EPILEPSIA

1. DEFINITIE
Dup prof. doc. C. Arseni si prof. dr. doc. I. Popovici epilepsia reprezint un simptom de
diverse etiologii, determinat de descrcri neuronale excessive cu character paroxistic, tranzitor,
intermittent si interactive, deci manifestat prin crize bruste cu tulburri intermitente a unor functii
cerebrale (motorii, senzoriale, vegetative, psihice) si, cel mai adesea insotite de alterarea constiintei
de diverse etiologii constituind modalitatea brutal de rspuns a creierului la conditii variate
anormale, in prezenta unei eventuale predispozitii ereditare, a unei leziuni cerebrale (anatomice sau
functionale) si a unor factori precipitanti.

2. ETIOLOGIE
Din punct de vedere al etiologiei, epilepsiile pot fi divizate in dou mari grupe:
A.Epilepsia esential (primitiv, idiopatic, germin) caracterizat prin aparitia manifestrilor
comitiale in afara unei atingeri cerebrale decelabile clinic. In acest caz nu se gseste nici o etiologies
au leziune care s justifice boala.
Diagnosticul de epilepsie idiopatic va fi sustinut numai dup excluderea epilepsiei secundare.
Astzi diagnosticul de epilepsie germina este pus numai din cauza dificulttilor inampinate in
incadrarea unui caz intr-unul sau altul din grupurile epilepsiei simptomatice, este deci mai degrab
un diagnostic pozitiv provizoriu.
Epilepsia esential poate prezenta predispozitie familial. Rolul factorului ereditar este important
deoarece in 20-30% din cazuri se intalnesc accese convulsive si in randul altor membri ai familiei
bolnavului, dar pe de alt parte predispozitia convulsivant ereditar nu pare capabil s degenereze
prin ea inssi epilepsie, fiind necesar s supraadauge factori exogeni.
B. Epilepsia secundar (simptomatic) se caracterizeaz prin atacuri cornice recidivante, aprute
pe fondul unei leziuni cerebrale organice permanente.
Principalele cauze sunt:
1) traumatismul cranio-cerebral cand epilepsia poate aprea: imediat prin edem cerebral
precoce;dup un interval de cateva ore (hematoame sau edeme cerebrale); tardiv (luni sau ani).
2) neoformatiile intracraniene, in care crizele sunt la inceput limitate si se insotesc de semen de
hipertensiune intracranian;
3) tulburri vasculare cerebrale;
4) traumatisme obstetricale;
5) intoxicatii cu: alcool;oxid de carbon;
6) tulburari metebolice:uremie; hipocalcemie;
7) procese infectioase cerebreale: encefalite;sifilis cerebral;
8) parazitare: epilepsie prin cisticeroz;
9) malformatii congenitale ale nervaxului;

3. CLASIFICARE
I Crizele epileptice focale cuprind patru subgrupe mari;
1) Crize focale cu simptomatologie elementar (in general fr tulburri de constient)
a) crize motorii(somatomotorii sau crizele de lob frontal) sunt:
- crize motorii strict localizate - convulsii tonice sau tonico-clonice, limitate la un muschi sau la
un segment izolat corporal, fr iradierea caracteristic de tip Jacksonian;
- crize mioclonice focale elementare scurte cloni-mioclonice care intereseaz un singur grup
de muschi sau un grup muscular izolat;
- crizele epileptice Jacksoniene sau somato- motorii extensie progresiv, muschii sau
grupele de muschi interesate in criz prezentnd convulsii tonice urmate de convulsii clonice;

- crizele adversive deviere conjugal a capului si a ochilor spre partea opus focarului
epileptic;
- crizele posturale paroxisme tonice posturale de diverse tipuri si localizri;
- crizele inhibitorii somatice instalarea paroxistic a unei impotente functionale a unui
segment corporal, neprecedat de convulsii;
- crizele epileptice afazice in mod brusc bolnavul nu mai intelege limbajul vorbit sau scris si
poate prezenta patafazei sau jargonafazei;
- crizele epileptice operculare sau masticatorii sau orofaringiene manifestri paroxistice de
hipersalivatie;
- crizele epileptice de arie motorize suplimentar brusc miscare coordonat, rizomelic a
membrului superior cu abductia si flexia antebratului cu ridicarea bratului, associate cu o derivatie
conjugat a capului si a ochilor de aceeasi parte, fr nici un fel de modificare de constient;
- crizele epileptice oculocronice clomii ritmice in sens lateral, ala ambilor globi oculari, cu
durat de 1-2 minute si care adesea se sfarsesc printr-o deviatie tonico aculogir laturovergent a
globilor oculari.
b) crizele somatosenzitive (de lob parietal)
- criza epileptic somato-senzitiv Jacksonian paroxisme de current electric dar si dureroase;
- criza de arie senzitiv secundar senzatia critic de amorteal;
- crizele somatognozice bolnavul prezint impresia modificrii volumului corporal.
c) crizele epileptice senzoriale
- crizele vizuale elementare perceperea deformat a obiectelor din spatiu;
- crizele epileptice auditive elementare perceperea unor mirosuri de obicei dezagreabile;
- crizele epileptice gustative elementare manifestri gustative alterate;
- crizele epileptice vertiginoase senzatii paroxistice de vertij.
d) crizele vegetativo- sensitive si viscero-motorii
- crizele de hiperhidroliz generalizat sau localizat;
- crizele de hipertermice;
- crizele epileptice respiratorii tulburri paroxistice de amplitudine si de frecvent
respiratorie cu hiperpnee de 1-2 minute insotite uneori de spasm carpopedal urmat eventual de apnee
cianoza;
- atacurile autoriome diencefalice;
- crizela repetitive de hipertensiune arterial (10-20 minute);
- crize vagale de arie B paloare brusc, dispnee cu senzatii de sufocare, prbusire dramatic
a tensiunii arteriale (pan la 4-6 mm Hg. a maximei) bradicardie, hipermotilitate a tractului digestive
cu scaune frecvente si emisii de urin;
- crizele ventriculare cefalee, vrsturi, transpiratii, midriaz (uneori), extensia capului.
2) Crizele focale cu simptomatologie complex
Crizele focale cu simptomatologie complex apar cu predilectie in leziuni ale lobului temporal,
realizand tabloul clinic bine cunoscut sub numele de epilepsie temporal.
Crizele debuteaz si se sfarsesc progresiv sau brusc, durata lor medie este de 1-2 minute;
crizele cu alterarea exclusiv a constientei (crize de suspendare a strii de constiant fr
cdere, bolnavul rmane de obicei imodilizat cateva secunde pan la 2 minute);
crizele psihomotorii tulburri de cinstient de diverse grade, paloare si aloree sau
modificri de ritm cardiac sau de gnozie aparitia iluziilor, halucinatiilor.
3) Crizele focale cu simptomatologie compus
Acestea constau intr-o combinatie de simptome accesuale elementare complexe. Adeseori
acestea evolueaz in timp, trecand din crize focale in crize generalizate.

4) Crizele focale secundar generalizate

Toate tipurile de criz focale se pot transforma in crize generalizate simetrice sau asimetrice,
sincrone sau asincrone, tonice, clonice sau tonico-clonice:
crizele focale de lob temporal;
crizele focale de lob occipital;
crizele focale de lob parietal.
II.

Crizele epileptice generalizate

1. Formele neconvulsive
Epilepsia Petit-Mal cuprinde mai multe forme clinico-electroencefalografice.
Absentele Petit-Mal simple, absentele pure sau clasice suspendarea brusc a functiilor
psihice cu abolirea constiintei si a memoriei cu debut si sfarst brutal. Bolnavul nu aude, nu
vede si nu simte nimic, acesta intrerupandu-si orice act inceput inclusive vorbirea si
ramanand nemiscat, imobil cu fata fixat in gol. Apoi la sfarsitul crizei, bolnavul isi reia
activitatea anterioar clar prezentand o amnezie total asupra episodului critic.
Absentele Petit-Mal complexe
2. Formele epileptice hemigeneralizate
Epilepsia major Grand Mal crize convulsive tonico-clonice generalizate care in marea lor
majoritate sunt tot crize focale perpendicular urmate, de obicei, de un strigt sacadat, dup care se
produce pierderea brusc a constientei si prbusirea brutal a bolnavului, rar poate s produc grave
leziuni: contuzii, arsuri, in faza de flexie; spasmul tonic, in faza de extensie.
III. Crizele epileptice hemigeneralizate
Reprezenate de atacuri hemiconvulsive, respective de convulsii tonice si/ sau clonice pe o
singur parte hemicorporal. In general se insotesc de un grad mult mai redus de alterare a
constientei sau de modificri vegetative, in comparatie cu atacurile generalizate.
Aceste crize rezilt dintr-o descrcare neuronal excesiv limitat intr-o singur emisfer.
IV. Crizele epileptice particulare
Crizele epileptice reflexe: epilepsia reflex auditiv; epilepsia de spaim; epilepsia
muzicogen; epilepsia reflex vizual; epilepsia reflex somatosanzitiv;epilepsia reflex
vestibular;epilepsia olfactiv si gustativ; epilepsia reflex visceral.
V. Strile de ru epileptic succesiunea frecvant a acceselor epileptice, intervalul de timp dintre
ele fiind in cele mai multe cazuri atat de scurt incat bolnavul nu-si revine la starea de constient.
Strile de ru epileptic generalizate: convulsiv:- tonico-clonice Grand-Mal:
Strile de ru epileptic unilaterale: sindromul hemiconvulsiv hemiplegie; sindromul
hemiconvulsiv hemiplegie epilepsie.
Strile de ru epileptic partiale: somato-motorii:psihomotorii.

4. ASPECTUL CLINIC
Aspectul clinic al epilepsiei este de asemenea foarte complex si inseamn o mare varietate de
manifestri clinice. Ele pot fi grupate in:
Epilepsia major:
Epilepsia minor:
Epilepsia focal:
A. Epilepsia major marele acces epileptic Grand-Mal.
Se caracterizeaz prin aparitia brusc a unui acces convulsive insotit de pierderea cunostintei.

In desfsurarea clinic a marelui acces epileptic se pot distinge uneori, urmtoarele etape:
1) PRODROMUL constituit din semen premergtoare motorii, sensitive, viscerale sau psihice
(ingreunarea miscrilor, parestezii, prurit, poliurie, insomnii, agitatie, apatii) care pot precede
accesului cu ore sau cu zile inainte.
2) AURA care precede imediat accesul cu cateva secunde sau zeci de secunde si este
reprezentat prin semen sensitive (parestezii), senzoriale (senzatii olfactive, auditive, gustative,
vizuale, diverse sau suprimarea brusc a unor functii senzoriale), motorii, viscerale (jengastric,
respiratory, tenesme), vasomotorii (paloare, roseat) si psihice (false recunoasteri si halucinatii).
Pentru bolnavi, aura constituie un mijloc pretios de semnalizare a accesului care le permite s se
aseze pentru a evita cderea. Aura nu este un fenomen constant, multi bolnavi putand intra direct in
criz.
3) ACCESUL CONVULSIV apare brusc, insotit de pierdera cunostintei si cdere dac
bolnavul este surprins in ortostatism. In desfsurerea accesului convulsive se deosebesc dou faze:
a) faza tonic cu debut brusc, fulgertor, semnalat frecvent printr-un strigt puternic (expiratie
puternic sau spasm glotic). Durata fazei tonice este in medie de 20-30 de secunde.
b) faza clonic: aparitia unor convulsii scurte si ritmice, care animeaz intreaga musculatur.
Aparitia respiratiei este marcat printr-o respiratie profund si zgomotoas. In gura bolnavului se
remarc o secretie salivar abundent, spumoas uneori sangviolent dac bolnavul si-a muscat
limba in timpul convulsiilor. Durata perioadei clonice este in medie de 60-90- secunde. Accesul
convulsive este urmat de obicei de o faz stertoroas cu respiratie zgomotoas si somn profound,
comatos cu hipotonie generelizat. Treptat respiratia devine linistit si bolnavul isi revine la normal
dup un somn de cateva minute sau ore, avand ins o amnezie complet asupra episodului epileptic.
B. Epilepsia minor unicul acces Petit-Mal
Se grupeaz o serie de manifestri epileptice caracterizate printr-o foarte scurt perioad de
pierdere a cunostintei (cateva secunde) insotit de manifestri motorii minime care nu duc la cderea
bolnavului. Forma tipic a unicului epileptic o constituie absenta care const intr-o brusc si scurt
suspendare a activittii psihice. Bolnavul isi intrerupe brusc activitatea ce o efectua pentru cateva
secunde in care devine palid, cu pivirea fix, scap obiectele din man, pierde firul discutiilor.
C. Epilepsia focal
Exist forme de epilepsie in care apar simptome caracteristice care permit determinarea puctului
de plecare al accesului.
1) Crizele motorii din care fac parte:
a) crize Jacksoniene determinate de un factor epileptogen situat in regiunea motorize
prerolandic. Bolnavul asist consistent la desfsurarea crizei. In cazul cand convulsiile se
generalizeaz, se poate produce si pierderea cunostintei.
b) crize masticatoare si de deglutitie determinate de un focar situate la nivelul insului
caracterizate prin: hipersalivatie, spasm; paroxisme de miscri stereotip de masticatie si deglutitie.
c) crize adversive cu devierea capului si a globilor oculari care indic o leziune iritativ a
ariilor 6 si 8 de pep arte opus devierii.
d) crize de arie motorie suplimentar (crize posturale), caracterizate prin miscri complexe si
vocalizare nedeslusit. Focarul epileptogen se afla localizat in portiunea anterioar a fetei interne a
emisferului cerebrale.
2) Crize sensitive In grupul crora se incadreaz: crizele sensitive Jacsoniene manifeste prin
parestezii cu debut localizat si extindere asemntoare crizelor Jacksoniene motorii.
3) Crizele vegetative apar sub form de
- crize vasomotorii:
- crize de salivatie;

- crize alimentare (diaree, flatulent);

- crize de migren.
4) Crizele psihosenzoriale (crize halucimatorii vestibulare, auditive, vizuale, olfactive) si crize
psihomotorii (automatism ambulatoriu) care indic de obicei o leziune iritativ in lobul temporal
(epilepsie temporal).

5. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
Epilepsia este o afectiune cu evolutie intermitent prin excelent.
Simptomatologia de debut nu se desfsoar asa cum se credea intr-o anumit ordine in sensul c
printer manifestri sunt cele de tip Petit-Mal care cu timpul se transform in Grand-Mal. Intr-un
numr apreciat de cazuri, primele manifestri coinitiale sunt adeseori de tip convulsive, generalizate
sau focalizate, crize de tip Petit-mal putand aprea ulterior sau neaprat deloc. Indiferent sub ce
form de epilepsie centrencefalic debuteaz boala, ea evolueaz cel mai adesea spre focalizarea ei
cortical, de cele mai multe ori sore una dintre formele de epilepsie temporar.
Frecventa crizelor este extreme de variat dar trebuie precizat c o epilepsie insufficient sau
incorrect tratat duce in majoritatea cazurilor la indesirea lor si, deoarece crizele epileptice
determin totdeauna facilitatea proceselor de depolarizare a membranelor neuronale, sumarea
acestor efecte favorizeaz mrirea frecventei manifestrilor paroxistice si deschide calea spre
instalarea strilor de ru epileptic.
Succesiunea frecvent a crizelor, in special a crizelor de grand-Mal prin tulburri circulatorii
cerebrale pe care le provoac, poate influenta in mod nefavorabil metabolismul neuronal,
vulnerabilitatea metabolic a structurilor cerebrale este invers proportional cu varsta bolnavilor.
Mortalitatea este redus. Cazurile rare de dces survin fie in strile de ru epileptic de asemenea
reduse ca numr dup introducerea tratamentului, fie din cauza accidentelor care au loc cu oczia
crizelor de pierdere a cunostintei. Prognosticul uneu epilepsii corect tratate depinde de mai multi
factori, dintr care o pondere deosebit o au: etiologia ei, forma clinic, frecventa si severitatea
crizelor associate tulburrilor psihice, o just alegere a incadrrii sociale a bolnavului care sufer de
aceast boal.
Un tratament anticonvulsivant bine condos si inceput cat mai aproape de debutul epilepsiei
produce intr-un numr mare de cazuri controlul sau rrirea crizelor epileptice.
Procentul de remisiune total este de aproximativ 30-40, iar scderea remarcabil a frecventei
crizelor se observ in 25% din cazuri.
Importanta prognostic a factorilor etiologici ai epilepsiei, exceptii fcand tumorile
intracraniene, ste mai mic ca valoare decat valoarea prognostic a formelor clinice.
Prognosticul cel mai bun este in Petit-Mal picnoleptic, forma in care, dac debutul este inainte
de 10 ani si nu este insotit de tulburri psihice, Doase si Scheffner gsesc o valoare de vindecare
de aproximativ 99%, iar in criza Grand-Mal, Jinil Jensen gseste un procent de control al crizelor, in
peste 64% din cazuri.
De un prognostic mai sever au parte formele de epilepsie ale lobului temporal si in special acelea
associate cu tulburri psihice sau intricare mai multor forme clinice la acelasi bolnav. Formele
clinice cu prognostic sumbru sunt in general epilepsiile copilului mic, associate cu tulburri psihice
cu spasm infantile si sindromul Lennox-Gastant.

6. COMPLICATII
Accidente epileptice postparoxistice
Epilepsia nu se traduce la om numai prin fenomene de excitatie si prin fenomene de inhibitie.
Inssi pierdera cunostintei este un fenomen inhibitor. Absentele sunt si ele fenomene inhibitorii,
bolnavul rmane imobil cu privirea fix, nu vorbeste, las obiectele s-I cad din man. Unele aure

sunt de tip inhibitor: bolnavul nu mai vede bruc nimic sau nu mai aude nimic, inainte de a-si pirde
cunostinta.
Fenomenele inhibitorii pot s urmeze unui acces epileptic. In acest grup de accidente paroxistice
sunt cuprinse:
hemiplegiile sau hemiparezele postparoxistice;
miscrile involuntare de tip coreo-stetozic, care apar dup unul sau mai multe accese
convulsive.
Nistagmusul post paroxistic
A fost observat pentru prima dat de Fere (1888) si se caracterizeaz prin aceea c, convulsiile
intereseaz globii oculari, manifestandu-se sub form aunui nistagmus orizontal sau rotator, insotit de
ameteal si uneori de miscri laterale, alternative ale capului. Alti autori au atribuit accidentele
postparoxistice unor spasme vasculare, dar nici aceast ipotez nu a fost verificat.
Tulburri psihice progresive interparoxistice
Exist o form particular a epilepsiei care se caracterizeaz prin fapul c, cu incetul starea
mintal a bolnavului se altereaz progesiv, ducand la o alterare psihic permanent interparoxistic.
Se presupune c absentele si ametelile epileptice determin deteriorarea psihic mai curand
decat accesul convulsiv. Bolnavii pierd interesul pentru lucrurile din jurul lor, devin iritabili,
inactivi, se instaleaz tulburrile de memorie.
Dementa paralitic spasmodic
Clinic bolnavii prezint intai hemiplegii sau monoplegii tranzitorii care apar dup o erie de
accese convulsive sau dup o stare de ru epileptic. Paralel cu acesta, se instaleaz si dementa.
Vocea devine mai lent si mai sacadat, mersul spastic.
Determinarea neurosomatic
Se caracterizeaz prin aparitia la adult a unei modificri de tonus postural, care atrage dup sine
o rigidetate de tip extrapiramidal. La acest tablou de tip achinetic-hipertonic, se adaug accese
convulsive si o dement progresiv.
In unele cazuri epilepsia si dementa apar in acelasi timp, dar mai tarziu epilepsia dispare si
devine foarte rar, pe cand dementa continu s evolueze.
O particularitate clinic a dementei epileptice care apar la adult este aceea c in faza
predemential, crizele de agitatie si ideile delirante sunt mai frecvente (idei de persecutie, idei
melancolice, idei mistice).
O grup aparte de tulburri psihice interparoxistice o constituie cazurile foarte rare in care
accesle convulsive sunt insotite de tulburri psihotice permanente, de tipul manifestrilor maniacodepresive sau de tipul schizofreniei.
Asociere dintre epilepsie si schizofrenie desi foarte rar a fost semnalat in unele lucrri ale lui
Kraepelin, Saglas si Chaselin.
Complicatiile se pot datora pierderii cunostintei in timpul crizelor (fracture, arsuri).

7. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Diagnosticul diferential Probleme de diagnostic diferential
1) Crizele tonice de fos posterioar
O important deosebit pentru diagnosticul diferential fat de crizele epileptice trebuie acordat
faptului c aceste crize desi su durata scurt (3-4 minute), nu se insotesc de obicei de pirderea de
cunostint si cel mai adesea dispar in pozitia de decubit dorsal. In timpul acceselor pot apare grave
tulburri vegetative (cianoza, bradicardie, modificri respiratorii pan la respiratie Cheynes-Stokes,
tulburri de puls) care pot conduce la sfarsit letal.
2) Crizele vegetative bulbare
Aceste crize apar brusc, si se manifest prin cefalee, sughit, vrsturi, tuse, bradicardie,
hipotensiune arterial, bradipnee.

3) Crizela vegetative de trunchi cerebral

Aceste manifestri paroxistice pot fi declansate de episoadele hipertermice si de excitanti sau
pot apare chiar spontan.
4) Crizele bulbare
Apar in tumorile de ventricul al IV-lea si se caracterizeaz prin tahicardie puls neregulat,
fenomene vasomotorii.

8. DIAGNOSTICUL POZITIV
Desi din punct de vedere clinic se deosebesc numeroase tipuri de epilepsii, toate au drept
trstur comun caracterul paroxistic si intermittent al tulburrilor nervoase, respective
manifestarea fundamental accesual.
Date clinice in diagnosticul epilepsiei isi impugn preponderenta asupra datelor paraclinice. Dar
trebuie s mai recunoastem c unele accese epileptice si neepileptice diurne si/sau nocturne au o
expresie semiologic atat de asemntoare incat simpla observatie clinic aste insuficient pentru
elucidarea naturii acestora. Diagnosticul acestor manifestri devine cu atat mai greu cu cat in cele
mai multe cazuri datorit duratei scurte a paroxismelor,scap chiar si celei mai atente, perseverente
si constiincioase observatii directe ale medicului.
Electroencefalografia standard (de rutin) este indispensabil cu atat mai mult cu cat in etapa
actual se pretinde in mod obligatoriu un diagnostic electro-clinic al epilepsiei si in mod necesar un
diagnostic diferential tot electro-clinic. Valoarea activrilor medicamentoase in diagnosticul E.E.G.
al epilepsiei a fost subliniat de numerosi cercettori inclusive la noi in tar. Este deosebit de
important ca aceste activri s fie practicate in mod corect.
Este necesar o formul cat mai explicit a diagnosticului care trebuie s contin precizarea
tipului electroclinic de crize, etiologiei certe (sau posibile) a frecventei crizelor, a reactivittii la
terapia medicamentoas precum si a eventualei prezente a tulburrilor psihice interparoxistice.
Pentru crizele de alt natur inclusive pentru cele metabolice este necesar s se utilizeze denumirea
corect a respectivei manifestri paroxistice neepileptice ( Arseni si colaboratori 1978; Popovici si
colaboratori 1978,1980).

9. PROFILAXIA
Profilaxia epilepsiei se face prin evitarea factorilor declansatori. Ombatere noilor crize se face
prin respectarea tratamenrului, a regimului dietetic si a regimului de viat, evitarea tuturor factorilor
de supraexcitatie a S.N.C. ului. Profilaxia include tratarea corect a diverselor procese infectioase
la timp (sifilis, encefalit), tratarea tumorilor (chirurgica sau medicamentos), corectarea tulburrilor
metabolice, evitarea intoxicatiilor. Atunci cand se cunoaste cauza declansatoare, va fi tratat, dar
uneori epilepsia se declanseaz ca boal independent de cauza care i-a dat nastere,in acest caz
rmane eficace doar tratamentul antiepileptic.

10. TRATAMENT
Prin tratarea epilepsiei se urmreste obtinerea incetrii crizelor epileptice (a cror repetare
nelimitat constituie specificul acestei suferinte) fr afecterea insemnat de ctre tratament a
functiilor de relatie si vegetative ale organismului.
Mijloacele de tratament folosite impotriva epilepsiei:
medicale;
chirurgicale.
Aplicarea unui tratament antiepileptic poate avea ca urmare:
controlul total al crizelor;

vindecarea epilepsiei;
persistenta crizelor.
In conceptia actual tratamentul epilepsiilor trebuie s cuprind intr-un tot intreaga gam de
mijloace terapeutice: medicatie, regimul de viat si de munc, regimul alimentar rational, psihi- si
climato-terapia, fizioterapia, igiena mediului ambiant etc. Nun e putem permite o terapie
madicamentoas sablon, in pofida unor scheme terapeutice, dar va viza indeosebi stpanirea
temporar a manifestrilor clinice simptomatice.
Expunem urmtoarele linii directoare de tratament medicamentos:
1) odat dignosticul de epilepsie stabilit si unde nu este posibil o terapie cauzal, se incepe
imediat tratamentul cunoscut. Fiecare atac convilsiv, fiecare grup de atacuri, fiecare status, mai des
la varsta copilriei duc la leziuni grave si ireversibile ale creierului.
2) Alegerea medicamentului se face dup tipul atacului si dup formele sale de manifestare si
desfsurare.
3) Doza depinde de intensitatea atacului, de gravitatea si natura strii bioelectrice a creierului,
de varsta, de potetialul biologic, de starea de nutritie, de toleranta individual, de mediul social al
pacientului, de reactivitatea sa.
4) Doza initial a unei substante anticonvulsive este conventional, obisnuit dar ea va trebui s
fie ridicat pan la stpanirea atacului sau pan la limita de tolerant. De aceea in cazurile mai greu
de rezolvat este necesar o combinatie medicamentoas.
5) Medicamentele trebuie luate zilnic, regult, neintrerupt timp de ani de zile. Trebuie s i se
explice pacientului si apartintorilor necesitatea si continuitatea tratamentului.
6) Dac se ajunge la starea de liniste electroclinic, medicatia se mentine neschimbat inc 35 ani (binenteles dac nu intervin intervin alte forme de manifestere sau de revenire a crizelor).
7) Medicatia se micsoreaz sub controlul E.E.G.
8) Este necesar o testare a tolerantei individuale la medicamentele de administrat prin control
clinic si paraclinic al sistemului limfatic, ficatului, splinei, organelor hemato-formatore, precum si a
clarittii constiente, al mersului, al vorbrii, al prezentei sau nu a nistagmusului si/sau al unor semne
cerebeloase, al orientrii tempero-spasiale. In functie de complexitatea tratamentului medicamentos,
se examineaz cu regularitate sangele si urina.In functie de rezultatele acestor investigatii se iau
msurile terapeutice necesare in continuare.
9) Reusita respectrii celor de mai sus cere un cadru organizatoric specific in care
dispensarizarea bolnavilor obtine rolul de prim important.
Anticonvulsivantele si antiepilepticele:
Fenobarbital- este un anti convulsivant, antiepileptic active, sedative si hipnotic. Poate
provoca eruptii alergice, leziunu hepatices au renale.
Primidoma (Mysolin)- este util in criza major de epilepsie;
Fenitoina s Mefenitoina antiepileptice lipsite de efecte sedative si hipnotice.
Etotoina este mai putin activ si mai toxic decat Fenitoina.
Diazepam (Valium)
Fenacemidul