Epilepsia
                                                                    
              
 Definiție

• Epilepsia este o boală cronică a creierului care

afectează aproximativ 65 de milioane de
oameni în întreaga lume, conform
cercetătorilor. Boala se manifestă prin convulsii
recurente, episoade scurte de mișcare
involuntară ce pot implica o parte a corpului
(epilepsie parțială) sau întregul corp (epilepsie
generalizată), uneori fiind însoțite de pierderea
cunoștinței și a controlului funcțiilor
intestinului gros sau ale vezicii urinare. 
Clasificare
• Boala epileptică a fost clasificată în  sindroame  epileptice și
alte tipuri de epilepsie . Astfel se diferențiază:
• 1.sindroame epileptice idiopatice (primare):
• –     convulsiile neonatale benigne
• –     epilepsia mioclonica juvenilă
• –     epilepsia benignă a copiilor cu vârfuri centrotemporala
• –     sindroame epileptice simptomatice (secundare):
• –     sindromul Lennox-Gastaut
• –      sindromul lobului temporal medial
• –      starea de rău epileptic (status epilepticus)
• –      epilepsia reflexă (majoră, minoră, sau localizată)
• –      epilepsia morfeica
• –      epilepsia catamenială
• 2.Convulsiile neonatale benigne
• Convulsiile neonatale benigne sunt afecțiuni 
generalizate,  idiopatice sesizate la nou născuții
normali, între ziua a 2-a și a 6-a de viață. Crizele
sunt de obicei tonice sau se caracterizează ca
scurte perioade de apnee și se remit spontan în
zile sau săptămâni; copii nu vor prezenta sechele.
• 3.Epilepsia mioclonica juvenilă
• Epilepsia mioclonica juvenilă este o afecțiune ce
prezintă  crize generalizate, de cauză necunoscută,
apare în primii ani ai adolescenței și se
caracterizează prin paroxisme mioclonice
bilaterale, ce pot fi unice sau repetitive. Atacurile
mioclonice sunt cel mai frecvent dimineață, după
trezire și pot fi provocate de privarea de somn.
Conștienta este păstrată dacă miocloniile nu sunt
foarte severe. Mulți pacienți au și atacuri tonico-
clonice.
Simptome:
• Epilepsia apare ca urmare a unei activități anormale
în creier, care determină convulsii comportament
sau senzații neobișnuite. Convulsiile pot afecta
diverse procese coordonate de acesta. Principalele
simptome ale epilepsiei includ:
• o stare de confuzie
• mișcări necontrolabile ale mâinilor și picioarelor
• pierderea cunoștinței sau o stare de alienare față de
mediul înconjurător
• senzație de frică sau anxietate.
• În general, persoanele afectate de epilepsie tind să
aibă aceleași simptome de la o criză la alta.
 • Examen neurologic - doctorul va testa comportamentul, capacitatea motorie și funcțiile
mentale pentru a stabili tipul de epilepsie;
• Teste de sânge - acestea vor arăta dacă există infecții, afecțiuni genetice sau alte boli care se
manifestă prin convulsii;
• Electroencefalograma - unul dintre cele mai populare teste pentru a diagnostica epilepsia.
Doctorul lipește de scalp o cască cu electrozi. Aceștia înregistrează activitatea electrică a
creierului. Dacă ai epilepsie, testul va indica o anomalie a undelor cerebrale chiar și în absența
convulsiilor. Pentru a stabili tipul epilepsiei, s-ar putea să fie nevoie de o monitorizare
îndelungată, uneori inclusiv pe durata somnului, pentru ca aparatul să înregistreze o criză
convulsivă;

Investigații
• Test de imagistică cu computer tomograf (CT) - acest dispozitiv folosește raze X pentru a
scana creierul. Imaginile obținute indică doctorului eventualele anomalii care ar putea cauza
convulsiile (de exemplu, tumori, sângerări cerebrale sau chisturi);
• Test RMN (IRM)- detaliază activitatea undelor cerebrale prin expunerea la un ansamblu de
magneți puternici. Acest test indică existența unor leziuni sau anomalii ce ar putea explica
apariția convulsiilor;
• Test PET (tomografie cu emisie de pozitroni) - înainte de expunerea la un aparat RMN, se va
injecta o doză mică de substanță radioactivă pentru a ajuta la “aprinderea” zonelor active din
creier și pentru a detecta eventualele anomalii;
• Teste neuropsihologice - doctorul va testa gândirea, memoria și abilitatea de vorbire prin
câteva teste simple. Acest lucru va dezvălui ce zonă din creier este afectată.
Tratament
• Potrivit specialiștilor, 70% dintre persoanele care
au epilepsie scapă de convulsii dacă iau medicația
recomandată de doctor. Deoarece nu există un
medicament care să trateze toate tipurile de
epilepsie, diagnosticarea corectă a bolii este
primordială.
• În cazul copiilor cu epilepsie, administrarea pe
termen lung (2-3 ani) a medicației anticonvulsive
poate duce la dispariția convulsiilor. În cazul
adulților care iau medicamente, absența
convulsiilor cel puțin trei ani la rând poate duce la
diminuarea dozelor și chiar eliminarea medicației.
• Stabilirea medicamentului potrivit reprezintă un
proces complex. Medicul va ține cont de frecvența
convulsiilor, vârstă, precum și de alte probleme de
sănătate - pentru a se asigura că anticonvulsivele
nu interacționează cu alte medicamente. De cele
mai multe ori, se recomandă o doză mică de
medicament care crește progresiv, până când
convulsiile sunt ținute sub control.