Gavrilă Paula Teodora

Clasa III C AMG

Epliepsia la copii

Epilepsia la copii este o afecțiune cronică a creierului ȋn care apar

disfuncƫii paroxistice ce cauzează convulsii. Epilepsia este una dintre cele mai
frecvente tulburări ale sistemului nervos.

Există diferite tipuri de convulsii, în funcţie de zona afectată a creierului și de ce

se întâmplă în timpul crizei. Cele două categorii principale de crize epileptice
sunt crizele focale (parțiale) și crizele generalizate.

Cauze
Crizele de epilepsie la copii pot să apară pe fondul mai multor cauze, care pot
include:

 Cauze perinatale:
 infecƫii materne (rubeolă, toxoplasmoză), intoxicaƫii, tulburări metabolice
(diabet), icter nuclear prin incompatibilitate de Rh;
 factori natali: traumatisme obstetricale (ex: aplicări de forceps cu
contuzii, strangulare prin cordon ombilical - circulară de cordon);
 factori postnatali imediaƫi: infecƫii meningo-cerebrale, malformaƫii
cranio-cerebrale.
 traumatisme cranio-cerebrale
 tumori cerebrale
 neuroinfecƫii și parazitoze cerebrale
 boli genetice, precum scleroza tuberoasă (boală genetică rară, ce se
caracterizează prin formarea de tumori benigne noncanceroase ȋn diverse
organe) sau neurofibromatoza (tulburare genetică ce determină formarea
tumorilor la nivelul sistemului nervos).

Unii cercetători cred că epilepsia la copii apare, în majoritatea cazurilor,

pe fond genetic. Există o tendinƫă genetică transmisă de la unul sau ambii părinƫi
(moștenită) și o tendinƫă genetică care nu este moștenită, dar care reprezintă o
nouă schimbare a genelor persoanei
 Gavrilă Paula Teodora
Clasa III C AMG

Factori de risc
Criza de epilepsie la copii este mai probabil să apară atunci când sunt prezenți
următorii factori de risc:

 prematuritatea;
 convulsii în prima lună de viață;
 zone anormale ale creierului la naștere;
 hemoragii la nivelul creierului;
 vase de sânge anormale în creier;
 leziuni grave cerebrale;
 lipsa de oxigen la nivelul creierului;
 tumori cerebrale;
 infecții ale creierului: abces, meningită sau encefalită;
 accident vascular cerebral rezultat din blocarea arterelor (extrem de rar în
copilărie);
 paralizie cerebrală;
 traumatisme craniene;
 istoric familial de epilepsie sau convulsii legate de febră;
 tulburări din spectrul autist;
 crize convulsive (febrile) care sunt neobișnuit de lungi;
 episoade lungi de convulsii sau convulsii repetate numite status
epilepticus;
 consumul de droguri (cocaină).

Simptome
Simptomele epilepsiei la copii depind de tipul de convulsii. Simptomele
generale ale unei convulsii pot include:

 privire în gol;
 mișcări bruște și necontrolate ale brațelor și picioarelor;
 mișcări ritmice ale capului, asociate cu pierderea conștienței (sincopă);
 perioade de clipire rapidă;
 rigiditate corporală;
 pierderea conștienței;
 probleme de respirație sau oprirea respirației;
 Gavrilă Paula Teodora
Clasa III C AMG

 pierderea controlului sfincterian sau a vezicii urinare;

 căderi bruște fără un motiv aparent, uneori asociate cu pierderea
conștienței;
 stare de confuzie.

În timpul crizei, buzele copilului pot deveni cianotice (albastre) și respirația lui
poate să nu fie normală. După criză, copilul poate fi somnolent sau confuz.

Diagnosticare
 febră sau infecție recentă;
 traumatism cranian;
 eventuale malformaƫii congenitale;
 nașterea prematură;
 medicamente administrate recent.

De asemenea, medicul poate recomanda:

 un examen neurochirurgical;
 teste de sânge pentru a determina potențialele cauze declanșatoare;
 teste imagistice, precum RMN sau CT cerebral;
 electroencefalograma, pentru a testa activitatea electrică a creierului;
 puncție lombară (puncție rahidiană), pentru a măsura presiunea lichidului
cefalorahidian și pentru a-l testa pentru infecții sau alte probleme.

Tratament
Scopul tratamentului pentru epilepsie la copii este de a controla, opri sau
reduce frecvența convulsiilor. Tratamentul presupune, în majoritatea cazurilor,
administrarea de medicamente antiepileptice. Acestea sunt selectate în funcție
de tipul de convulsii, vârsta copilului, efectele secundare, costul și ușurința în
utilizare.

Pentru monitorizarea stării de sănătate în timpul tratamentului, medicul

specialist neurolog recomandă:

 analize de sânge;
 teste de urină;
 electroencefalograma.
 Gavrilă Paula Teodora
Clasa III C AMG

Tratamentele alternative care pot completa medicamentele pot să includă:

 dietă ketogenă - dietă bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați, cu

suficiente proteine pentru stimularea creșterii;
 stimularea nervului vag (VNS) - acest tratament trimite mici impulsuri de
energie către creier de la unul dintre nervii vagi, pereche de nervi mari de
la nivelul gâtului;
 intervenție chirurgicală - pentru a îndepărta acea zona a creierului
generatoare de convulsii. Chirurgia poate fi o opțiune dacă aceste crize
ale copilului sunt greu de controlat și încep întotdeauna într-o parte a
creierului care nu afectează vorbirea, memoria sau vederea.

Complicaţii
Complicațiile epilepsiei la copii pot include:

 risc crescut de probleme de atenție;

 dificultăți de învățare;
 afazie;
 tulburări de dispoziție.

Prevenție
Epilepsia poate fi prevenită, într-o oarecare măsură, prin următoarele metode:

 prevenția leziunilor traumatice ale creierului;

 reducerea șanselor de accident vascular cerebral și a bolilor
cardiovasculare la adulƫi, printr-un stil de viață adecvat;
 vaccinare;
 păstrarea corectă a condiƫiilor de igienă, prevenind astfel potenƫialalele
infecƫii;
 menținerea sănătății pe parcursul sarcinii.