 Punctiile

 Definitie
Punctia este operatia prin care se patrunde intr-un vas, intr-o cavitate naturala sau
neoformata,intr-un organ sau orice alt tesut al organismului cu ajutorul unui ac sau al unui
trocar. In practica , se executa urmatoarele tiputi de punctii: punctie venoasa, punctie capilara,
puncite arteriala , pericardica, articulara, rahidiana,osoasa, a vezicii urinare, a fundului de sac
Douglas, punctie biopsica ,punctie a unei colectii purulente.
 Scop
Explorator
- se stabileste prezenta sau absenta lichidului dintr-o cavitate (pleurala, abdominala,
articulara).
- se recolteaza lichidul din cavitate in vederea examinarii, pentru a se stabili natura,
cantitatea si caracteristicele acestuia; in acelasi scop se efectueaza si punctiile biopsice
in diferite organe pentru a obtine fragmente de tesuturi necesare examinarilor
histopatologice.
Terapeutic
- evacuarea lichidului abundent din cavitate (prin ac sau prin aspiratie) punctia numindu-
se si evacuatoare
- administrarea de medicamente, lichide hidratante, aer sau alte solutii in scop de
tratament.
 Pregatirea pacientului
- pregatirea psihica consta in informarea pacientului, incurajarea si asigurarea confortului
- Pregatirea fizica consta in asigurarea pozitiei corespunzatoare fiecarui tip de punctie
 Pregatirea materialelor
- Pentru dezinfectia si protectia mainilor: apa curenta, sapun, alcool medicinal, manusi de
cauciuc sterile
- Pentru dezinfectia campului cutanat (locul punctiei): apa, sapun, aparat de ras, alcool
iodat, tinctura de iod, alcool medicinal, pense port tampon, campuri sterile pentru
izolarea locului
- Pentru anestezia locala solutii anestezice: xilina 1%, seringi sterile, ace sterile
- Instrumente specifice punctiei: ace, trocare, vase colectoare gradate, eprubete, cilindru
gradat, lame, micrscop
- Materiale pentru pansarea locului punctiei: tampoane, comprese sterile, romplast
 - Materiale pentru colectarea deseurilor: tavita renala; cutii colectoare deseuri
 Executie
Punctia capilara si punctia venoasa se executa de catre asistentele medicale. Celelate punctii
fiind executate de catre medic, ajutat de una sau doua asistente medicale, in salon sau in sala
de tratament.
In aceste cazuri asistenta:
- Protejeaza patul sau masa pe care se executa punctia
- Asigura pozitia corespunzatoare
- Pregateste campul cutanat: Dezinfectie tip I cu tamponul imbibat in alcool se
badijoneaza tegumentul timp de 30 secunde (p venoasa); Dezinfectie tip II- consta in
spalarea regiunii, raderea pilozitatii, degresare, badijonare cu alcool iodat de 2 ori
(celelalte punctii)
- Supravegheaza pacientul in timpul punctiei
- Inmaneaza medicului instrumentele in conditii de asepsie, participa la recoltarea si
evacuarea produselor din cavitatea punctionata
- Ingrijeste locul puntiei
 Ingrijiri ulterioare
- Pacientul este instalat comod in pat, supravegheat, este suplinit in satisfacerea nevoilor
sale
 Pregatirea produsului recoltat
- pentru examenele de laborator, eprubetele se eticheteaza , se completeaza formularele
de trimitere
- se masoara cantitatea eliminata
 Reorganizarea
- materialele refolosibile se dezinfecteaza, se spala, se pregatesc pentru o noua sterilizare
- Deseurile se indeparteaza
 Notarea punctiei
- Se face in foaia de temperatura sau observatie, mentionandu-se cantitatea de lichid
evacuat, aspectul lui, puntia alba (daca prin punctia exploratorie nu se obtine lichid),
accidentele si incidentele produse in timpul puntiei
  Punctia venoasa
 Definitie
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces intr-o venă prin intermediul unui ac de
punctie.
 Scop
Explorator
- recoltarea sangelui pentru examenele de laborator precum cele biochimice,
hematologice, sereologice si bacteriologice
Terapeutic
- administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei intravenoase
- recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale
- executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui
- sangerare in cantitate de 30-500 ml in edemul pulmonar acut, hipertensiune arteriala
 Locul punctiei
- venele de la aplica cotului
- venele antebratului
- venele de pe fata dorsala a mainii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugularei si epicraniene (la sugar si copil mic)
 Pregatirea materialelor
- garou;
- mănuşi de unică folosinţă;
- holder;
- ac dublu/ canulă buterfly (fluturaş);
- tampoane cu dezinfectant ( alcool, povidone etc.);
- eprubete – sistem vacuum (vacutainere) cu aditivi specifici în funcție de analiza cerută;
- etichete/cod de bare;
- bandă adezivă non alergică;
- formulare pentru laborator;
- alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit, tăviţa renală;
- recipient pentru colectarea materialelor.
  Pregatirea pacientului
Psihică
- se informează şi se explică pacientului necesitatea procedurii;
- se explică pacientului cum poate participa la procedură, se încurajează pentru a reduce
anxietatea;
- pacientul este întreabat dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată, dacă a simţit leşin,
transpiraţie, stare de greaţă, vărsătură;
- se obţine consimţământul informat.
Fizică
- se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, cu scopul şi
locul puncţiei: decubit dorsal cu membrul superior în adducție pentru recoltarea în
spital; şezând pe scaun cu membrul superior sprijinit în extensie și supinație,
recomandat pentru recoltarea în ambulator;
- se examinează calitatea şi starea venelor şi se alege locul puncției.
 Executie
- se spală și se dezinfectează mâinile;
- se îmbracă mănușile.
- se selectează locul potrivit
- se aplică garoul la 5 – 8 cm deasupra locului de puncţie, capetele garoului fiind
direcţionate departe de zona de puncţie;
- se palpează vena;
- se atașează acul dublu la holder;
- se recomandă pacientului să strângă pumnul;
- dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare:
• se roagă pacientul să închidă şi să deschidă pumnul;
• se dă drumul la garou şi pacientul este rugat să-şi coboare mâna sub nivelul inimii
pentru a i se umple venele, apoi se reaplică garoul şi se bate încet pe venă pentru a
deveni mai vizibilă;
• se înlătură garoul şi se pune o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15 min.
- se dezinfectează tegumentul;
- se poziţionează mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele se
întinde pielea dreaptă pe venă;
- se ține acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi se introduce în venă sub un unghi de
15°- 30°, de deasupra venei, pătrunderea în venă se constată prin scăderea rezistenței la
înaintare, se urmărește cursul venei 1-2 cm.
 - în cazul recoltării se continuă puncţia conform obiectivului: se introduce în holder,
respectând ordinea de recoltare, întâi vacutainerele fără aditivi și apoi cele cu
anticoagulant, ultimul fiind vacutainerul pentru VSH (se desface garoul la recoltare);
- garoul nu va fi menținut mai mult de 1 minut.
- dacă s-a efectuat recoltarea conform recomandărilor, se extrage acul sub un tampon cu
dezinfectant și se roagă pacientul să exercite o compresie de max. 5 minute, fără a flecta
brațul sau masa locul puncției, până se oprește sângerarea;
- după oprirea sângerării se aplică o bandă adezivă peste tampon.
 Ingrijiri ulterioare
- se face toaleta locala
- se schimba lenjeria daca este murdara
- se așază pacientul în poziție comodă în pat
- se supraveghează
 Reorganizare
- se colecteză selectiv deşeurile în recipiente speciale;
- se îndepărtează mânuşile si se spală mâinile;
 Pregatirea sangelui pentru trimitere la laborator
- vacutainerele se răstoarnă cu mișcări lente pentru a realiza un amestec omogen;
- se aplică etichetele cu codul de bare pe eprubete și se trimite proba de sânge la
laborator;
 Accidente
- Hematom (infiltrarea sangelui in ţesutul perivenos): Asistentul trebuie sa intrevină
si sa retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute
- Strâpungerea venei (perforarea peretului opus): Se retrage acul in lumenul venei
- Ameţeli, paloare, lipotimie
 Punctia arteriala
 Definitie
Puncția arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui ac de
puncție.
Puncția arterială se execută de către medic!
 Scop
Explorator
 - recoltarea sângelui pentru analiza gazelor sanguine, introducerea substanțelor de
contrast pentru examenul radiologic al arterelor (arteriografie);
Terapeutic
- injectarea medicamentelor cu acțiune vasodilatatoare.
 Pregatirea materialelor
- materiale de protecție pentru crearea câmpului cutanat;
- materiale sterile: ac pentru puncționarea arterei, seringi heparinizate pentru examenul
gazelor sanguine, mănuși, comprese, tampoane;
- câmp chirurgical;
- seringi pentru injectarea substanțelor de contrast și/sau anestezice
- taviță renală;
 Pregatirea pacientului
Psihică
- se informează pacientul cu privire la scopul puncției, se cere consimțământul și
colaborarea acestuia;
Fizică
- se poziționează pacientul în funcție de locul de elecție al puncției, astfel:
- pentru puncția arterei femurale, pacientul va sta in decubit dorsal pe un plan tare cu
coapsa în extensie;
- pentru puncția arterei radiale, pacientul stă în decubit dorsal cu mâna întinsă,
hiperextensia articulației pumnului fiind sprijinită pe o pernă.
 Rolul asistentei
- asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează
- dezinfectează locul puncției și prepară seringa cu medicație (după caz)
- servește medicului mănușile sterile și câmpul steril
- prepară seringa cu acul de puncție și le servește medicului în mod aseptic;
- menține pacientul în poziție și îl supraveghează
- aplică tampon compresiv pe care îl ține cu pensa porttampon timp de 5 minute
- aplică pansamentul.
- etichetează probele sanguine și le trimite la laborator.
 Punctia pleurala (toracocenteza)
 Definitie
Toracocenteza sau puncţia pleurală reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală
şi mediul exterior prin intermediul unui ac.
Toracocenteza este o procedură invazivă, prin care se îndepărtează lichidul sau aerul din
cavitatea pleurală (membrana seroasă care acoperă plămânii) în scop diagnostic sau
terapeutic.
Se execută de către medic!
 Scop
Explorator:
- Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului în cavitate.
- Recoltarea lichidului pentru determinări cantitative şi calitative.
- Stabilirea diagnosticului.
Terapeutic:
- Evacuarea lichidului din cavitate.
- Administrarea de medicamente (introducere topică de substanțe medicamentoase).
 Contraindicatii
- Tulburări de coagulare a sângelui – hemofilie.
- Tratament cu anticoagulante
- Colecții închistate paramediastinale sau paravertebrale
- Suspiciune de anevrism de aortă
 Locul punctiei
- Spaţiul 7-8 intercostal pe linia axilară posterioară, pe marginea superioară a coastei.
 Materiale necesare
- Aleze, câmp chirurgical
- Mănuşi de unică folosință sterile
- Antiseptice: Alcool, betadină
- Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei
- Soluţii anestezice – Xilină 1-2%
- Trocar, ace şi seringi sterile
- Medicamente – Atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice
- Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial,
pipete
- Eprubete sterile pentru examene bacteriologice și vase colectoare pentru lichid
- Cilindru gradat
- Comprese sterile, leucoplast
 Pregatirea pacientului
- Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează;
- Se administrează cu 30 de minute 1 fiolă Atropină – pentru a scădea excitabilitatea
generală a nervului pneumogastric la recomandarea medicului;
- Ne se administrează medicatie sedativă – benzodiazepine sau opiacee – datorită riscului
de detresă respiratorie, în special la vârstnici;
- Se asigură poziţia şezând la marginea patului, cu mâna de partea puncţie ridicată peste
cap până la urechea opusă sau se aşază pe un scaun cu spătar, antebraţele fiind
sprijinite pe spătarul scaunului;
- Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă, la marginea
patului, cu spatele la operator şi brațul de partea bolnavă ridicat deasupra capului;
- Indiferent de poziție, ridicarea braţului și apneea la sfârşitul unui inspir profund în
momentul puncţionării determină lărgirea spaţiilor intercostale, facilitând execuţia
manevrei.
 Atributiile asistentei
- Pe toată durata manevrei, o asistentă medicala se va plasa în fața pacientului,
supraveghindu-l;
- Protejează lenjeria de pat şi de corp;
- Asigură poziţia bolnavului;
- Dezinfectează locul puncţiei;
- Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul;
- Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;
- Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate;
- Măsoară cantitatea de lichid evacuată;
- Examinează macroscopic lichidul;
- Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de cercetat în paharul cu apă
distilată + 1-2 picături de acid acetic glacial);
- Aplică un pansament la locul puncţiei;
- Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente
şi accidente în foaia de observație sau în dosarul de îngrijire;
- Etichetează eprubetele cu lichidul recoltat și transporta la laborator;
- Îndepărtează materialele folosite respectând precauțiunile standard.
 Incidente
- Puncția albă/ imposibilitatea de a obține lichid pleural
- Imposibilitatea de a evacua lichidul din cauza vâscozității crescute
 - Înfundarea acului prin obstruarea lumenului de către false membrane și detritusuri sau
plămânul reexpansionat.
- Tusea
- Înțeparea plămânului
 Complicatii
- Alergia la xilină
- Şocul pleural şi reacţiile vaso-vagale
- Edemul pulmonar de reexpansiune
 Punctia abdominala (paracenteza)
 Definitie
Paracenteza sau puncţia abdominală (peritoneală) constă în traversarea peretelui abdominal
cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri.
 Scop
Explorator
- Evidenţierea lichidului în cavitate.
- Recoltarea lichidului pentru determinări cantitative şi calitative.
Terapeutic
- Evacuarea lichidului din cavitate ca urmare a compresiunii pe diafragm, vena cavă
inferioară.
- Drenajul colecţiilor septice intraabdominale.
- Efectuarea de dializă peritoneală.
 Indicatii
- Ascită masivă → lichid în cavitatea peritoneală de diferite cauze (obstacole în circulaţia
portală, ceea ce determină hipertensiune în ramurile venei porte – în ciroza hepatică,
insuficienţă cardiacă, tumori peritoneale), inflamaţia peritoneului – în tbc peritoneal.
- Ascite care nu se resorb prin metode obişnuite de tratament.
- Traumatisme închise ale viscerelor abdominale când se bănuieşte hemoperitoneul.
- Diagnosticarea cito-bacteriologică a ascitei.
- Evacuarea unui revărsat lichidian peritoneal în vederea ameliorării funcției respiratorii si
circulatorii;
 Locul punctiei
- Fosa iliacă stângă, pe linia Monroe–Richter;
- La mijlocul liniei ombilico-pubiană;
- În alegerea locului de puncţie vor fi evitaţi muşchii drepţi abdominali (risc de hemoragie
prin lezarea vaselor epigastrice), cicatricile abdominale (risc de perforare a organelor
cavitare aderente la peretele abdominal), precum şi cadranele superioare ale
abdomenului.
 Pregatirea materialelor
- Câmp steril, aleze
- Comprese sterile
- Mănuşi de unică folosință
- Alcool, tinctură de iod.
- Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei
- Ace şi seringi sterile, trocar steril pentru puncție
- Cateter special din plastic siliconat(trusă de perfuzie
- Tub de drenaj (50cm)
- Medicamente – tonice cardiace, soluţii anestezice
- Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial,
pipete
- Material pentru pansament, leucoplast
- Cilindru gradat
- Vas colector 10 l
- Tăviţă renală
- Materiale necesare pentru recoltări
 Pregatirea pacientului
- Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
- Se invită pacientul să urineze sau se face sondaj vezical la nevoie.
- Se dezbracă regiunea aleasă şi se aşază bolnavul în poziţie.
- Se măsoară circumferinţa abdominală.
- Se dezinfecteaza zona cu tinctura de iod și se izolează cu câmpuri sterile.
 Rolul asistentei in executia punctiei
- Protejează lenjeria de pat şi de corp.
- Asigură poziţia bolnavului.
- Dezinfectează locul puncţiei.
- Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
- Adaptează şi supraveghează tubul prelungitor ce asigură scurgerea controlată în găleată
sau pungă colectoare.
- Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
- Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
 - Examinează macroscopic lichidul.
- Măsoară cantitatea şi densitatea lichidului evacuat.
- Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de cercetat în paharul cu apă
distilată + 1-2 picături de acid acetic glacial).
- Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente
şi accidente.
 Ingrijiri ulterioare
- Se aplică un pansament la locul puncţiei.
- Se supraveghează funcţiile vitale. După paracentezã, pacientul trebuie monitorizat sub
aspectul tensiunii arteriale, frecventei cardiace, temperaturii si frecventei respiratorii.
- Se aplică un bandaj abdominal compresiv – timp de 6 ore.
- Se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează.
- Repaus la pat 24 ore.
 Pregatirea produselor pentru examinare
Examenul macroscopic consta in masurarea cantitatiid de lichid evacuat, aprecierea aspectului
lui, determinarea densitatii.
- reactia Rivalta,
- Examenul citologic, bacteriologic, biochimic - eprubete cu lichid etichetate se trimit la
laborator
 Notarea in foaia de observatie
- se noteaza cantitatea de lichid evacuat, data, ora, numele persoanei care a executat
punctia, circumferinta abdominala inainte si dupa evacuarea lichidului
 Accidente
- Colaps vascular prin decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.
- Hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză şi melenă.
- Perforarea intestinului – determină peritonită.
- Persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid.
- Hematoame (prin lezarea vaselor parietale).
- Lezarea splinei, ficatului (la pacienții cu splenomegalie sau hepatomegalie).
- Fistule parietale la locul puncției.
- Supurații locale (ca urmare a nerespectării măsurilor de asepsie și antisepsie).
 Punctia rahidiana
 Definitie
Puncția rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac subţire în spaţiul subarahnoidian, printre
vertebre.
Puncția rahidiană se execută de către medic!
 Scop
Explorator:
- Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.
- Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.
- Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.
Anestezic:
- Introducerea substanţelor anestezice –rahianestezia.
Terapeutic:
- Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană.
- Administrarea de medicamente.
 Indicatii
- Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită, encefalită
- Scleroză multiplă
- Hemoragie subarahnoidiană
- Tumori cerebrale
- Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.
 Locul punctiei
- Puncţia lombară → L3/L4 – L4/L5
- Pentru aceasta se va alege ca reper anatomic linia orizontală care uneşte cele două
creste iliace (linia Tuffier), care corepunde apofizei interspinoase L4.
 Pregatirea materialelor
- Câmpuri sterile;
- Mănuşi sterile;
- Alcool, tinctură de iod;
- Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei;
- Trocar şi seringi sterile;
- Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu bizou scurt;
- Medicamente – soluţii anestezice;
- Manometru Claude (pentru măsurarea presiunii L.C.R);
 - Materiale necesare pentru recoltări: eprubete sterile;
- Soluții pentru injectat (dacă este cazul);
- Tăvițe renale;
- Comprese sterile.
 Pregatirea pacientului
- Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
- Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu coapsele flectate pe
abdomen, bărbia în piept.
- Sau poziţie şezând cu bărbia în piept, capul în flexie maximă, braţele pe genunchi,
spatele arcuit în vederea unei deschideri cât mai mari a spaţiilor interspinoase. Această
poziţie poate fi menţinută de un asistent medical plasat în faţa bolnavului.
- Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii să nu se
mişte.
 Ingrijiri ulterioare
- Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fără pernă 6 ore;
- După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.
- Se supraveghează funcţiile vitale;
- Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
- Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături, greţuri, cefalee;
 Pregatirea produsului pentru examinare
Examinarea macroscopica se face imediat , apreciindu-se culoarea , aspectul , presiunea
lichidului (normal lichidul este limpede, clar ca apa de stanca, se scurge picatura cu picatura);
in stari patologice, LCR poate fi hemoragic, purulent, xantocrom, iar viteza sa de scurgere
poate creste.
Pentru examenul citologic, biochimic, bacteriologic lichidul este trimis la laborator.
 Accidente
- Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii – datorat scăderii presiunii
LCR
- Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care puncţia se
realizează în şezând
- Lichid sanguinolent pe ac – prin lezarea unui vas din plexul peridural;
- Durere violentă în membrele inferioare, determinată de atingerea unei rădăcini
nervoase cu vârful acului.
 - Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale când s-a
executat puncţia sub occipital.
- Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar.
- Scurgere foarte lentă a LCR prin pătrunderea insuficientă a acului în spaţiul
subarahnoidian – impune împingerea uşoară a acului.
- Puncţia “albă” (nu apare LCR): cauzele pot fi poziţia necorespunzătoare a pacientului,
obstruarea acului cu un fragment tisular, obstacol osos, lungimea insuficientă a acului,
direcţia lateral a acestuia, hipotensiunea marcată a LCR;
 Punctia vezicii urinare
 Definitie
Puncția vezicii urinare se realizează prin introducerea unui ac pe cale transabdominală în
vezica urinară (în urgenţă) când există pericol de rupere la o vezică supraextinsă.
Puncția vezicii urinare se execută de către medic!
 Scop
Terapeutic
- Evacuarea urinei în cazuri de retenţie acută de urină, când sondajul vezical nu poate fi
executat.
 Indicatii
- Stricturi uretrale, hipertrofie de prostată când încercările de pătrundere cu sondă în
vezică urinară rămân fără rezultat.
- Traumatisme uretrale sau vaginale, stenoze, infecții uretrale când sondajul vezical este
contraindicat.
 Locul punctiei
- Pe linia mediană abdominală, la 2 cm deasupra simfizei pubiene.
 Pregatirea materialelor
- Câmpuri chirurgicale, aleze
- Mănuşi de unică folosință
- Antiseptice: Alcool, tinctură de iod
- Ace şi seringi sterile
- Tampoane, pansamente și comprese sterile
- Pense anatomice și hemostatice
- Medicamente – soluţii anestezice – Xilină 1%
- Recipiente colectoare. Materiale necesare pentru recoltări
- Tăviţă renală
 Pregatirea pacientului
- Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
- Se asigură securitatea şi intimitatea necesară execuţiei puncţiei.
- Se aşază bolnavul în decubit dorsal cu pernă tare sub bazin.
- Se dezbracă regiunea pubiană şi se rade pilozitatea.
- Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
 Rolul asistentei medicale in timpul executiei
- Protejează lenjeria de pat şi de corp.
- Asigură poziţia bolnavului.
- Pregăteşte şi dezinfectează locul puncţiei.
- Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele şi instrumentele necesare.
- Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
- Recoltează urina în eprubete sterile şi le trimite la laborator.
- Urmăreşte scurgerea urinei.
- Notează puncţia executată, cantitatea de urină extrasă, aspectul şi densitatea.
 Ingrijiri ulterioare
- Se dezinfectează locul după puncţie.
- Se aplică pansament.
- Se asigură repaus la pat.
- Se supraveghează funcţiile vitale.
- Se observă locul puncţiei, pansamentul, pentru a sesiza scurgerea în continuare a urinei
prin traiectul neoformat.
 Pregatirea produsului pentru examinare
- Se recoltează urina în eprubete sterile şi se trimite la laborator.
 Notarea tehnicii in foaia de observatie
- Se notează puncţia executată, cantitatea de urină extrasă, aspectul şi densitatea.
 Accidente
- Puncţie negativă – în cazul în care peretele abdominal prezintă un strat gros de grăsime
şi acul nu pătrunde profund în vezica urinară.
- Puncţionarea fundului de sac peritoneal prevezical
- Hemoragie vezicală.
- Astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi.
- Infecţii postpuncţionale tardive.
- Lezarea vaselor parietale cu apariţia unui hematom.
 Recoltarea produselor biologice si patologice
  Importanta examenului de laborator
- Completează simptomatologia cu elemente obiective;
- Confirmă sau infirmă diagnosticul clinic;
- Reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului;
- Confirmă vindecarea, semnalează apariţia unor complicaţii;
- Permit depistarea îmbolnăvirilor infecţioase şi persoanele sănătoase purtătoare
degermeni patogeni
 Rolul asistentei medicale
- Să respecte orarul recoltărilor;
- Să pregătească pacientul;
Psihic:
- Informare asupra necesităţii tehnicii
- Instruire asupra comportamentului său în timpul recoltării
Fizic:
- Regim alimentar
- repaus la pat
- aşezarea într-o anumită poziţie - în funcţie de recoltarea ce se va efectua
 Semnificatia tuburilor vacutainer in functie de codul de culoare
- rosu si portocaliu – utilizate la recoltări biochimice
- bleu – pentru teste de coagulare, fibrinogen, Tq. Conține citrat de sodiu
- verde – pentru recoltări biochimice – conține heparină
- mov – pentru determinări hematologice – conține soluție EDTA
- negru – pentru VSH
- gri – glicemie
 Recoltarea sangelui venos cu sistem vacutainer
 Avantaje
 confortul pacientului
 calitatea probei de sange
 securitatea personalului medical
 Pregatirea materialelor
- Ac de puncție cu infiletare
- Tub holter la care se atașează acul de puncție
- Vacutainere (cu dopuri de diverse culori în funcție de analiză)
- Tampoane de vată
- Alcool
- Taviță renală
- Garou
- Plasturi
 Pregatirea pacientului
- Se anunţă cu 24 de ore înainte pentru analizele care vor fi recoltate dimineața, pe
nemâncate. Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
- Uneori se poate impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială
- Se explică necesitatea tehnicii
- Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
- Se solicită colaborarea si se obține consimțământul
- Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncție.
- Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
- Se așază pacientul cu brațul în extensie, sprijinit pe o pernă.
 Executie
- Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
- Îmbracă mănuşile de protecţie.
- Se îndepartează capacul acului dublu (Obligatoriu desigilarea acului se face în prezenta
pacientului, după ce i s-a arătat faptul ca este steril/sigilat)
- Ia tubul holder la care ataşează acul de puncţie prin înfiletare;
- Se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncției;
- Se examinează calitatea venelor și se palpează locul puncţiei;
- Dacă venele nu sunt vizibile și nici nu se simt la palpare, rugați pacientul să închidă și să
deschidă pumnul de mai multe ori;
- O alta variantă este să se desfacă garoul și pacientul să stea cu mâinile coborâte sub
nivelul inimii pentru ca venele să devină turgescente; Aplicarea de comprese calde ar
putea da de asemenea rezultate;
- Aplicarea garoului pentru alegerea preliminară a venei nu trebuie să depaseașcă 1
minut;
- Se dezinfectează cu tampon cu alcool prin mișcare circulară de la centru spre exterior;
- Se cere bolnavului să închidă și să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu el
închis;
- Se ancorează vena cu degetul mare sau cu indexul poziționat la 2.5-5.0 cm de locul
puncției;
 - Se puncţionează vena la un unghi de inserție de aproximativ 10-30 grade în condiţii de
asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal, împingând acul infiletat pe holder 1-1,5
cm în lumenul venei;
- Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma
gumată a dopului să fie străpunsă;
- Dupa ce începe să curgă sângele în vacutainer, se cere pacientului să desfacă pumnul;
- Acul dublu străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului. Se are în vedere ca tubul
să fie centrat în holder pentru ca acul să înţepe zona centrală a capacului;
- Sângele este atras de vacuumul din vacutainer și curge cu viteză proprie. Se lasă tubul să
se umple până când vacuumul este epuizat și curgerea sângelui se oprește;
- Când tubul este plin, se extrage din holder prin apasare pe bordura holderului cu
degetul mare;
- Se introduce un nou Vacutainer prin mișcare de împingere-rotatie, daca este necesar;
- Când se introduce ultimul Vacutainer si incepe sa fie umplut cu sange, se desface garoul;
- După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditivul
(Atentie!nu se agită energic tuburile deoarece sângele poate hemoliza);
- Se introduc câte Vacutainere sunt necesare, în ordinea corectă;
- După recoltare, se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul;
- Se menţine tamponul cca. 5 minute fără a se îndoi braţul, pentru a se preveni
extravazarea sângelui în țesuturile din jur;
 Pregatirea probelor pentru laborator
- Se etichetează corespunzător tuburile și se trimit la laborator;
 Ingrijirea pacientului dupa tehnica
- Dupa finalizarea tehnicii, bolnavul e supravegheat, i se asigura confortul fizic si termic.
 Complicatii

 Recoltarea sputei
 Definiție
Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din căile respiratorii
prin tuse.
 Scop
- Explorator
- Pentru examinări macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice, în vederea
stabilirii diagnosticului.
 Pregătire
- Materiale
- Sterile:
- cutie Petri, pahar conic
- scuipătoare specială ( sterilizată fără substanță dezinfectantă)
 Nesterile:
- pahar cu apă
- șervețele sau batiste de unică folosință
- Pacient
 Psihic
- se anunță și i se explică necesitatea executării examinării
- se instruiește să nu înghită sputa
- să nu o împrăștie
- să expectoreze numai în vasul dat
- să nu introducă în vas și saliva
 Execuție
- I se oferă paharul cu apă să și clătească gura și faringele;
- I se oferă vasul de colectare, în funcție de examenul cerut
- Se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse;
- Se colectează sputa matinală sau adunată din 24 h.

 Pregătirea produselor pentru laborator

- se acoperă recipientele
- se etichetează
- se trimit la laborator
 Reorganizare
- Colectarea materialelor folosite în containere speciale
- Spălarea mâinilor după îndepărtarea mănușilor
 Notarea în foaia de observație
- Se notează data recoltării, numele persoanei căreia i s-a efectuat recoltarea

 Recoltarea urinei
 Scop
- Explorator
- Informează asupra stării funcționale a rinichilor, cât și a întregului organism
  Pregătire
- Materiale
- Urinar, ploscă
- Mușama, aleză;
- Materiale pentru toaleta organelor genitale externe;
- Eprubetă sterilă sau recipient colector.
- Pacient
- Psihica
- se anunța și se instruiește folosirea bazinetului;
- i se explică pacientului să nu urineze în timpul toaletei,
- să urineze fără defecație și să verse imediat urina în vasul colector
- Fizica
- se protejează patul cu mușama si aleză;
- se așează bazinetul sub pacient și se face toaleta organelor genitale externe;
- se îndepartează bazinetul și se înlocuiește cu altul curat.
 Execuție
- recoltarea urinei pentru examen sumar:
- din urina obținută se trimite un eșantion de 100-150 ml
- recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii:
- urocultura stabilește prezenţa bacteriilor în urină
- se recoltează urina de dimineaţă (concentraţie mare de germeni), în absenţa unui
tratament cu perfuzii (efect de diluție)
- înainte de începerea tratamentului cu antibiotice, se spal mâinile cu atenţie și se usucă cu
prosop curat
- prima cantitate de urină emisă, aproximativ 50 ml, se elimină la toaletă sau în bazinet, apoi
fără să se întrerupă jetul urinar, se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă
- se flambează gura eprubetei înainte şi după recoltare
- se astupă repede cu dopul
- se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură și se introduce la
termostat
- recoltarea urinei prin sondaj vezical;
- se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă și când puncţia
vezicală nu este dorită
- se folosesc sonde (catetere) cu o singură cale unidirecţională (există risc de infecţie
externă)
- se face toaleta organelor genitale cu atenţie (vezi sondajul vezical)
- în caz de sondă vezicală permanentă, nu se recoltează urina din punga colectoare, ci numai
prin puncţie în porțiunea proximală a sondei după o dezinfectare atentă a suprafeţei
acesteia
- recoltarea urinei prin puncţie vezicală:
- se face numai în caz de: vezică plină, când nu se poate recolta urina la jumătatea micţiunii
sau prin sondaj vezical
- se execută puncţia vezicii urinare (vezi capitolul „puncţii“)
- se repartizează urina recoltată în recipiente în funcţie de scop.

 Urocultura
 Definiție
Urocultura este metoda prin care se permite, prin cultivarea și analiza probelor de urină,
identificarea agenților patogeni care produc infecții ale tractului urinar (cistită, pielonefrită).
 Scop
- Studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor și efectuarea antibiogramei
- Recoltarea se face într-un recipient special – urocultor – de unică folosință, steril, cu capac
etanș, pentru a preveni contaminarea probei.
- Volumul de urina necesar unui test uzual este de 10 – 15 ml.
 Materiale necesare
- Recipient steril
- Apă și săpun pentru toaletarea zonei genito-urinare
- Comprese sterile
 Pregătirea pacientului
- Se explică tehnica și necesitatea efectuării acesteia
- Se instruiește pacientul cum să își recolteze singur urina
- Se instruiește pacientul cu privire la toaletarea zonei înainte de recoltare pentru un rezultat
corect
- I se explică pacientului să folosească prima urină de dimineață
- I se explică pacientului să facă toaleta zonei genitale cu apă și săpun înainte de a recolta
urina
- I se explică pacientului să urineze în recipient după ce a lăsat să curgă primul jet urinar.
*Recoltarea pentru urocultură se face din urina de la jumătatea micțiunii.
- Urina este sterilă, exceptând segmentul inferior al uretrei, învecinat meatului urinar, care
prezintă o floră microbiană saprofită. Aceasta flora saprofită contaminează în momentul
micțiunii porțiunea inițială a jetului urinar, de aceea recoltarea se face din mijlocul
micțiunii.
- Se ia eșantionul de la pacient și se etichetează pentru a trimite proba la laborator.

 Recoltarea secrețiilor purulente din vezicule, pustule, ulcerații, abcese,

flogmoane, colecții
 Definiție
Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafața tegu mentelor, din plăgi supurate, ulceraţii,
organele genitale, conjunctiva oculară, leziuni ale cavităţii bucale și din conductul auditiv
extern.
 Scop
- Explorator
- depistarea florei microbiene generatoare și efectuarea antibiogramei
- Terapeutic
- evacuarea și tratarea colecţiilor purulente
 Pregătire
- Materiale
Sterile
- eprubete, ansă de platină
- 2-3 lame de sticlă bine degresate
- seringi și ace
- ser fiziologic
- alcool iodat
- tinctură de iod
- pipete Pasteur
Nesterile
- creion dermatograf
- lampă de spirt și chibrituri
- Pacient
- psihic: se anunţă și i se explică necesitatea efectuării examinării
- fizică: se așază în poziţia adecvată

 Sondaje, spălături, clisme

 Definiție
Sondajul reprezintă introducerea unei sonde sau cateter din metal, cauciuc sau material
plastic, prin căile naturale, într-o cavitate naturală a organismului.
 Scop
- Explorator:
- recoltarea produselor cavităţii sondate în vederea efectuării examenelor de laborator
- Terapeutic:
- evacuarea conţinutului cavităţii sondate
- introducerea unor substanţe medicamentoase
- hidratare
- alimentare
- curățirea cavităţii de substanţe dăunătoare organismului introduse accidental sau formate
printr-o dereglare a proceselor de digestie și de metabolism.
 Principii de respectat
Instrumentele folosite pentru sondaje și spălături trebuie să corespundă unor criterii
generale, astfel:
- suprafaţa sondelor trebuie să fie netedă, pentru a nu leza mucoasele
- materialul din care sunt confecţionate să fie rezistent pentru a nu se rupe în cursul
sondajelor și spălăturilor
- vârful sondelor să fie bont pentru a nu produce leziuni ale canalelor sau conductelor prin
care sunt introduse și pentru a nu forma căi false.

 Rolul asistentei
- respectarea unei asepsii perfecte prin utilizarea soluţiilor și a materialelor sterilizate
- pregătirea psihică a bolnavului — va urmări liniştirea acestuia, instruirea privind modul de
colaborare în timpul sondajului pentru obţinerea rezultatului dorit
- sonda se va lubrifia sau uda, după caz, pentru a ușura înaintarea, pentru a nu produce căi
false, fistule sau pentru a nu perfora organul sondat
- în cazul spălăturilor, cantitatea lichidului introdus trebuie să fie întotdeauna mai mică
decât capacitatea cavităţii organului spălat — este interzisă introducerea lichidului de
spălătură sub presiune

 Sondajul gastric
 Definiție
Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc — sonda gastrică
Faucher sau Einhorn prin faringe și esofag în stomac.
 Scop
-Explorator:
- Recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării funcție; chimice și secretorii
(chimismul gastric)
- pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului
- Terapeutic:
- evacuarea conţinutului stomacal toxic
- curățirea mucoasei de exsudate și substanţe străine depuse
- hidratarea și alimentarea bolnavului
- introducerea unor substanţe medicamentoase
 Indicații
- în gastritele acute sau cronice, boala ulceroasă
 Pregătiri
- Materiale :
De protecție
- două șorţuri din cauciuc sau din material plastic
- muşama și aleză
- prosoape
Sterile
- sonda Faucher sau Einhorn
- 2 seringi de 20 ml
- mănuși de cauciuc
- pense hemostatice
- eprubete
Nesterile
- tăviţă renală
- tavă medicală
- pahar cu apă aromată
- pahar cu apă pentru proteză
- recipient pentru colectare
- medicamente la indicaţia medicului
- Pacient:
- Psihic: se informează pacientul și i se explică necesitatea tehnicii
- este rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului.
- Fizic: se aşază pacientul pe un scaun cu spetează, cu spatele cât mai drept
- se protejează cu șorţul de cauciuc sau de material plastic
- i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) şi se așază într-un pahar cu apă
- se aşază tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din
cavitatea bucală
- este solicitat să menţină tăviţa în această poziţie
- pacientul nu va mânca în dimineaja efectuării examenului
 Execuție
- asistenta se spală pe mâini cu apă și săpun
- îmbracă șorțul de cauciuc
- își pune mănușile sterile
- umezește sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe și esofag
- se așază în dreapta bolnavului și îi fixează capul cu mâna stângă, ținându-l între mână și
torace
- prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion
- cere pacientului să deschidă larg gura, să respire adânc și introduce capătul sondei până la
peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul să
înghită
- prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag și este împinsă foarte atent spre stomac (la
marcajul 40-50 cm citit la arcada dentară) verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea
conținutului stomacal cu ajutorul seringi
- se fixează sonda
- aşază la extremitatea libera a sondei balonul Erlenmeyer (când se colectează pentru o
probă) sau aspiră sucul gastric cu seringa
- pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat să-și contracte pereții abdominali
 Îngrijirea ulterioară a pacientului
- se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura
- se şterg mucozităţile de pe faţă și bărbie ului
- se îndepărtează tăviţa şi șorţul de cauciuc
- i se oferă proteza dentară (după caz)
- se așază pacientul în poziţie comodă
 Accidente
- greață și senzaţie de vărsătură; se înlătură fie printr-o respiraţie profundă, fie se efectuează
anestezia faringelui cu o soluţie de cocaină 2%
- sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse, hiperemia feţei, apoi cianoza, se
îndepărtează sonda
- sonda se poate înfunda cu resturi alimentare; desfundarea se face prin insuflaţie cu aer
- se pot produce bronhopneumonii de aspirație
 Complicații
- epistaxis;
- vărsături, regurgitare pasivă urmată de aspiraţie bronşică;
- bradicardie (la trecerea prin hipofaringe);
- perforaţii esofagiene/gastrice;
- necroza peretelui gastric (leziune de decubit);
- hemoragii digestive (prin ruptura de varice esofagiene);
- pasaj traheal (marcat prin acces de tuse şi cianoză);
- leziuni sau necroză de aripă nazală (menţinere îndelungată).

 Spălătura gastrică
 Definiție
Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal și curățirea mucoasei de
exsudate și substanțe străine.
 Scop
- Terapeutic: evacuarea conţinutului stomacal toxic
 Indicații
- intoxicații alimentare sau cu substanţe toxice
- staza gastrică însoțită de procese fermentative
- pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţa sau pe stomac
- pregătirea pentru examen gastroscopic.
 Contraindicații
- intoxicații cu substanţe caustice dicaţii
- hepatite cronice; varice esofagiene
- îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate
- ulcer gastric în perioada dureroasă — cancer gastric
 Pregătiri
- Materiale:
De protecție:
- 2 şorţuri din material plastic
- muşama, traversă
- prosoape
Sterile
- sonda gastrică Faucher
- 2 seringi de 20 ml _
- casoletă cu mănuși de cauciuc
- - pensă hemostatică
Nesterile
- cană de sticlă sau de metal de 5 |
- pâlnie, apă caldă la 25-26°C
- recipient pentru captarea lichidului (găleată, lighean)
- scaun
Medicamente :
- cărbune animal, alt antidot la indicaţia medicului
Pacient
Psihic:
- se anunţă și se explică importanţa examenului şi a colaborării sale
Fizic: — se aşază pacientil jează pe scaun și se protejează cu un prosop —
- se așază șorţul de cauciuc
- se îndepărtează proteza dentară (când este cazul)
- i se oferă tăviţa renală și este rugat să și-o ţină sub bărbie (pentru captarea salivei şi pentru
imobilizarea pacientului)
 Execuție
- asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuși sterile și șorţul de cauciuc
- umezește sonda, se așază în dreapta pacientului și îi fixează capul între mână și torace
- cere pacientului să deschidă gura, să respire adânc
- introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai aproape de
rădăcina limbii invitând pacientul să înghită
- prin deglutiţie, sonda pătrunde în esofag și prin mișcări blânde de împingere ajunge în
stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada dentară)
- la capătul liber al sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul toracelui pacientului
- se verifică temperatura lichidului de spălătură și se umple pâlnia
- se ridică pâlnia deasupra capului pacientului
- înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în
poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac
- se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector
- se repetă operaţia până ce lichidul este curat, limpede, făra resturi alimentare sau
substanţe străine
- se îndepărtează pâlnia și se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu
atenţie, pentru a se împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe, de unde ar putea fi
aspirat de pacient
 Îngrijirea ulterioară a pacientului
- i se oferă un pahar cu apă să-şi clătească gura
- se șterg mucozităţile de pe faţă și bărbie
- se îndepărtează tăviţa renală şi șorţul
- se așază pacientul în poziţie comodă
 Accidente, Complicații
- Apariția senzației de vărsătură (se înlătură sonda indicând respiraţie profundă)
- Sonda poate pătrunde în laringe – apare tusea, faciesul bolnavului se cianozează – (se
îndepărtează imediat sonda.)
- Sonda se înfundă cu resturi alimentare – (desfundarea se face prin insuflare de aer.)
- Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţii daca sonda nu se penseaza la extragere.

 Recoltarea exudatului faringian

 Definiție
Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian.
 Scop
- depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului
- depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni
 Pregătire
Materiale
De protecţie :
- masca de tifon
Sterile :
- spatulă linguală
- eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină
- eprubete medii de cultură
- ser fiziologic sau glicerină 15%
Nesterile:
- tăviţă renală
- stativ pentru eprubete
- lampă de spirt
- chibrituri
Pacient
Pregătire psihică:
- se anunţă şi i se explică tehnica
Pregătire fizică:
- se anunţă să nu mănânce, să nu bea apă
- să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas, să nu facă gargară
- se așază pacientul pe un scaun
 Execuție
- se aşaza pacientul pe un scaun
- se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor
- asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează cu alcool
- îşi pune masca de protecţie
- invită pacientul să deschidă gura și inspectează fundul de gât
- deschide eprubeta cu tamponul faringian
- flambează gâtul eprubetei și o închide cu dop steril
- apasă limba cu spatula linguală
- cu tamponul faringian șterge depozitul de pe faringe și amigdale, dezlipește o porţiune din
falsele membrane (când este cazul)
- flambează gura eprubetei şi introduce tamponul faringian în eprubeta care se închide cu
dopul flambat
- la indicaţia medicului, întinde produsul obţinut pe lame de sticlă pentru frotiuri colorate
sau însămânţează imediat pe medii de cultură, succesiv două eprubete din aceeași
recoltare
- se spală pe mâini cu apă şi săpun
 Pregătirea produsului pentru laborator
- se transportă produsul la laborator evitând suprainfectarea
- dacă nu este posibilă însămânțarea la patul bolnavului, tamponul se umezește în prealabil
cu ser fiziologic sau glicerină 15%
 Notarea în foaia de observație
- se notează data recoltării, numele persoanei căreia i s-a efectuat recoltarea
- dacă s-au făcut însămânțări sau nu.

 Recoltarea materiilor fecale

 Definiție
Scaunul reprezintă resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate
dinorganism prin actul defecaţiei.
 Scop –
Exolorator:
- Depistarea unor germeni patogeni responsabili de imbolnăvirea tubului digestiv;
- Depistarea unor purtători sănătoşi de germeni;
- Depistarea unor tulburări în digestia alimentelor
 Pregătiri
Materiale:
- tavă medicală
- ploscă sterilă;
- tub recoltător pentru materii fecale (coprocultor)
- tampoane sterilizate montate pe porttampon prevăzute cu dopuri de cauciuc şi introduse
în eprubete sterile;
- -Sondă Nelaton in cazul recoltării la copii;
- -Purgativ salin (sulfat de magneziu sau sulfat de sodiu)
- eprubete cu medii de cultură;
- materiale pentru toaleta perineală;
- muşama, aleză, lampă de spirt, chibrituri.
Pacient:
Psihic
- i se anunţă și i se explică necesitatea efectuării examinării
Fizic:
- în preziua examenului, seara, se administrează un purgativ salin (sulfat de magneziu 20-30
g)
- își golește vezica urinară
- se efectuează toaleta regiunii perineale
- se instruiește pacientul să folosească recipientul steril pentru defecare
 Execuție
 recoltare din scaun spontan sau provocat
- spălarea mâinilor
- protejează patul cu mușamaua și aleza
- se așază bazinetul sub pacient
- se recoltează cu lingura recipientului câteva fragmente din diferite părți ale scaunului
(mucus, puroi)
- se introduce lingura în recipient
 recoltarea directă din rect
- se aşază pacientul în decubit lateral stâng cu membrul inferior drept întins, iar cel stâng în
flexie
- se îndepărtează fesele și se introduce tamponul steril, prin mișcări de rotaţie prin anus în
rect
- se șterge mucoasa rectală
- se îndepărtează tamponul și se introduce în eprubeta sterilă, după flambarea gâtului ei
 recoltarea la copil
- se face cu sonda Nelaton
- se atașează la capătul liber al sondei o seringă
- se introduce sonda prin anus pe o distanţă de 10-15 cm
- se aspiră cu seringa
- se îndepărtează sonda și se golește conţinutul prin insuflare într-o eprubetă sterilă
 recoltarea pentru ouă de paraziți
- se poate face și prin raclare cu o spatulă de os sau cu o baghetă de lemn plată și bine
lustruită, înmuiată în glicerina cu apă în părți egale
- metoda constă în raclarea pielii din vecinătatea orificiului anal în special pentru oxiuri, care
se depun în această regiune.
- reclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineața devreme
- după reclare, bagheta va fi introdusă într-o eprubetă curată și se trimite la laborator.
 Îngrijirea ulterioară a pacientului
- se efectuează toaleta în regiunea anală
- se îmbracă pacientul și se așază comod
- se aerisește camera
 Reorganizare
- se îndepărtează materialele folosite
- se curăță riguros și se pregătesc pentru sterilizare
 Notarea în foaia de observație
- data recoltarii
- numele persoanei care a efectuat-o
 Recoltarea secrețiilor nazale, otice si oculare
 Recoltarea secreției nazale
 Materiale necasare:
- Doua eprubete cu tampon faringian cu medii de cultura(nas și gât)
- Mănuși de unică folosință
- Mască de protecție
- Tăviță renală
- Etichete pentru probele recoltate
- Spatula linguală
- Opțional: speculum nazal.
 Execuție:
- Recoltarea se face cu un tampon mai subțire fixat pe un porttampon de sârmă ușor
îndoită, cu care se poate pătrunde în nazo-faringe
- Pentru examinări virusologice, recoltarea se face fie prin suflarea puternica a nasului
intr-o cutie Petri sterilă, fie prin spălare nazo-faringiană.
- Recoltarea se face dimineața, după trezirea pacientului
- Pacientul este asezat in poziție sezand, cu capul in extensie forțată
- Se injectează in fosele nazale o soluție izotonica de NaCl sterila, cu ajutorul unei seringi
ce se prelungește cu un tub de cauciuc de 2-4 cm.
- Capătul liber al tubului tăiat oblic se introduce in una din fosele nazale și se injectează
soluția de spălătură.
- Pacientul apleacă imediat capul înainte și lasă sa se scurgă lichidul intr o Cutie Petri
sterila
- Se trece imediat lichidul in eprubete etichetate și se trimite la laborator
- Dacă se întârzie trimitea la laborator, atunci produsul va fii Așezat la gheață.
 Recoltarea secreției otice
 Materiale necesare:
- Tampon de exsudat cu mediu de transport
- Specul ( cand recoltarea se efectuează in cabinetul de specialitate)
- Tampoane sterile din tifon
- Mănuși
- Container pentru deșeuri medicale inscripționat corespunzător
 Execuție :
 Pacientul este așezat pe scaun cu urechea îndreptată spre sursa de lumină.
 Se introduce cu grija tamponul în conductul auditiv extern și se rotește.
 Se recoltează două tampoane din același loc.
 Dacă secreția este foarte abundentă, se recomandă ștergerea secreției scurse în pavilion
cu un tampon steril și apoi recoltarea exsudatului.
 Recoltarea secreției oculare
 Materiale necesare:
- Tampon de exsudat cu mediu de transport
- Ser fiziologic steril; se utilizează ser fiziologic din fiole. Pentru fiecare recoltare se
utilizează o fiolă de ser fiziologic care se deschide în momentul recoltării.
- Comprese mici din tifon, sterile
- Manusi
- Container pentru deșeuri medicale inscripționat corespunzător.
 Execuție :
- Pacientul este așezat pe scaun cu capul aplecat pe spate.
- Persoana care recoltează se spală pe mâini și se dezinfectează și își pune mănușile.
- Cu policele stâng fixând o compresă sterilă se coboară pleoapa inferioară pentru a
evidenția fundul de sac conjunctival
- Cu indexul fixând o compresă sterila, se ridică pleoapa superioară pentru a evita
contaminarea cu germeni de pe geana superioară prin clipire.
- Se recoltează cu tampon fin steril, din fundul de sac conjunctival, cu o mișcare ușoară,
dar fermă dinspre unghiul interior spre unghiul exterior al ochiului.
- Imediat tamponul cu exsudat se introduce în tubul cu mediu.
- Daca pleoapele sunt tumefiate, se va recolta – cu tamponul sau cu ansa de platina –
direct de la nivelul unghiului interior, fără coborârea pleoapei. In cazuri de orjelet,
prelevarea se face direct.
- După recoltare, tampoanele de tifon utilizate și fiola cu ser fiziologic se aruncă în
recipientul cu deșeuri medicale.
 Recoltarea lichidului cefalorahidian
 Definiție
LCR este un produs de secreție al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV, cu rol de
protecție a SNC, cu rol nutritiv și excretor, care circulă in spațiul subarahnoidian.
 Scop
- Diagnostic -este o metoda de rutina, care furnizează date esențiale in diagnosticul
neuroinfecțiilor și hemoragiilor meningiene, jn afecțiuni neurologice si
neurochirurgicale, al stărilor comatoase.
 Execuție
- Recoltarea se executa pe nemâncate, prin punctie lombara suboccipitală sau
ventriculară.
- La pacienții cu stare generală alterata se executa in decubit lateral pentru a evita
lipotimia
- Tehnica de puncționare și prelevare va fi strict aseptica
- Se observa presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude
- Se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături)
- Lichidul se repartizează in mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări ) -
aproximativ 4 ml in fiecare eprubeta
- Se fac examinări :
- citologice (măsurarea elementelor celulare) limfocite, polinucleare, eozinofile
- Bacteriologice – BK și alți germeni
- Serologice – sifilisul SNC
- Biochimice
 Sondajul vezical la femeie
 Definiție
Prin sondajul vezical se înțelege introducerea unui instrument tubular (sondă sau cateter) prin
uretră in vezica urinară, realizând astfel o cumunicatie instrumentală între interiorul vezicii și
mediul extern.
 Scop
Explorator
- Recoltarea unei cantități de urina pentru examen de laborator
- Depistarea unor modificări patologice ale uretrei și vezicii urinare
Terapeutic
 Evacuarea continutului
 Executarea unor procedee terapeutice prin sonda
 Materiale
- De protecție : mușama și traversă
- Mănuși sterile de cauciuc
- Sterile:
 - Doua sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful ușor îndoit, complet rotunjit având
unu-doua orificii laterale aproape de vârf
- 1-2 eprubete pentru urocultura
- Medii de cultura in funcție de germenii căutați
- Ser fiziologic
- Casoleta cu tampoane de vata
- Doua pense hemostatice
- Nesterile:
- Materiale pentru toaleta organelor genitale
- Tăviță renală , bazinet
- Paravan
- Recipient pentru colectare
- Medicamente:
- Ulei de parafina steril
- Oxicianura de mercur 1/5000
 Pacienta
Psihic
- se anunța și se explica necesitatea tehnicii
Fizic
- se izoleaza patul cu paravan
- Se protejează cu mușama și aleza
- Se asaza pacienta in decubit dorsal cu genunchii ridicați și coapsele îndepărtate ( poziție
ginecologica)
- Se îndepărtează perna și pătura
- Se acoperă pacienta lăsând liberă regiunea genitală
- Se asaza bazinetul și se efectuează toaleta organelor genitale externe
- Se îndepărtează bazinetul și se asaza tăviță renală între coapsele pacientei
 Execuție
- Sondajul se efectuează in condiții de perfecta asepsie atat a pacientei și a
instrumentelor, cât și a mâinilor celui care o executa
- Asistenta îmbracă Mănușile sterile
- Evidențiază meatul urinar
- Dezinfecteaza cu oxicianură de mercur orificiul uretral de sus in jos in direcția anusului
- Scoate sonda cu o pensa și o prinde între degetele mediu și inelar ale mâinii drepte
- Lubrifiaza sonda cu ulei steril
- Orientata cu vârful in sus, sonda se introduce in uretra 4-5 cm
- Paralel cu înaintarea sondei, extremitatea acesteia va fii coborâtă printr o mișcare in
forma de arc pentru a i ușura trecerea in vezica
- Primele picături se lasa sa se scurga in tăviță renală , apoi in recipientele pregătite in
funcție de scop (urocultura , examene biochimice ) sau in recipient de colectare
- Extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleași mișcări in sens
invers
 Îngrijirea ulterioară a pacientei
- Se efectuează toaleta regiunii vulvare
- Se îmbracă și se asaza comod in pat
- Se va supraveghea in continuare
 Reorganizare
- Colectarea materialelor folosite in containere speciale
- Spălarea mâinilor după îndepărtarea mănușilor
 Notarea in foaie de observatie
- Se notează tehnica și numele persoanei care a efectuat o
- Cantitatea de urina recoltată (volum , densitate)
- Aspectul macroscopic al urinei
 Pregătirea preoperatorie generală
 Funcțiile vitale
 măsurarea și notarea temperaturii;
 măsurarea și notarea pulsului;
 observarea și notarea respirației;
 măsurarea și notarea T.A.;
 evidența diurezei;
 observarea scaunului;
 se cântărește pacientul (necesar pentru dozarea medicației);
 se verifică obligatoriu pentru toate intervențiile chirurgicale: grup sanguin, factor Rh,
hemograma, glicemie, uree, creatinină, probe hepatice, factori de coagulare, sumar de
urină;
 se efectuează electrocardiogramă și radiografie toracică;
 se atașează toate rezultatele la dosarul medical (F.O.) al pacientului.
 Examene de rutina
- sunt examene obligatorii inaintea oricarei interventii chirurgicale, indiferent de timpul
avut la dispozitie pentru pregatire si indiferent de starea generala a pacientului:
- timpii de sangerare si de coagulare
- determinarea grupei sanguine
- Hematocrit
- Glicemie
 Examene complete
- hemoleucograma completa
- Ionograma
- Coagulograma completa
- Proteinemie
- Transaminaze
- Examen de urina
- Probe de disproteinemie
- Radiografie sau radioscopie pulmonara
 Examene speciale
 Explorarea aparatului respirator
 Radioscopia sau radiografia pulmonara
 Bronhografia
 Tomografia
 Examenul sputei
 Explorarea aparatului cardiovascular
 Oscilometrie , oscilografie
 Examenul fundului de ochi ( la hipertensivi)
 Explorări izotopice
 Cateterism cardiac
 Explorarea tubului digestiv
- Esofag barbiat
- Tranzit baribat
- Esofagoscopie
- Gastroscopie
- Tomografia
 Examenul funcției hepatice
 Tubul duodenal
 Recoltări de sânge pentru: bilirubina, colesterol
 Explorarea functiei de coagulare:
 coagulograma completa
 explorarea functiei metabolice:
 electroforeza, dozare de proteine
 probe de disproteinemie
 lipide, colesterol
 glicemie
 Explorarea pancreasului:
 Scintigrafie
  arteriografie selectiva pancreatica
 Clisme
 Definiție
Clisma este o forma specială a țiganului, prin care se introduc diferite lichide in intestinul gros (
prin anus, in rect și colon).
 Scop
Evacuator
 Evacuarea Conținutului intestinului gros
 Pregătirea pacientului pentru examinări ( rectoscopie)
 Intervenții chirurgicale asupra rectului
Terapeutic
 Introducerea de medicamente
 Alimentarea sau hidratarea pacientului
 Clasificare după efect
- Clisme evacuatoare care pot fi: simple, înalte , prin sifonaj, uleioase
- Clisme terapeutice- medicamentoase cu efect local
- Clisme alimentare- hidratante
- Clisme baribate- cu scop explorator
 Pregătirea materialelor
- De protecție: paravan, mușama , aleza
- Sterile: canulă rectală , casoleta cu comprese
- Pară de cauciuc pentru copii
- Nesterile
- Stativ pentru irigator
- Irigatorul și tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime și 10 mm diametru
- Tăviță renală, bazinet
- Apa calda la 35 C 37 C (500-1000 ml) pentru Adulți , 250 ml pentru adolescenți , 150 ml
pentru copii , 50-60 ml pentru sugari)
- Sare ( 1 lingurița la un litru de apa)
- Ulei ( 4 linguri la 1 litru de apa )
- Glicerina ( 40 gr la 500 ml )
- Săpun ( 1 lingurița rasa la un litru )
- Medicamente
- Soluții medicamentoase in cantitatea și concentrația cerută de medic
- Substanța lubrifiantă ( vaselină )
 Pregatirea pacientului
Psihic:
 - Se anunța și i se explica tehnica
- Se respecta pudoarea
Fizic:
- se izoleaza patul cu paravanul Și se protejează cu Mușamaua și aleza
- Se asaza pacientul in funcție de starea generală in poziție :
- Decubit dorsal, cu membrele inferioare stâng întins și dreptul flectat
- Genupectorala
- Se asaza bazinetul sub regiunea sacralitatea și se învelește pacientul cu învelitoare
 Clisma evacuatoare simpla
 Definitie
Clisma simpla evacuatoare reprezinta introducerea prin anus in rect si colon, a unor lichide ce
vor ajuta la indepartarea materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente. Poate fi
evacuatoare, medicamentoasa sau alimentara.
 Scop
- Evacuator in vederea evacuarii continutului intestinului gros sau pregatirea bolnavului
pentru unele examinari cum ar fi rectoscopie, colonoscopie sau pregatirea bolnavului
inaintea interventiei chirurgicale asupra rectului.
- Terapeutic pentru introducerea unor mdicamente sau alimente.
 Materiale necesare
 Paravan
 mușama și aleza
 manusi sterile
 Masca
 invelitoare sau cearsaf
 -canula sterila
 casoleta cu comprese sterile
 tavite renale
 Bazinet
 substanta lubrifianta (ulei de parafina sau vaselina)
 irigator cu lichid pentru clisma alcatuit din: adulti=500-1000 ml apa la temperatura de
35-37°C + 4 linguri de ulei de parafina sau glicerina sau 1 lingura de sapun ras; pt
adolescenti 250ml; copii150ml si sugar:50-60 ml
 Stativ
 materiale pentru fectuarea toaletei perineale.
 Execuție
 - Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de
un camp steril. Bolnavul este pregatit fizic si psihic, se izoleaza patul cu paravan si
lenjeria de pat se protejeaza cu musama si aleza.
- Se aseaza irigatorul pe stativ la o inaltime de 50cm, se verifica temperatura lichidului sau
a substantei medicamentoase, dupa caz, prescrise de medic (35-37° C). Se inlatura
patura la picioarele acestuia si este dezbracat in partea inferioara si asezat in decubit
lateral stang. Membrul inferior stang care intra in contact cu planul patului, este intins,
iar celalalt membru este flectat (pentru relaxarea peretelui abdominal si idepartarea
feselor).
- Alte pozitii: genupectorala sau decubit dorsal cu membrele inferioare usor flectate si
genunchii departati.
- Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile. Apoi fixeaza
canula la tubulatura irigatorului cu robinetul inchis, se lubrifiaza canula iar cu mana
stanga indeparteaza fesele bolnavului si cu mana dreapta se introduce canula prin anus
in rect, perpendicular pe suprafata cu varful indreptat inainte, in directia vezicii urinare,
pana ce invinge rezistenta sfinterului anal apoi se ridica extremitatea exterioara a
canulei, imediat ce varful a trecut prin sfincter.
- Se introduce aproximativ 10-12 cm. Se deschide robinetul si se regleaza viteza de
scurgere a lichidului in colon prin ridicarea irigatorului cu mana stanga la aproximativ 50
cm, deasupra patului bolnavului. Bolnavul este rugat sa respire adanc sa-si relaxeze
musculature abdominala.
- Inainte de a se goli irigatorul, robinetul este inchis, iar canula este indepartata in tavita
renala. Bolnavul este adus in pozitie decubit lateral stang sau drept si este rugat sa
retina lichidul timp de 15-20 minute. Dupa cateva minute acesta este adus in decubit
dorsal (aceste schimbari de pozitie sunt pentru a facilita patrunderea lichidului la o
adancime mai mare
- Ii schimbam pozitia dupa care captam materiile fecale daca nu poate sa se deplaseze la
toaleta. Se efectueaza toaleta perianala si perineala, pe un alt bazinet curat. Se
indeparteaza materialele, se noteaza tehnica in foaia de observatie, se aeriseste salonul
si se trece la reorganizarea locului de munca.
 Soluții perfuzabile folosite in A.T.I
 NaCl
 Compozitie
1000 ml solutie perfuzabila contin: clorura de sodiu 9,0 g, glucoza anhidra 50,0 g si excipienti:
apa pentru preparate injectabile. Na+: 154,0 mmol Cl-:154,0 mmol
Osmolaritate teoretica = 585,4 mosm/l Valoarea energetica: 840 kJ (=200 Kcal)/l
Grupa farmacoterapeutica
Solutii care influenteaza balanta electrolitica
 Indicatii terapeutice
- Deshidratare izotona (varsaturi, diaree, afectiuni renale);
- Deshidratare hipotona (afectiuni renale cronice, insuficienta corticosuprarenala);
- Mentinerea echilibrului hidroelectrolitic si hemodinamic intra- si postoperator la pacientii cu
functie cardiovasculara si renala normale;
- Vehicul pentru concentratele de electroliti si medicamentele compatibile;
- Substrat energetic;
- Pierderi de clor;
- Substituient hidroelectrolitic, in conditii de alcaloza hipocloremica.
 Contraindicatii
- hiperhidratare;
- deshidratare hipertona;
- hipokaliemie;
- insuficienta renala acuta;
- coma diabetica hiperosmolara;
- delirium tremens;
- solutia nu va fi folosita pentru hemodilutie deoarece induce aglutinarea eritrocitelor si
dezvoltarea hemolizei. Din acest motiv, solutia continand glucoza nu va fi administrata prin
acelasi sistem de perfuzie pentru sange.
Precautii
In timpul tratamentului cu solutie perfuzabila de clorura de sodiu 0,9% si glucoza 5% este
necesara monitorizarea ionogramei sanguine si a echilibrului hidric. Interactiuni
Nu se cunosc.
 Incompatibilitati
Atunci cand este amestecata cu alte medicamente trebuie avut in vedere faptul ca solutia
perfuzabila de clorura de sodiu 0,9% si glucoza 5% are un pH acid, care poate produce
precipitarea unor medicamente.
Solutia nu va fi administrata concomitent cu sange prin acelasi sistem de perfuzie datorita
posibilitatii de aparitie a aglutinarii eritrocitelor
Doze si mod de administrare
Doza se stabileste in functie de necesitatile de lichide, electroliti si cele energetice .
 Reactii adverse
Datorita aciditatii solutiei de Clorura de sodiu 0,9% si Glucoza 5%, se pot produce reactii
iritative tisulare locale, mai putin evidente decat in cazul administrarii de solutii hipertone de
glucoza, totusi putand induce durere la locul administrarii, iritatie venoasa si tromboflebita.
Administrarea solutiei perfuzabile poate produce dezechilibre hidroelectrolitice, incluzand
hipokalemie, hipomagnezemie, hipofosfatemie, hipernatremie si hipercloremie.
 Pansamentul
 Materiale necesare
- substantele antiseptice pentru curățirea și dezinfecția plăgii – apa oxigenată, rivanol,
cloramină, betadină; și a tegumentelor din jur: alcool iodat 2%, tinctura de iod.
- casoleta cu materialele care realizează protecția plăgii și care sunt ușoare, se pot
steriliza, nu sunt iritante pentru tegumente, sunt absorbante: compresele din tifon
sterile; tampoane din tifon/ vată, meșe, feșe de tifon.
- materiale de fixare: leucoplast (se aplică pe tegument ras și degresat; este impermeabil
pentru aer), feși de tifon diferite mărimi (realizează „înfășarea” chirurgicală).
- cutie cu instrumentar chirurgical steril: pense, foarfecă.
- tăviță renală, mănuși sterile, mănuși de protecție.
- aleză, mușama
- seringi sterile
 Pregătirea pacientului
Psihică:
- se anunţa bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii, se obține consimțământul;
Fizică:
- se aseaza în pozitie confortabila sezanda sau in decubit dorsal, in functie de regiunea
unde este plaga.
 Execuție
- pansamentul este efectuat de două persoane – o persoană servește, iar cealaltă
efectuează tehnica;
- se spală mainile și se îmbracă mănușile sterile/de protecție
- examinarea plăgii și a tegumentelor din jur. Daca plaga a fost pansată se desface fașa si
se ridică pansamentul vechi cu multă blandete, pentru a nu produce dureri prin dezlipire
brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie cu apă oxigenată sau ser fiziologic și apoi se
ridică pansamentul cu ajutorul pensei de lucru.
- degresați tegumentele din jurul plăgii pentru a îndepărta urmele de adeziv de la
pansamentul vechi sau sebumul folosind un tampon steril
- dezinfectati tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu o solutie antiseptică – alcool iodat
1%; tinctura de iod sau alcool de 70 grade (începand dinspre plaga spre periferie,
schimbați tamponul frecvent).
 Tratarea plăgii
- actionați în funcție de recomandarea medicului, de natura si evolutia plăgii; spalati plaga
cu un jet slab de solutie antiseptică dacă prezinta secretii, tamponați cu comprese sterile
uscate, îndepartati tubul de dren, firele si ajutati medicul daca este o plaga recentă.
Fiecare compresă utilizată se aruncă în tăvița renală.
- se folosesc două pense anatomice din trusa sterilă de instrumente pentru îndepartarea
pansamentului vechi
- cu o pensa porttampon se ia o compresă sterilă și cu ajutorul celei de-a doua se
efectuează un tampon care se înbibă cu apa oxigenată, turnand-o din sticlă
- se toarna în plagă apa oxigenată, avand rol dezinfectant hemostatic și de îndepărtare a
impuritatilor si secretiilor (prin efervescenta produsa). Se tamponează spuma cu un
tampon de tifon steril. Curațarea se poate repeta turnând ser fiziologic și tamponând.
Plaga trebuie să fie pe cât de posibil curată, fără secreții. Pentru acest lucru se face
curațare repetată, în funcție de necesități.
- după toaleta plăgii, se curața din nou marginile plăgii periferic, de cateva ori, la fiecare
stergere folosind un alt tampon (cel utilizat fiind aruncat în tăvita renală).
- se sterg marginile plăgii cu un tampon uscat steril.
- aplicati medicamente conform prescriptiei medicale.
 Acoperirea – protecția plăgii
- Aplicati 2-3 comprese sterile care să depășească marginile plăgii cu 1-2 cm;
- Nu aplicați un strat prea gros pentru a asigura o bună capilaritate a plagile care secretă.
 Fixarea pansamentului
- Alegeți o metoda de fixare adecvata regiunii prin înfașare, bandajare sau cu substanțe
adezive – leucoplast, fașă în funcție de regiune;
- Verificați pansamentul pentru a nu jena circulația de întoarcere sau dacă asigură
repausul în cazul în care este limitata miscarea;
- Verificați daca pansamentul jenează mișcarea.
 La tehnica pansamentului trebuie sa se tina cont de următoarele reguli:
- Sa se lucreze in condiții de asepsie perfecta
- Pansamentul sa asigure o buna absorbție a secrețiilor
- Pansamentul sa protejeze de factorii nocivi- termici
- Sa se aseptizeaze plaga cu antiseptice potrivite