RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Exsudatul reprezinta orice lichid care filtreaza din sistemul circulator in tesuturile

vecine in cazul unor leziuni sau zone de inflamatie.
Exsudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator
faringian.
Scop
–          explorator: depistarea germenilor patogeni in vederea tratamentului si
depistarea agentilor patogeni la purtator sanatosi, efectuarea antibiogramei
Materiale necesare
–          spatula linguala sterila de unica folosinta
–          eprubeta cu mediu de cultura
–          manusi de unica folosinta
–          masca de protectie
–          tavita renala
–          etichete
Pregatirea pacientului
–          se explica procedura si necesitatea tehnicii
–          se obtine consimtamantul si colaborarea pacientului
–          se incurajeaza pacientul
–          se atentioneaza pacientul sa nu isi administreze niciun fel de tratament, sa
nu manance, sa nu bea apa, sa nu se spele pe dinti cu 4 ore minim in prealabil
–          se aseaza pacientul in pozitie sezanda
Tehnica
–          asistenta se spala pe maini se se dezinfecteaza
–          isi pune manusi de unica folosinta
–          se invita pacientul sa deschida gura larg
–          se apasa limba cu spatula sterila
–          daca pacientul are senzatie de voma se retrage spatula si i se recomanda sa
se relaxeze. Se introduce spatula mai putin adanc
–          se sterge cu tamponul depozitul faringian si amigdalian, si daca este cazul
se dezlipeste si o portiune din falsa membrana
–          se retrage tamponul fara sa se atinga dinti, limba sau obraji–          se
plaseaza aplicatorul in tubul cu mediul de cultura si se eticheteaza, apoi este
trimisa la laborator.   
Accidente / Incidente
–          se pot obtine rezultate eronate daca se atinge cu tamponul faringian saliva,
dintii sau limba. In acest caz procedura se va repeta
–          greata, voma. In acest caz se intrerupe procedura, se roaga pacientul sa
inspire adanc si sa se pregateasca pentru o noua procedura

1
Erori de recoltare
–          contaminarea probei prin nerespectarea conditiilor de asepsie si antisepsie
–          folosirea antisepticelor poate conduce la inhibitia dezvoltarii germenilor
–          atingerea limbii, buzelor, salivei, dintilor poate modifica rezultatul din
cauza germenilor prezenti in aceste zone
 

CLISMA EVACUATORIE SIMPLA

Clisma este o forma specială a tubajului prin care se introduc diferite lichide, cu

ajutorul unui irigator, în intestinul gros prin anus/rect în scop de curățare curativă.
Scop
Clisma evacuatorie simplă are scopul de a evacua intestinul gros în vederea:
 efectuării unei intervenții chirurgicale
 efectuării unor examinări (rectoscopie, colonoscopie, irigoscopie)
 pentru pacienții constipați (!Atenție: pentru combaterea constipației, este
recomandat să se alterneze metodele de a produce scaun, iar clisma
evacuatorie să nu reprezinte singura modalitate.)
Efectul ei este să acționeze asupra materiilor fecale solidificate prin deshidratare
care s-au acumulat în ampula rectală.
Se execută cu ajutorul irigatorului cu apă călduță la temperatura de  35-37°C cu
0,75-1,5l apă.
În apa clismei se pot adăuga:
 2-3 linguri glicerină
 1-2 lingurițe săpun lichid

 ulei de măsline, cu scop de înmuiere și lubrifiere asupra căilor evacuatorii

Materiale necesare pentru clisma

 Materiale de protecție: paravan, aleză, învelitoare
 Canula rectală sterilă, lungă de 10-12 cm

 Un irigator de 0,5-3 L și tubul de cauciuc (1,5-2m lungime)

 Stativ pentru irigator

 Pentru clisme înalte, canule lungi de 30 cm din cauciuc

 O ploscă pentru evacuarea conținutului colonului

 Ulei pentru lubrifierea canulei

 Apă pentru clismă (aproximativ 1000 ml pentru adulți, 250 ml pentru

adolescenți, 150 ml pentru copil, 50-60 ml pentru sugari)

2
 Sorț din plastic pentru protecție

 Mănuși din cauciuc

 Tăviță renală

 Glicerina, ulei, săpun lichid sau sare pentru a se adaugă în apa.

 Para de cauciuc (pentru copii)

Contraindicatiile clismei
 Durerea abdominală de origine neprecizată ca și diagnosticul cert de apendicită
acută sunt contraindicații absolute ale clismei de orice fel
 Afecțiuni ale rectului sau anusului (fisuri, tromboze etc)
 Pacientul operat pe abdomen sau pe colon la mai puțin de 3 luni (pentru acest
lucru cereți în mod expres acordul chirurgului, deoarece clisma poate produce
desfacerea suturilor și complicații care derivă din acest lucru)
 Pacienți cardiaci sau cu probleme renale. Pentru aceasta categorie sunt
contraindicate clismele repetate.

Pregătirea pacientului
 Se pregătește pacientul psihic, se explică tehnica și necesitatea efectuării
clismei;
 Se izolează patul cu paravan și se protejează cu mușama și aleză;

 Se respecta intimitatea pacientului.

Tehnica
 Pacientul este așezat în decubit lateral stang cu membrul stâng în flexie forțată
a coapsei pe abdomen, iar membrul inferior drept este întins
 Clisma se poate face și in poziție genu-pectorală sau decubit dorsal (în cazul
pacienților comatoși)

 Sub capul bolnavului se așază o pernă

 Se fixează canula la tubul irigatorului

 Se suspendă irigatorul pe un stativ și se umple cu soluția respectivă

 Se evacuează aerul și prima coloana de apă în tăvița renală

 Se montează tubul de cauciuc, iar în capătul lui canula, apoi se pensează tubul
cu o pensă (pensa Mohr)
 Se lubrifiază canula cu o compresa de tifon. Setul de unică folosinţă pentru
clismă poate avea canula prelubrifiată.

3
 După ce asistentul a îmbrăcat mănușile de cauciuc, depărtează fesele cu
degetele de la mâna stângă

 Cu mâna dreaptă, se introduce canula prin anus, în rect, până la o distanță de

10-12 cm, cu vârful îndreptat înainte în direcția vezicii urinare
 Dacă apare o rezistență la introducere, se menține canula și după trecerea de
anus, se lasă să se scurgă o cantitate mică din soluția pentru clismă, se retrage
puțin canula și apoi se continuă introducerea, rugând pacientul să respire adânc
de câteva ori

 Nu se forțează introducerea canulei!

 Se deschide robinetul și se reglează viteza de curgere

 Irigatorul se fixează la 0,5-1,5 m înălțime, de unde soluția din irigator va

pătrunde în colon în timp de aproximativ 5 minute

 Pacientul este rugat să respire adânc, să își relaxeze musculatura abdominală și

să rețină lichidul timp de 10-15 minute pentru ca materiile fecale să fie
înmuiate, după care o sa apară scaunul

 Se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de

scurgere

 Se scoate canula

 După scoaterea canulei, bolnavul e așezat în decubit dorsal, iar peste 3 minute
în decubit lateral drept, pentru ca apa să pătrundă la adâncime cât mai mare

 Când bolnavul anunță că apare defecația, se pune plosca și se așteaptă

expulzarea conținutului intestinal

 Se face toaleta anală dacă pacientul este imobilizat

 Dacă pacientul se poate deplasa, va merge la toaletă

 Înlăturați mănuşile și spălaţi-vă pe mâini

 Se aeriseşte salonul

 Se notează în F.O. efectuarea clismei și comportamentul pacientului pe

parcursul procedurii

 Se îndepărtează materialele folosite conform P.U.

Accidente/Incidente
 Perforații
 Hemoragii

4
 Tenesme rectale

 Crampe, dureri.

! Atentie: Perforația rectului și sângerarea sunt complicații care necesită

consultul chirurgical de urgență, intervenția operatorie de urgență putând fi
indicată.

CLISMA INALTA

Clisma înaltă se efecteaza cu scopul de a evacua materiile fecale din portiunea

superioara a colonului. Acest tip de clisma se efectueaza in general bolnavilor
care se opereaza pe colon.
Procedura este aceeasi ca la clisma simpla, doar ca se foloseste o canula
flexibila care se introduce la 30 -40 de cm in colon, iar irigatorul este pus la o
inaltime de 1,5 m pentru o presiune mai mare.
Materiale necesare
–          Materiale de protectie: paravan, musama, aleza, invelitoare
–          Canula rectala sterila flexibila din cauciuc de 30 cm
–          Un irigator de 2-3 L si tubul de cauciuc (1,5-2m lungime)
–          Stativ pentru irigator
–          O plosca pentru evacuarea continutului colonului
–          Ulei pentru lubrifierea canulei
–          Apa pentru clisma –  Se executa cu 2-3 L de apa, iar temperatura acesteia
va fi mai scazuta (15-16 grade C)
–          Sort din plastic
–          Manusi din cauciuc
–          Tavita renala
–          Glicerina, ulei, sapun lichid sau sare pentru a se adauga in apa
Tehnica
–          Pacientul este asezat in decubit lateral stang cu membrul stâng în flexie
forţată a coapsei pe abdomen, iar membrul inferior drept este întins
–          Clisma se poate face si in pozitie genu-pectorala sau decubit dorsal (in
cazul pacientilor comatosi)
–          Sub capul bolnavului se aseaza o perna
–          Se fixeaza canula flexibila la tubul irigatorului
–          Se suspendă irigatorul pe un stativ şi se umple cu soluţia respectivă
–          Se evacueaza aerul si prima coloana de apa in tavita renala 
–          Se montează tubul de cauciuc, iar în capătul lui canula,apoi se pensează
tubul cu o pensă (pensa Mohr)
–          Se lubrifiaza canula cu o compresa de tifon

5
–          Dupa ce asistentul a imbracat manusile de cauciuc, departeaza fesele cu
degetele de la mana stanga
–          Cu mana dreapta, se introduce canula prin anus in colon pana la o distanta
de 30-40 cm, cu varful indreptat inainte in directia vezicii urinare
–          Nu se forteaza introducerea canulei
–          Se deschide robinetul si se regleaza viteza de curgere
–          Irigatorul se fixeaza la 1,5 m intaltime, de unde solutia din irigator va
patrunde in colon in timp de aproximativ 5 minute
–          Pacientul este rugat sa respire adanc, sa isi relaxeze musculatura
abdominala si sa retina lichidul timp de 10-15 minute pentru ca materiile fecale sa
fie inmuiate, dupa care o sa apara scaunul
–          Se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se apropie de nivelul tubului
de scurgere
–          Se scoate canula
–          Dupa scoaterea canulei, bolnavul e aseazat in decubit lateral drept, pentru
ca apa sa patrunda la adancime cat mai mare
–          Cand bolnavul anunta ca apare defecatia, se pune plosca si se asteapta
expulzarea continutului intestinal.
–          Se face toaleta anala
Accidente/Incidente
–          Perforatii sau hemoragii – se solicita de urgenta consult chirurgical
–          Tenesme rectale
–          Crampe ,dureri.

MONTAREA CATETERULUI VENOS PERIFERIC

Montarea unei branule presupune inserţia unui cateter într-o venă periferică cu
scopul de a avea un acces venos.

Cateterul venos periferic (CVP sau branula) este format dintr-o canulă de plastic
cu mandren metalic care va fi retras după pătrunderea în venă, rămânând pe loc
doar canula de plastic, canulă care poate fi menţinută chiar şi 2-3 zile.

Scop
Explorator 
 recoltarea sângelui pentru examenele de laborator precum
cele biochimice, hematologice, serologice si bacteriologice.
Terapeutic

6
 administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi
a perfuziei intravenoase;
 recoltarea sângelui pentru transfuzie;
 executarea tranfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;
 sângerare în cantitate de 30-500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune
arterială.
Inserția unui cateter de venă periferică presupune selectarea unui cateter
adecvat, a unui loc de puncționare și a unei vene potrivite, aplicarea de garou,
dezinfectarea locului ales, puncționarea venei și introducerea cateterului.
Selectarea tipului de branulă și a locului de inserție se va face în funcție de tipul,
durata și frecvența tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea
patului venos al pacientului, vârsta și constituția fizică a pacientului.
Daca este posibil, se va alege o venă la brațul sau mâna nondominantă. Locurile
preferate de puncționare venoasă suntvena cefalică și basilicăa brațului șicele de
pe partea dorsală a mâinii. Se pot aborda și venele de la nivelul piciorului, dar
crește riscul de tromboflebită.
Un cateter periferic permite administrarea de soluții lichide, sânge și derivate din
sânge și menține accesul venos permanent.

Inserția unui cateter periferic este contraindicată la brațul sau mâna care prezintă
leziuni, edeme, arsuri, la brațul sau mâna corespunzatoare plăgii operatorii la
pacientele mastectomizate.
De obicei, daca o venă este lezată (hematom, echimoză etc) se va alege un nou
loc de puncționare întotdeauna deasupra zonei lezate, niciodată sub zona lezată.
Cateterele venoase periferice (branulele) pot fi de diferite dimensiuni existând un
cod de culoare în funcţie de grosimea cateterului. Dimensiunea canulei care
urmează a fi montată va fi corespunzătoare calibrului venei.

Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul la nivelul
membrelor inferioare este utilizat în special la copil şi mai rar la adult datorită
riscului de tromboflebită. La nou-născut abordul venos periferic se poate face uşor
la nivelul venelor epicraniene.

Materiale necesare
 paduri alcoolizate

 manuși

 garou

 cateter pentru vena periferică (branulă)

 soluțiile de administrat

7
 seringă cu soluție normal salină

 perfuzor

 stativ

 fixator transparent pentru cateter

 comprese

Pregatirea pacientului pentru montarea unei branule

 se confirmă identitatea pacientului

 se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate

produce vasoconstricție și implicit, un abord mai dificil al venelor) și a ne
asigura de cooperarea sa

 se va explica pacientului că va rămâne la locul puncţionării un cateter de

plastic la care se va ataşa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor soluţii
indicate de medic sau o seringă pentru adminstrarea antibioticelor sau altor
substanţe prescrise

 de asemenea, i se va preciza că nu va trebui să lovească sau să bruscheze locul

unde branula este inserată

 i se va preciza să anunțe orice modificare sau durere survenită de-a lungul

tratamentului

 se va explica tehnica îndepărtării branulei, cât timp se va ține compresie la

locul de inserție, cât și faptul că va fi apt să își folosească mâna respectivă la
fel de bine ca înainte de montarea branulei.

Tehnica – Montarea unei branule

o asistentul medical se spală pe mâini;

o se selectează locul puncționării. Dacă se prevede o terapie intravenoasă de

lungă durată, se va începe cu venele din porțiunea distală pentru a schimba, cu
timpul, locul puncționării, din ce în ce mai proximal;

o dacă trebuie administrată o substanță iritantă sau un volum mai mare de

lichide, se va alege o venă mare;

o se poziționează pacientul într-o poziție confortabilă, cu brațul sprijinit și

poziționat în jos pentru a permite umplerea venelor brațului și mâinii;

o se aplica garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncționare, pentru a

dilata venele;

8
o se verifică pulsul radial. Daca acesta nu este palpabil, se va largi puțin garoul
pentru a nu face ocluzie arterială;

o se palpează o venă cu ajutorul indexului și al degetului mijlociu al mâinii

nondominante;

o se trage de piele pentru a fixa vena;

o dacă vena nu se simte bine se va alege alta;

o dacă este palpabilă, dar nu suficient de palpabilă – se cere pacientului să își

închidă și să-și deschidă pumnul de câteva ori sau se tapotează cu degetele de-
a lungul venei;

o garoul nu se va menține mai mult de 3 minute. Dacă în tot acest timp nu s-a
reușit inserarea cateterului, se va desface garoul pentru câteva minute și se va
relua tehnica;

o se pun manușile;

o se dezinfectează locul ales pentru puncționare cu paduri alcoolizate dinspre

interior spre exterior timp de 30 de secunde și se lasă să se usuce pielea
(uneori, va fi necesar ca în prealabil să fie îndepartat părul din zona respectivă
la pacienții cu pilozitate accentuată);

o NU atingeți locul curățat, altfel procedura de curățare va trebui repetată înainte

de canulare!

o se va lua branula în mâna dominantă și se va ține între police și index (daca are
aripioare, branula se va ține de acestea), iar cu policele mâinii nondominate se
va trage pielea de sub venă pentru a o fixa și a o exprima;

o se va avertiza pacientul că va simți o înțepătură;

o se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ

15 grade, direct prin piele până în venă printr-o singură mișcare, verificând
dacă apare sânge în capatul cateterului (confirmă că acesta este în venă)

o din momentul în care apare sângele, există mai multe metode de a introduce
cateterul in venă: – se desface garoul, apoi fie se continuă împingerea cu grijă
(pentru a nu perfora vena prin celalalt perete) a cateterului până la jumatatea sa
și apoi se scoate acul în același timp cu împingerea totală a canulei de plastic,
atașându-se imediat perfuzorul sau seringa, presând ușor pe venă pentru
împiedicarea sângerării; – fie se scoate acul imediat după puncționarea venei și
apariția sângelui și se atasează rapid și steril perfuzorul soluției de administrat.
Se pornește perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena și cu cealaltă se
împinge canula de plastic. Este o metodă care nu prezintă riscul perforării

9
 venei deoarece cateterul este introdus fără a mai avea acul în el și deoarece
soluția perfuzată dilată vena facând mai ușoară avansarea cateterului;
o după introducerea cateterului, se curață locul cu paduri alcoolizate și se aruncă
acul cateterului în recipientul de înțepătoare;

o se reglează ritmul de administrare a perfuziei;

o se fixează cateterul cu un fixator transparent și semipermeabil după ce se usucă

dezinfectantul pe piele;

o fixatorul se desface în mod steril și se aplică pe locul de inserție lipind bine

marginile pentru a preveni ieșirea accidentală a cateterului;

o se fixează și tubul perfuzorului de mâna pacientului având grija insa sa lase

libertate de miscare și să nu fie fixat în extensie deoarece poate trage cateterul
afară din venă la o mișcare mai bruscă;

o dacă cateterul se află în zona articulațiilor mâinii, de exemplu, se poate pune

un propsop rulat sub articulație.

o fixarea CVP se va face cu benzi adezive de leucoplast pe care se va nota data

şi ora la care a fost montată canula.

Întreţinerea unui cateter venos periferic

 zona în care este montat cateterul va fi frecvent inspectată pentru a observa
eventual apariţia inflamaţiei (flebita) care necesită extragerea imediată a
cateterului;

 după terminarea administrării medicaţiei sau soluţiilor perfuzabile pe cateter

acesta va fi spălat cu ser heparinat şi închis;

 un cateter nefolosit se va spăla cel puţin de două ori pe zi cu ser heparinat;

 murdărirea leucoplastului cu sânge sau udarea lui cu soluţii perfuzabile face

obligatorie schimbarea lui.

 Indepartarea cateterului
 Se va face la terminarea terapiei intravenoase sau atunci când vechiul cateter
nu mai este funcțional și pacientul necesită în continuare tratament intravenos;

 Se oprește perfuzia și se clampează perfuzorul, îndepărtându-se apoi cu

blândețe fixatorul de pe branulă;

 Folosind o tehnica sterilă se va deschide o compresă sterilă;

10
 Se vor pune manuși și se va plasa compresa sterilă cu o mână peste locul de
inserție al cateterului, iar cu cealaltă mână se va scoate branula printr-o
mișcare paralelă cu pielea;

 Se va inspecta branula scoasă pentru ca să nu lipsească din ea porțiuni care să

se fi rupt accidental și să intre în circulația sangvină a pacientului;

 Se face compresie pe locul puncționării timp de 1-2 minute, se curăță zona și

apoi se aplică un bandaj adeziv;

 Se va indica pacientului să-și restrângă pentru 10 minute activitatea membrului

care a avut cateterul și să păstreze bandajul adeziv timp de 1 oră de la
îndepărtarea branulei.

Observatii
 se vor schimba fixatoarele branulei la pacienții cu terapie intravenoasă
îndelungată la fiecare 48 de ore sau ori de cate ori acestea se dezlipesc sau se
murdaresc;

 se va schimba cateterul la fiecare 72 de ore la pacienții care necesită aceasta și

se va alterna locul de inserție a acestuia;

 pacienții care vor fi externați cu catetere periferice vor trebui invățați să-l
îngrijească și protejeze și cum să identifice eventualele complicații și
disfuncționalități;

 pacientul va trebui să-și inspecteze periodic acasă locul de inserție și să anunțe

echipa de îngrijiri dacă apar edeme, roșeață, durere.

Accidente/Incidente
La montarea unei branule pot surveni următoarele accidente:

 flebitele
 extravazarea soluțiilor
 impermeabilitatea cateterului
 hematom
 secţionarea cateterului
 reacţii vasovagale
 tromboze
 infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia
 reacţii alergice
 încărcare circulatorie
 embolie.

11
 Captarea eliminărilor – Materii fecale
Obiective
 asigurarea satisfacerii nevoii fiziologice de eliminare a scaunului la pacienții
imobilizați

Materiale necesare
 Paravan

 Bazinet (ploscă)
 Materiale pentru efectuarea toaletei

 Hârtie igienică

 Materiale pentru spălarea mâinilor pacientului

 Muşama, aleză

 Manuşi de unică folosinţă

Pregătirea pacientului
a) psihică:

 Încurajaţi pacientul să-şi învingă jena şi să solicite plosca atunci când are
nevoie

 Asiguraţi pacientul că i se va respecta pudoarea şi intimitatea

 Stabiliţi cu pacientul un orar (de ex. dimineaţa şi seara)

b) fizică:

 Aşezaţi pacientul într-o poziţie adecvată (decubit dorsal cu membrele

inferioare flectate)

Efectuarea procedurii
 Spălaţi-vă mâinile

12
 Îmbrăcaţi mânuşile de unică folosinţă

 Ridicaţi pătura şi protejaţi patul cu aleză şi muşama

 Dezbrăcaţi pacientul de la brâu în jos

 Încălziţi bazinetul metalic prin clătire cu apă caldă; uscaţi-l prin ştergere cu
hârtie igienică

 Asiguraţi confortul psihic prin ridicarea capătului cefalic al patului dacă starea
pacientului o permite

 Aşezaţi muşamaua sub bazinul pacientului/clientului

 Rugaţi pacientul să se ridice sprijinindu-se pe coate

 Introduceţi o mână pe sub mijlocul pacientului pentru a-l susţine

 Introduceţi plosca/bazinetul sub pacient cu cealaltă mână şi asiguraţi-vă că este

bine aşezat

 Solicitaţi ajutorul unei alte persoane pentru ridicarea pacientului dacă starea
nu-i permite să participe

 Asigurati-vă că la pacienţii de sex masculin penisul este orientat în bazinet

 Acoperiţi pacientul pană termina actul defecării

 Lasaţi pacientul singur, dar nu vă îndepărtaţi foarte mult, astfel încât să vă

poată anunţa când termină

 Oferiţi pacientului hârtie igienica după defecare, dacă starea acestuia o permite

 Îndepărtaţi bazinetul/plosca, acoperind-o cu un material impermeabil

 Efectuaţi la nevoie toaleta regiunii perianale pe alt bazinet special pregătit

 Oferiţi apă, săpun şi prosop pacientului pentru spălarea mâinilor dacă a folosit
hârtie igienică

 Aerisiți salonul

Îngrijirea pacientului
 Îndepărtaţi muşamaua

 Coborâţi capătul cefalic al patului până la o poziţie comodă pentru pacient

 Verificaţi lenjeria de pat şi de corp să nu fie umedă sau cutată

 Ajutaţi pacientul să îmbrace pantalonul de pijama

13
 Aşezaţi pacientul în poziţie comodă

Reorganizarea locului de muncă

 Îndepărtaţi paravanul şi aerisiţi salonul

 Îndepărtaţi materialele utilizate şi asigurati-vă că plosca a fost golită şi curăţată

 Notaţi cantitatea eliminată în foaia de temperatură sau în planul de îngrijiri

 Descrieţi eventuale aspecte patologice ale scaunului (culoare, formă, prezenţa
sângelui, puroiului, mucusului), prezenţa durerii

Evaluarea procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:

 Scaunul eliminat de pacient este de aspect şi consistenţă normale

 Pacientul prezintă stare de confort

Rezultate nedorite:

Ce faceţi dacă pacientul/clientul nu poate elimina

 Verificaţi dacă stă în poziţie comodă

 Verificaţi dacă nu prezintă fecaloame

 Lasaţi pacientul singur pentru a-i respecta pudoarea şi intimitatea

 Informaţi medicul

14