FEBRA TIFOIDĂ

DEFINITIE

Boala infectioasa determinata de Salmonella serotipul Typhi (specific umană)

Trasmitere pe cale fecal-orală sau prin alimente contaminate

Endotoxina prezinta neurotropism.

CLINIC

Debut este insidios, lent.

Pacientul prezinta, in perioada de stare, febra care crește treptat timp de o

saptamana, apoi atinge maximul care va fi menținut timp de 2 săptamani, iar dupa 4
saptamani febra incepe sa scada. Pacientul mai prezinta astenie cu scăderea apetitului
si afectarea stării generale.

La examenul clinic putem sa identificam:

 hepatosplenomegalie prin palpare abdominala

 la examenul tegumentelor  aparitia petelor lenticulare pe toracele
inferior si pe abdomen sau manifestari ale sindromului hemoragipar pe
tegumente, mucoase
 la auscultatia cardiaca  zgomote cardiace asurzite, bradicardie
 tensiunea arteriala este moderat scăzută

Endotoxina determina la nivelul SNC: apatie, indiferență, somnolență, delir.

Convalescența este de lungă durată.

COMPLICAȚII

- Intestinale  hemoragii, perforații, peritonite

- Hepatită
- Meningită
- Bronhopneumonie
DIAGNOSTIC: contextul epidemiologic asociat cu tablou clinic si examenul de laborator

LABORATOR:

- hemoleucograma: leucopenie
- VSH crescut
- Hemocultura, coprocultura, urocultura, puncție medulară
- se pot determina si anticorpi specifici

TRATAMENT: antibiotice  floroqinolone/cefalosporine

ENTEROVIROZELE
ETIOLOGIE

 genul Enterovirus

 contin ARN

 se multiplică în tubul digestiv

 se izolează din faringe, materii fecale, sânge, LCR

 produc frecvent infecţii vara şi toamna

EPIDEMIOLOGIE

Sursa de infectie este omul bolnav cu forme clinice manifeste sau inaparente de
infectie.

Bolnavii elimina virusul prin fecale sau secretiile respiratorii

Transmiterea infectiei se face:

- prin contact direct interuman pe cale digestivă sau aeriană

- pe cale indirectă prin consum de alimente sau apă contaminate

Receptivitatea este generala.

Majoritatea enterovirozelor sunt infectii subclinice.

Sindroame clinice produse de virusul Coxsackie

 herpangină

 conjunctivita hemoragica

 stomatita aftoasa

 boala mana-gura-picior  sindrom determinat de virusul Coxsackie A 16, care

provoaca ulceratii dureroase la nivel gurii, pe palme si talpi.

Rar, virusurile Coxsackie pot determina infectii severe, care necesita tratament in
spital:

 miocardite

 pleurezii

 meningite seroase acute

 poliradiculonevrite

 encefalite,

 infectii neuroparalitice

 paralizia faciala izolata

Sindroame clinice produse ECHOvirus

 boli febrile nediferenţiate

 boli febrile cu exantem

 rinofaringotraheobronsite

 meningite seroase acute

 encefalite

 infectii neuroparalitice
Norovirus

 principala cauza a enterovirozelor sporadice la adult si a focarelor de

enteroviroze la toate categoriile de varsta in special la cei din colectivitati
 transmiterea pe cale fecal-orala, dar si prin apa si alimentele contaminate
 virusul este foarte contagios
 incubatia si simptomele au durata de 1-2 zile

Rotavirus

 cea mai frecventa cauza a diareei sporadice severe cu deshidratare care apare
la copiii mici
 este extrem de contagios
 infectia se transmite pe cale fecal-orala dar poate fi transmis si prin alimente
contaminate
 adultii pot fi infectati dupa un contact strans cu un sugar infectat
 incubatia: 1-3 zile
 simptome: 5-7 zile

Astrovirusurile

 afecteaza mai frecvente la sugari si copii mici

 transmiterea se face pe cale fecal-orala.

Adenovirusurile

 copiii < 2 ani sunt cel mai frecvent afectati

 transmiterea se face pe cale fecal-orala
 incubatia este de 3-10 zile
 simptomele dureaza 1-2 saptamani.

CLINIC

- forme usoare  forme severe

- diaree
- febra
- greturi, varsaturi
- dureri abdominale
DIAGNOSTIC

 pe baza semnelor si simptomelor, a examenului clinic si uneori, in functie de

contextul epidemiologic
 test rapid din scaun - coproantigen viral (rotavirusul sau norovirusul)
 cand simptomele persista sau sunt severe, se poate recomanda o coprocultura
sau coprocitograma pentru a exclude o posibila infectie bacteriana sau parazitara

TRATAMENT

Nu exista un tratament specific pentru enteroviroze

Antibioticele nu sunt eficiente impotriva virusurilor.

Tratamentul enterovirozei consta in ameliorarea simptomelor (tratament

simptomatic)

Cel mai important obiectiv al tratamentului este hidratarea si corectarea

pierderilor de electroliti.

Solutiile de rehidratare orala care contin glucoza si electroliti sunt foarte eficiente

Pacientii deshidratati sever care nu pot tolera fluidele orale si in cazul pacientilor
cu varsaturi incoercibile se recomanda spitalizare cu administrarea intravenoasa
continua de lichide si monitorizarea atenta a electrolitilor.

Medicamentele antiemetice (metoclopramid) pentru controlul starii de greata si al

varsaturilor.

Antidiareice (loperamid) poate fi folosit la persoanele mai tinere cu diaree

apoasa. Daca pacientul poate mentine o buna hidratare, tratamentul antidiareic nu
trebuie initiat.
 BOTULISM
DEFINITIE

Boala determina de exotoxina produsa de Clostridium botulinum

Apare dupa consumul conservelor vegetale sau carne, pate de ficat, pește afumat.

TROPISM  SNC

INCUBAȚIE: 6-72 h

CLINIC

- debut insidios, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree

- astenie accentuată progresiv
- paralizii
o ocular: ptoză palpebrală, midriază
o faringian: imposibilitatea deglutiției
o insuficienta respiratorie acuta
- forme severe: deces în câteva ore sau zile
- forma clinică depinde de cantitatea de toxină consumată și de perioada de
incubație

DIAGNOSTIC

In functie de contextul epidemiologic si tabloul clinic al pacientului

Laborator: evidențierea toxinei, insa tratamentul va fi început pe criterii clinice si

epidemiologice

TRATAMENT:

- spitalizare
- spălătură gastrică
- administrare de purgativ
- se administreaza ser antibotulinic
- monitorizarea fucțiilor vitale
 HEPATITE ACUTE VIRALE
DEFINITIE

- boală infecţioasă extrem de răspândită şi potenţial severă

VIRUSUL HEPATITEI A (VHA)

- stabilitate crescută la agenţii fizici şi chimici

- isi pastreaza puterea infecţioasă după o staţionare prelungită în mediul exterior
(apă, alimente)

EPIDEMIOLOGIE

- hepatita A este cea mai răspândită formă de hepatită virală.

- lipsa de igienă, din majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare favorizează o stare de
endemie crescută; infecţia domină la vârsta copilăriei, astfel încât majoritatea
persoanelor adulte posedă anticorpi anti-VHA.
- cele mai multe infecţii evoluează asimptomatic, foarte rar apar formele clinice.
- rezervorul de virus este reprezentat exclusiv de om (bolnavi cu forme icterice şi
anicterice,persoane cu infecţii asimptometice)
- nu s-au identificat purtători cronici de VHA
- transmiterea pe cale fecal-orală
- receptivitatea este generală şi începe din prima copilărie
- imunitatea specifică dezvoltată după infecţie durează toată viaţa

VIRUSUL HEPATITEI E (VHE)

EPIDEMIOLOGIE

- este foarte fragil în condiţii de mediu extern

- omul este rezervorul principal de VHE
- nu există purtători cronici
- modul principal de transmitere este pe cale fecal-orală, prin consum de apă
contaminată
- receptivitate: VHE este mult mai puţin contagios decât VHA
- imunitatea dobândită după infecţie durează toată viaţa
- infecţia este asimptomatică în peste 50% din cazuri.
TABLOU CLINIC

- astenia (primul şi cel mai frecvent simptom)

- anorexia
- greaţă şi vărsături
- dureri abdominale
- debut de tip pseudo-gripal cu cefalee, mialgii, frisoane şi febră
- icter (durata este de 3-4 săptămâni)

Examene de laborator

- hemoleucograma
- bilirubinemie crescută
- teste de citoliză (transminaze cu valori crescute)

DIAGNOSTIC ETIOLOGIC

- HAV de tip A: IgM anti-VHA; IgG anti-VHA (asigură imunitatea durabilă);

identificarea Ag VHA în scaun şi în ser, identificarea ARN-ului viral în ser
- HAV de tip E: IgM anti-VHE şi ARN-ul viral

TRATAMENT

În România spitalizarea bolnavilor cu HAV rămâne obligatorie.

Durata spitalizării variază în funcţie de severitatea bolii.

Se recomanda repausul la pat si regim igieno-dietetic cu mese mici şi repetate, de

crutare digestiva cu grăsimi puţine si evitarea alimentelor cu indice glicemic ridicat.

Alcoolul este contraindicat pe durata bolii acute şi în convalescenţă.

Se foloseşte o medicaţie simptomatică:

- antiemeticele sunt utile in cazul pacientilor cu greturi si varsaturi

- antialgic si antipiretic (paracetamol)
- vitaminoterapie
PROFILAXIE SPECIFICA  HAV de tip A

- Profilaxia cu imunglobuline umane (imunglobuline "standard", fie specifice anti-

VHA)
- Vaccinarea contra hepatitei acute de tip A (Havrix) se administrează 1 ml, im ( în
deltoid la adulţi) initial şi rapel la 1 lună, apoi rapel la 6-12 luni; durata imunităţii
este de cel puţin 10 ani ( se recomanda in special in cazul personalului medico-
sanitar, din colectivităţile de copii, sau călători în zone cu endemie ridicată)