Paracenteza – Puncția peritoneală (abdominală)

Paracenteza sau puncţia abdominală (peritoneală) constă în traversarea peretelui abdominal cu

ajutorul unui trocar în diferite scopuri.
Scop
 Explorator: Evidenţierea lichidului în cavitate. Recoltarea lichidului pentru determinări
cantitative şi calitative.
 Terapeutic: Evacuarea lichidului din cavitate ca urmare a compresiunii pe diafragm, vena
cavă inferioară. Drenajul colecţiilor septice intraabdominale. Efectuarea de dializă
peritoneală.

Indicaţii
 Ascită masivă → lichid în cavitatea peritoneală de diferite cauze (obstacole în circulaţia
portală, ceea ce determină hipertensiune în ramurile venei porte – în ciroza hepatică,
insuficienţă cardiacă, tumori peritoneale), inflamaţia peritoneului – în tbc peritoneal.
 Ascite care nu se resorb prin metode obişnuite de tratament.
 Traumatisme închise ale viscerelor abdominale când se bănuieşte hemoperitoneul.
 Diagnosticarea cito-bacteriologică a ascitei.
 Evacuarea unui revărsat lichidian peritoneal în vederea ameliorării
funcției respiratorii si circulatorii;
Contraindicaţii
 Chisturi ovariene, hidronefroză,
 Sarcină
 Diateze hemoragice – cu prudenţă
 Meteorism abdominal
 Colecţii lichidiene închistate.
 Bolnavii febrili, cu stare generală foarte alterată
 Hemoragii digestive recente
 Abdomenul acut chirurgical
Locul de puncție al paracentezei
 Fosa iliacă stângă, pe linia Monroe–Richter;
 La mijlocul liniei ombilico-pubiană;
 În alegerea locului de puncţie vor fi evitaţi muşchii drepţi abdominali (risc de hemoragie
prin lezarea vaselor epigastrice), cicatricile abdominale (risc de perforare a organelor
cavitare aderente la peretele abdominal), precum şi cadranele superioare ale
abdomenului.
Poziția pacientului
 bolnavul în decubit semilateral stâng (favorizând astfel acumularea declivă a lichidului)
sau semișezând.
Materiale necesare
 Câmp steril, aleze
 Comprese sterile
 Mănuşi de unică folosință
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei
 Ace şi seringi sterile, trocar steril pentru puncție
 Cateter special din plastic siliconat(trusă de perfuzie
  Tub de drenaj (50cm)
 Medicamente – tonice cardiace, soluţii anestezice
 Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial,
pipete
 Material pentru pansament, leucoplast
 Cilindru gradat
 Vas colector 10 l
 Tăviţă renală
 Materiale necesare pentru recoltări
Pregătirea pacientului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
 Se invită pacientul să urineze sau se face sondaj vezical la nevoie.
 Se dezbracă regiunea aleasă şi se aşază bolnavul în poziţie.
 Se măsoară circumferinţa abdominală.
 Se dezinfecteaza zona cu tinctura de iod și se izolează cu câmpuri sterile.
Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale;
 Se spală şi se dezinfectează mâinile;
 Se îmbracă mănuşi de protecţie;
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia. Introduce acul/trocarul perpendicular pe
peretele abdominal (3-4 cm);
 La scoaterea mandrenului sau aspirarea cu seringa apare lichid peritoneal;
 Se recoltează eventualele probe pentru analiza lichidului peritoneal (biochimică,
citologică, bacteriologică);
 Dacă puncția este evacuatorie, se atașează tubul de dren la ac/trocar/cateter si se permite
scurgerea lichidului în recipientul colector; nu se vor evacua mai mult de 5-6 litri/sedința
si nu se va depăși un debit de 1 litru/15 minute;
 Daca puncția este terapeutică, după evacuarea colecțiilor se introduc
antibiotice/citostatice;
 După evacuarea cantității de lichid, se extrage brusc acul/trocarul, apoi și se pansează.
Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei


o Protejează lenjeria de pat şi de corp.

o Asigură poziţia bolnavului.
o Dezinfectează locul puncţiei.
o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
o Adaptează şi supraveghează tubul prelungitor ce asigură scurgerea controlată în
găleată sau pungă colectoare.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
o Examinează macroscopic lichidul.
o Măsoară cantitatea şi densitatea lichidului evacuat.
o Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de cercetat în paharul cu
apă distilată + 1-2 picături de acid acetic glacial).
o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele
incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică
 Se aplică un pansament la locul puncţiei.
 Se supraveghează funcţiile vitale. După paracentezã, pacientul trebuie monitorizat sub
aspectul tensiunii arteriale, frecventei cardiace, temperaturii si frecventei respiratorii.
 Se aplică un bandaj abdominal compresiv – timp de 6 ore.
 Se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează.
 Repaus la pat 24 ore.
Accidente și incidente
 Colaps vascular prin decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.
 Hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză şi melenă.
 Perforarea intestinului – determină peritonită.
 Persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid.
 Hematoame (prin lezarea vaselor parietale).
 Lezarea splinei, ficatului (la pacienții cu splenomegalie sau hepatomegalie).
 Fistule parietale la locul puncției.
 Supurații locale (ca urmare a nerespectării măsurilor de asepsie și antisepsie).
Observaţii
 Dacă scurgerea lichidului se opreşte brusc, se restabileşte scurgerea prin schimbarea
poziţiei pacientului sau se introduce mandrenul bont pentru a îndepărta o ansă intestinală
sau flocoanele de fibrină care acoperă orificiul canulei trocarului.
 Se recomandă efectuarea unei ecografii abdominale pentru localizarea lichidului şi
evaluarea cantităţii,
 Viteza de scurgere – 1 litru pe 15 minute.
 La prima paracenteză se evacuează o cantitate de maxim 5-6 litri.
 La următoarele paracenteze se pot evacua până la 10 litri.
De evitat
 Decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.
 Puncţiile evacuatoare repetate, deoarece duc la stări de hipoproteinemie şi caşexie.