Oreionul

(Infecţia urliană,Parotidita epidemică)

 Parotidita este o afecţiune virală caracterizată prin tumefierea
nesupurativă a glandelor salivare
 Boala a fost descrisă pentru prima dată în sec. VI-lea î.e.n. de
Hippocrates, iar prezenţa virusului în salivă a fost demonstrată
de Goodpasture în 1934.
 Etiologie
 Virusul urlian = familia Paramyxoviridae. cu genurile:
 Rubulavirus (V.urlian, v.bolii New Castle, v.paragripale tip 2,4a,4b)
 Paramixovirus (v.paragripale tip 1,3)
 Morbilivirus (v.rujeolic)
 Pneumovirus (v.sinciţial respirator)
 Virusul urlian = virus ARN. Regiunea core, ce conţine ARN-ul este
înconjurată de un înveliş compus din lipide şi glicoproteine. O
glicoproteină are acţiune de tip hemaglutinină şi neuraminidază şi cealaltă
are acţiune de fuziune celulară şi rol de hemolizină
 Confirmarea virusului pe culturi de rinichi de maimuţă, rinichi uman
embrionic, celule de cultură HeLa – test de inhibare a hemaglutinării
2
 Epidemiologie

 Virusul se transmite prin saliva infectată sau prin urină

 Nou-născuţii sunt protejaţi de către anticorpii transplacentari
materni
 Boala survine la copii < 15 ani, dar şi la adolescenţi
 Maxim de contagiozitate- imediat anterior debutului şi în
perioada de debut (prodrom) până la 3 zile după ce tumefacţia
parotidiană dispare.
 Virusul poate fi izolat din salivă 7 zile înainte şi 8 zile după
apariţia parotiditei
 Aproximativ 20-30% din infecţiile urliene sunt subclinice

3
 Diagnostic clinic
 Perioada de incubaţie : 14-25 zile
 Simptome prodromale (3 zile): febră, cefalee, astenie
 Perioada de stare
 Localizări salivare
 Debutul parotiditei: dureri şi tumefacţie uni/bilaterală a lojelor
parotidiene, fără semne inflamatorii
 Unghiul mandibulei nu se mai vizualizează, cu ştergerea şanţului
retromaxilar
 Durerea poate iradia în ureche sau la baza gâtului producând trismus
 Dureri la palparea vârfului mastoidei, gonionului, şi ATM
 Inflamaţia canalului Stenon cu dureri în momentul stimulării secreţiei
salivare (semnul Trousseau)
 Angina eritematoasă
 Adenopatie

4
 Diagnostic clinic

 În funcţie de intensitatea tumefierii parotidiene se descriu trei

grade:
 Grad I : ştergerea şanţului retromaxilar
 Grad II : tumefiere ce îndepărtează urechea de craniu
 Grad III : tumefiere extinsă cervical ( cu edem glotic )
Afectarea glandelor submandibulare/sublinguale (10% din cazuri)

5
6
 Diagnostic clinic

 Localizări extrasalivare
 Orhiepididimita (25%)- survine la adulţi tineri şi adolescenţi
 De regulă unilaterală
 Apare la 3-7 zile după dispariţia tumefacţiei parotidiene
 Clinic: eritem, dureri şi mărirea testiculilor (cedează după 4 zile)
 Rar urmată de sterilitate (dacă a fost bilaterală)
 Ooforita – survine la 7% din pacientele aflate în postpubertate

7
 Diagnostic clinic

 Manifestări neurologice
 Pleiocitoza LCR fără manifestări clinice (50% din
cazuri)
 Meningita urliană (10%) – devine manifestă la 1-6 zile
după debutul parotiditei cu : febră, vărsături, redoarea
cefei;
 În LCR : <500 celule/mmc, ↑ proteinorahiei, hipoglicorahie
 Evoluţie favorabilă într-o săptămână
 Encefalita (0,1%) – survine în convalescenţă, până în a
25-a zi de la debutul parotiditei

8
 Diagnostic clinic

 Alte manifestări ale infecţiei urliene sunt:

 Anomalii funcţionale renale (60%)
 Anomalii ECG (5-15%)
 Pancreatită – se dezvoltă după zile-săptămâni de la
debutul oreionului şi se manifestă :
 Febră, vărsături, greţuri, dureri în etajul abdominal superior
(durează 1 săpt.)
 Afectarea tiroidei: tumefiere şi dureri
 Febra, cefaleea şi astenia durează 2-6 zile

9
 Complicaţii

 Miocardita – foarte rar

 Artrita – articulaţii mari (genunchi, cot, gleznă, umăr)
 Anemie hemolitică, trombocitopenie
 Surditate cu afectare uni/bilaterală
 La femeia gravidă (cu infecţie virală gestaţională)
 Moartea fătului – frecventă în I-ul trimestru
 Greutate mică la naştere
 Fibroelastoza endocardică
 Diabet zaharat juvenil

10
 Diagnostic de laborator
 Leucocite – normale/uşor scăzute; dacă survin
meningita/orhita/pancreatita => leucocitoză
 Hiperamilazemie serică (din a 2-3 a zi); persistenţa/
reapariţia lor indică pancreatita.
 Teste serologice: anticorpi IgM (ELISA), RFC (creştere în
dinamică de 4x), reacţia de inhibare a hemaglutinării, reacţia
de neutralizare şi imunofluorescenţa indirectă
 Izolarea virusului în :
 Salivă 1 săpt.-2 zile înainte --> 4-5 zile după debutul parotiditei
 LCR (anomalii citologice şi biochimice)
 Urină – 2 săpt. după debut
Diagnosticul se bazează pe:
 istoric de expunere
 tumefiere dureroasă a parotidei
 simptome generale
11
 Diagnostic diferenţial
 Alte cauze ale parotiditei: S.aureus, Streptococcus pyogenes,
S.pneumoniae, Pseudomonas spp., Rochalimaea henselae,
H.influenzae, alţi BGN (septicemia la pacienţii
imunodeprimaţi/malnutriţi) enterovirusuri, v.gripal şi paragripal, HIV,
Citomegalovirus, Mycobacterium tuberculosis, Actinomices, boala
zgârieturii de pisică
 Cauze neinfecţioase: tumori, sarcoidoză, sindrom Sjogren,
sindrom Miculicz, sialolitiaza, fibroza chistică
 Cauze extraparotidiene: artrita temporomandibulară, tumora de
obraz, hipertrofia muşchilor maseteri, limfadenopatie
 Cauze medicamentoase: fenotiazinele

12
  Prognostic : în general bun cu excepţia formelor severe
de encefalită, miocardită, edem glotic.
 Letalitatea aprox. 0,01%
 Tratament
 Pacienţii trebuie izolaţi până la dispariţia tumefacţiei
 Repaus la pat mai ales la cei cu orhită (10-14 zile)
 Simptomatic: analgezice, prednison/AINS, aplicarea de
comprese reci la cei cu orhită, antiemetice (pancreatită).
 Evitarea alimentelor acide, dietă uşoară, hidratare
 Vaccinul : virus urlian viu; administrare izolată sau în
combinaţie cu vaccinul antirujeolic şi antirubeolic

13