SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX ,,SF.NICOLAE,, RM.

VÂLCEA 

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL GENERALIST 

EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE A ABSOLVENŢILOR

INVĂŢĂMÂNTULUI POSTLICEAL

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU EPILEPSIE

ÎNDRUMĂTOR:
PROF. CONSTANȚA STELEA
ABSOLVENT:

DRAGAN IONICA
 Sistemul nervos coordonează activitatea mușchilor, monitorizează organele, primește și prelucrează informațiile primite prin
organele de simț și inițiază acțiuni. Cu alte cuvinte, sistemul nervos este responsabil pentru menținerea homeostaziei (echilibrul
intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii și celulele gliale (cu rol de susținere și de protecție).
Sistemul nervos este format din:
• Sistemul nervos central (SNC) - Aceasta este partea principală a sistemului nervos (numit și nevrax) care se ocupă cu
prelucrarea informației venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) și generarea de răspunsuri.
SNC este format din encefal (care cuprinde:creierul mare, creierul mic și trunchiul cerebral) și măduva spinării. Aceste două
componente sunt protejate de cutia craniană și, respectiv, de coloana vertebrală.
• Sistemul nervos periferic (SNP) - SNP este partea sistemului nervos formată din nervi și ganglioni nervoși. Aceștia se găsesc
în membre (de exemplu, în mâini și picioare) și organe (de exemplu stomac, inimă etc.).
SNP se împarte la rândul său în două componente:
1.Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al mișcărilor prin acțiunea mușchilor scheletici, cât și recepția
stimulilor externi (în cazul stimulilor termici, stimulilor mecanici etc.).
2.Sistemul nervos vegetativ sau autonom gestionează acțiunile care nu se află sub control conștient. El controlează, de exemplu,
funcțiile vitale precum respirația și bătăile inimii, dilatarea și constricția pupilelor, digestia etc. Se împarte în sistemul nervos
simpatic și cel parasimpatic.
 • Epilepsia este un sindrom de diverse etiologii, determinat
de descărcări neuronale excesive, cu caracter paroxistic,
tranzitor, intermitent şi interactiv, manifestat prin crize bruște
cu tulburarea intermitentă a unor funcţii cerebrale, cele mai
adesea însoţite de alterarea conştiinţei.

• Epilepsia este o stare patologică care a fost cunoscută

încă în perioadele îndepărtate ale istoriei omenirii, fiind atestată
identificarea ei în preistorie. Este o tulburare paroxistică şi
trecătoare în activitatea creierului, cu apariţie bruscă, dispariţie
spontană şi tendinţă la repetabilitate ce se caracterizează prin
descărcarea unui grup sau a totalităţii neuronilor cerebrali
afectaţi la un moment dat de un sincronism excesiv prin
manifestări convulsive şi prin tulburări de conştiinţă şi de
personalitate, asociate crizelor sau în raport cu acestea.
 Clasificarea crizelor convulsive
 Crize parţiale sau cu debut focal
1.cu simptomatologie elementară (fără tulburări de conştiinţă) : motorii, vegetative
2.cu simptomatologie complexă - secundar generalizate - cu tulburări de conştiinţă: psihomotorii,
intelectuale, ideaţionale, affective, exclusiv alterarea conştiinţei
3.cu simptomatologie compusă (simptome elementare şi complexe)
 Crize generalizate - fără debut focal
1. Neconvulsive (PM) :crize astatice, absenţe tipice sau atipice, crize epileptice comatoase, fără convulsii
2. Convulsive: miclonice, clonice, tonice, tonico-clonice (convulsii majore), absenţe
 Crize unilaterale sau predominant unilaterale: clonice, tonice, tonico-clonice
 Crize eratice ale nou-născutului (convulsii variabile tonice, clonice sau tonico-clonice, unilaterale,
alternante sau generalizate)
 Stările de rău epileptic
 Forme clinice
 epilepsia generalizată:
 criza majoră (Grand-mal)
 criza minoră (Petit-mal)
 epilepsie localizată:
 motorie
 senzitivă
 vegetativă
 forme particulare
Mijloace de tratament folosite:
-igieno – dietetice (profilactice)
-medicale
-chirurgicale
• Tratamentul medicamentos este diferențiat pentru fiecare bolnav, este administrat fără întrerupere ani de zile şi după dispariţia
fenomenelor paroxistice (Fenobarbitalul, Hidantoina, Primidona, Trimetadiona, Fenurona)
• Tratamentul stării de rău epileptic
-asigurarea unui microclimat confortabil (imobilizarea în decubit lateral cu capul în extensie, aspirarea secreţiilor).
-se administrează I.V. 1 – 2 fiole Diazepam sau Haloperidol şi se continuă cu fenobarbital I.M. 0,80 f în două prize la interval de 4 h, apoi (după
4 h) se administrează Procaină 1% asociat cu 25 mg Levomepromazină în perfuzie endovenoasă glucozată 45% sau perfuzie cu barbiturice.
•Tratament chirurgical - Tratamentul cauzat de înlăturare a unui focar lezionar abordabil chirurgical, se aplică numai dacă tratamentul
simptomatic medicamentos aplicat corect este nesatisfăcător.
 INVESTIGAȚII SPECIFICE:

 Recoltări de sânge:

• Examene hematologice. Recoltarea VSH-ului, hemoleucograma, timpul de sângerare (TS), timpul de coagulare (TC),
hematocrit.

• Examene biochimice. Ureea sanguină, glicemia,rezerva alcalină,proteinemia, ionogramă,fibrinogen.

• Recoltări de urină.

• Explorări funcţionale. Acestea sunt strict individualizate. În mai toate cazurile sunt utile glicemia, probe biologico-
funcţionale, examinări cardiologice, explorarea radiologică, examinarea toxicologică.

 Oftalmoscopie

Oftalmoscopia (examenul fundului de ochi) F.O. se examinează interiorul ochiului cu ajutorul oftalmoscopului. Indicaţiile
oftalmoscopice: afecţiuni vasculare, HTA sistemică, afecţiuni encefalice, afecţiuni oculare, afecţiuni retiniene,
hipertensiune intracraniană. Examinarea se face în cameră obscură, se măresc elementele observate de 15–20 ori.
Pregătirea bolnavului este necesară pentru ca pupila să fie dilatată în timpul examenului; cu 30 minute înaintea examinării
se face instilaţie cu 1–2 pic de homatropină 1% sau mydrium în sacul conjunctival (este contraindicată instilarea de atropină
sau mydrium în glaucom).
 Măsurarea tensiunii în artera centrală a retinei (TACR)

• Se măsoară tensiunea arterei oftalmice. Examinarea se mai numeşte oftalmodinamometrie, tonoscopie retiniană.
Se execută sub controlul oftalmoscopului imediat după examenul de fund de ochi. Pregătirea este comună pentru
ambele examinări. Valori normale: TACR maximă este 60 – 70 mmHg, TACR minimă este 35 ± 10 mmHg. În
practică se urmăreşte valoarea minimă mai stabilă.

 Explorarea radiologică în neurologie

• Pregătirea psihică a bolnavului. Se anunţă bolnavul explicându-i-se condiţiile în care se face examinarea –
cameră în semiobscuritate. Bolnavul va fi condus în serviciul de radiologie. Se explică bolnavului cum trebuie să
se comporte în timpul expunerii filmului – va efectua câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se va face în
apnee, după un inspir profund.

• Executarea examenului radiologic. În timpul examenului radiologic se ajută bolnavul să ia poziţii cerute de
medic. Sugarii şi copiii mici se fixează prin înfăşurare pe un suport de scândură sau se suspendă în hamuri –
pentru a nu se iradia persoana care-l susţine.

• Îngrijirea bolnavului după examen. Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace. După terminarea examenului radiologic
va fi condus la pat. Se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat, data şi rezultatul.
1) Electroencefalograma (EEG)

• Electroencefalograma reprezintă metoda paraclinică de investigare a bolilor psihice, care culege, înregistrează şi
analizează activitatea bioelectrică transcraniană a generatorilor cerebrali.

• Pregătirea bolnavului. Cu 3 zile înaintea examenului paraclinic, bolnavul nu va primi nici un medicament care ar putea
influenţa rezultatele. Va fi informat asupra caracterului inofensiv al examinării respective şi i se va face pregătire psihică
adecvată. Poziţia bolnavului din timpul examinărilor – va sta fie într-un fotoliu, comod, cu capul fixat pe un rezemător,
fie în decubit dorsal pe un pat tare, cu capul la marginea patului fixat pe o pernă.

• Tehnica propriu-zisă. Asistentul medical va aplica pe pielea craniului electrozii (mici plăcuţe de metal argintate) cu
ajutorul unei benzi de cauciuc. Electrozii se fixează în derivaţii bipolare pe toata suprafaţa craniului, la distanţe
aproximativ egale, în mod simetric de la stânga la dreapta liniei mediane, după cum urmează: 2 electrozi în regiunea
frontală, 2 electrozi la mijlocul distanţei dintre tragus şi sutura craniană (zona motorie), 2 electrozi deasupra regiunii
parietale, 2 electrozi deasupra regiunii occipitale. După înregistrarea acestor derivaţii clasice, electrozii vor fi grupaţi după
indicaţia medicului, în zonele în care înregistrarea anterioară a ridicat suspiciunea unor focare cu reacţii patologice.

• Îngrijirea bolnavului după EEG. Bolnavul nu necesită îngrijiri speciale după acest examen paraclinic. Asistenta
medicală va avea grijă ca ridicarea bolnavului de pe scaun după examinare să nu se facă brusc, pentru că în caz contrar,
bolnavul poate prezenta ameţeli. Asistenta medicală va conduce personal bolnavul la salon pentru a evita posibilele
accidente.
 CAZ CLINIC
• Numele: O
• Prenumele: L
• Sex: masculin
• Vârsta: 35 ani
• Domiciliu: oras Rm.Vâlcea, jud.Vâlcea
• Starea civilă: căsătorit
• Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergiii.
• Elemente fizice: Î=1,72 m; G=69 kg;
• Relaţii familiale armonioase
• Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soţia aparent sănătoasă. Neagă TBC şi afecţiuni infecto-contagioase. Stagiul militar
satisfăcut. Lucrează ca gestionar .
• Antecedente heredo-colateraleale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama aparent sănătoasă.
• Analiza medicală: bolnavul vine la internare pentru creşterea frecvenţei crizelor caracterizate prin cădere cu pierderea cunoştinţei,
contractului tonico-cronice, spumă roază la gură (îşi muşcă limba), pierdere involuntară de urină.
• Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate,. Recunoaşte consumul de băuturi alcoolice. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi
sangvinolente.
• Examene de laborator - Recoltarea sângelui pentru:
uree = 18 mg%
glicemie = 137 mg%
Hb = 12,26 g% • Examen psihiatric
USH = 31/46 mm Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări
Calcemie = 8,6 mg% anterioare, revine la internare cu trimitere de triaj
L = 10.800 mc pentru creşterea frecvenţei crizelor şi a intensităţii
Probe hepatice: acestora.
Tymol = 4 UML La internare este agitat pshihomotor, prezintă
ZnSO4 = 14 USH tremurături ale extremităţilor şi semne de împregnare
• – Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ etanolică. Este orientat temporo-spaţial. Acuză
• – Recoltarea urinii pentru examenul de urină:
cefalee, amorţeli, hipopraxie voluntară. Prezintă
tulburări de percepţie. Conţinutul gândirii este redus
albumină/absent
(bradilalie, bradipsihie). Imaginaţie săracă.
glucoză/absent
sediment: rare epitelii plate
rari cilindri hialino granuloşi
• Tratament
Carbamazepină Oral 3 cp/zi
Fenobarbital IM 1 f/zi
EVALUARE FINALA:
Haloperidol Oral 3x50 pic/zi Pacient cunoscut spitalului prin internări
Romparkin Oral 3 cp/zi anterioare, revine cu trimitere pentru creşterea
Diazepam IM 2 f/zi frecvenţei crizelor cu suspendare a cunoştinţei şi
Vitamina B1 IM 1 f/zi creşterea în intensiate a acestora şi a
Vitamina B6 IM 1 f/zi simptomatologiei exprimată clinic prin: cefalee
difuză, ameţeli, iritabilitate explozivă, tulburări
• Îngrijiri diverse:
neurovegetative, frecvente decompensări
•Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, narcofilice etanolice.
puls, temperatură, respiraţie. Se externează cu recomandările:
•Administrarea medicamentelor. -continuarea tratamentului cf. Rp. :
Clorpromazină, Fenobarbital, Diazepam
•Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.
-evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului
•Regim alimentar: (sursă de foc, apă)
-interzicerea consumului de alcool -C.M. pe perioada internării
-evitarea consumului excesiv de lichide şi sare
-regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor
• Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos care produce descarcari bruste si intense de activitate
electrica în creier. Această activitate electrică anormală de la acest nivel se manifestă clinic prin
convulsii care afecteaza controlul miscarii, al vorbirii, al vederii sau chiar al starii de constienta.
Persoanele cu epilepsie au convulsii repetate care apar de-a lungul vieții si care, fără tratament corect,
devin mai severe si mai frecvente in timp.
• Nu toți cei care au convulsii au si epilepsie. Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism, al unei
agresiuni sau al altor boli, fara legatura cu epilepsia. In aceste cazuri, persoana nu mai are crize odata ce
a disparut cauza care le provoca. Prin urmare, epilepsia este o dereglare cronica, pe termen lung, care
cauzeaza crize convulsive repetate in absența tratamentului, dar uneori, chiar in ciuda tratamentului.
Deși epilepsia este uneori urmarea altor boli, de cele mai multe ori cauza este necunoscuta.
• Un loc aparte în tratarea pacientului cu epilepsie îl ocupă psihoterapia. Astfel asistenta medicala discută
permanent cu pacientul, pentru a nu-i confirma sentimentele de respingere, dă relaţii despre tratament,
modul de administrare, îl ajută în găsirea unor activităţi prin care să se simtă valoros. În educaţia
pacientului, trebuie inclusă şi familia, în legatură cu folosirea medicamentelor (doză, oră, raportarea
efectelor secundare), importanţa respectării tratamentului între crize.
• VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA ACORDATĂ!