PUNCȚ IA VENOASĂ

Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul

unui ac de puncție.
Scop:  Explorator: recoltarea sangelui pentru examene de laborator
          Terapeutic: administrarea medicamentelor sub forma de injectie sau perfuzie
intravenoasa, transfuzii, sangerare in hipertensiune sau edem pulmonar acut.
Locuri de electie
~        Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).
~        Venele antebraţului.
~        Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
~        Venele subclaviculare.
~        Venele femurale.
~        Venele maleolare interne.
~        Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.
Materiale necesare
–          Perna pentru sprijinirea bratului pacientului
–          Tampoane sterile
–          Alcool
–          Ace sterile
–          Garou
–          Manusi sterile
–          Seringi in functie de scop
–          Medicamente (daca se administreaza)
–          Tavita renala
–          Bandaj pentru locul punctiei
Pregatirea pacientului
–          Se cere consimtamantul pacientului
–          I se explica tehnica si necesitatea acesteia
–          Se asigura confort fizic si psihic
–          Se aseaza pacientul intr-o pozitie comoda, luand in calcul si posibilitatea
lipotimiei.
Tehnica
–          Se aseaza bratul pe perna, in extensie
–          Se examineaza calitatea si starea venelor
–          Se evita locurile cu rani, cicatrici, hematoame sau edeme.
–          Se palpeaza vena si se alege locul punctiei
–          Asistenta isi pune manusi sterile
–          Se aplica garoul la 7-8 cm deasupra locului de punctie
 –          Se dezinfecteaza locul ales cu miscari circulare de la locul punctiei, in afara
–          Se recomanda ca pacientul sa stranga pumnul pentru ca venele sa devina
turgescente
–          Se fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul punctiei,
exercitand o usoara compresiune in jos asupra tesuturilor vecine
–         Se ia seringa cu mana dreapta intre police si restul degetelor
–          Se patrunde in vena cu acul mentinand un unghi de aproximativ 30 de grade ,
invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul inainteaza in gol cca 1-2 cm, cu
bizoul in sus si gradatiile seringii in sus
–          Se verifica pozitia acului in vena prin aspirare in seringa
–          Se continua tehnica in functie de scopul urmarit
–          Se cere bolnavului sa deschida pumnul si se indeparteaza garoul
–          Se retrage acul brusc si se aplica un tampon steril la locul punctiei
–          Se mentine tamponul cca 1-3 minute, fara a se indoi bratul

PUNCȚ IA ARTERIALĂ
Puncția arterială reprezintă crearea unei căi de acces într-o arteră prin intermediul unui
ac de puncție. Puncția arterială se execută de către medic!
Scop: -explorator – recoltarea sângelui pentru analiza gazelor sanguine, introducerea
substanțelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor (arteriografie);
-terapeutic – injectarea medicamentelor cu acțiune vasodilatatoare.
Gazometria arterială reprezinta măsurarea nivelului oxigenului si dioxidului de carbon în
sângele arterial. Prin analiza gazelor sanguine se măsoară:
o ph sanguin
o presiunea parțială a O2 (PaO2)
o presiunea partială a CO2 (PaCo2)
o saturația oxigenului (SaO2)
Indicații: arteriopatii, cu scop de diagnostic și tratament
Contradindicații: tendință crescută la hemoragii, infecții.
Loc de elecție 
 artera femurală
 artera brahială
 artera radială (cea mai frecvent utilizată)
 artera cubitală
Materiale necesare
 materiale de protecție pentru crearea câ mpului cutanat;
 materiale sterile: ac pentru puncționarea arterei, seringi heparinizate pentru
examenul gazelor sanguine, mă nuși, comprese, tampoane;
  câ mp chirurgical;
 seringi pentru injectarea substanțelor de contrast și/sau anestezice
 taviță renală ;
Pregătirea pacientului
 psihică : se informează pacientul cu privire la scopul puncției, se cere consimță mâ ntul
și colaborarea acestuia;
  fizică : se poziționează pacientul în funcție de locul de elecție al puncției, astfel
– pentru puncția arterei femurale, pacientul va sta in decubit dorsal pe un plan tare cu
coapsa în extensie;
– pentru puncția arterei radiale, pacientul stă în decubit dorsal cu mâ na întinsă ,
hiperextensia articulației pumnului fiind sprijinită pe o pernă .
Tehnica 
 puncția se execută de că tre medic, ajutat de că tre o asistentă medicală ;
 medicul se spală pe mâ ini și se dezinfectează
 se alege locul puncției
 se execută anestezia locală
 se îmbracă mă nușile
 se acoperă locul puncției cu câ mpul steril
 se execută puncția de că tre medic
Rolul asistentului medical
 asistenta se spală pe mâ ini și se dezinfectează
 dezinfectează locul puncției și prepară seringa cu medicație (după caz)
 servește medicului mă nușile sterile și câ mpul steril
 prepară seringa cu acul de puncție și le servește medicului în mod aseptic;
 menține pacientul în poziție și îl supraveghează
 aplică tampon compresiv pe care îl ține cu pensa porttampon timp de 5 minute
 aplică  pansamentul.
 etichetează probele sanguine și le trimite la laborator.
Îngrijirea pacientului
 pacientul ră mâ ne 1-6 ore la pat, în funcție de artera puncționată ;
 se supraveghează locul puncției și aspectul pansamentului (hemoragie, hematom)
 se mă soară  pulsul, tensiunea arterială , respirația și se
apreciază  culoarea și temperatura tegumentelor.

PUNCȚ IA PLEURALĂ –TORACOCENTEZA

Toracocenteza sau puncţia pleurală reprezintă stabilirea unei legă turi între
cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac. Se execută de către medic!
 Toracocenteza este o procedură invazivă , prin care se îndepă rtează lichidul sau aerul
din cavitatea pleurală (membrana seroasă care acoperă plă mâ nii) în
scop diagnostic sau terapeutic. 
Scop: Explorator:
o Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului în cavitate.
o Recoltarea lichidului pentru determină ri cantitative şi calitative.
o Stabilirea diagnosticului.
Terapeutic:
o Evacuarea lichidului din cavitate.
o Administrarea de medicamente.
Indicaţii
 Boli inflamatorii sau tumorale pulmonare
 Insuficienţă cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală
 Câ nd lichidul pleural depă şeşte 1500 ml şi exercită o presiune asupra inimii şi
plă mâ nului
Contraindicaţii
 Tulbură ri de coagulare a sâ ngelui – hemofilie.
 Tratament cu anticoagulante.
Locul de elecție puncţiei
 Spaţiul 7-8 intercostal pe linia axilară posterioară , pe marginii superioară a coastei.
Materiale necesare
 Muşama şi aleză .
 Mă nuşi de cauciuc.
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
 Soluţii anestezice – Xilină 1%.
 Trocar.
 Ace şi seringi sterile.
 Medicamente – Atropină , morfină , tonice cardiace, soluţii anestezice.
 Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată , acid acetic glacial,
pipete.
 Vase colectoare.
 Cilindru gradat.
 Materiale necesare pentru recoltă ri. 
Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează .
 Se administrează cu 30 de minute 1 fiolă Atropină – pentru a scă dea excitabilitatea
generală a nervului pneumogastric.
  Se asigură poziţia şezâ nd la marginea patului, cu mâ na de partea puncţie ridicată
peste cap pâ nă la urechea opusă sau se aşează pe un scaun cu spă tar, antebraţele
fiind sprijinite pe spă tarul scaunului.
 Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea să nă toasă , la marginea
patului.
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de că tre medic cu ajutorul asistentei medicale. Asistenta
pregă teşte radiografia pacientului.
 Se spală şi se dezinfectează mâ inile. Se îmbracă mă nuşi de protecţie Se aşează
câ mpul chirurgical în jurul toracelui, sub locul puncţiei. Medicul execută anestezia
locală şi puncţia.
Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei pleurale
o Protejează lenjeria de pat şi de corp.
o Asigură poziţia bolnavului.
o Dezinfectează locul puncţiei.
o Pregă teşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele
recoltate.
o Mă soară cantitatea de lichid evacuată .
o Examinează macroscopic lichidul.
o Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 pică turi de lichid de cercetat în paharul
cu apă distilată + 1-2 pică turi de acid acetic glacial).
o Aplică un pansament la locul puncţiei.
o Notează puncţia executată , cantitatea de lichid extrasă , aspectul, eventualele
incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică
 Se asigură repaus la pat.
 Se supraveghează funcţiile vitale.
 Se informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor
bronhice.
Observaţii
 Lichidul pleural poate fi seros, serocitrin, tulbure (purulent sau chilos), hemoragic
sau serosanguinolent.
 Reacţia este + câ nd lichidul pleural este bogat în albumine – exsudat; reacţia este
negativă câ nd lichidul ră mâ ne limpede – transsudat (cauzat de tulbură ri
circulatorii).
 Aspirarea lichidului pleural se poate face alternativ cu două seringi de 20 ml.
  Aparatele aspiratoare adaptate la ac asigură o tehnică mai sigură şi mai puţin
traumatizantă .
 Nu se evacuează mai mult de 1000-1200 ml.
 Nu se evacuează complet lichidul pleural pentru a împiedica formarea aderenţelor.

PUNCȚ IA ABDOMINALĂ (PERITONEALĂ ) –

PARACENTEZA
Paracenteza sau puncţia abdominală (peritoneală ) constă în traversarea peretelui
abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri.
Scop: -Explorator: Evidenţierea lichidului în cavitate. Recoltarea lichidului pentru
determină ri cantitative şi calitative.
-Terapeutic: Evacuarea lichidului din cavitate. Efectuarea de dializă peritoneală .
Indicaţii
 Ascită masivă → lichid în cavitatea peritoneală de diferite cauze (obstacole în
circulaţia portală , ceea ce determină hipertensiune în ramurile venei porte – în
ciroza hepatică , insuficienţă cardiacă , tumori peritoneale), inflamaţia peritoneului –
în tbc peritoneal.
 Ascite care nu se resorb prin metode obişnuite de tratament.
 Traumatisme închise ale viscerelor abdominale câ nd se bă nuieşte hemoperitoneul.
 Diagnosticarea cito-bacteriologică a ascitei.
Contraindicaţii
 Chisturi ovariene, hidronefroză , sarcină .
 Diateze hemoragice – cu prudenţă .
 Colecţii lichidiene închistate.
Locul de puncție al paracentezei
 Fosa iliacă stâ ngă , pe linia Monroe–Richter – bolnavul în decubit semilateral stâ ng.
 La mijlocul liniei ombilico-pubiană – bolnavul în poziţie semişezâ nd.
Materiale necesare
 Muşama şi aleză .
 Mă nuşi de cauciuc.
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
 Soluţii anestezice – Xilină 1%.
 Ace şi seringi sterile.
 Medicamente – tonice cardiace, soluţii anestezice.
 Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată , acid acetic glacial,
pipete.
  Material pentru pansament.
 Vase colectoare.
 Cilindru gradat.
 Gă leată 10 l.
 Tă viţă renală .
 Materiale necesare pentru recoltă ri.
Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează .
 Se invită pacientul să urineze sau se face sondaj vezical la nevoie.
 Se dezbracă regiunea aleasă şi se aşează bolnavul în poziţie.
 Se mă soară circumferinţa abdominală .
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de că tre medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.
 Se spală şi se dezinfectează mâ inile.
 Se îmbracă mă nuşi de protecţie.
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia.
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
 Protejează lenjeria de pat şi de corp.
 Asigură poziţia bolnavului.
 Dezinfectează locul puncţiei.
 Pregă teşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
 Adaptează şi supraveghează tubul prelungitor ce asigură scurgerea controlată în
gă leată sau pungă colectoare.
 Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
 Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
 Examinează macroscopic lichidul.
 Mă soară cantitatea şi densitatea lichidului evacuat.
 Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 pică turi de lichid de cercetat în paharul cu apă
distilată + 1-2 pică turi de acid acetic glacial).
 Notează puncţia executată , cantitatea de lichid extrasă , aspectul, eventualele
incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică
 Se aplică un pansament la locul puncţiei.
 Se supraveghează funcţiile vitale.
 Se aplică un bandaj abdominal compresiv cu cearşaf – timp de 6 ore.
 Se mă soară circumferinţa abdominală şi se notează .
 Repaus la pat 24 ore.
Observaţii
  Dacă scurgerea lichidului se opreşte brusc, se restabileşte scurgerea prin
schimbarea poziţiei pacientului sau se introduce mandrenul bont pentru a îndepă rta
o ansă intestinală sau flocoanele de fibrină care acoperă orificiul canulei trocarului.
 Viteza de scurgere – 1 litru pe 15 minute.
 La prima paracenteză se evacuează o cantitate de maxim 4-5 litri.
 La urmă toarele paracenteze se poate evacua pâ nă la 10 litri.

PUNCȚ IA PERICARDICĂ – PERICARDIOCENTEZA

Puncţia pericardică sau pericardiocenteza reprezintă pă trunderea cu un ac în
cavitatea pericardică , care se transformă din spaţiu virtual în cavitate reală , prin
acumularea sâ ngelui sau lichidului de transudaţie. Pericardiocenteza este o procedură în
care lichidul acumulat este aspirat din pericard. Puncția pericardică se execută de către
medic!

Scop  • explorator– constatarea prezenţei lichidului în cavitatea pericardică

– recoltarea lichidului pentru examinare în vederea stabilirii naturii
sale.
• terapeutic – evacuarea lichidului acumulat;
– introducerea substanţelor medicamentoase după evacuarea
lichidului.

Indicații: Puncţia se execută în cazurile în care se acumulează lichid între foiţele

pericardului ca urmare a inflamaţiei, transudaţiei sau hemoragiei; pericardul fiind
inextensibil, lichidul tamponează inima ( tamponadă cardiacă ) şi îi îngreunează funcţia;
apare, astfel, o dispnee accentuată , hipotensiune arterială , puncţia avâ nd caracter de
urgenţă .

Locul puncției

spaţiul V intercostal stâ ng la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei

exploratoare;
 spaţiul VI-VII la jumă tatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea
medioclaviculară stâ ngă , în cazul în care cantitatea de lichid este mare (după un
control radiologic);
 la extremitatea apendicelui xifoid, bolnavul fiind în poziţie semişezâ nd, în cazul
puncţiei evacuatoare (calea epigastrică ).
Rolul asistentului medical 

• Pregătirea materialelor:
– se pregă tesc aceleaşi materiale ca şi pentru puncţia pleurală .
– acul de puncţie are o lungime de 8-10 cm.
• Pregătirea pacientului:
– pregătirea psihică: se informează pacientul, se încurajează și se obține consimță mâ ntul.
– pregătirea fizică: se face un examen radiologic al toracelui la indicația medicului;
poziționează pacientul, în funcţie de scopul puncţiei şi cantitatea de lichid existent, astfel:
semişezând, pentru puncţia evacuatoare si decubit dorsal, în celelalte cazuri.
– servește instrumentele medicului pentru execuția puncției.

PUNCȚ IA RAHIDIANĂ (LOMBARĂ )

Puncţia rahidiană reprezintă pă trunderea cu un ac subţire în spaţiul subarahnoidian,
printre vertebre.
Se execută de către medic!
Scop: -Explorator:
o Mă surarea presiunii lichidului cefalorahidian.
o Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.
o Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul mă duvei.
 Anestezic:
o Introducerea substanţelor anestezice – rahianestezia.
 Terapeutic:
o Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de hipertensiune
intracraniană .
o Administrarea de medicamente.
Indicaţii
 Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită , encefalită
 Scleroză multiplă
 Hemoragie subarahnoidiană
 Tumori cerebrale
 Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.
Locul puncţiei
 Puncţia lombară →  L3/L4 – L4/L5 – L5/S1
Materiale necesare
 Muşama şi aleză .
 Mă nuşi de cauciuc.
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
 Trocar şi seringi sterile.
 Medicamente – soluţii anestezice.
  Manometru Claude.
 Materiale necesare pentru recoltă ri.
Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează .
 Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu coapsele
flectate pe abdomen, bă rbia în piept.
 Sau poziţie şezâ nd cu bă rbia în piept, braţele încrucişate pe umeri, spatele arcuat.
Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de că tre medic cu ajutorul asistentului medical.
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia
 Se spală şi se dezinfectează mâ inile.
 Se îmbracă mă nuşi de protecţie
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
 Protejează lenjeria de pat şi de corp.
 Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei.
 Pregă teşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul funcţie de
scopul urmă rit.
 Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
 Serveşte manometrul Claude.
 Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
 Aplică un pansament la locul puncţiei.
 Notează puncţia executată , cantitatea de lichid extrasă , aspectul, eventualele
incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică
 Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fă ră pernă 6 ore.
 După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.
 Se supraveghează funcţiile vitale.
 Se informează medicul în cazul apariţiei de vă rsă turi, greţuri, cefalee.
Observaţii
 Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul,
presiunea lichidului – normal lichidul este limpede, clar ca apa de stâ ncă , se scurge
pică tură cu pică tură . În stă ri patologice, lichidul cefalorahidian poate fi hemoragic,
purulent, iar viteza sa de scurgere poate creşte.
 După câ teva pică turi de sâ nge apare lichid clar – se recoltează lichid limpide pentru
examene citologice, biochimice, bacteriologice fă ră a-l suprainfecta.
 Nu se evacuează cantită ţi mari de lichid.
 Mandrenul acului trebuie menţinut steril pâ nă la terminarea tehnicii.
 În cazul evacuă rilor mari de lichid – se aşează în poziţie Trendelenburg.

PUNCȚ IA ARTICULARĂ –ARTROCENTEZA

Artrocenteza sau puncţia articulară reprezintă stabilirea legă turii între cavitatea
articulară şi mediul exterior prin intermediul unui ac. Artrocenteza este utilizată în
diagnosticul de gută , artrită și infecții sinoviale.
Scop: -Explorator:
o Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului în cavitate.
o Recoltarea lichidului pentru examinare.
-Terapeutic:
o Evacuarea lichidului din cavitate.
o Administrarea de medicamente în cavitate – cortizon, anestezice locale,
substanţe de contrast.
Indicaţii: Artrite acute sau cronice, traumatisme articulare cu hemartroză .
Contraindicaţii: Procese inflamatorii tegumentare în zona puncţiei.
Locul puncţiei: Cel mai frecvent se puncţionează genunchiul, cotul, umă rul, glezna.
Materiale necesare
 Muşama şi aleză .
 Mă nuşi de cauciuc.
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară .
 Soluţii anestezice – Xilină 1%.
 Ace şi seringi sterile. Tampoane.
 Cilindru gradat.
 Materiale necesare pentru recoltă ri.
 Tă viţă renală .
Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează .
 Se asigură poziţia care să permită executarea puncţiei cu articulaţia relaxată .
 Eventual se aşează articulaţia pe o pernă . Se îndepă rtează la nevoie pilozitatea şi se
face toaleta tegumentelor.
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de că tre medic cu ajutorul asistentului medical.
 Se spală şi se dezinfectează mâ inile. Se îmbracă mă nuşi de protecţie
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
 Protejează lenjeria de pat şi de corp.
 Asigură poziţia bolnavului.
 Dezinfectează locul puncţiei.
 Pregă teşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
 Medicul execută puncţia – se fac recoltă ri şi se administrează medicaţie în cavitatea
articulară
  Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
 Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
 Aplică un pansament compresiv la locul puncţiei – faşă compresivă .
 Aplică atele pentru imobilizarea puncţiei.
 Notează puncţia executată , cantitatea şi aspectul lichidului evacuat.
Îngrijiri după tehnică
 Se asigură repaus la pat.
 Se supraveghează  funcţiile vitale şi pansamentul
Observaţii
 Pansamentul compresiv se menţine 24-48 de ore.
 Lichidul recoltat se etichetează şi se trimite la laborator pentru examen citologic şi
bacteriologic.
 Examinarea macroscopică se face mă surâ nd cantitatea, apreciind aspectul – seros,
purulent, sanguinolent.
 Tehnica se execută în condiţii de asepsie perfectă – seroasele articulare sunt
receptive la infecţii.

PUNCȚ IA OSOASĂ
Puncţia osoasă reprezintă stabilirea unei legă turi între mediul extern şi zona
spongioasă a osului, stră bă tâ nd stratul să u cortical şi zona spongioasă a osului, prin
intermediul unui ac. Se execută de către medic!
Scop:
-Explorator: Recoltarea măduvei pentru examinare în vederea stabilirii structurii,
compoziţiei şi pentru studiul elementelor figurate ale sâ ngelui în diferite faze ale
dezvoltă rii lor. Mă duva osoasă are o porțiune fluidă și o porțiune mai solidă . În biopsia
mă duvei osoase, medicul folosește un ac pentru a retrage o probă din porțiunea solidă . În
aspirația mă duvei osoase, un ac este utilizat pentru a retrage o probă din porțiunea de
fluid. Biopsia mă duvei osoase și aspirația mă duvei osoase sunt adesea efectuate în același
timp. Împreună , aceste proceduri pot fi numite examen al mă duvei osoase.
Terapeutic: Administrare de medicamente, lichide, sâ nge, substanţe nutritive.
Recoltarea mă duvei de la persoane să nă toase pentru transplant.
Indicaţii: Boli hematologice.
Locul puncţiei
 Sternul – manubriul sternal.
 Spina iliacă , creasta iliacă ,
 Maleola tibială .
 Calcaneul – la copii.
Materiale necesare
  Muşama şi aleză .
 Mă nuşi de cauciuc.
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
 Soluţii anestezice – Xilină 1%.
 Ace şi seringi sterile.
 Tampoane.
 Ac trocar cu opritor pentru ac.
 Medicamente – Atropină , morfină , tonice cardiace, soluţii anestezice.
 Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată , acid acetic glacial,
pipete.
 Materiale necesare pentru recoltă ri – lame, sticlă de ceas, ser fiziologic.
 Alte materiale funcţie de scopul urmă rit.
Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează .
 Se explică că se va înlă tura durerea puncţiei prin anestezie locală .
 Se controlează cu o zi înainte timpul se sâ ngerare, timpul de coagulare şi timpul
Quick.
 Se aşează pacientul în poziţie adecvată funcţie de locul ales:
 Decubit dorsal pe plan dur → puncţie sternală .
 Decubit ventral pe plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectaţi → puncţia
crestei iliace.
 Se rade pilozitatea de pe locul ales şi se face toaleta .şi dezinfecţia regiunii.
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
Execuţia puncţiei
-Puncţia se execută de că tre medic cu ajutorul asistentului medical.
-Se spală şi se dezinfectează mâ inile.
-Se îmbracă mă nuşi de protecţie.
-Medicul execută anestezia locală şi puncţia.
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
o Protejează lenjeria de pat şi de corp.
o Asigură poziţia bolnavului.
o Dezinfectează locul puncţiei.
o Pregă teşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
o Execută frotiuri şi însă mâ nţă ri din produsele recoltate.
o Continuă tehnica funcţie de scopul urmă rit.
o La terminarea tehnicii, după scoaterea acului, aplică un pansament compresiv la
locul puncţiei.
 o Notează puncţia executată , eventualele incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică
 Se asigură repaus la pat.
 Se supraveghează  funcţiile vitale şi pansamentul.
 Se informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor
bronhice.

PUNCȚ IA VEZICII URINARE

Puncţia vezicii urinare se realizează prin introducerea unui ac pe cale
transabdominală în vezica urinară   (în urgenţă ) câ nd există pericol de rupere la o vezică
supraextinsă . Se execută de către medic!
Scop:
-Terapeutic: Evacuarea urinei în cazuri de retenţie acută de urină , câ nd sondajul vezical nu
poate fi executat.
-Indicaţii: Stricturi uretrale, hipertrofie de prostată câ nd încercă rile de pă trundere cu
sondă în vezică urinară ră mâ n fă ră rezultat. Traumatisme uretrale sau vaginale, câ nd
sondajul vezical este contraindicat.
Locul puncţiei: Pe linia mediană abdominală , la 2 cm deasupra simfizei pubiene.
Materiale necesare
 Muşama şi aleză .
 Mă nuşi de cauciuc. Alcool, tinctură de iod.
 Ace şi seringi sterile. Tampoane.
 Medicamente – soluţii anestezice – Xilină 1%.
 Vase colectoare. Materiale necesare pentru recoltă ri.
 Tă viţă renală .
Pregătirea pacientului
-Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează .
-Se asigură securitatea şi intimitatea necesară execuţiei puncţiei.
-Se aşează bolnavul în decubit dorsal cu pernă tare sub bazin.
-Se dezbracă regiunea pubiană şi se rade pilozitatea.
-Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
Execuţia puncţiei
-Puncţia se execută de că tre medic cu ajutorul asistentului medical.
-Se spală şi se dezinfectează mâ inile.
-Se îmbracă mă nuşi de protecţie
-Medicul execută anestezia locală şi puncţia
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
o Protejează lenjeria de pat şi de corp.
 o Asigură poziţia bolnavului.
o Pregă teşte şi dezinfectează locul puncţiei.
o Pregă teşte şi serveşte medicul cu materialele şi instrumentele necesare.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Recoltează urina în eprubete sterile şi le trimite la laborator.
o Urmă reşte scurgerea urinei.
o Notează puncţia executată , cantitatea de urină extrasă , aspectul şi densitatea.
Îngrijiri după tehnică
-Se dezinfectează locul după puncţie.
-Se aplică pansament.
-Se asigură repaus la pat.
-Se supraveghează funcţiile vitale.
-Se observă locul puncţiei, pansamentul, pentru a sesiza scurgerea în continuare a urinei
prin traiectul neoformat.
Observaţii:
-Se determină volumul de urină evacuat.
-Se mă soară densitatea urinară .
-Vezica urinară trebuie să se golească încet şi incomplet – maxim 500 ml.
-La nevoie se poate repeta puncţia de mai multe ori.
-Nu se comprimă abdomenul în timpul evacuă rii urinei.

PUNCȚ IA BIOPSICĂ
Puncția biopsică reprezintă introducerea unui ac de biopsie într-un organ
parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut. Se practică puncţia pentru
biopsie pe ficat, splină, rinichi, ganglioni limfatici, plămâni, tumori solide. Se execută
de către medic !
Scop: -Explorator: Examen histopatologic pentru stabilirea diagnosticului.
Indicaţii pentru puncția biopsică: Afectarea organelor menţionate.
Contraindicaţiile pentru puncția biopsică
 Diateze hemoragice.
 Rinichi unic – pentru puncţia renală .
Biopsia hepatica: O biopsie hepatică presupune îndepă rtarea unei bucă ți mici de țesut
hepatic, astfel încâ t poate fi examinată la microscop pentru semne de deteriorare sau boală .

Scopul biopsiei hepatice

 Diagnostic pentru o problemă a ficatului care nu poate fi identificată altfel
 Se obține un eșantion de țesut dintr-o anomalie gă sită printr-un studiu imagistic
 Se determină severitatea bolilor hepatice – proces numit stadializare
  Ajută la dezvoltarea planurilor de tratament bazate pe starea ficatului
 Se determină câ t de bine funcționează tratamentul bolilor hepatice
 Se monitorizează ficatul după un transplant de ficat
Indicațiile pentru puncția biopsică hepatică
Medicul poate recomanda o biopsie hepatică în urmă toarele cazuri:
 Rezultate anormale ale testului hepatic care nu pot fi explicate
 O masă (tumoră ) sau alte anomalii la nivelul ficatului, așa cum se observă la testele
imagistice
 Febră  continuă , inexplicabilă
Locul puncţiei hepatice
 Faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană , imediat sub rebordul costal
sau în plină matitate – la un ficat mă rit.
 De-a lungul liniei axilare posterioare în spaţiul IX sau X intercostal drept – la ficat în
limite normale.
Materiale necesare
 Muşama şi aleză .
 Mă nuşi de cauciuc.
 Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
 Soluţii anestezice – Xilină 1%.
 Ac pentru biopsie.
 Seringi sterile.
 Tampoane.
 Medicamente – soluţii anestezice, hemostatice, tonice cardiace.
 Lame microscop, hâ rtie filtru, ser fiziologic 50 ml.
 Tă viţă renală .
Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează .
 Se asigură că durerea va fi îndepă rtată prin anestezie locală .
 Se determină înainte TS, TC, TQ, trombocite.
 Se administrează cu 2 zile înainte medicaţie hemostatică (vitamina C, vitamina K,
calciu gluconic) la indicația medicului.
 Se aşează bolnavul în poziţie – decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau decubit
lateral stâ ng cu mâ na dreaptă sub cap.
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.

Execuţia puncţiei
 Se spală şi se dezinfectează mâ inile.
 Se îmbracă mă nuşi de protecţie
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia cu ajutorul asistentului medical.
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
o Protejează lenjeria de pat şi de corp.
o Asigură poziţia bolnavului.
o Dezinfectează locul puncţiei.
o Pregă teşte şi serveşte medicul cu materialele necesare.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
o Aplică un pansament la locul puncţiei.
o Notează puncţia executată , eventualele incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică
 Se asigură repaus la pat 24-48 ore în decubit lateral drept.
 Se supraveghează funcţiile vitale 24 ore.
 Se aplică pungă cu gheaţă la locul puncţiei.
 Se informează medicul în cazul apariţiei complicaţiilor – hemoragii.
Observaţii
-Fragmentele de ţesut recoltate se îndepă rtează de pe acul de biopsie prin insuflare de aer
cu seringa şi sunt pregă tite pentru laborator – sub formă de amprentă pe lama de sticlă sau
sub formă de frotiuri.
-Acele de puncţie se sterilizează la pupinel.
-Nu se mişcă bolnavul în timpul puncţiei →  se pot leza ţesuturile.