NEUROLOGIE

EPILEPSIA

Epilepsia - suferinţă cronică cerebrală manifestată prin crize epileptice

recurente, spontane, datorate hiperexcitabilitatii neuronale.
Criza epileptică - episod brusc, stereotip de manifestare motorie, senzitivă,
senzorială, comportamentală şi / sau modificare a stării de conştienţă ce se
datorează activării bruşte, neprovocate, a unei populaţii neuronale.
Crize epileptice repetate = apar la intervale scurte de timp (minute, ore)
separate de intervale de timp in care pacientul revine la starea normala anterioara
(interval liber)
Stare de rău epileptic (status epileptic) = crize repetate neântrerupte de
perioade de revenire la starea normala anterioara (fără interval liber).
Sindromul epileptic = manifestare epileptică definită prin crize epileptice ce
sunt consecinta unor boli neurologice :tumori cerebrale, AVC, malformatii,
infectii, traumatisme , etc.
Convulsiile ce apar in timpul crizei epileptice se caracterizeaza prin
contractii musculare tonice ( fara deplasarea segmentelor) si clonice( cu deplasarea
ritmica si anarhica a segmentelor).

Etiologie: în ordinea frecvenţei, principalele cauze sunt:

a) traumatismul cranio-cerebral, când epilepsia poate apărea imediat (prin edem
cerebral precoce), după un interval de câteva ore(hematom sau edem cerebral), sau
tardiv, după luni sau ani;
b) tumori intracraniene, în care crizele sunt la început limitate şi se însoţesc de
semne de hipertensiune intracraniană;
c)tulburările vasculare cerebrale (ramolisment, encefalopatie hipertensivă,
hemoragie meningiană,tromboflebite cerebrale, embolii) etc.;
d) epilepsia esenţială, în care nu se găseşte nici o etiologie sau leziune care să
justifice boala. In acest caz crizele sunt generalizate şi apar încă din copilărie;
e) alte cauze mai rare sunt: traumatisme obstetricale, intoxicaţii cu alcool, oxid de
carbon,tulburări metabolice (uremie, hipoglicemie),procese infecţioase cerebrale
(encefalite etc.).

Clasificarea epilepsiei din punct de vedere clinic se face in doua mari grupe:
I ) Crize epileptice insotite de pierderea starii de constienta
II ) Crize epileptice focale fara pierderea cunostiintei
I ) Crize epileptice cu pierderea starii de constienta
a) Criza majoră generalizata ( criza grand mal)
Ea este precedată de prodroame (migrenă, nevralgii, parestezii), care apar cu ore
sau zile înainte, şi semne care precedă imediat criza şi care poartă numele de
"aură".
Aura poate fi:
= motorie (mişcări rapide ale membrelor, clipitul pleoapelor),
= senzitivă (furnicături, arsuri),
=senzorială (zgomote, voci, scântei, mirosuri diverse),
= psihică (anxietate).
Ea precedă cu câteva zeci de secunde criza şi permite bolnavului să ia poziţii de
protecţie. Aura nu apare însă întotdeauna.
Debutul este în general brutal, cu paloare bruscă, strigăt şi pierderea cunoştinţei,
cu prăbuşirea bolnavului. Se descriu obişnuit:
-o fază tonică, scurtă, care durează 20 - 30 de secunde, cu rigiditatea
membrelor, cianoza feţei, dinţii strânşi, ochii imobili şi toracele în expiraţie forţată
cu oprirea respiratiei, şi
- o fază clonică, care durează 1-2 minute şi se caracterizează prin mişcări
violente ale capului şi maxilarelor, cu muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a
unei spume abundente şi uneori sanguinolente, convulsii ale membrelor şi emisiuni
involuntare de urină şi materii fecale. Respiratia revine fiind zgomotoasa si
polipneica.Apar fenomene vegetative : tahicardie, cresterea TA,
hipersudoratie.Uneori criza convulsivă este urmată de o stare comatoasă, care
durează mai multe ore, cu reflexe abolite şi respiraţie stertoroasă.
După criză apar uneori semne de deficit motor (pareze,contractură). Amnezia
crizei este totală.

b)Criza minoră de epilepsie( Criza petit mal sau micul acces epileptic) apare
mai frecvent la copii şi se caracterizează de obicei prin absenţe şi contracţii
musculare parţiale, cu o durată de câteva zeci de secunde.
Absenţa (forma cea mai frecventă) este o suprimare a funcţiilor psihice de scurtă
durată, în timpul cărora bolnavul îşi opreşte orice activitate( nu cade), persistând
numai automatismele simple (mersul, deglutiţia, mestecatul etc.).
In formele uşoare, bolnavii devin palizi, scapă obiectele din mână şi îşi revin fără
să ştie ce s-a întâmplat.La revenirea din criza bolnavii isi continua activitatea si au
amnezia totala a crizei.

c ) Starea de rau epileptic este o stare grava (urgenta), cand bolnavul ramane in
stare de coma si repeta convulsiile tonico-clonice pe o durata de ore sau zile. In
timp frecventa convulsiilor scade, dar starea comatoasa se agraveaza, datorita
edemului cerebral.Decesul se produce prin stop cardio-respirator.

II ) Crize epileptice focale fara pierderea cunostiintei

a) Epilepsia localizata
Este cunoscută şi sub numele de crize jacksoniene şi se caracterizează prin mişcări
clonice, care încep întotdeauna în acelaşi loc (mână, picior sau faţă) şi se propagă
la segmentele vecine.Tulburarea nu este însoţită de pierderea cunoştinţei, bolnavul
asistând la desfăşurarea crizei.

b) Criza senzoriala vizuala se caracterizeaza prin aparitia brusca de senzatii

vizuale si evolueaza fara pierderea cunostiintei

c) Crize senzoriale auditive, olfactive sau gustative sunt determinate de aparitia

brusca si repetata de senzatii caracteristice acestor receptori.

d) Crize cu simptomatologie complexa

- starea de vis : bolnavul constient si treaz are senzatia ca a patruns intr-o
lume ciudata , avand halucinatii vizuale si auditive
- automatismele psihomotorii in timpul carora bolnavul face unele acte
motorii simple
( ex. Imbracat/ dezbracat) sau complexe ( părăsește familia si ajunge in anumite
locuri fără un motiv anume ). Aceste crize sunt urmate de amnezie post criza.
- crize insotite de tulburari ale memoriei caracterizate prin fenomene “deja
vu “ sau “ jamai vu”.

Investigatia paraclinica ce ajuta la diagnosticul epilepsiei este

electroencefalograma (EEG ).
Electroencefalograma (EEG) este o evaluare non-invaziva, care detecteaza,
potenteaza si inregistreaza activitatea bioelectrica a creierului. Celulele neuronale
care alcatuiesc scoarta cerebrala emit potentiale post-sinaptice cu valoare electrica
ce pot fi preluate, inregistrate si evaluate cu ajutorul electroencefalogramei. Scopul
acestei investigatii este de a oferi medicului informatii despre activitatea electrica a
creierului in contextul unor manifestari clinice ale unei posibile afectari cerebrale.
Aceasta metoda de investigare a activitatii electrice a creierului este foarte
importanta in diagnosticul si monitorizarea pacientilor cu epilepsie, dar si in
diagnosticul altor afectiuni neurologice de tipul encefalopatiilor, encefalitelor,
tulburarilor de somn, monitorizarea gradelor de profunzime a comelor, existenta
unor tumori si stabilirea diagnosticului de moarte cerebrala.
Principii de tratament:
=regimul de viaţă al bolnavului epileptic constă în program regulat de somn de 8
ore, cu evitarea stressului, fără consum de alcool, cu restricţie de sare, dulciuri şi
excitante.
=Alegerea profesiei este capitală,natura bolii contraindicând toate profesiunile care
impun activitate la înălţime, în apă, maşini în mers etc.
=Tratament antiepileptic specific continuu. Baza tratamentului medical constă în
administrarea de Fenobarbital . La adult, doza variază după necesităţi între 10 şi 40
cg/zi, asociat cu Fenitoin , Primidon sau Trepal.
= atitudinea în timpul crizei:

 întoarceți bolnavul ușor pe o parte și slăbiți cravata, gulerul şi centura

desfăcute sau orice altceva ar avea în jurul gâtului care i-ar putea îngreuna
respirația
 eliberați zona din jurul persoanei bolnave de obiecte dure sau ascuțite care l-
ar putea răni
 puneți ceva moale și plat, de exemplu un pulover împăturit, sub capul
bolnavului și scoateți-i ochelarii de la ochi
 cronometrați criza

NU sunt indicate urmatoarele:

 nu imobilizați persoana și nu încercați să-i opriți spasmele

 nu-i puneți nimic în gură, se poate răni la dinți sau la gură.
 nu încercați să-i faceți respirație artificială.
 nu îi oferiți bolnavului apă sau mâncare până când nu este perfect conștient

= bolnavii epileptici necesita supraveghere , atentie, intelegere deoarece ei pot

asocia si unele tulburari psihice.
= In cazul sindroamelor epileptice pe langa tratamentul crizei este necesar
tratamentul specific al cauzei.
 SINDROMUL DE HIPERTENSIUNE INTRACRANIANĂ

Definiţie: este ansamblul tulburărilor care apar după creşterea volumului

conţinutului cranian.
Cauze: Sindromul apare datorită:
- dezvoltării unui proces expansiv intracranian,
- acumulării în exces a lichidului cefalorahidian,
- creşterii patului vascular, prin vasodilataţie activă sau pasivă cu turgescenţă
cerebrală,
- apariţei unui edem cerebral perifocal sau generalizat.

Simptomatologie:
a) Simptome principale: cefaleea, vărsăturile şi staza papilară.
Cefaleea este matinală, la început localizată, mai târziu generalizată, şi are
trei caractere de mare importanţă pentru diagnostic:
-apariţia recentă,
-absenţa unei cauze locale (sinuzite etc.),
-este accentuata de efort, strănut, tuse,uneori apariţia la cea mai mică
mişcare a capului.
Cefaleea diminua după vărsături şi este foarte rezistentă la terapia obişnuită.
Vărsăturile apar mai frecvent dimineaţa, uneori se produc la schimbarea
poziţiei bolnavului, în special la mişcările capului. O formă particulară este
vărsătura "în jet", fără greaţă. Vărsăturile nu sunt în legătură cu alimentaţia.
Staza papilară apare din cauza stazei venoase; este un semn capital. Papila
nervului optic are marginile şterse, iar în jur, focare hemoragice. La început
vederea este normală, dar pe măsura dezvoltării atrofiei optice ,aceasta scade
până la orbirea definitivă.
b) Simptome accesorii:
- crize epileptice, localizate sau generalizate,
- tulburări psihice (reducerea activităţii intelectuale, diminuarea memoriei,
dezorientare şi confuzie, somnolenţă şi chiar comă),
- tulburări oculare (scăderea acuităţii vizuale sau diplopie),
- hipoacuzie,
- alte semene: astenie, tulburări digestive,hipertermie şi hipersudoratie şi semne de
deficit motor.

Diagnosticul este precizat de o serie de examene paraclinice:

- examenul oftalmologic,
 - radiografia craniană simplă (modificarea şeii turceşti, calcifieri
intratumorale),
- Electroencefalografia (pune în evidenţa leziunea şi uneori o localizează).
- Ventriculografia (insuflarea ventriculară cu aer ), practicată
preoperator,precizează diagnosticul topografic.
- Angiografia cerebrală (injectarea cu substanţe de contrast a vaselor
cerebrale) evidenţiază tumorile cerebrale.
- Alte investigatii: RMN, CT.
Forme clinice etiologice:
a) Tumorile cerebrale: acestea pot fi secundare sau primitive.
Tumorile secundare sunt metastaze ale unui cancer visceral. Cel mai
frecvent ,la bărbat este vorba de un cancer bronşic, iar la femei de un cancer la
sân.
Cele mai frecvente tumori cerebrale sunt: glioamele (tumori ale ţesutului
nervos), care redicivează adesea după operaţie, meningioamele (tumori ale
meningelor),neurinoamele acustice, tumorile congenitale, vasculare
(angioame), glandulare (adenoame hipofizare).

După localizarea tumorii se deosebesc:

= tumori prefrontale, caracterizate prin euforie, pierderea simţului autocritic,
tulburări de mers (ataxie frontală);
= tumorile regiunii frontale ascendente se manifestă prin crize de epilepsie
jacksoniană;
=tumorile parietale se manifestă prin tulburări senzitive, imposibilitatea
efectuării mişcărilor adecvate unui scop;
= tumorile occipitale, prin halucinaţii vizuale şi hemianopsii;
= tumorile temporale; epilepsie temporală, afazie.

b) Abcesul cerebral: cauza cea mai frecventă este otita netratată, dar apare şi după
meningite purulente, traumatisme craniene, supuraţii la distanţă (abces pulmonar,
bronşiectazie, flegmon perinefretic) etc. Sindromul de hipertensiune intracraniană
este însoţit de astenie marcata, febră, hiperleucocitoză sanguină.
c) Alte cauze sunt: tuberculoamele, hematoamele, encefalopatia hipertensivă,
toxice, accidentele alergice etc.

Tratamentul este raportat la etiologia sindromului.

- Terapia depletivă - glucoza 33%, sulfat de magneziu, Manitol 20% (500 ml în
perfuzie), este eficace în caz de edem cerebral.
- Intervenţia chirurgicală este singurul tratament eficace în tumorile cerebrale, cu
condiţia unui diagnostic şi a unei intervenţii precoce.