SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF.

VASILE CEL MARE” GALATI

SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

BOLI INFECTIOASE - S 28

A. BOLI INFECTIOASE CU POARTA DE INTRARE DIGESTIVA

1. TOXIINFECTII ALIMENTARE (TIA) = sunt boli digestive acute de tip gastro- enteritic,
cu caracter sporadic sau epidemic, produse prin consumul de alimente contaminate cu diverse
specii de bacterii sau cu toxinele lor.
1.1 Etiologie: Salmonella, Escherichia coli, Clostridium Perfringens
1.2 Sursa de infectie: alimente contaminate (carnea, ouale, laptele, produsele derivate) si
omul (maini murdare)
1.3 Calea de transmitere: cale digestiva, prin alimentele contaminate de la origine sau in
cursul manipularii, depozitarii si consumului. Nu lasa imunitate dupa boala.
1.4 Poarta de intrare: mucoasa digestiva
1.5 Perioada de incubatie: 30 min – 48 ore
1.6 Tablou clinic: Debutul este brusc cu greata, varsaturi, colici abdominale, scaune diareice.
Manifestarile clinice evolueaza cu febra, frison, in decurs de 2- 5 zile. In functie de
cantitatea de lichide pierduta prin scaune si varsaturi, apar semnele si simptomele
deshidratarii (sete, ochi incercanati, crampe musculare, pliu cutanat persistent,etc)
1.7 Investigatii: coprocultura, HLG, VSH, Ionograma, ex. urina
1.8 Tratament:
- igieno- dietetic: spitalizare (forme severe), repaus digestiv (varsaturi- cel putin 12 ore), ulterior,
regimul consta din: supa de morcov, orez fiert, branza de vaci, covrigi uscati (24- 48 ore pana la
normalizarea scaunului), se trece treptat la un regim complet in 72 ore.
- reechilibrare hidro- electrolitica (pev), solutii de hidratare orale
- simptomatic: antiemetice, antispastice, antialgice, antitermice
- antibiotice (forme severe): amoxicilina, Ampicilina, Cefotaxim
- profilaxie: reguli recomandate de OMS pentru prevenirea imbolnavirilor transmise de alimente:
 Alegeti numai alimente preparate in conditii de siguranta
 Preparati termic complet alimentele
 Consumati imediat alimentele preparate
 Depozitati corect alimentele
 Reincalziti alimentele la temperature suficienta
 Evitati contactul alimentelor crude cu cele preparate
 Spalati- va pe maini in mod correct si repetat
 Pastrati suprafetele curate in bucatarie
 Protejati alimentele de insecte, rozatoare si animale
 Folositi numai apa sigur potabila.

2. DIZENTERIA = boala diareica infectioasa acuta, cu potential de cronicizare si caracter izolat

sau epidemic.
2.1 Etiologie: bacil gram negativ Shigella, cu 4 grupuri antigenice si numeroasa serotipuri
2.2 Sursa de infectie: persoana bolnava sau purtatorul sanatos

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 1

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

2.3 Calea de transmitere: direct sau indirect, fecal sau oral. Bacteriile Shigella sunt rezistente in
mediul extern (1 – 4 zile in deseuri menajere, 5 – 11 zile in apa dulce contaminata, 7 saptamani
pe lenjeria murdara). Imunitatea postinfectioasa este de scurta durata si specifica de tip.
2.4 Poarta de intrare: mucoasa orofaringiana
2.5 Perioada de incubatie: 1 -4 zile
2.6 Tablou clinic: debutul este brusc cu febra, dureri abdominale difuze, diaree initial apoasa.
In perioada de stare, scaunele devin caracteristice, muco- (pio)- sanghinolente, reduse
cantitativ, afecaloide, frecvente, insotite de colici abdominale si tenesme rectale. La copilul mic
se pot asocia meningism, confuzie, letargie sau convulsii, datorate tulburarilor electrolicitce si
hipoglicemiei.
2.7 Investigatii: HLG, markeri de inflamatie (VSH ↑ fibrinogen ↑, CRP ↑), ionograma,
coprocultura, coprocitograma
2.8 Tratament:- igienodietetic: spitalizare,
- reechilibrare hidro- electrolitica (pev), solutii de hidratare orale
- simptomatic: antitermice; antispasticele si antiperistaltice sun contraindicate din cauza
riscului de megacolon toxic.
- etiologie: antibiotice Ciprofloxacina, Tetracicilina, Ampilina, Cotrimoxazol (antibiograma)
- profilaxie: masurile sunt comune bolilor cu transmitere fecal- orala: controlul apei potabile si
alimentelor, controlul periodic al personalului angajat in sectoarele cu risc, educatie pentru
igiena. Vaccinurile experimentale pana in prezent nu au avut rezultate satisfacatoare.

3. FEBRA TIFOIDA = este o infectie sistemica, specific umana, cu evolutie severa si potential
letala in absenta tratamentului.
3.1 Etiologie: Salmonella typhi
3.2 Sursa de infectie: persoana bolnava sau purtatorul sanatos
3.3 Calea de transmitere: direct sau indirect, fecal sau oral.
3.4 Poarta de intrare: mucoasa orofaringiana
3.5 Perioada de incubatie: 10 - 14 zile
3.6 Tablou clinic: debutul este insidious, in decurs de 5- 7 zile, cu febra pana la 40o C, cefalee,
insomnie, anorexie.
Perioada de stare dureaza 2- 3 saptamani si este caracterizara de:
- febra neregulata, remitenta sau intermitenta
- starea tifica, cu apatie, cu obnubilare, delir, miscari carfologice
- sindromul cutanat, cu eruptive macular ape abdomen, identificat in 10- 50 % din cazuri
-sindromul digestive cu simptome si semne diverse: anorexie,greturi, varsaturi, modificari
de tranzit ( constipatie sau diaree), meteorism abdominal, ulceratii orale (angina Duguet),
hepato- splenomegalie,
- sindromul cardiovascular: hipotensiune, zgomote cardiace asurzite, bradicardie,
A patra saptamana de boala corespunde perioadei de declin, cand scade febra, se atenueaza
starea tifica si revine apetitul.
3.7Investigatii: hemocultura, HLG, VSH, fibrinogen, ionograma, coprocultura, urocultura
2.8Tratament:- igienodietetic: spitalizare cu izolare, dieta hidro- lacto- zaharata, hiposodat
(corticoterapie),
- reechilibrare hidro- electrolitica (pev), solutii de hidratare orale
- simptomatic: antitermice; antispastice

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 2

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

- etiologie: antibiotice cefalosporine gen III, Cotrimoxazol (antibiograma)

- profilaxie: masurile sunt comune bolilor cu transmitere fecal- orala: controlul apei potabile
si alimentelor, controlul periodic al personalului angajat in sectoarele cu risc, educatie pentru
igiena. Imunizarea se recomanda in caz de dezastre (inundatii), calatoriii in zone endemice.

4.ENTEROVIROZE = boli infectioase acute, cu un spectru clinic extrem de larg (de la

rinofaringita si enterocolita acuta pana la meningita si encefalita acuta), produse de virusuri
din genul Enterovirus, caracter izolat sau epidemic.
4.1 Etiologie: Enterovirusurile sunt virusuri mici, de tip ARN, din familia Picornaviridae
4.2 Sursa de infectie: personae cu infectii simptomatice sau asimptomatice, vara sau toamna
4.3 Calea de transmitere: direct sau indirect, maini murdare, respectiv, ingestia apei si
alimentelor contaminate. Imunitatea dupa infectie este specifica de tip, fiind frecvent
dobandita dupa infectii fruste sau inaparente.
4.4 Poarta de intrare: mucoasa orofaringiana
4.5 Perioada de incubatie: 10 - 14 zile
4.6Tablou clinic: manifestarile clinice produse de enterovirusuri sunt foarte variate, in functie
de localizarea si multiplicarea virusurilor in organism:
Herpangina = debut brusc cu febra inalta, odinofagie, sindrom algic (cefalee, mialgii, dureri
musculare). Examenul faringelui evidentiaza 10 – 20 mici vezicule situate pe amigdale si valul
palatin, care se ulcereaza rapid. Evolutie favorabila in 3 – 5 zile.
Mialgia epidemica = debut brusc cu febra, cefalee si mialgii toracice, uneori si dureri
abdominale. Simptomatologia se mentine timp de 7 -10 zile.
Boala gura- mana- picior = debut cu febra si jena la deglutitie. Ulterior apar macule rosii pe
mucoasa jugala (acopera fata interna, bucala a obrazului), labiala si linguala, pe maini si laba
picioarelor. Evolutie favorabila in 5 – 10zile.
4.7Investigatii: exsudat nazo- faringian, coprocultura, urocultura, HLG, VSH, fibrinogen,
ionograma, electroforeza, PCR (identificare ARN viral), IgM, LCR
4.8Tratament:- igienodietetic: regim hidro-lacto-zaharat
- reechilibrare hidro- electrolitica (pev), solutii de hidratare orale
- simptomatic vizeaza ameliorarea manifestarilor specifice fiecarui tablou clinic in parte:
antitermice, antialgice, antibioterapie doar in formele severe
- nu exista tratament antiviral specific
- profilaxie: respectarea regulilor de igiena

5.HEPATITA ACUTA VIRALA ( HAV) = inflamatie acuta a ficatului, cauzata de virusuri

cu tropism hepatic primar, care se manifesta clinic si anatomo- pathologic asemanator, dar cu
mecanisme patogenice si evolutie specifice agentului etiologic.
5.1 Etiologie: virusuri primare hepatotrope (VHA, VHB, VHC, VHD, VHE), virusuri
facultativ hepatotrope (herpesvirusuri- CMV, enterovirusuri, coranovirusuri, adenovirusuri,
virusul rubeolic, virusul amaril).

Virus Familie Genom Transmitere Incubatie Cronicizare

hepatic
VHA Picornaviridae ARN D+++, P+, S+, MF 0 15- 45 NU

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 3

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

VHB Hepadnavirida AND D 0, P+++, S +++, MF+++ 30- 120 DA

e
VHC Flaviviridae ARN D 0, P+++, S+, MF + 15- 90 DA
VHD Neclasificat ARN D 0, P+++, S+, MF + 30- 45 DA
VHE Caliciviridae ARN D+++, P+, S 0, MF 0 10-40 NU

VHG Flaviviridae ARN D 0, P 0, S?, MF + ? ?

*LEGENDA: D= digestiva, P= parenterala, S= sexuala, MF = materno-fetala

5.2 Sursa de infectie: bolnavul acut sau cronic

Hepatita A (“boala mainilor murdare”) evolueaza endemic sau epidemic, mai frecvent la copii
si tineri. Transmiterea se face predominant prin consum de apa sau alimente contaminate sau
prin intermediul mainile murdare, mai rar prin contact sexual sau parenteral. VHA poate fi
inactivat de raza UV, clorinare si caldura. Evolutia este benigna, vindecare in peste 90 % din
cazuri.

Hepatita B: transmiterea este interumana, pe cale sexuala, perinatala si parenterala (transfuzii

de sange, manevre invazive cu instrumente contaminate). VHB rezista la razele UV, alcool
etilic, fenol, dar este inactivat prin autoclavare la 1200C- 20 min, clorinare. Infectia acuta VHB
se vindeca in 85- 90 % din cazuri, daca dispare AgHBs si apar AcHBs protectori. Restul raman
purtatori cronici sau hepatite cornice, cu evolutie posibila catre ciroza hepatica.

Hepatita D: epidemiologia comuna cu VHB. Virusul hepatic D este conditionat de prezenta

VHB.

Hepatita C: transmiterea este interumana, pe cale sexuala, perinatala si parenterala (transfuzii

de sange, manevre invazive cu instrumente contaminate, consumatori de droguri iv- riscul
transmiterii VHC dupa o intepatura accidentala cu un ac folosit la un pacient viremic este de
3- 10%, comparative cu riscul VHB estimate la 30- 60%). Infectia cu VHC poate evolua 10-
15% spre vindecare, 20% catre portaj cronic si 60-70% catre infectia cronica.

Hepatita E: evolueaza epidemic (Europa) sau endemic (Africa si Asia). Infectiile cu VHE sunt
zoonoze, transmise la omprin consum de carne de porc contaminata, insufficient preparata
termic, dar si prin consum de apa, fructe de mare, sau produse vegetale contaminate.
Majoritatea infectiilor sunt asimptomatice, doar cei tarati au risc de cronicizare.

5.5 Tablou clinic: indiferent de etiologie, HVA are o evolutie ciclica, cu manifestari comune,
parcurgand stadii evolutive definitive. Incubatia are durata diferita dupa etiologie.

Perioada de debut dureaza cateva zile, cu manifestari variabile:

Sindroame de debut Manifestari clinice

Sindrom infectios general Febra discrete, astenie, cefalee
Sindrom digestive nespecific Inapetenta, varsaturi, greturi, dureri
abdominal, pierderea gustului pentru fumat

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 4

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

Sindrom pseudo- gripal Catar nazo- faringian, febra

Sindrom pseudo- reumatismal Artralgii, mialgii,
Sindrom pseudoalergic Eruptii nespecifice
Sindrom neuropsihic Astenie, iritabilitate, somnolent sau insomnie
Sindrom pseudo- chirurgical Mimeaza apendicita acuta, colecistita

Perioada de stare (icterica) dureaza 1 -3 saptamani si se manifesta cu :

- icter sclero- tegumentar, urina hipercroma, scaune decolorate, uneori prurit
- hepato- splenomegalie
- tulburari dispeptice
- astenie
- hemoragii: epistaxis, gingivoragii, meno- metroragii
Icterul se instaleaza insidios, concomitent cu atenuarea simptomelor de debut. Persistenta sau
intensificarea sindromului dispeptic in perioada de stare anunta o evolutie severa.
Manifestarile clinice si biologice din perioada de stare se remit in perioada de declin, urmata
de convalescenta.

5.7Investigatii: Modificarile biologice ale HAV sunt consecinta leziunilor morfo functionale
hepatice cauzate de infectia virala si pot fi grupate in sindroame:

Sindroame biologice Manifestari biologice

Sindromul citolitic
Sindromul retentie biliara
Sindromul hepatopriv
Sindromul inflamator si
de raspuns imun
Sindromul hematologic
Sindromul serologic
↑ALAT (Alaninaminotransferaza/TGP),
↑ASAT (Aspartataminotransferaza/TGO),
+/- ↑Fosfataza alcalina (FA)
↑bilirubina totala si indirect (scade capacitatea de conjugare si
secretie)
↓sinteza proteica: protrombina, proaccelerina, proconvertina,
↓ γ-globulinelor, VSH usor crescut in in perioada preicterica,
normal sau scazut in perioada icterica
Leucopenie cu limfomonocitoza; leucocitoza anunta o forma
severa sau suprainfectie bacteriana
Hepatita A: ARN- VHA in ser sau scaun, Ag- VHA in scaun,
Hepatita B: AgHBs, AcHBc-IgM, AgHBe, ADN-VHB
Hepatita D: AgHBs, AcHBc- IgM, AgVHD, Ac-HD-IgM, ARN-
VHD
Hepatita C: AcVHC, AcVHC-core, ARN-VHC
Hepatita E: ARN-VHE, AcVHE-IgM,

5.8 Tratament:
- igienodietetic: spitalizare obligatorie cu izolare, dieta protectie hepatica, asigurandu- se un
aport caloric de 40 – 50 cal/ kg, proteine 4- 5 g/kg, glucide 60- 70 % din ratia calorica, lichide
cel putin 2 L/zi
- reechilibrare hidro- electrolitica si glucoza (pev), albumina umana
- utilizarea hepatoprotectoarelor nu a fost dovedita, se recomanda, fara a se face abuz
- nu exista tratament etiologic sau specific

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 5

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

- formele grave: administrare de O2, plasma forma proaspata, manitol 20%, transplantul
hepatic.
a. profilaxia hepatitei acute VHA:
- respectarea masurilor generale de igiena
- vaccinare. Sunt disponibile vaccinuri monovalente (Havrix) sau bivalente VHA + VHB
(Twinrix), care se administreaza in doua etape ( o doza urmata de rapel dupa 6 luni).
b. profilaxia hepatitei acute VHB:
- limitarea riscurilor de transmitere a VHB prin respectarea precautiunilor universal,
securizarea transfuziilor, educatie (sanitara, sexuala)
-imunoprofilaxia pasiva cu imunoglobuline specifice administrate i.m., indicate la nou nascuti
de mame cu infectie cu VHB (0,05- 0,07 ml/kg) sau imediat postexpunere accidentala
- imunoprofilaxie activa cu vaccin anti- hepatitic B (Engerix B 10μg/20μg, Recombivax,
Genhevac B), administrat cate o doza conform schemei: 0 – 1- 6 luni, cu rapel la 1 an si la 5
ani.
c. profilaxia hepatitei acute VHD: idem profilaxie VHB
d. profilaxia hepatitei acute VHC: respectarea precautiunilor universale (PU). Nu este
disponibil inca un vaccin eficient pentru VHC.
e. profilaxia hepatitei acute VHE: respectarea masurilor de igiena. Exista un vaccine anti-
VHE, dar nu este disponibil in Europa.

CONCEPTUL de Precautiuni Universale (PU)   se refera la:

-masurile care se aplica in vederea prevenirii transmiterii HIV, HBV, HCV si alti agenti microbieni
cu cale de transmitere sanguina, in timpul actului medical.

- sangele, alte fluide biologice si tesuturile tuturor pacientilor se considera a fi potential infectate
cu HIV, HBV, HCV si alti agenti microbieni cu cale de transmitere parenterala (sanguina)

- toti pacientii se considerati potential infectati cu HIV, HBV, HCV sau cu alti agenti microbieni cu
cale de transmitere sanguina, deoarece cei mai multi dintr epurtatorii de HIV, HBV, HCV si alti
agenti microbieni sunt asimptomatici si nu-si cunosc propria stare de portaj;

SCOPUL aplicarii PU: prevenirea transmiterii infectiilor cu cale de transmitere sanguina, la locul
de munca al personalului.

REGULI de baza in aplicarea Precautiunilor Universale:

1. Considera toti pacientii potential infectati

2.Considera ca sangele, alte fluide biologice si tesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV, HCV

3.Considera ca acele si alte obiecte folosite in practica medicala sunt contaminate dupa utilizare.

B. ALTE BOLI INFECTIOASE VARIATE

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 6

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

1. RABIA (turbarea)= este o zoonoza a vertebratelor cu sange cald, manifestata ca o

encefalita fatala.
1.9 Etiologie: virusul rabic, din familia Rhabdoviridae
1.10 Sursa de infectie: saliva animalului bolnav (caini, pisici, lupi, vulpi, etc). Cainii, pisicile si
lupii fac forme furioase de boala (sunt agitati, alearga incontinuu, se reped si musca). Vulpile fac o
forma linistita de boala (devin blande, intra in sate, in curtile oamenilor, lasandu-se prinse usor).
1.11 Calea de transmitere: muscatura animalului bolnav, care este contagios inaintea
manifestarilor clinice cu 5- 7 zile (liliecii sunt purtatori sanatosi, restul animalelor decedeaza la
cateva zile de debut).
1.12 Poarta de intrare: cutanata (plaga tegumentara sau mucoasa)
1.13 Perioada de incubatie: 20 – 90 zile
1.14 Tablou clinic: Manifestarile clinice au doua forme:
a. forma furioasa (frecventa) este precedata de o perioada de invazie, manifestata cu astenie,
fatigabilitate, febra. Perioada de stare se caracterizeaza prin hiperactivitate, bizarerii
comportamentale, agresivitate, dezorientare, halucinatii, redoare a cefei, paralizii. Elementele
clinice specifice sunt hidrofobia (vederea si zgomotul produs de apa ii provoaca spasme dureroase
la nivelul musculaturii faringiene) si aerofobia (curentii de aer ii produc aceleasi spasme), care
impiedica omul sa se hidrateze si sa se alimenteze. bolnavul este cooperant intre accese. In
evolutie, apar febra, fasciculatii muscular, hiperventilatie, hipersalivatie, hipersudoratie, midriaza,
hipereflexie, convulsii. Decesul se produce in maxim 1- 2 saptamani.
b. forma paralitica debuteaza cu rahialgii, pareze si paralizii flasce ascendente. Statusul mental
se degradeaza progresiv, cu instalarea comei in 2- 7 zile. Lipsesc hidro- si aerofobia,
hiperactivitatea si convulsiile.
1.15 Investigatii: ex. saliva, LCR, biopsie cerebrala, IgAR, amprenta de cornee
1.16 Tratament: - nu exista tratament specific pentru rabie (boala mortala)
- tratamentul chirurgical al plagii, prin debridare larga, rapel antitetanic (ATPA). Antibioterapie
(Doxiciclina, Tetraciclina, Penicilina V), antialgice
- identificarea si supravegherea acestuia timp de 14 zile (analiza veterinara pentru rabie in caz
de decesul acestuia)
- profilaxie: imunoprofilaxie specifica cu vaccin antirabic+/- imunoglobuline antirabice este
particularizata in functie de contextul epidemiologic, starea animalului muscator, localizarea
anatomica si severiatea plagii.

2. TETANOS = boala infecioasa grava, necontagioasa

2.1 Etiologie: bacilul tetanic Clostridium tetani, ce rezista in natura, la adapost de lumina ani de
zile (gradini, praful strazilor, intestinul animalelor)
2.2 Sursa de infectie: animalul ierbivor care elimina germenii prin fecale, contaminand solul
2.3 Calea de transmitere: praful, solul, ce contin spori de bacil titanic si contamineaza
leziunile cutanate sau mucoase ale omului. imunitatea dupa vaccinare este durabila.
2.4 Poarta de intrare: mucoasa cutanata, uterina, chirurgicala, ombilicala
2.5 Perioada de incubatie: 3 – 30 zile
2.6 Tablou clinic: Debutul este insidious, mai rar brusc, cu sensibilitate la frig, parestezii la
nivelul plagilor, anxietate, crampe musculare.
Perioada de invazie dureaza 24- 48 ore si se manifesta cu febra, trismus (contracție spastică
involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii), contractura maseterilor

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 7

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

(mușchi fixați cu un capăt pe maxilarul inferior și cu celălalt pe arcada zigomatică) si a muschilor

farngelui, disfagie.
In perioada de stare, contracturile tonice permanente se generalizeaza si apar contracture
paroxistice dureroase, cu atitudini particulare: opistotonus, emprostotonus (atitudine particulară a
corpului, amintind poziția fătului în uter, provocată de contracția generală a mușchilor în unele
cazuri de tetanus) , facies cu aspect de “risus sardonicus”.
Tetanosul localizat etse o forma rara, manifestata cu paralizie la poarta de intrare. Tetanosul nou
nascutului apare la 12 zile dupa nastere si debuteaza cu dificultate la supt.
2.7 Investigatii: izolarea bacilului dintr- un focar de infectie, detectarea toxinei in ser,
hemocultura
2.8 Tratament:
- igienodietetic: asigurarea unui mediu linistitor, izolat fonic, fara stimuli luminosi (semiobscur),
bolnavul nu se lasa singur
- tratamentul chirurgical al plagii, prin debridare larga
- neutralizarea toxinei circulante cu ser antitetanic (SAT 20000- 30000 UAI/ 10000 UAI la
sugar) in doza unica sau cu imunoglobulina antitetanica (IgAT) umana 500 ui im.
- etiologic: metronidazol 2 g/zi, iv (7- 10 zile) – se administreaza medicatie iv, nu im
- benzodiazepine (Diazepam 10- 40 mg/kg, iv) prevenirea contractiilor paroxistice
- alimentatiee parenterala, tinand cont de consumul energetic, pierderile electrolitice
- profilaxie: vaccinare conforma calendarului national de imunizare, cu rapel ATPA la 5- 10
ani. Profilaxia tetanosului neonatal se face prin vaccinarea gravidelor.
Atitudinea in plagile cu risc tetanigen:

Status vaccinal Toaleta plagii Antibioti Vaccin AT IgAT

c
Vaccinat obligatorie da Rapel Nu
Nevaccinat obligatorie da Vaccinare completa Da

3. Infectia HIV/SIDA (Sindromul de imunodeficienta dobandita) = se refera la o serie de

afectiuni severe, care sunt consecinta scaderii imunitatii specifica infectiei cu HIV.
3.1 Etiologie: virusul HIV, acronimul din limba engleza pentru Human Immuno-deficiency
Virus, denumind virusul care determina deficit dobandit al sistemului imun. Virusul este sensibil in
mediul exterior si este distrus de majoritatea substantelor dezinfectante utilizate in practica: alcool
etilic 50- 70% , hipoclorit de Na 0,1%, cloramina, apa oxigenata; rezista la formol 0,1%, radiatii
gamma sau UV.
3.2 Sursa de infectie: persoana bolnava (produse biologice)
3.3 Calea de transmitere:

Calea de transmitere Observatii

Contact sexual neprotejat (fara Homosexual, heterosexual, oral
prezervativ), cu o persoana infectata
Sange infectat cu Manevre -Transfuzii
HIV medicale -Interventii chirurgicale
-Injectii cu seringi/ace contaminate
-Tratamente stomatologice cu instrumente

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 8

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

contaminate
-Transplant de organe
-Fertilizari de la donator infectat
Administrar Utilizand seringile in comuncu o persoana infectata
e de droguri
iv.
Tatuaje, piercing, manichiura, utilizarea in comun
Manevre
cu o persoana infectata a lamelor de ras, periutei de
cosmetice
dinti
De la femeia gravida infectata la In timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii
copilul nou nascut

Virusul HIV nu se transmite prin: simpla convietuire in acelasi mediu, prin strangere de mana,
imbratisare, utilizarea in comun a rechizitelor, jucariilor, altor obiecte casnice sau de birou, prin
utilizarea in comun a veselei si toaletei, prin intepaturi de tantari, tuse, stranut, secretii nazale, urina,
lacrimi, transpiratie.
3.4 Tablou clinic: stadii clinice:
3.4.1 primoinfectia (primul stadiu) incepe imediat dupa infectioa cu HIV si se numeste “fereastra
imunologica” si poate dura 1- 3 luni. In acest timp, starea de snatateapare normal si infectia nu
poate fi diagnosticata prin teste serologice ELISA, deoarece anticorpii HIV nu pot fi inca
identificati. apare un sindrom retroviral acut, manifestat prin: febra, disfagie, tumefierea
ganglionilor, hepatosplenomegalie, sau chiar meningita de tip viral. Acest sindrom se remite
spontan in cateva zile- saptamani. Pacientul poate transmite virusul.
3.4.2 stadiul asimptomatic (seropozitivitate HIV) incepe dupa pozitivarea testelor (ELISA – HIV,
WESTERN-BLOT-HIV) si dureaza 10-15 ani, in functie de particularitatile organismului gazda si
cantitatea de virus inoculat. Virusul distruge lent capacitatea de aparare imuna.
3.4.3 stadiul symptomatic, cu imunodepresie moderata, se carcterizeaza prin simptome
constitutionale si boli nespecifice ce indica slabirea sistemului imunitar (zona zoster, candidoza
orala si genitala, boala inflamatorie pelvina).
3.4.4 stadiul simptomatic cu imunodepresie severa sau sindromul de imunodeficienta dobandita
(SIDA), este definit de aparitia bolilor oportuniste, infectii sau cancer (TBC, encefalopatie, boala
citomegalica, cancer cervical, septicemia, pneumonii recurente, etc).

In stadiile avansate ale SIDA se asociaza frecvent febra, diaree, scadere ponderala, chiar casexie
(“wasting syndrome HIV”- sindromul de slabire). In lipsa tratamentului antiretroviral, supravietuire
dupa diagnostic este de 1-2 ani.

3.5 Investigatii: test ELISA – HIV, WESTERN-BLOT-HIV, PCR, HLG (limfocite,

trombocite), uree, creatinina, lipide, TGP, TGO, fosfataza alcalina, bilitubinemie, AgHBS,
AcAntiHBs, AcAntiHVC, IgG, radiografie cardio- pulmonara, echografie abdominala
3.6 Tratamentul: - nutritie adaptata tolerantei si comorbiditatilor, promovarea regulilor de
igiena, incurajarea activitatii fizice si a stilului de viata sanatos, cresterea calitatii vietii
- are doua obiective:
a. tratamentul si profilaxia infectiilor oportuniste: infectiile oportuniste sunt intalnite mai ales
la pacientii “late presenter” (diagnosticat tarziu, in stadiu avansat) sau la pacientii neaderenti la

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 9

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

TARV. Medicatia asociata ami frecvent este: TMP-SMX, Flucitozina, Pirimetamina + Sulfadiazina,
Claritromicina si alte antituberculoase, in functie de gradul imunodepresiei.
b. tratamentul antiretroviral (TARV) HIV are drept scop de a bloca replicarea virala
(Lamivudina, Nevirapina, Indinavir, Maraviroc, etc). schemele terapeutice asociaza cel putin trei
antivirale din cel putin doua clase terapeutice.

4. INFECTII NOSOCOMIALE (IN)

4.1 Definitie: Infecțiile nosocomiale sunt infecții dobândite în spitale și/sau în alte servicii de
asistență medicală, inclusiv clinici ambulatorii și centre de îngrijire pe termen lung, cum ar fi casele
de îngrijire medicală și serviciile de recuperare medicală. IN nu sunt prezente în faza activă sau de
incubație la momentul internării.
Conform definiției Centrului de Prevenire și Control al Bolilor, aceste infecții se produc:

 după ≥ 48 de ore de la internare;

 până la 3 zile de la externare;

 până la 30 de zile după o intervenție chirurgicală;

 în servicii de îngrijire, când pacientul a fost internat pentru alte scopuri decât infecția
respectivă.

4.2 Etiologie. Agenții patogeni responsabili pentru IN variază în funcție de patologia pacientului,
de tipurile de servicii medicale, dar și de la țară la țară. Ei pot fi de natură bacteriană, virală sau
fungică.
a) bacteriana:

 Bacterii comensale – prezente în flora microbiană normală a organismului uman. Flora

bacteriană comensală joacă un rol important protector – prin împiedicarea colonizării de către
microorganismele patogene. Unele dintre aceste bacterii comensale pot provoca infecții în cazul
afectării mijloacelor de apărare imunitară a organismului. Ex.: stafilococii cutanați coagulazo-
negativi pot cauza infecții la nivelul cateterului vascular; Escherichia coli, prezent în intestine, este
agentul cel mai frecvent al infecției urinare.

 Bacterii patogene, înzestrate cu o virulență mai mare, pot determina infecții, indiferent de

statusul imun al organismului. De exemplu:

 Bacilii anaerobi gram-pozitivi: Clostridium perfringens cauzează gangrene.

 Bacterii gram-pozitive: Staphylococcus aureus (bacterie care colonizează pielea și nasul

pacientului și al personalului din spital) poate cauza o diversitate de infecții – pulmonare, osoase,
cardiace, sanguine și, foarte frecvent, este rezistent la antibiotice; streptococii beta-hemolitici de grup
A sunt prin excelență agenți patogeni ai organismului uman.

 Bacteriile gram-negative: enterobacteriile (ex.: Escherichia coli, Klebsiella, Proteus,

Enterobacter, Serratia marcescens) pot coloniza anumite situsuri (situsul de inserție al unui cateter,
al unei canule sau sonde urinare) atunci când mijloacele de apărare ale organismului sunt scăzute,

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 10

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

putând provoca infecții grave (infecții ale plăgilor operatorii, infecții pulmonare, bacteriemie, infecții
peritoneale etc.). De asemenea, aceste bacterii pot prezenta rezistențe foarte înalte la
antibiotice. Pseudomonas spp., izolate adesea din apă și alte medii umede, cu rezistență foarte
crescută la antibiotice, sunt printre microorganismele cele mai des întâlnite în etiologia IN.

 Alte bacterii care prezintă un risc crescut pentru infecțiile intraspitalicești sunt:  Legionella – poate cauza pneumopatii,
sporadice sau endemice, prin inhalarea aerosolilor din apa contaminată (aer condiționat, duș, terapie cu
aerosoli); Streptococcus spp., Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis etc.

b) Virala: virusurile hepatitelor B și C (prin transfuzii, dializă, injecții, endoscopie, tratamente

stomatologice etc.); rotavirus și enterovirusuri (transmise pe cale fecal-orală, mâini murdare); de
asemenea, mai pot fi implicați: virusul sincițial respirator, citomegalovirusul, HIV, virusul Ebola,
virusuri gripale, virusuri herpetice etc.

c) Fungica/ paraziti: Anumiți paraziți (Giardia lamblia) se transmit ușor de la adult la copil. De
asemenea, alți paraziți și fungi (Candida albicans, Aspergillus spp., Nocardia, Pneumocystis
carinii, Cryptococcus neoformans, Cryptosporidium) sunt agenți oportuniști și pot cauza infecții, de
obicei în cazul tratamentului prelungit cu antibiotice și al imunodepresiilor severe.
Agenții patogeni responsabili pentru apariția IN variază și în funcție de patologia pacientului, implicit în funcție de metodele de
investigare și tratament. De ex.:

 În cazul punerii unui cateter venos – responsabili pentru IN pot fi stafilococii, Candida, Pseudomonas și Acinetobacter.

 În cazul sondajului urinar – germenii cel mai adesea izolați sunt Proteus și Pseudomonas.

 În cazul tratamentelor imunosupresoare, agenții patogeni responsabili pentru IN sunt: Klebsiella, Enterobacter,

Pseudomonas, Staphylococcus spp. (din care 60% sunt reprezentați de Staphylococcus aureus meticilino-resistent), Listeria, Candida,
Aspergillus, Nocardia, Pneumocystis carinii, Cryptococcus, Cytomegalovirus, virusul varicelei și zonei zoster.

 În cazul diabetului - stafilococul și bacilii gram-negativi sunt cel mai frecvent întâlniți.

 Fixarea unui cateter urinar predispune la infecții cu E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas, Staphylococcus
aureus meticilino-rezistent, Listeria, Candida etc.

 În caz de traheotomie sau respirație asistată, germenii responsabili sunt: Klebsiella, Staphylococcus, Pseudomonas, Candida,
Serratia marcescens, H. influenza, S. pneumoniae.

 În cazul unei intervenții chirurgicale la nivelul abdomenului – se pot izola din IN bacili gram-negativi, streptococi,
enterococi și stafilococi.

 Într-o intervenție chirurgicală pe inimă, germenii cel mai frecvent izolați pot fi stafilococii și bacilli gram-negativi.

 În endoscopii – germenii responsabili sunt: Streptococcus viridans, Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus,

Streptococcus microaerophilicus.

 Staphylococcus aureus meticilino-rezistent a devenit o cauză prevalentă a infecțiilor intraspitalicești.

 Rotavirusul este cauza cea mai comună a gastroenteritei acute la copiii spitalizați, mai ales la cei mai mici de 3 ani. Alți
viruși care pot determina gastroenterite de spital sunt noro- și adenovirusurile (aceștia din urmă pot fi întâlniți în special la pacienții
imunocompromiși).

 Clostridium difficile este cea mai importantă cauză bacteriană a gastroenteritei nosocomiale la adult. Diagnosticul este
suspectat la un pacient cu diaree și terapie recentă cu antibiotice (în special cefalosporine și clindamicină).

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 11

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC
Agenții infecțioși care cauzează IN pot proveni din surse diferite:

 Sursele endogene sunt reprezentate de situsurile organismului uman, normal colonizate de microorganisme. Ex.:
nazofaringele, tractul gastrointestinal, tractul genito-urinar. Bacteriile prezente în aceste situsuri pot provoca infecții prin transmiterea
lor către alte situsuri ale aceluiași organism. De exemplu, bacteriile gram-negative de la nivelul tractului digestiv pot cauza frecvent
infecții ale plăgilor chirurgicale de la nivelul abdomenului sau infecții urinare la pacienții sondați.

 Sursele exogene includ alți pacienți infectați, vizitatorii, personalul medical. Bacteriile se transmit de la o altă persoană/ alt
pacient la alți pacienți în mai multe moduri:

 Prin contact direct între pacienți (mâini murdare, picături de salivă, secreții nazale și/sau faringiene, sau alte lichide
biologice).

 Prin personalul medical, care poate fi purtător temporar sau permanent al unor microorganisme patogene.

 Prin obiecte sau substanțe recent contaminate (material medical, îmbrăcăminte etc.) de către alte surse umane (prin mâinile
contaminate ale pacienților, personalului medical sau vizitatorilor).

 Prin contactul cu microorganisme care supraviețuiesc în mediul spitalicesc: bacterii precum  Pseudomonas, Acinetobacter,
Mycobacterium pot supraviețui în apă, în mediile umede, în lenjerie și chiar în produsele dezinfectante sau în cele care, în mod normal,
trebuie să fie sterile, ca și în alimente; în particulele de praf, ca și în picăturile Flugge, emise prin tuse sau strănut, bacteriile pot
supraviețui în aer timp de mai multe ore, putând fi inhalate de pacienți.

Probabilitatea ca un microorganism să cauzeze infecții nosocomiale depinde, pe de o parte, de

caracteristicile acestuia (virulența crescută a microorganismului, rezistența la antibiotice și mărimea
inoculului microbian) și, pe de altă parte, de statusul imun compromis al pacientului, perioada de
spitalizare, durata prelungită a antibioterapiei.
4.3 Formele clinice ale infecțiilor nosocomiale
Infecțiile nosocomiale prezintă o importanță deosebită în domeniul medical. Ele pot fi localizate sau
sistemice, putând implica orice sistem/organ al corpului, în special ca urmare a utilizării unor
dispozitive/ proceduri medicale pentru diagnostic sau tratament.
Astfel, cele mai frecvente tipuri de IN sunt:

 Infecții ale plăgilor chirurgicale.

 Infecțiile urinare.

 Infecții ale tractului respirator inferior (în principal pneumonia).

 Infecții ale fluxului sanguin (bacteriemia, ce poate duce la septicemie).

4.4 Semnele și simptomele caracteristice unei infecții sunt: febră, tahicardie, tahipnee, rash
cutanat, stare generală alterată.
De cele mai multe ori, pe lângă aceste semne și simptome caracteristice, sursa IN poate fi sugerată
de variatele proceduri/ dispozitive medicale utilizate. De ex.:

 Intubația traheală poate fi asociată cu o traheită, sinuzită și/ sau pneumonie.

 Un cateter intravascular poate fi sursa unei flebite, bacteriemii sau septicemii.

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 12

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

 Cateterul Foley, pentru cateterizarea vezicii urinare, poate fi asociat cu o infecție a tractului
urinar.

În infecțiile tractului urinar, pacientul se poate prezenta cu sau fără febră, disurie, polakiurie. Pacienții cu cistită pot acuza tensiune
suprapubiană, în timp ce pacienții cu pielonefrită pot prezenta sensibilitate costovertebrală. La inspecția macroscopică se poate observa
urina cu aspect tulbure și urât mirositoare. La nou-născut, semnele infecției urinare pot fi subclinice și nespecifice; febra poate fi
prezentă sau nu; pot prezenta apnee, bradicardie, letargie, stare de nervozitate și intoleranță la alimentație. Urocultura este pozitivă, cu
cel puțin 105 unități formatoare de colonii/ml. Germenii cel mai des izolați sunt Proteus, Pseudominas și E. coli.
Pneumonia nosocomială apare, în principal, la pacienții cu ventilație artificială din serviciile de terapie intensivă. Ei prezintă febră (>
380 C), leucopenie (< 4.000/mm3) sau leucocitoză (≥ 12.000/mm3), spută purulentă, tuse, dispnee sau tahipnee, iar la auscultație se pot
evidenția sunete diminuate ale respirației, raluri crepitante, ronflante, wheezing. Mortalitatea cauzată de pneumoniile nosocomiale
poate ajunge până la 50%. Germenii cel mai frecvent izolați sunt: Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Klebsiella
pneumoniae, Stenotrophomonas maltophilia, Xanthomonas spp., Flavobacterium spp., Légionnella spp., iar dintre virusuri, virusul
sincițial respirator și adenovirusurile sunt mai frecvent detectate. Antibioterapia utilizată în pneumonie trebuie să fie cât mai scurtă
posibil, pentru a diminua apariția tulpinilor bacteriene rezistente.
Infecțiile plăgilor chirurgicale se produc în aproximativ 30 de zile de la intervenția chirurgicală, sau chiar la 1 an – în cazul în care a
fost introdus un implant. Semnele unei infecții la nivelul plăgii chirurgicale pot fi: secreție purulentă la nivelul inciziei, simptomele
clinice ale infecției (durere, roșeață, edem etc.), prezența unui abces, celulită, izolarea unui agent patogen prin cultura prelevatelor
purulente de la acest nivel, precum și diagnosticul clinic al infecției de către chirurg.
Bacteriemiile/ septicemiile sunt infecții generalizate grave din cauza diseminării în sânge a germenilor patogeni, plecând de la un
focar primitiv, cel mai adesea de la un cateter intravascular. Pot cauza o rată crescută a mortalității (peste 50% în cazul anumitor
microorganisme, înzestrate cu o multitudine de factori de virulență și multirezistență la agenții antimicrobieni). Infecția se poate
dezvolta la punctul de inserție cutanat al unui dispozitiv intravascular sau pe traiectul subcutanat al unui cateter. Germenii cel mai
frecvent izolați sunt stafilococii coagulazo-negativi, S. aureus, enterococii. Pacientul prezintă febră (> 38 0C), frisoane sau
hipotensiune. Cel puțin o hemocultură este pozitivă.
Alte infecții nosocomiale. Pe lângă cele mai frecvente 4 tipuri de IN, mai există numeroase alte localizări, precum:

 Infecții ale pielii și țesuturilor moi: plăgile deschise (ulcere, escare) care favorizează colonizarea bacteriană, putând duce la
infecții generalizate.

 Gastroenterita cu rotavirus este IN cel mai frecvent întâlnită la copilul sub 3 ani, iar în țările dezvoltate  Clostridium
difficile este cauza principală a gastroenteritei nosocomiale la adult.

 Sinuzita și alte infecții din sfera ORL.

 Endometrite și alte infecții ale aparatului genital etc.

4.5 Investigațiile de laborator:

- Reactanții de fază acută (numărul leucocitelor din sângele periferic, VSH, proteina C-
reactivă), hemocultura, PCR pentru detectarea ADN-ului specific pentru Bordetella pertussis,
Legionella, Streptococcus pneumonia,  PCR și teste de imunofluorescență pentru detectarea
antigenului sau anticorpilor antivirus gripal sau a virusului sincițial respirator etc.
- ex. sumar urina, urocultura
- echografia cardiac, radiografia cardio pulmonara, pulsoximetria, CT, RMN
- coprocultura - detecția antigenului rotavirus în materialele fecale
4.6 Tratamentul infecțiilor nosocomiale este stabilit în funcție de etiologia infecției și
susceptibilitatea germenilor patogeni la agenții antimicrobieni.
- tratamentul simptomatic al complicațiilor (șocul septic, etc.)
- oxigenoterapie
- rehidratare hidroelectrolitica
- se recomandă utilizarea judicioasă a antibioticelor (doza corespunzătoare și durata optimă a
antibioterapiei), conform rezultatelor testelor de susceptibilitate și răspunsului clinic
- Pacienții cu infecții nosocomiale severe și complicații ale acestora vor fi tratați și
supravegheați în secțiile de terapie intensivă.

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 13

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

4.7 Prevenirea infecțiilor nosocomiale:

 Spații și condiții corespunzătoare pentru o bună igienă a personalului și pacienților (săli de

baie, dușuri, spălarea frecventă a mâinilor, dezinfecția cu soluții antiseptice și pe bază de apă și
alcool pentru diminuarea riscului de transmitere a IN prin intermediul mâinilor).

 Condiții de izolare a pacienților (pentru cei cu risc crescut la infecții – vârstnicii, prematurii și
copiii foarte mici, imunosupresații etc.; pentru cei bolnavi sau susceptibili de o boală infecțioasă;
pentru cei suspectați a fi purtători ai unor bacterii multirezistente la antibiotice; pentru pacienții cu
tuberculoză etc.).

 Utilizarea judicioasă a antibioticelor și supravegherea continuă a rezistenței la antibiotice a

agenților patogeni.

 Limitarea sau chiar renunțarea la manevrele și tratamentele care pot favoriza apariția IN. Ex.:
sondajul urinar, utilizarea antibioticelor cu spectru larg și pe perioade lungi etc.

 Supravegherea serviciilor tehnice (spălătorie, bucătărie, ventilație, diverse conducte).

 Constituirea unui comitet pentru combaterea și prevenirea IN, cu un rol central în cooperarea
multidisciplinară (administrație, medic, epidemiolog, microbiolog, farmacist, asistenți și personal de
îngrijire) și în schimbul de informații.

 Instituirea unui program de supraveghere epidemiologică, cu declarare regulată a IN.

NOTA: informatiile cu caractere mici sunt cu titlu informativ

C. BOLI INFECTIOASE CU POARTA DE INTRARE TEGUMENTARA

Antropozoonozele sunt infectii ale animalelor transmise accidental la om, prin depasirea
barierei de specie. Expunerea omului se face in cursul unor activitati considerate cu risc:
vanatoare, contact cu animale salbatice, manipularea cadavrelor de animale, consum de lapte/
carne prelucrata insufficient termic.

1. TETANOS = este prezentata in ALTE BOLI CU INFECTIOASE VARIATE.

2. RABIA (TURBAREA) = este prezentata in ALTE BOLI CU INFECTIOASE VARIATE.

3. LEPTOSPIROZA= boala infectioasa acuta din grupul antropozoonoze. Boala are

răspândire universală, cu evoluţie endemică - sporadică, pe care se grefează epidemii de amploare
redusă, mai ales în sezonul de vară- toamnă şi în mediul rural. Boala are şi un caracter profesional,
apărând mai ales la cei care lucrează cu animalele sau în mediu mlăştinos.

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 14

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

3.1 Etiologie: bacteria din genul Leptospira (ordinal Spirochetales). Rezistenta în pământul
umed şi apa călduţă şi stagnantă, (> 16 zile in apa, > 24 zile in sol), dar este distrusa în câteva
secunde la 600C, în mediul acid, în apa clorinată şi de UV; nu rezistă la uscăciune.
3.2 Sursa de infectie: animale domestice şi sălbatice: porcine, bovine, rozătoare, cai, câini, care
pot face boala clinic manifestă sau infecţii inaparente, devenind excretoare permanente de leptospire,
prin urină  contaminând solul, apele, uneori alimentele.
3.3 Calea de transmitere: contact cu urina sau organele animalelor bolnave sau infectate, cu
solul sau apa contaminată, leptospirele pătrund prin tegumente lezate sau prin mucoase intacte -
accidental în laboratoare, prin scăldat sau pe cale digestivă, prin alimente sau apă contaminată;
- transplacentar, rar.
3.4 Poarta de intrare: escoriatii tegumentare, mucoasa conjunctivala, respiratorie, sau digestiva
3.5 Perioada de incubatie: 2 – 20 zile
3.6 Tablou clinic: Debutul este brusc, cu frison, febră, cefalee, mialgii. Evoluţia clinică este
bifazică, cuprinzând:
3.6.1 Faza anicterica, pseudogripala, ce se caracterizează prin febră, cefalee, mialgii, congestie
conjunctivală, fotofobie, facies congestionat, erupţii cutanate de tip rujeoliform, manifestări
pulmonare şi bradicardie. În această etapă se poate confunda leptospiroza cu o viroză. Pot apare
tulburări digestive care trebuie diferenţiate de debutul unei hepatite acute: anorexie, greaţă, vărsături,
hepato-splenomegalie, însoţite sau nu de icter.
3.6.2 Faza icterica, pluriviscerala, asociaza manifestari visceral diverse, de intensitate variabila:
- hepatice: icter, cresterea transaminazelor si a trigliceridelor
- renale: insuficienta renala acuta, cu oligoanurie
- neurologice: meningita, encefalita,
- cardiovasculare: miocardite, pericardite, soc cardiovascular
- pulmonare: dureri toracice, hemoptizii, insuficienta respiratorie acuta, pneumonii
- hemoragice: trombocitopenie, hemoragii cutaneo- mucoase, coagulare intravasculara diseminata
3.7 Investigatii: reacţia de fixare a complementului cu antigen Patock, hemocultura,
transaminaze, trigliceride, VSH, fibrinogen, CRP, LCR, creatinfosfokinaza, ex. urina, urocultura,
azotemia, fibrinogen,
3.8 Tratament:
a. medicamentos: corectarea dezechilibrelor acido-bazice, antibioterapie (penicilinăG,
cefalosporine), corticoterapie, forţarea diurezei prin perfuzii masive şi doze mari de diuretice
(dacă anuria nu poate fi corectată medicamentos se impune hemodializa)
b. profilaxie: - se vor lua măsuri de dezinfecţie a adăposturilor în care au stat animalele,
a dejectelor acestora, a ustensilelor, cu soluţie de 2% hidroxid de natriu, var nestins 10-20%; apele
poluate vor fi dezinfectate prin clorinare; apa de băut suspectă a fi contaminată se va consuma
fiartă; solul se va dezinfecta prin acidifiere cu nitrat de Ca; bălegarul se adună şi se inactivează prin
metoda biotermică;
- purtarea echipamentului de protectie de catre toti care lucreaza in zonele cu risc,
escoriaţiile cutanate vor fi tratate şi pansate cu materiale impermeabile; după încetarea lucrului,
mâinile se vor spăla şi se vor dezinfecta cu alcool 70%;
- imunizare activă  cu vaccin antileptospirotic inactivat ( monovalent sau
polivalent),  a animalelor;
- imunizare activă  cu vaccin inactivat a personalului care lucrează în sectoare cu
risc.

D. BOLI INFECTO – CONTAGIOASE CU PORTI DE INTRARE MULTIPLA

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 15

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL BOLI INFECTIOASE SI NURSING SPECIFIC

1. SEPTICEMIA= este definită ca o infecție generalizată, caracterizată prin descărcări repetate de

bacterii patogene și toxine în sânge; pornind de la un focar septic; migrarea continuă sau
discontinuă de bacterii produce semne generale grave prin embolii microbiene și toxine, dar și prin
produși de dezintegrare celulară. 
1.17 Etiologie: bacteriile (stafilococi, streptococi, enterobacteriacee, meningococ, gonococ,
bacilul carbunos, listeria, anaerobi etc.), fungii (candida, criptococ, aspergilus), actinomicetele,
virusurile.
1.18 Sursa de infectie: flegmon fesier, abces apendicular, plaga infectata, abces hepatic, abces
renal, etc.
1.19 Calea de transmitere: sanguina
1.20 Poarta de intrare: cutanată, respiratorie, digestivă, genito-urinară etc.
1.21 Perioada de incubatie: 1- 3 zile
1.22 Tablou clinic: Debutul este brusc, cu febra, stare generala alterata, cu aspect toxic,
adinamie, frison, greata, varsaturi, cefalee, tahicardie, dispnee, adeseori semiconstienta. bolnavul
este oliguric, tegumentele si mucoasele sunt uscate. Semnele locale specifice infectiei chirurgicale
acute (prezenta tumorii inflamatorii, durerea, etc) pot sa permita depistarea sursei generatoare de
septicemie.
1.23 Investigatii: Hemocultura, HLG (leucocitoza), ex urina din 24 ore (albuminurie), CRP și
Procalcitonina (PCT) – pentru sepsisul  bacterian, Mannan (M) și Antimannan (AM) – pentru
sepsisul fungic, 
1.8 Tratament:
- Stabilizarea funcțiilor vitale; Suportul sau substituția funcțiilor de organ (ventilația artificială,
hemofiltrare);
- echlibrarea hidro- electrolitica
• Identificarea și asanarea focarelor septice;
• Antibioterapia: se utilizeaza scorul Carmeli pentru alegerea antibioterapiei adecvate. Acest scor
utilizează trei parametri: contactul cu sistemul sanitar, tratamentul antibiotic în antecedente și
caracteristicile pacientului, luându-se în considerare cel mai mare scor obținut.
2. INFECTIA HIV = este prezentata in ALTE BOLI INFECTIOASE VARIATE

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 16