâtşicelepentruprotejareapielii;
 NU se folosescproduse pe bază de alcool, acetonăsaualteprodusepentrucurăţireastomei;
 încaz de reacţiialergicemanifestateprin :eritem, edem, eroziuni, scurgeri, prurit, senzaţie de arsură la
piele se administreazămedicaţiecorespunzătoare
 se foloseşte crema cu corticosteroizipentrucontrolulpruritului;
 pe perioadacând zona esteiritată se acoperă stoma cu un tampon şi nu se folosesc pungile de
colostomă.

Se impune control medical de urgenţăînurmătoarelecazuri :

 apar neregularităţi pe margineastomei
 pieleaesteinflamată
 orificiul s-a dilatat, intestinulbombeazăînafară
 orificiul s-a strâmtorat
 stoma sângereazăînpermanenţă
 apar formaţiuninoi pe stomă
20
  apare un canal de scurgereîntreintestinşipiele
 evacuareascaunuluiestedureroasă
 sângerări la evacuareascaunului;
 constipaţie, colici.

ÎNGRIJIREA CANULEI TRAHEALE

Canuleletraheale sunt dispozitivepentruuz ORL, se folosesc la pacienții cu operații de

laringectomiesitraheostomie. Sunt pentruuzadultisaupediatrice, fabricate din polimerispecialisausiliconice,
diverse tipo-dimensiunișivariante

Tipuri de canulătraheală:
 canulătrahealăsimplă
 canulă cu conector
 canulă silicon
 canulăpediatrică
 canulă cu fereastră
 canulă cu fereastră+conector
 canulă cu fereastră+valvă
 canulăfer+valvă+conector
 canulă cu balonaș
 canulă cu balonaș linie…
 canulă extralong

Îngrijireapacientuluitraheostomizateste un proces complex, cevizează:

 prevenireainfectăriişilezăriitegumentului
 igienazilnică a canulei
 aspirareasecreţiilor
 particularităţi ale ventilaţieişinutriţiei.

Pregătireapentruîngrijireacanuleitraheale

Materialenecesare
 sursă de oxigenportabilă
 balon Ruben cu mascădetaşabilă
 aspirator portabil
 sonde de aspirare de diferitemărimi
 mănuşi sterile şinesterile
 seringăpentruumflareabalonaşului
 soluţie cu ser fiziologic, flacon cu apăsterilă
 soluţiidezinfectante
 comprese sterile
 seringă de 10 ml
 recipient de colectare

Pregătireapsihică a pacientului :
 se explicănecesitateaîngrijiriicanulei;
 se obţineconsimţământulpacientului;
 se explicăprocedurapacientuluipentru a-i reduce anxietatea precum şipentru aneasigura de
cooperareasa.
Pregătireafizică:
 se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul;
21
 se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentulîn care trebuieacţionat, pentru a-i fi
acestuiacât maicomod
 se aspirăsecreţiileşifalsele membrane cu un aspirator sau cu o seringăprin canula traheală;
 se supravegheazăfuncţiilevitale pe monitor;
 se previnedeplasareacanuleiprinpoziţionarecorectă;
 se efectueazătoaletalocală;
 se scoate canula interioarăîncaz de înfundareşi se spală cu apăoxigenatăşiapoi se reintroduce;
 Se face educatiasanitara a pacientilorpurtatori de canula pentru a respectaregulile de igiena.
 Scoatereacanulei se efectueazadupacatevazile( 4 – 5 zile) de la interventiachirurgicala, cand a
trecutpericolulasfixiei. Plaga se inchidespontansi se vapansasterilpana la vindecare.
 Bolnaviipurtatori de canula trahealavor fi supravegheati, deoarece canula se
poateastupasitrebuiecuratata cu un mandrensirepusa.
 Pentru ca aerul care patrundesa fie umidificat, se vaaplica in fata orificiuluicanulei o compresa de
tifonumedasi se valega in fata anterioara a gatului o batista de bumbac;
 Se vaschimba la intervale de timp regulate iarpentruprevenireainfectiilor se administreazaantibiotice;

Complicaţiiposibile
 Hemoragiiprecocesau tardive prinalunecarealigaturiihemostatice (se reface ligaturaîntimpce se
aspirăsângelepentruaevitainundareatraheei)
 Dislocareasaufracturainelelortraheale
 Perforareaposterioarășipătrundereaînesofag, crearea de calefalsă (cu
imposibilitateaintroduceriicanulei)
 Stenozătrahealășiobliteraredeasupratraheostomei
 Leziunilenervilorrecurenți
 Expulziacanuleidupă un acces de tuse, când canula nu este bine fixată la tegumentesauestepreascurtă
 Emfizemulcutanat (se remitedupăîndepărtareacâtorva fire din jurulcanulei)
 Emfizemul mediastinal
 Infecțiitraheobronșice
 Obstruareacanulei cu secrețiibronșice
 Stenozăsubglotică
 Smulgereacanulei de cătrebolnaviicomatoși

Atenționărișiprecauții
 Pentrucanulele cu balonaş, se verificăpresiuneaînbalonaş. Este utilădezumflareaperiodică a
balonaşului, pentru a preveniacumulareasecreţiilordeasupraacestuiaşi se vaverifică la 2-4 ore
presiuneaînbalonaş, cu ajutorulunuimanometru (normal: 15-20 mm Hg).
 Se recomandăpreoxigenareaşipostoxigenareapacientuluitimp de 3 minute, prinadministrarea de
oxigen 100%. Nu se vaaspirămaimult de 10 sec şi se vorlăsacca 30 sec între 2 manevre, timpîn care
bolnavul se poateliniştişipoaterespira normal.
 Serulfiziologicesteindicatnumaidacăsecreţiile sunt foarte dense, vâscoase, cu tuseineficientă (nu
maimult de 1 ml per instilaţie).
 Un alt aspect important esteumidifiereaşiîncălzireagazelorrespiratorii, prinnebulizatorsauaparat de
aerosoli (la pacientul care respirăspontan).
 Tegumentul din jurulstomeitrebuietoaletatzilnic, cu schimbareapansamentuluiori de câteoriestenevoie
(chiarşi la 1 orădacăexistăsecreţii locale sau la pacienţiiseptici).
 Canuleleinterioare (dacăexistă) se vorschimba de asemeneazilnicsau, încazulcelorreutilizabile, se
spalăşi se curăţă (acestemanevre nu vordepăşi 15 minute).
 Aspirareasecreţiilor se vapracticăatuncicândrespiraţiadevinezgomotoasă
(indicândprezenţamucusuluiîntrahee), când se observăbarbotareamucusului la
capătulcanuleitrahealeşiînprezenţasemnelor de insuficienţărespiratorie (tahipnee, scăderea SpO2,
modificări de pulsşi TA, nelinişte, agitaţie, cianoză).
 Se recomandăaspirareablândă, care să nu depaşeascălungimeacanulei, pentru a nu leza
pereteletraheal . Se pot practicaînsăşiaspiraţiisuperficiale, la nivelulorificiuluicanuleitraheale
22
 (atuncicândpacientultuşeşteeficient), aspiraţiiprofunde, cedepaşesclungimeacanuleisauaspirarea cu
fibroscopul.

INGRIJIREA TUBULUI DE DREN

Drenajuleste o metodăchirurgicalăprin care se asigurăevacuarea la exterior a unorlichide,

patologicesau nu, din anumitecavităţinaturalesau create postoperator, cu
ajutorulunormijloacesaumetodespeciale.
Înmomentulîn care mediculchirurgconstatănecesitateauneiastfel de intervenţii, tubul de drenva fi
introdusînorganismulpacientuluiacolounde au fost constate problemele. El va fi racordatunei pungi
sauunuiborcan, în care se vacolectasecreţiaeliminată din organism. Astfelmonitorizarealichiduluieliminat se
poate face cu uşurinţăiarcantitateaşiaspectullui sunt notate constant înfoaia de observaţie de cătrecei care
urmărescevoluţiapacientului.
Drenajulestefolositpentru a favorizascurgereaunorsecreţii, a puroiuluisau a sângelui din ţesuturispre
exterior.
Denumireaaceasteitehniciesteinfluenţată de instrumentulfolositşianumetubul de dren.

Obiective:
Drenajul chirurgical
urmăreşteevacuarealichidelorpatogicesauprevenireaacumulăriiacestoraînanumitecavităţisauinterstiţii.

Conţinutulpatologic se poateevacua la exterior:

 direct :punândîn contact cavitatea cu exteriorulprinintermediulunui tub de dren
 indirect :folosindmetodechirurgicale de evacuare a cavităţiipatologiceînaltă cavitate care comunică
cu exteriorul (derivaţie)

Clasificare – drenajele se pot clasifica :

înraport cu scopulurmărit:
 profilactic- se instituiecândcondiţiileoperatorii ne fac
săbănuimposibilitateaacumulăriiuneisecreţiisauapariţiauneiinfecţii (hemostazăimperfectă, debridări,
decolări de ţesuturi, pericol de dehiscenţeanastomotice)
 curativ- se instituiecândestevorba de evacuareaunorcolectiipurulentesau de altănatură (chisthidatic,
fistule digestive)

înfuncţie de modul de aplicare a drenajului:

 simplu– lăsândlichidelesacurgăfuncţie de legilefizice ale capilaritatii, ale gravitaţieişi ale
mecaniciifuncţionale a ţesutuluisaucavităţii respective
 aspirativ- acţionândprinintermediulunoraparate care produc o absorbţieactiva a lichidelorşisecreţiilor
din cavitate prinintermediultuburilor de dren.

Pregătireapentruîngrijireatubului de dren

Materialenecesare
 mănuşi sterile şimănuşi de control
 trusa de instrumente sterile: foarfece, pense sterile, bisturiu
 comprese sterile ambalate individual
 câmpsteril
 seringi sterile
 anestezic local
 soluţii antiseptice: alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool iodat2%, acid boric 4%, betadină,
rivanol1%;

23
 apăoxigenată
 unguenteşipulberi cu antibiotice, sulfamide
 leucoplast sauadeziv, plasturiadezivi
 plasă de fixare tip ciorap
 recipientespecialepentrucolectareadeşeurilor( pericol biologic)
 muşamaşialeză(înfuncţie de regiune)

Pregătireapsihică a pacientului :
 se explicănecesitateaîngrijiriisauschimbăriitubului de dren
 se obţineconsimţământulpacientului
 se explicămodul de desfăşurare al procedurii

Pregătireafizică:
 se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul
 se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentul care trebuieîngrijit, pentru a-i fi cât maicomod.
 se studiază cu atențietubul de drensicontinululacestuia
 se golestecontinutulpungii de drensau se inlocuiește punga
 se curăţătegumentul din jurulplăgii de urmele de leucoplast cu substanţedegresante
 se îndepărteazădin jurulplăgiieventualelesecreţii printamponare cu comprese sterile uscate şi se
aruncă fiecarecompresăutilizatăîn tăviţă,
 se toarnă înjurul plăgii apa oxigenată, având rol dezinfectant,
hemostatic şi de îndepărtare a impurităţilorşisecreţiilor(prin efervescenţaprodusă),
 se curăţămarginileplăgiiperifericsitubul de dren, de câtevaori, la fiecareştregere se foloseste un alt
tampon steril,
 se ştergmarginileplăgii cu un tampon uscat,
 se dezinfectează tegumentelesănătoase din jurulplăgii cu alcooliodat 1%; tinctură de iodsaualcool de
70 grade,
 se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care sădepăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm,
sauîmbibate cu soluţiiantiseptice indicate.
 se fixeazăpansamentul cu leucoplast sauprinbandajare cu o faşăînfuncţie de regiune

Complicaţiiposibile
 risccrescut de infecţie;
 scoatereaaccidentală a tubului de dren;
 hemoragia – sângerare;
 nevralgiatraumatică – durerevie ,continuăşiintermitentăîninteriorulplăgiisau la distanţă. Este
datoratăinterceptăriiunorterminaţiinervoase de excitaţiilemecanice din plagă ;
 edemul traumatic – estedeterminat de acţiuneadirectăaagentului traumatic;
 emboliaşitrombozavenoasă post traumatică;
 supuraţiaplăgii;

Atenționărișiprecauții
 se poateapela la tehnicadrenajului fie în scop curativ, fie încelpreventiv.
Scopulcurativpermiteevacuareapuroiuluisausângelui care s-au format dejaîntr-o anumităzonă din
organism, iarscopulpreventivurmăreşteevacuareaunorsecreţiice pot apăreaimediatdupă o
intervenţiechirurgicală, înlăturândastfelrisculinfectăriizonei respective şifavorizândastfelprocesul de
vindecare.
 duratadrenajuluiesteinfluenţată de scop, darşi de evoluţiafiecăruipacient. Decizia de suprimare a
drenajuluiestedeterminată de factori precum lipsasecreţiilor pe tubul de dren, depăţireaperioadei de
riscsaulipsasemnelor de infecţie.
 deşieste o metodăchirurgicală des folosită, drenajul are şidezavantaje. Astfel, în cazulîn care
organismulpercepetubul ca un corpstrăin, se poatedeclanşaşimenţine pe toataduratadrenajului o

24
 reacţieinfamatorielocală. Un alt dezavantajar fi acelacăpoatedeterminapuncteslabe la
nivelulpereţilorunorcavităţi din organism care arputeanecesitaîngrijirepostoperatorieîndelungată.
 atuncicândmedicul decide necesitateadrenajuluiîncazulunuipacient, evoluţialuiva fi urmarită
constant.

INSTRUMENTE CHIRURGICALE UZUALE

25
I. Instrumente pentru tăiat ţesuturi:

1. Bisturie:

mâner de bisturiu

lame de bisturiu de unică folosinţă

2. Cuţite de amputaţie:

cuţit Liston

3. Fierăstraie:

fierăstrău Charrière
fierăstrău Gigli (mâner şi sârmă)

4. Foarfeci: (curbe, drepte, diferite lungimi, etc.):

foarfecă Metzenbaum

foarfeci chirurgicale

II. Instrumente pentru hemostază:

1. Pense cu dinţi (gheare):

26
 pensă Kocher dreaptă, curbă pensă Mickulicz (de histerectomie)

2. Pense fără dinţi:

pensă Mosquito
pensă Péan adevărată (în cioc de raţă)
pensă Péan

pensă buldog (Dieffenbach)

pensă Overholt-Barraya

pensă de pedicul renal (Guyon)

pensă Satinski (clampă vasculară)

27
Altele: pensă Halsted (între pensa Péanşi pensa Mosquito), pensă port tampon.

III. Pense pentru apucat şi prezentat ţesuturi:

1. Pense autostatice:

pensă Lovelace
pensă Forester (en coeur) pensă în T

pensă Allis pensă Babcock

pensă Chaput-Poirier („în dinţi de şoarece”)

2. Alte pense autostatice (de apucat colul uterin, de coprostază, port-tampon):

pensă Museux (de col)

pensa de coprostază Peyer (clampa intestinală)

pensa porttampon (de servit)

Altele: pensă Tierbald (pentru colul uterin, etc.).

28
3. Pense anatomice

pensă anatomică fără dinţi („chirurgicală”)

pensă anatomică cu dinţi („anatomică”)

4. Pense de fixat câmpuri sterile („raci”)

rac Backhaus-Roeder
rac Doyen

rac Jones rac Backhaus

IV. Instrumente de depărtat ţesuturi (retractoare):

1. Instrumente manevrate de chirurg:

valvă abdominală Kelly

depărtătoare Farabeuf

specul vaginal
valve vaginale

29 specul anal Trélat

valvă abdominală Doyen
 depărtător Langenbeck
depărtător Kocher

depărtător Volkmann

valvă supravezicală

2. Depărtătoare autostatice:

depărtător Balfour depărtător Gosset

depărtător Finochietto
depărtător Percy

depărtător Weitlaner
depărtător Collin
depărtător Kirschner

Altele: depărtător Dartigues, depărtător Hrynkschak (în chirurgia urologică), etc..

30
V. Instrumente de sutură:
1. Portace:

portac Mathieu portac pensă Mayo-Hégar

2. Ace chirurgicale:
ac atraumatic (cu fir insertizat)

ac triunghiular (Hagedorn) ac rotund (intestinal)

ac Deschamps ac Reverdin

3. Agrafe şi aplicator de agrafe:

agrafe Michel (copci)

aplicator de agrafe Michel

VI. Varia:

31
benique
 stilet butonat

sondă canelată sondă metalică uretrală feminină

dilatator de col Hégar

pensă de os (Liston)

periostotom (răzuşă) costal Doyen

chiuretă Bruns

răzuşă Farabeuf
curetă Volkmann

apăsător de limbă (à baise langue)

pensă de calculi Desjardins

VII. SONDE CHIRURGICALE

Sunt sonde pentru aspiraţienazo-gastrică (Faucher), uretro-vezicale (Folley, Tiemann, Nelaton, etc.), pentru
hemostază variceală (Sengstaken-Blakemore), pentru tubaj duode-nal (Einhorn), pentru aducerea diferitelor
stome (digestive, urinare) la piele (Pezzer, Malecot), pentru drenaj biliar extern (Kehr), pentru ajutarea
evacuării gazelor colo-rectale (tub de gaze = o sondă Nelaton mai groasă), etc..

32
sondă Pezzer
 sondă Malecot

sondă Nélaton

sondă Tiemann
sondă Sengstaken-Blakemore

sondă Folley (cu o cale, cu 2 căi)

tub T (Kehr)
33
sondă Faucher

34