PARACENTEZA – PUNCȚIA PERITONEALĂ (ABDOMINALĂ)

Cuprins
Scop
Indicaţii
Contraindicaţii
Locul de puncție al paracentezei
Poziția pacientului
Materiale necesare
Pregătirea pacientului
Execuţia puncţiei
Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei
Îngrijiri după tehnică
Accidente și incidente
Observaţii
De evitat

Paracenteza sau puncţia abdominală (peritoneală) constă în traversarea peretelui abdominal cu

ajutorul unui trocar în diferite scopuri.
Scop
 Explorator: Evidenţierea lichidului în cavitate. Recoltarea lichidului pentru determinări
cantitative şi calitative.
 Terapeutic: Evacuarea lichidului din cavitate ca urmare a compresiunii pe diafragm,
vena cavă inferioară. Drenajul colecţiilor septice intraabdominale. Efectuarea de dializă
peritoneală.
Indicaţii
 Ascită masivă → lichid în cavitatea peritoneală de diferite cauze (obstacole în circulaţia
portală, ceea ce determină hipertensiune în ramurile venei porte – în ciroza hepatică,
insuficienţă cardiacă, tumori peritoneale), inflamaţia peritoneului – în tbc peritoneal.
 Ascite care nu se resorb prin metode obişnuite de tratament.

 Traumatisme închise ale viscerelor abdominale când se bănuieşte hemoperitoneul.

 Diagnosticarea cito-bacteriologică a ascitei.

 Evacuarea unui revărsat lichidian peritoneal în vederea ameliorării

funcției respiratorii si circulatorii;

Contraindicaţii
 Chisturi ovariene, hidronefroză,

 Sarcină

 Diateze hemoragice – cu prudenţă

 Meteorism abdominal
 Colecţii lichidiene închistate.

 Bolnavii febrili, cu stare generală foarte alterată

 Hemoragii digestive recente
 Abdomenul acut chirurgical

Locul de puncție al paracentezei

 Fosa iliacă stângă, pe linia Monroe–Richter;
 La mijlocul liniei ombilico-pubiană;

 În alegerea locului de puncţie vor fi evitaţi muşchii drepţi abdominali (risc de hemoragie
prin lezarea vaselor epigastrice), cicatricile abdominale (risc de perforare a organelor
cavitare aderente la peretele abdominal), precum şi cadranele superioare ale abdomenului.

Poziția pacientului
 bolnavul în decubit semilateral stâng (favorizând astfel acumularea declivă a lichidului)
sau semișezând.
Materiale necesare

 Câmp steril, aleze

 Comprese sterile
 Mănuşi de unică folosință
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei
 Ace şi seringi sterile, trocar steril pentru puncție
 Cateter special din plastic siliconat(trusă de perfuzie
 Tub de drenaj (50cm)
 Medicamente – tonice cardiace, soluţii anestezice
 Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial,
pipete
 Material pentru pansament, leucoplast
 Cilindru gradat
 Vas colector 10 l
 Tăviţă renală
 Materiale necesare pentru recoltări

Pregătirea pacientului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
 Se invită pacientul să urineze sau se face sondaj vezical la nevoie.
 Se dezbracă regiunea aleasă şi se aşază bolnavul în poziţie.
 Se măsoară circumferinţa abdominală.
 Se dezinfecteaza zona cu tinctura de iod și se izolează cu câmpuri sterile.

Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale;
 Se spală şi se dezinfectează mâinile;
 Se îmbracă mănuşi de protecţie;
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia. Introduce acul/trocarul perpendicular pe
peretele abdominal (3-4 cm);
 La scoaterea mandrenului sau aspirarea cu seringa apare lichid peritoneal;
 Se recoltează eventualele probe pentru analiza lichidului peritoneal (biochimică,
citologică, bacteriologică);
 Dacă puncția este evacuatorie, se atașează tubul de dren la ac/trocar/cateter si se permite
scurgerea lichidului în recipientul colector; nu se vor evacua mai mult de 5-6 litri/sedința si
nu se va depăși un debit de 1 litru/15 minute;
 Daca puncția este terapeutică, după evacuarea colecțiilor se introduc
antibiotice/citostatice;
 După evacuarea cantității de lichid, se extrage brusc acul/trocarul, apoi și se pansează.
Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei

o Protejează lenjeria de pat şi de corp.

o Asigură poziţia bolnavului.
o Dezinfectează locul puncţiei.
o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
o Adaptează şi supraveghează tubul prelungitor ce asigură scurgerea controlată în
găleată sau pungă colectoare.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
o Examinează macroscopic lichidul.
o Măsoară cantitatea şi densitatea lichidului evacuat.
o Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de cercetat în paharul cu
apă distilată + 1-2 picături de acid acetic glacial).
o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele
incidente şi accidente.

Îngrijiri după tehnică

 Se aplică un pansament la locul puncţiei.
 Se supraveghează funcţiile vitale. După paracentezã, pacientul trebuie monitorizat sub
aspectul tensiunii arteriale, frecventei cardiace, temperaturii si frecventei respiratorii.
 Se aplică un bandaj abdominal compresiv – timp de 6 ore.
 Se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează.
 Repaus la pat 24 ore.
Accidente și incidente
 Colaps vascular prin decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.
 Hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză şi melenă.
 Perforarea intestinului – determină peritonită.
 Persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid.
 Hematoame (prin lezarea vaselor parietale).
 Lezarea splinei, ficatului (la pacienții cu splenomegalie sau hepatomegalie).
 Fistule parietale la locul puncției.
 Supurații locale (ca urmare a nerespectării măsurilor de asepsie și antisepsie).

Observaţii
 Dacă scurgerea lichidului se opreşte brusc, se restabileşte scurgerea prin schimbarea
poziţiei pacientului sau se introduce mandrenul bont pentru a îndepărta o ansă intestinală
sau flocoanele de fibrină care acoperă orificiul canulei trocarului.
 Se recomandă efectuarea unei ecografii abdominale pentru localizarea lichidului şi
evaluarea cantităţii,
 Viteza de scurgere – 1 litru pe 15 minute.
 La prima paracenteză se evacuează o cantitate de maxim 5-6 litri.
 La următoarele paracenteze se pot evacua până la 10 litri.

De evitat
 Decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.
 Puncţiile evacuatoare repetate, deoarece duc la stări de hipoproteinemie şi caşexie.