Pansamentul reprezintă actul chirurgical prin care se aseptizează și se protejează o plagă față

de acțiunea agresivă a diversilor agenți, înlesnind o bună cicatrizare.

Scop
 protejază plaga de factori nocivi (mecanici, termici, climaterici și infectioși ai mediului
înconjurator);
 asigură o bună absorție a secrețiilor, un repaus perfect al regiunii lezate;
 favorizează cicatrizarea.
Tipuri de pansamente
1. Pansamentul protector pentru plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plaga
operatorie, locul unei injecții sau puncții, locul unde este montat un cateter venos) pentru a
realiza protecția față de mediul înconjurator.
2. Pansamentul absorbant pentru plagi drenate sau secretante cu un strat de comprese și un
strat de vată.
3. Pansamentul ocluziv pentru plăgi însoțite de leziuni osoase peste care se aplica aparatul
gipsat pentru imobilizare.
4. Pansamentul compresiv pentru plăgi sângerande în scop hemostatic, pentru imobilizarea
unei articulatii in caz de entorsa sau pentru reducerea unei cavitati superficiale după
puncționare.
5. Pansamentul umed are ca obiectiv diminuarea edemului inflamator, contraindicate în plăgi
care secretă.
Reguli pentru efectuarea unui pansament corect
 Să fie făcut în condiții aseptice
Folosiți materiale de protectie și instrumente sterile;
Spălați și dezinfectati mâinile, îmbrăcați mănusi sterile;
Serviți materialele folosind pense și nu introduceti în casoleta sau în trusa de instrumente
pensa cu care ați lucrat în plagă; nu folositi aceleași instrumente la alți pacienți.
Aseptizarea plăgii trebuie să se facă cu antiseptice pe bază de iod, apa oxigenată, rivanol etc.
 Să fie absorbant
Asigurați absorbția secrețiilor pentru a favoriza cicatrizarea, utilizând comprese de tifon și
vată hidrofilă pentru absorbția secrețiilor.
 Să fie protector
Acoperiți plaga cu comprese sterile și vată asfel încât ca dimensiunile lor să depașească
marginile plăgii cu cel putin 1-2 cm;
Dacă plaga este expusa microbilor ,protejati plaga cu un start mai gros de tifon si vată.
 Sa fie atraumatic
Actionați cu blândețe, răbdare, la recomandarea medicului administrați un calmant dacă
trebuie;
Spălati plaga prin turnare si absorbiti surplusul de lichid si secretiile prin tamponare.
Nu fixați pansamentul prea strâns pentru a nu jena circulația și a nu produce durere, dar
suficient de strâns pentru a fi menținut fix.
 Să fie schimbat la timp
Verificati indicația medicală cu privire la schimbarea pansamentului;
Schimbarea pansamentului se va efectua în funcție de aspectul plăgii: în cazul plăgilor
infiltrate, pansamentul se schimbă zilnic sau ori de câte ori este nevoie.
Anuntați medicul și controlați plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintă febră fara alta
cauză, schimbati pansamentul cu aceasta ocazie.
Materiale necesare
 substantele antiseptice pentru curățirea și dezinfecția plăgii – apa oxigenată, rivanol,
cloramină, betadină; și a tegumentelor din jur: alcool iodat 2%, tinctura de iod.
 casoleta cu materialele care realizează protecția plăgii și care sunt ușoare, se pot steriliza,
nu sunt iritante pentru tegumente, sunt absorbante: compresele din tifon sterile;
tampoane din tifon/ vată, meșe, feșe de tifon.
 materiale de fixare: leucoplast (se aplică pe tegument ras și degresat; este impermeabil
pentru aer), feși de tifon diferite mărimi (realizează „înfășarea” chirurgicală).
 cutie cu instrumentar chirurgical steril: pense, foarfecă.
 tăviță renală, mănuși sterile, mănuși de protecție.
 aleză, mușama
 seringi sterile
Pregătirea pacientului
Pregatirea psihică: se anunţa bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii, se obține
consimțământul;
Pregatirea fizică: se aseaza în pozitie confortabila sezanda sau in decubit dorsal, in functie de
regiunea unde este plaga.
Tehnica

saintlukeskc.org
 pansamentul este efectuat de două persoane (medic-as.med/doua as.med.) – o persoană
servește, iar cealaltă efectuează tehnica;
 se spală mainile și se îmbracă mănușile sterile/de protecție
 examinarea plăgii și a tegumentelor din jur. Daca plaga a fost pansată se desface fașa si
se ridică pansamentul vechi cu multă blandete, pentru a nu produce dureri prin dezlipire
brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie cu apă oxigenată sau ser fiziologic și apoi se
ridică pansamentul cu ajutorul pensei de lucru.
Crearea câmpului operator
–degresați tegumentele din jurul plăgii pentru a îndepărta urmele de adeziv de la
pansamentul vechi sau sebumul folosind un tampon steril
-dezinfectati tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu o solutie antiseptică – alcool iodat
1%; tinctura de iod sau alcool de 70 grade (începand dinspre plaga spre periferie, schimbați
tamponul frecvent).
! Aceste dezinfectante nu trebuie să intre în plagă, deoarece sunt foarte iritante.
Tratarea plagii
-actionați în funcție de recomandarea medicului, de natura si evolutia plăgii; spalati plaga cu
un jet slab de solutie antiseptică dacă prezinta secretii, tamponați cu comprese sterile uscate,
îndepartati tubul de dren, firele si ajutati medicul daca este o plaga recentă. Fiecare compresă
utilizată se aruncă în tăvița renală.
-se folosesc două pense anatomice din trusa sterilă de instrumente pentru îndepartarea
pansamentului vechi
-cu o pensa porttampon se ia o compresă sterilă și cu ajutorul celei de-a doua se efectuează un
tampon care se înbibă cu apa oxigenată, turnand-o din sticlă
–se toarna în plagă apa oxigenată, avand rol dezinfectant hemostatic și de îndepărtare a
impuritatilor si secretiilor (prin efervescenta produsa). Se tamponează spuma cu un tampon
de tifon steril. Curațarea se poate repeta turnând ser fiziologic și tamponând. Plaga trebuie să
fie pe cât de posibil curată, fără secreții. Pentru acest lucru se face curațare repetată, în funcție
de necesități.
– după toaleta plăgii, se curața din nou marginile plăgii periferic, de cateva ori, la fiecare
stergere folosind un alt tampon (cel utilizat fiind aruncat în tăvita renală).
-se sterg marginile plăgii cu un tampon uscat steril.
-aplicati medicamente conform prescriptiei medicale.
Acoperirea – protecția plăgii
-Aplicati 2-3 comprese sterile care să depășească marginile plăgii cu 1-2 cm;
-Nu aplicați un strat prea gros pentru a asigura o bună capilaritate a plagile care secretă.
Fixarea pansamentului
-Alegeți o metoda de fixare adecvata regiunii prin înfașare, bandajare sau cu substanțe
adezive – leucoplast, fașă în funcție de regiune;
-Verificați pansamentul pentru a nu jena circulația de întoarcere sau dacă asigură repausul în
cazul în care este limitata miscarea;
-Verificați daca pansamentul jenează mișcarea.
La Tehnica pansamentului trebuie să se țină cont de urmatoarele reguli:
 să se lucreze în condiţii de asepsie perfecta
 pansamentul să asigure o bună absorbţie a secreţiilor
 pansamentul să protejeze de factorii nocivi-termici, infecţioşi, mecanici, din mediul
înconjurător
 să se aseptizeze plaga cu antiseptice potrivite.
Complicații
o hemoragie;
o durere vie în interiorul plăgii sau la distanţă. Este datorată interceptării unor terminaţii
nervoase;
o edemul traumatic;
o supuraţia plăgii;
o cangrena.
Referințe
Urgențele medico-chirurgicale – Sinteze, ed. Medicală, Editia a 3-a, Lucreția Titircă
Ghidul examenului de absolvire 2019 – Calificarea profesionala asistent medical generalist,
editia a IX-a, Prof. Edmond Ciumasu, Prof. Tania Bararu.

PRIM AJUTOR
Bandajele – Tehnici de bandaj
Bandajul reprezintă tipul de înfășare chirurgicală pentru fixarea pansamentului sau
imobilizarea provizorie a unor segmente anatomice.
Scop
Scopul oricărei imobilizări este:
 de a împiedica mișcările active și pasive pentru a pune în repaus organele și/sau țesuturile
traumatizate;
 de a menține axarea corectă a membrului atunci când fragmentele nu sunt deplasate, sau
când au putut fi reduse corect, cu ocazia acordării primului ajutor (fracturi, entorse,
luxații);
 de a diminua durerile, în cazul fracturilor deosebit de chinuitoare;
 de a evita complicațiile pe care le poate provoca mișcarea unui fragment osos (secționări
de nervi și vase, lezarea musculaturii, perforarea tegumentului, transformarea fracturii din
fractura închisă în fractură deschisă).
 efectuarea unui pansament compresiv.
Materialele folosite sunt:
 fașă de tifon
 fașă de pânză
 fașă elastică

Principiile unei imobilizări corecte

 asigurarea funcțiilor vitale are prioritate față de alte manevre (exemplu: nu se face
imobilizarea fracturilor de umăr dacă este asociat și un traumatism toracic grav);
 se va cauta obținerea unei axări relative a segmentului imobilizat prin tracțiune
atraumatică și progresivă în ax;
 imobilizarea trebuie să prindă în mod obligatoriu articulațiile situate deasupra și
dedesubtul focarului de fractură.
 dacă se folosește aparat gipsat sau atelă de imobilizare, nu trebuie să fie compresive,
pentru a nu îngreuna circulația sangvină într-un segment deja traumatizat.
Forme generale de bandaj
Fiecare tehnică de bandaj constă în diverse modalități de aplicare a bandajului. Următoarele
forme de bază pot fi aplicate pentru cele mai multe tehnici:
 bandaj circular
Fașa este aplicată suprapus. Aproape toate tehnicile de bandaj încep și se termină cu câteva
viraje de bandaj circular.

 bandaj în spirală

 bandaj în 8
Este indicat pentru regiunile articulare (cot, glezna, genunchi). Se începe cu bandaj circular
sub articulație, după care prima fașa este dusă oblic, apoi a doua prin încrucișare, asemenea
cifrei 8. La final se termină tot prin bandaj circular.apoi a doua prin încrucișare, asemenea
cifrei 8. La final se termină tot prin bandaj circular.

 bandaj răsfrânt în spirală

Bandajul în spirală inversă este un bandaj pliat cu 180 ° după la fiecare tura. Este utilizat de
obicei la nivelul membrelor, având avantajul de etanşieitate pe toată lungimea.

 bandaj în evantai
Indicat in regiunea cotului, genunchiului.

Tehnici de bandaj pe regiuni anatomice

Bandajul Desault
Această tehnică este folosită pentru leziunile claviculei și umărului , precum și ca mijloc de
imobilizare pentru fracturile brațului.
Bandajul Desault este destinat pentru fixarea membrului, flexat în unghi drept în articulaţia
cubitală, la cutia toracică.
Materiale necesare: 3-4 feși late (20 cm), vata, leucoplast.
-se sprijină membrul superior al bolnavului, astfel încât brațul și antebrațul să formeze un
unghi de 90 de grade.
-dacă starea pacientului o permite, se solicită bolnavului să-și susțină antebrațul, prinzând
policele membrului lezat cu mâna sănătoasă.
-se începe îmbrăcarea toracelui cu ture circulare de fașă
-tura de fixare se începe de la baza toracelui și se continuă bandajarea în spirală până la axilă.
Aceste ture vor izola pielea toracelui de pielea antebrațului și brațului pentru evitarea iritaței
produse de transpirația locală.
-se lipește brațul și antebrațul de torace cu cotul îndoit la 90 de grade
-se fixează membrul superior de torace prin ture circulare de fașă, care trebuie să cuprindă
brațul, cotul și antebrațul.
-din spate, fașa trece peste umărul lezat, coboară anterior peste braț, sub cot, urcă în spate
paralel cu brațul.
-fașa revine în față peste umărul lezat, se îndreaptă oblic sub axila sănătoasă și se reîntoarce
în față peste umărul bolnav , coboară lateral de-a lungul brațului sub cot, apoi susținând
antebrațul, se indreaptă spre toracele opus facând o tura circulară de fixare la cot.
-după această tură de fixare, fașa trece din nou peste umărul lezat, coboară anterior, va susține
antebrațul
-după imobilizarea membrului superior cu 2-3 feși circulare, ansamblul va fi întărit cu
leucoplast
-mâna și degetele trebuie să rămână libere.
Imobilizarea cu pânză dreptunghiulară
Imobilizarea se poate realiza și cu ajutorul unei pânze dreptunghiulare.
Pânza dreptunghiulară se îndoaie pe una din diagonale și se aplică îndoită pe fața dorsală a
toracelui astfel: colțurile de la vârful triunghiului așezate la nivelul sternului, iar marginea
liberă coborâtă sub nivelul antebrațului fixat cu cotul în unghi drept.
Marginea liberă se îndoaie cuprinzând ca într-un jgheab antebrațul, iar colțurile acesteia se
leagă la spate.
Alta metodă de imobilizare este panza dreptunghiulară.

Bandajul Velpeau
Bandajul Velpeau este utilizat pentru fixarea membrului superior flexat în articulaţia cubitală
către cutia toracică. Pentru
aceasta, mâna membrului fixat este poziţionată pe celalalt umăr.
Bandajul Barton
Barton se utilizează în caz de fracturi ale mandibulei sau pentru fixarea pansamentului pe
bărbie.

Bandaj rulat pe unul sau ambii ochi

Monoclu sau binoclu. Se fac 2-3 ture circulare frontooccipitale, apoi se conduce fașa în sens
oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeasi parte și se repoziționează fașa pe frunte,
deasupra urechii opuse. Se repetă succesiunea de ture circulare urmare de ture oblice până la
acoperirea completă a ochiului/ ochilor.

Bandaj „căciula lui Hippocrates”

Este un bandaj complex folosit în caz de plăgi şi traume a părţii piloase a capului. Bandajul
obţinut acoperă capul asemenea unei căciuli.
Bandaj capelină
Asemenea bandajului caciula lui Hippocrates, este folosit în plăgi și traume ale regiunii
piloase a capului.
Bandajul se încrucişează sub formă de panglică pe regiunea parietală. După fiecare
încrucişare a bandajului cu ligatură sub formă de palnglică, se schimbă direcţia turei din
fronto-parietal pe occipital, realizându-se o capelină.

Bandaj “praștie”
Bandajul „praştie” se utilizează pentru fixarea pansamentului pe bărbie sau pe nas.

Bandaj în regiunea mâinii și degetelor

Pentru regiunea mâinii, bandajul în „opt” este potrivit. Bandajul se fixează în regiunea mâinii
prin câteva ture circulare.
Bandaj al degetului
Plaga pe deget se acoperă cu pansament steril, iar bandajul este de preferat să fie o
combinație de bandaj răsfrânt și circular (cel în 8 e dificil de realizat, iar cel în spirală este
instabil pentru deget).
Bandajul rulant pe police
Bandajul se începe prin două-trei ture iniţiale în jurul articulaţiei. Ulterior bandajul se
orientează distal și se aplică numărul necesar de ture.

Bandaj pe toate degetele mâinii

Bandajul sânului

Bandajul bontului de amputație

Se folosește bandajul în 8.
Exemple ilustrate de bandaje