Teorie

1.Mononucleoza infecțioasă: noțiune, etiologia, surse de...
Mononucleoza infecțioasă este o boală infecțioasă acută, determinată de virusul Epstein-Barr, caracterizată printr-o
evoluție benignă autolimitată, manifestată clinic prin febră, angină, adenopatie, splenohepatomegalie, icter, exantem
maculopapulos și imunitate durabilă.
Etiologia:Agentul patogen virusul Epstein-Barr, a fost izolat de bolnavi cu mononucleoză infecțioasă din secrețiile
faringiene și salivă,atât în perioada acută cât și mai târziu.
Surse de infecții:omul bolnav, posibil, purtătorii sănătoși de virus.
Căi de transmitere:1.Aeriană prin picături din secreția nazofaringiană, cel mai frecvent prin sărut.
2.Parenteral-prin transfuzii de sîânge sau plasmă, prin transplante.
Receptivitatea:este generală. Cele mai afectate grupe d și evârsta între și 14 și 25 ani, bărbații se îmbolnăvesc mai des.
Răspândire:incidența maximă a bolii este primăvara și toamna.
Imunitatea după monucleoza infecțioasă este durabilă.
2.Mononucleoza infecțioasă: tabloul clinic, complicații.

Perioada de incubație variază între 7 și 42 zile, în medie 10-14 zile, în cazuri posttransfuzionale 42 zile.
Debutul bolii poate fi brusc sau insidios, cu o durată de
4-5 zile și semne nespecifice ale unei infecții generale:febră, frisoane,anorexie,cefalee,stare de rău general,urmată de
apariția adenopatiilor și durerii la deglutiție.
Perioada de stare se caracterizează printr-un tablou clinic extrem de variat atît ca durată, cît și ca severitate.Semnele
clinice ale perioadei de stare sunt:febra întâlnită în 80% din cazuri, cu oscilații între
38grade-40C,durează de la 7 până la 28 zile, în mediu 2 săptămâni.La copii În primele zile ale bolii R poate fi
dificilă,fața,pleoapele și țesutul adipos cervical cu edeme, poliadenie. Angina, mai frecvent cu depuneri apare precoce în primele
3 zile de la debut. Evoluția bolii la copii mici este favorabilă, spre vindecare completă.
Complicațiile:
1.Complicațiile specifice prin V-EB nu sunt frecvente:anemia hemolitică, purpura trombocitopenică,agranulocitoza,
insuficiența hepatică acută, edem glotal,sindrom Reye.
2.Complicațile nespecifice prin suprainfecții bacteriene:angine stafilostreptococice,otite,sinuzite,orhita,pancreatita.
3.Complicațiile neurologice apar în 1-2% din cazuri:meningita limfocitară
seroasă,encefalita,sindromulcerebelor,paralizii faciale. 4.Ruptura spliei este o complicație foarte rară,fiind datorată friabilității
crescute determinate de infiltrația puternică cu limfocite și monocite. Poate surveni spontan sau accidental prin palpare sau
mișcări bruște Dinosticul pozitiv:
-Date clinice:febră,angină,adenopatie,mai frecvent a ganglionilor occipitali și laterocervicali,mai rar
hepatosplenomegalie,icter.
-Date epidemiologice:contactul cu bolavi de mononucleoză infecțioasă. -Date de laborator.
-Analiza generală a sângelui:tabloul hematologic în MI este caracteristic:leucocitoza, leucopenie.
-Metoda serologică:se apreciază anticorpii față de VEB care apar în sângele tuturor bolnavilor și servesc p/u diagnosticul
specific al bolii:-metoda de imunofluorescență indirectă,reacția de fixare a complementului, testul ELIZA,reacția de precipitare.
Diagnosticul diferențial: În funcție de sindromul dominant, MI se diferențiază cu infecțiile respiratorii acute, angina
difterică,angina necrotică,leucemia acută,anemia pronunțată,toxoplasmoza, rubeola,rujeola,alergiile medicamentoase,hepatita
virală A,B,C.
3. Mononucleoza infecțioasă:principia de tratament și îngrijire,..

Tratamentul:
Internarea în staționar nu este obligatorie. Bolnavii pot fi izolați și trtați la domiciliu. Repaos la pat pe toată perioada
febrilă. Dieta nr13 sau 5 cu character de cruțre. tratament etiologic nu există. Tratamentul nspecific este axat pet rat pathogenic și
symptomatic care se face cu antipiretice,antihistaminice, coleretice în afectarea ficatului. În formele severe ale bolii cu
edem faringotonzilar pronunțat,adenopatii
mari,hepatosplenomegalie,complicații nervoase sau anemie hemolitică autoimună sunt indicați
corticosteroizii(Prednisolon). Îngrijirea bolnavilor include măsuri de igienă corespunzătoare a cavității bucale. Se recomandă
gargare cu fiertură de mușețel,sol de Furacilină,Faringosept. Eforturile fizice se evitează. Se practică dezinfecția obiectelor
folosite de bolnav. Profilaxia:
Profilaxia specific a mononucleozei infecțioase se face cu vaccinul anti-V-EB.
Profilaxia nespecifică. Contactații vor fi supravegheați timp de o lună. În focar se vor lua măsuri de respecter a igienei
personale, lucru de educație sanitară.
4.Tusea convulsivă, etiologia, epidemiologia, perioadele.

Tusea convulsivă este o boală acută ce contaminează de obicei copii,determinată de cocobacilul Bortella
pertussis,transmisă pe cale aeriană și caracterizată clinic prin accese paroxistice de tuse spasmodic precedate de o inspirație
zgomotoasă.
Etiologie:Agentul causal al tusei convulsive este Bordetella pertussis, este foarte sensibil la factorii mediului
înconjurător, la temperaturile înalte,la acțiunea razelor solare, substanțelor dezinfectante. Sursa de infecție este omul
bolnav(forme tipice, atipice,abordive,subclinice) mult mai rar purtătorii de bacilli.
Transmiterea bolii este aerogenă (prin picături),excepțional este posibilă transmiterea indirect(prin obiectele
contaminate).
Receptivitatea este mare,indexul constituie 70-75%. Afectează mai des copii de la 1 pînă la 5-7 ani,inclusive nou-
născuții care nu posedă imunitatea transplacentară și adulții.
Imunitatea postinfecțioasă este durabilă , nu sunt excluse reîmbolnăvirile.
Incidența bolii sporește iarna și primăvara. Epidemiile apar la 2-4 ani.
Perioadele bolii:
-Perioada de incubație 3-14 zile.
-Perioada catarală (inițială,3-14 zile).
-Perioada convulsivă(spastic,spasmodic,paroxistică,24săp).
-Perioada de retrocedare sau de recovalescență(24sap).
-Perioada de contaminare vindecare cuprinde 10-12 sap.
5.Manifestările clinice ale tusei convulsive. Perioda de incubație 3-14 zile. Perioada catarală:
-Începe cu tuse ușoară, uscată, rinită. -Temperatura 37-37,5 C.
-Pierderea poftei de mâncare,dereglarea somnului.
-Paliditatea tegumentelor
6. Masurile antiepidemice in focarul de tuse convulsive.

Profilaxia.
Bolnavi Depistarea activă şi izolarea precoce a pacientului la domiciliu / în secţiile de boli infecţioase timp de 25 zile de la
debutul bolii.
Declararea obligatorie la CSP teritorial (prezentarea formularului nr.058/e pe suport de hîrtie sau în format electronic) cu
diagnosticul primar şi final.
Durata tratamentului în formele uşoare şi medii 1 - 2 săptămîni, în cele severe sau/şi cu complicaţii 2 - 3 şi mai multe săptămîni.
Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după pertussis se va face după 25 - 30 zile de la debutul bolii.
Persoanele de contact Verificarea antecedentelor vaccinale ale persoanelor și contacților de vîrsta eligibilă şi imunizarea
lor în cazuri necesare.
Depistarea şi supravegherea medicală a persoanelor de contact timp de 14 zile de la ultimul caz, cu vizită în familii la 3-4 zile, în
colectivități - zilnic.
Examenul clinic se face de către medicul de familie.
În colectivităţi de copii – carantină pe grup timp de 14 zile de la ultimul caz.
Aerisirea încăperi şi dereticarea umedă de 2 - 3 ori/zi.
Profilaxia specifică- Vaccinarea DTP primară cu 3 doze de un vaccin combinat cu componentul pertusis Pw (celular) sau
Pa (acelular): la 2, 4, 6 luni. Revaccinarea cu o doză de un vaccin combinat cu componentul pertusis Pw sau Pa la 22 - 24 luni În
situații de risc de infectare și transmiterii pertusei, pentru copii cu vîrsta de peste 4 ani, care n-au fost anterior vaccinați
antipertusis și adulți, poate fi recomandată imunizarea prin administrarea unei doze de vaccin TdPa.
7. Particularitatile tratamentului si ingrijiri copiilor bolnavi cu tuse convulsive. Asitenta in accesul de tusa spastica
Tratamentul nemedicamentos
Regimul zilei
 Pacienţii vor fi lăsaţi cît mai mult timp la aer liber, cu temperatura şi umiditatea rezonabilă
 Eliberarea cailor respiratorii (drenaj postural, aspirarea secreţiilor).
 Atitudinea pozitivă a persoanelor din jur.
Dieta  Sugarii vor fi aplicaţi mai frecvent la sîn.
 Alimentaţia trebuie să corespundă vîrstei şi să conţină ingredientele necesare bogate în vitamine şi microelemente.
--Alimentele trebuie să fie uşor digerabile, să nu stagneze în stomac, se vor prescrie în mese mici şi repetate.
--Se va asigura hidratarea corespunzătoare (apă minerală plată, sucuri, compot, ceaiuri, etc.).
MEDICAMETOS:
Antibiotice (în perioada prodromală şi perioada spasmodică precoce)-
- Amoxicilina suspenzie sau comprimate
-Eritromicina
Antitusive- Butamiratum sirop sau drajeuri
Mucolotice -Bromhexinum, comprimate sau sirop
Expectroante- mucaltin
Antihistaminice(la necessitate)- Clemastinum
Prebiotice, probiotice- Linex
Vitamine- Acidum ascorbicum sau REVIT
8. Diagnosticul de laborator al tusei convulsive. Complicatiile
Investigatii paraclinice
Analiza generală a sîngelui.-limfocitoză Radiografia cutiei toracice, (la necesitate).
Cercetarea bacteriologică la tusea convulsivă și pertusis.
Diagnosticul clinic se sustine pe: date anamnestice (absenta vaccinarii la copiii care au depasit varsta respectiva),
date epidemiologice (contact cu adulti/adolescenti/copiii care tusesc persistent si caracteristic), date clinice (cu accese de tuse
paroxistica+varsaturi cu durata > 2 saptamani, pe fondul unei lipse de afectare a starii generale, care nu se amelioreaza cu
simptomatice sau pe fondul unor complicatii grave
Complicatii
Sistemul respirator: pneumonie, emfizem pulmonar, emfizem mediastinal, cutanat, atelectezii pulmonare, bronşiectazii,
pneumotorax spontan.
Sistemul nervos: encefalopatii, encefalite prin mecanism mixt (alergic, hipoxic, toxic), pareze, paralezii ale nervilor cranieni
(III), etc.
Complicaţiile hemoragice: hemoragii conjunctivale, palpebrale, epistaxis.
Complicaţiile mecanice: prolaps rectal, hernie ombilicală, rupturi diafragmale, ulceraţie a frenului lingual.
Complicaţiile prin suprainfecţii bacteriene şi virale: bronhopneumonii, pneumonii, otite.
Sechelele: bronşiectazii, emfizem pulmonar, bronşite şi pneumonii cronice, defecte psihice (neuroze, convulsii epileptiforme,
dereglări de vorbire, deficienţa mintală, etc.).
9. Oreionul. Etiologia, epidemiologia, manifestari clinice ale parotidei.

Oreionul-boala contagioasă acută produsă de virusul urlian și se caracterizează clinic prin afectarea glandelor
salivare(parotide,submandibulare,sublinguale) a sistemului nervos central și altor țesuturi (pancreas,gonade)
ETIOLOGIE : virusul urlian din familia Paramyxoviridae; rezistenţă scăzută în mediul extern, fiind inactivat de
căldură, UV, fenol, formol.
Factorii epidemiologici principali
1. Izvorul de infecţie bolnavul cu oreion, contagios 6 zile înainte de debut şi 9-10 zile în perioada de stare Indicele de
contagiozitate este de circa 40%; infectaţii inaparent, aproximativ 40% din cazuri.
2. Transmiterea aeriană, prin picături; prin obiecte recent contaminate cu secreţii, salivă.
3. Receptivitate - generală
4. Imunitate
-după infecţie, de lungă durată, chiar toată viaţa;
-transplacentară, până la 6 luni;
-postvaccinală, peste 10 ani.
Parotidita—febră,cefalee,dureri retromandibulare la masticație,tumefacție la nivelul uneia dintre glandele parotide,iar peste
1-2 zile în mare parte și a celeilalte, glandele parotide la palpare sunt elastic,sensibile; pielea lucioasă,neinfiltrată,destinsă,de
culoare normal.În cavitatea bucală orificiul canalului Stenon infiltrate(roșu,proeminent)-simptomul Moursou; parotidita
progresează în 2-3 zile și durează 7-10 zile.
10. Oreionul. Manifestari clinice ale pancreatitei si meningitei urliane.
Pancreatită-debutul brusc, Se manifestă, cel mai frecvent, ca formă clinică frustă,febră,dureri epigastrice sau în
centură,grețuri,vome,anorexie,diaree sau constipații, amilazemie și amilazurie crescută(uneori în lipsa manifestărilor
clinice),semnele clinice durează 10-12 zile, funcția pancreasului se restabilește în 3-4 săptămîni.
Meningita-Este cea mai frecventă localizare extraparotidiană a infecţiei urliene. Poate să apară ,atât ca meningită
primară (singura manifestare a infecţiei cu virusul urlian), cât şi ca meningită secundară. Se instalează mai frecvent ulterior
parotiditei (a 5-7 zi) dar poate preceda sau poate apărea concomitent,în debut:febră,cefalee,vome
repetate,fotofobie,fonofobie.Semene meningiene(redoarea cefei,semnele Kering,Brudzinschi) apar în 1-2 zi a bolii,dar pot fi
frecvent disociate și chiar absente.
11. Măsurile antiepidemice în focarul de oreion.Profilaxia.
Profilxia nespecifica( Masuri antiepidemice in focar):
- Depistarea activă şi precoce a bolnavilor în colectivităţi şi cămine, izolarea la domiciliu, sau în secţiile de boli infecţioase
pe o durată de 9-10 zile sau pînă la dispariţia fenomenelor clinice.
- Declarare obligatorie la CSP teritorial.
- Depistarea şi supravegherea persoanelor de contact timp de 21 de zile de la ultimul caz.

- Triaje clinice zilnice cu depistarea şi izolarea suspecţilor. Persoane cu suspect la îmbolnăvire (febră, cefalee, tumefierea
glandelor salivare, dureri la masticaţie, vorbire) se izolează temporar cu solicitarea asistenţei instituţiilor medicale pentru
diagnostic, organizarea izolării şi tratamentului.
- În colective – carantină, nu mai sunt admişi copii noi pînă la stingerea focarului epidemic.
- Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după oreion nu mai devreme de ziua a 10-a de la debutul bolii, independent
de faptul continuării apariţiei cazurilor noi de oreion.
- Dezinfecţia curentă, prelucrarea calitativă a veselei de masă în ospătării, grupe.
- Aerisirea sălilor de studii la fiecare pauză, respectarea strictă a graficului de efectuare a curăţeniei umede.
Profilaxia specifica: Vaccinarea cu ROR ,Virsta – prima data la 12 luni , dupa la 6-7 ani si la 15-16ani.
Adm. Subcutan ,0,5 ml, in regiunea bratului
12. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor bolnavi cu oreion.Criteriile de spitalizare.
Tratament nemedicamentos
-Regimul zilei  Repaus la pat 10-14 zile.  Igiena cavităţii bucale (spălături cu infuzie de muşeţel, Sol. Nitrofuralum 1:5000,
Sol.Natrii hydrocarbonatis 2%).  Aplicaţii de căldură uscată asupra glandelor salivare afectate.
-Dieta  Regimul alimentar adaptat toleranţei digestive. Alimente semisolide. Aport de lichide (apă minerală plată, sucuri,
compot, ceaiuri).
Tratament medicamentos
-Antiperetice  Paracetamolum 500 mg – 10-15 mg/kg doză unică copiilor, (la febră), per os:  1-3 ani – 125 mg (¼ comprimat);
 3-5 ani – 250 mg (1/2 comprimat);  >5 ani – 500 mg (1 comprimat), la fiecare 6 ore, sau  Ibuprofenum – 5-10 mg/kg, per os,
în caz de necessitate poate fi repetat de 3-4 ori pe zi, doza maximă – 30-40 mg/kg/24 ore.
-Vitamine  Acidum ascorbicum – 100 mg de 2 ori pe zi, per os, 10-14 zile, sau  Revit(combinaţie), per os, 10-14 zile:  1-3 ani
– 1 drajeu pe zi;  3-7 ani – 1 drajeu de 2 ori pe zi;  > 7 ani – 1 drajeu de 3 ori pe zi.
Criteriile de spitalizare a pacienţilor cu oreion  Afecţiuni poliglandulare  Orhita urliană  Pancreatita urliană  Meningita,
meningoencefalita urliană  Parotidita severă  Oreion cu complicaţii  Indicaţii epidemiologice  Pacienţi de gen masculin în
vîrstă de peste 12 ani cu risc crescut de apariţie a orhitei (regimul la pat reduce pericolul orhitei de 3 ori şi mai mult).
13. Rujeola, etiologia, epidemiologia,perioadele bolii.
Rujeola – boală infecţioasă acută, extrem de contagioasă, cauzată de virusul rujeolic şi caracterizată clinic prin febră, catar
oculorespirator şi digestiv, enantem patognomonic, exantem maculopapulos generalizat, complicaţii severe precoce sau
tardive,imunitate postinfecţioasă durabilă.
Virusul rujeolic - agentul cauzal al rujeolei aparţine genului Morbillivirus, familia Paramyxoviridae, conţine ARN. Poate fi izolat
din sînge, urină, lavaj nazofaringian pînă în ziua a 7-a de la apariţia erupţiilor.Virusul este active ,cu o viteza mare de
patrundere ,se distruge foarte repede.
Epidemiologie:
- Sursa de infecţie este omul bolnav cu diferite forme clinice. Nu există purtători sănătoşi de virus rujeolic.
- Calea de transmitere se face pe cale aeriană prin secreţii nazofarigjiene în condiţii de contact apropiat şi la distanţă .
Este posibilă transmiterea transplacentară.
- Receptivitatea este generală.
- Sezonalitatea rujeolei este iarna şi primăvara.

- Imunitatea postinfecţioasă este durabilă, pe toată viaţa.
Perioadele bolii:
1. Perioada de incubatie: de la 7 pina la 17 zile
2. Perioada prodromala: decurge 3-4 zile .Caracterizata prin semen catarale :febra 39-40 *C , tuse latratoare,faringita,
rinita, conjunctivita, fotofobie. ----Semne specifice: enantemele-eruptii pe mucoase ( pete rosii pe palatal moale si dur),
Semnul Belsky – Filatov – Koplic ,apare la a 2-a zi a bolii şi dispare după 24 ore de la apariţia exantemului.
3. Perioada eruptiva: -- Stărea generală alterată --Apare a doua undă febrilă --Semne catarale în progres --Exantemul
apare timp de 3 zile consecutiv în etape: - În a 4-a zi a bolii - pe faţă, gît, retroauricular, pe toracele superior - În a 5-a zi -
pe trunchi - În a 6-a zi - pe membre.
Eruptiile sunt maculopapuloase mari, culoarea rosie aprinsa, pot sa se contopeasca intre ele.
4. Perioada de pigmentatie: dureaza 4-5 zile. Roseata trece in pata cafenie .Dupa ce dispar petele poate fi o usoara
descuamare a pielii. Starea generală şi restabilirea poftei de mîncare revin în 8 – 10 zile.
14. Rujeola, semnele clinice ale perioadei prodromale și eruptivă.Complicațiile.
oculorespirator şi digestiv, enantem patognomonic, exantem maculopapulos generalizat, complicaţii severe precoce sau
tardive,imunitate postinfecţioasă durabilă.
1. Perioada prodromala: decurge 3-4 zile .Caracterizata prin semen catarale :febra 39-40 *C , tuse latratoare,faringita,
rinita, conjunctivita, fotofobie. ----Semne specifice: enantemele-eruptii pe mucoase ( pete rosii pe palatal moale si dur),
Semnul Belsky – Filatov – Koplic ,apare la a 2-a zi a bolii şi dispare după 24 ore de la apariţia exantemului.
2. Perioada eruptiva: -- Stărea generală alterată --Apare a doua undă febrilă --Semne catarale în progres --Exantemul
apare timp de 3 zile consecutiv în etape: - În a 4-a zi a bolii - pe faţă, gît, retroauricular, pe toracele superior - În a 5-a zi -
pe trunchi - În a 6-a zi - pe membre.
Eruptiile sunt maculopapuloase mari, culoarea rosie aprinsa, pot sa se contopeasca intre ele.
Complicaţiile :
Complicaţiile specifice prin invazia virusului rujeolic: -- Laringită (crupul laringian) --Pneumonie cu celule gigante Hecht --
Bronşită, traheobronşită --Encefalită, meningoencefalită -- Panencefalita sclerozantă subacută (PESS) --Keratită
Complicaţiile nespecifice (prin suprainfecţii bacteriene) în rujeolă: -- Pneumonie, bronhopneumonie --Conjunctivită --Otită,
stomatită --Laringită, laringotraheită necrotică sau ulcero-fibrinoasă.
15. Rubeola, etiologia, epidemiologia, semnele clinice,diferențierea de rujeolă.
Rubeola este o boala infectioasa, eruptiva, care poate sa apara la sugarii cu varsta sub 1 an si in colectivitatile de copii
nevaccinati.
Etiologia: este provocata de Virusul rubeolei. Virusul nu este flexibil, se distruge rapid, nu este rezistent.
Epidemiologia:
- Sursa de infecție este numai omul bolnav, inclusiv cei cu infecții subclinice. Nu există purtători sănătoși de virus.
- Contagiozitatea. Rubeola este foarte contagioasă. Perioada de contagiune începe cu circa 7 zile înainte de erupție și
durează 14 zile după debutul erupției.
- Transmiterea se face: pe cale aeriana (prin picaturile de tuse, stranut, vorbit ), prin contactul cu suprafetele contaminate
(jucarii, vesela, mobilier), prin transmiterea sanguina daca exista rani deschise si prin transmiterea materno-fetala
(rubeola congenitala).
- Receptivitatea față de rubeolă este general.

Semne clinice: Starea generala-copilul nu sufera mult,cracteristic subfebrilitate, primele eruptii apar pe fata ,in 24 ore acopera
corpul nu in intregime, pe fata ,git, membre fata extensorie.Eruptiile sunt maculopapuloase mici, nu se contopesc ,culoarea roz
pala,au locuri preferate. Semne caracteristice: marirea ganglionilor limfatici(occipital si din partea posterioara a gitului),se maresc
si limfocitele.
Semne caracteristice Rujeola Rubeola
1.Aparitia eruptiilor In perioada eruptiva, a 5 zi de la debut In primele 24 ore
2.Caracterul Maculopapuloase mari, se contopesc Maculopapuloase mici, nu se contopesc.
3.Localizarea Pe tot corpul( apar pe etape) Pe fata ,git, membre fata extensorie.
4.Culoarea Rosie aprinsa Roz pala
5.Fonul pielii Nu este schimbat Nu este schimbat
6.Schimbarile pe piele dupa Pigmentatie( pete cafenii) Nu sunt schimbari, nu ramine nimic.
disparitie
Dupa care se descuameaza pielea
16. Diferențierea erupțiilor în rugeolă, rubeolă, scarlatină și varicelă
Semnele Rujeola Rubeola Scarlatina Varicela
1.Aparitia eruptiilor In perioada eruptiva, a In primele 24 ore In 24 ore de la debut In perioada eruptiva , a
5 zi de la debut 4 zi de la debut
2.Caracterul Maculopapuloase mari, Maculopapuloase mici, Rozeule( papule mici Veziculele rotunde sau
se contopesc nu se contopesc. punctiforme) ovale, superficiale,
conţinut clar, areolă
hiperemiată, nu
confluează
3.Localizarea Pe tot corpul( apar pe Pe fata ,git, membre Fata ,git ,torace,axile, generalizată, caracter
etape- 1-dupa urechi, fata extensorie. membre fata flexorie, „centripet”, fiind mai
fata,git; 2- partea inf. A exprimată pe faţă, gît,
trunchi,membre; 3- pe abdomenului. partea piloasă a
tot corpul) capului, trunchi, mai
săracă pe membre.
4.Fonul pielii Nu este schimbat Nu este schimbat Eritematos Nemodificat
5.Culoarea Rosii aprins Roz pala Rosii aprins Rosii
6.Schimbari pe piele Pigmentatie( pete Nu sunt schimbari, nu Descuamarea Zona de pigmentatie

dupa disparitia cafenii) ramine nimic (fata,trunchi-aspect
eruptiilor fainos; talpi,palme- in
Dupa care se lambouri)
descuameaza pielea
17. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor bolnavi cu rujeolă.
oculorespirator şi digestiv, enantem patognomonic, exantem maculopapulos generalizat, complicaţii severe precoce sau tardive,
imunitate postinfecţioasă durabilă.
TRATAMENTUL
 Tratamentul medicamentos:
*Măsuri generale:
-Repaos la pat 8 - 10 zile (pînă la cedarea febrei).
-Igiena cavităţii bucale (spălături cu infuzie de muşeţel, sol. Nitrofural 1: 5000, sol. Hidrocarbonat de sodiu 2%.
-Igiena ochilor (folosind tampon curat şi apă).
*Dieta:
-Regimul alimentar adaptat toleranţei digestive, alimente bogate în vitamine şi microelemente, cu excepţia alimentelor picante şi
grase.
-Aport de lichide (apă minerală plată, sucuri, compot, ceai, lapte)
 Tratamentul medicamentos
-Antipiretice (Paracetamol 500 mg, 10 - 15 mg/kg, doză unică, la febră 0 peste 38C, fiecare 6 ore, per os; Ibuprofen 5 - 10
mg/kg/zi, per os, după mese)
-Vitamine (Vitamina A la copii 5.000UI/zi 3 zile; Acid ascorbic 100 mg, 2 ori pe zi, per os, 7 - 10 zile; Revit, per os, 10 - 14 zile:)
-Antitusive și expectorante (Isoprenalină 125ml, sirop, la copii cu vîrsta de: 3 - 10 ani – 5 ml, de 3 ori pe zi, 5 zile; > 10 ani – 10
ml, de 3 ori pe zi, 5 zile; Bromhexină 8 mg, la copii de: * la 1 - 4 ani – 4 mg, de 2 ori pe zi, 5 zile; * la 5 - 10 ani – 4 mg, de 3 ori
pe zi, 5 zile; * > 10 ani – 4 - 8 mg, de 3 ori pe zi, 5 zile)
 Îngrijirea bolnavilor de rujeolă se bazează pe:
-Depistarea activă a bolnavilor.
-Izolarea bolnavilor în secţiile de boli infecţioase pe o durată de minim 5 zile de la debutul exantemului (iar în caz de pneumonie,
alte complicații - pe 10 zile).
-Supravegherea bolnavilor de către a/m și medic;
-Declararea obligatorie la CSP teritorial (prezentarea formularului nr.058/e pe suport de hîrtie sau în format electronic) cu
diagnosticul primar şi final).
- Tratamentul bolnavilor numai în secţiile de boli infecţioase.
-Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după rujeolă nu mai devreme de ziua a 5-a de la debutul exantemului.
-Micuțul va fi ajutat la satisfacerea nevoilor fundamentale, I se va schimba lengeria de corp și de pat la necesitate.
-Aerisirea încăperii, dereticarea umedă de 2 - 3 ori pe zi.
18. Măsurile antiepidemice în focarul de rujeolă.Profilaxia specifică.
PROFILAXIA RUJEOLEI:
 Profilaxia specifică: Profilaxia specifică se face cu vaccin combinat împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei (ROR) la
vîrsta de 12 luni, cu revaccinare la 6 - 7 ani şi 14 - 15 ani.
( Rujeola produce imunitate postinfecțioasă și după suportarea maladiei nu este necesară vaccinarea antirujeolică. Administrarea
altor vaccinuri este permisă după vindecarea pacientului. În caz de complicaţii neurologice – după consultul medicului
neuropediatru şi nu mai devreme de 6 luni.)
 Profilaxia nespecifică:
*Măsurile antiepidemice în focar (bolnavii):
-Depistarea activă a bolnavilor.
-Izolarea bolnavilor în secţiile de boli infecţioase pe o durată de minim 5 zile de la debutul exantemului (iar în caz de pneumonie,
alte complicații - pe 10 zile).
-Declararea obligatorie la CSP teritorial (prezentarea formularului nr.058/e pe suport de hîrtie sau în format electronic) cu
diagnosticul primar şi final).
-Tratamentul bolnavilor numai în secţiile de boli infecţioase.
-Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după rujeolă nu mai devreme de ziua a 5-a de la debutul exantemului.
-Aerisirea încăperii, dereticarea umedă de 2 - 3 ori pe zi
*Măsurile antiepidemice în focar (personae de contact):
-Depistarea contacților și verificarea stării lor de vaccinare.
-Vaccinarea urgentă a persoanelor din focare de la vîrsta de 10 luni pînă la 30 ani care nu au suportat rujeolă, nu au fost vaccinaţi,
au primit o singură doză de vaccin cu > 6 luni în urmă, sau 2-3 doze de vaccin cu > de 10 ani în urmă.
-Contacților cu contraindicaţii medicale pentru administrarea vaccinului ROR (reacție alergică la doza precedentă ROR) sau nu au
vîrsta vaccinării li se va administra imunoglobulină titrată la rujeolă nu mai tîrziu de ziua a 5-a de contact, în doze conform
instrucţiunii de folosire a preparatului.
- Supravegherea medicală persoanelor de contact timp de 17 (21) zile de la izolarea ultimului bolnav.
- Vizite în focar: o dată la 3 - 4 zile la locul de trai şi zilnic în colectiv.
-Izolarea temporară (cu transport sanitar) în saloane boxate, în secții de boli contagioase a persoanelor suspecte la îmbolnăvire
(febră, exantem, enantem) pentru diagnostic şi tratament.
- În colectivităţi – carantină pe grup pînă la stingerea focarului epidemic.
-Aerisirea încăperii şi dereticarea umedă de 2 - 3 ori pe zi.
19. Diferențierea scarlatinei de rujeolă.Complicațiile scarlatinei.
Scarlatina- boală infecțioasă acută cauzată de Streptococul B-hemolitic din grupul A (Streptococul pyogenes), variate sterotipuri
toxigene, caracterizată clinic prin semne de intoxicație general, amigdalită, exantem caracteristic, urmat de descuamație,
modificări linguale.
 Diferențierea scarlatinei de rujeolă
Semnele Rujeola Scarlatina
Apariția erupțiilor Apar la a 4-5 zi de boală În 24 ore acoperă toate regiunile
Caracterul Maculo-papuloase de dimensiuni Rozeule (papule mici punctiforme)

mari
Localizarea Pe tot corpul, apar pe etape 1-2-3(1 Au locuri preferate (pe suprafețele
zi pe urechi, față; 2 zi coboară pe extensorii a membrelor, în axile, pe
trunchi, membrele superioare; 3 zi- partea anterioară a abdomenului)
acoperă tot corpul)
Culoarea Roșu-aprins Roșu-aprins
Fonul pielii Nu este schimbat Hiperemiat
Schimbările pe piele după dispariția Pete cafenii, de sus în jos apare Apare descuamare cu aspect făinos,
erupțiilor pigmentarea, o descuamare ușoară în locurile nefine, în lambouri
 Asemănareaa scarlatinei și rujeolei:

-În ambele patologii se instalează carantina;
-Au complicații severe;
-Culoarea erupțiilor rușu-aprins;
-Se înregistrează febră înaltă și descuamarea.
COMPLICAȚIILE SCARLATINEI:
A.Toxice (precoce în prima săptămână a bolii)
-miocardită, hepatită, nefrită, suprarenalită, edem cerebral acut
B.Septice (precoce și tardice)
-otită, sinuzită, limfadenită, adenoflegmon, septicemie, meningită purulentă, endocardită.
C.Alergice (la a 15-21-a zi de la debut și mai târziu):
-cardită reumatismală, reumatism articular acut, glomerulonefrită difuză acută, eritem nodos, purpură trombocitopenică, stare
febrile cu adenită.
20. Scarlatina, etiologia, epidemiologia,manifestările clinice.
ETIOLOGIA:
-Streptococul B hemolitic din grupul A
(El elimină toxine, face parte din variate serotipuri de streptococci, este sensibil la dezinfectante uzuale, la numeroase antibiotice
inclusiv Penicilină)
*Perioada de incubație 1-10 zile, în mediu 2-7 zile.
EPIDEMIOLOGIA:
*Căile de transmitere a maladiei:
 direct:
-pe cale aeriană;

-prin secreții nazo-faringiene a bolnavului sau a purtătorului
 indirect:
-prin obiecte contaminate;
-pe cale digestive (produse alementare);
-prin plăgi (combustii, plăgi postoperatorii)
MANIFESTĂRILE CLINICE
 Amigdalita:
-catarală, adesea pultacee;
- hiperemie orofaringiană intensă „istm în flăcări,,
- hiperemie orofaringiană delimitată
- limfadenită regională dureroasă
 Eruptiile cutanate:
*apar în 1-2-a zi simultan, sunt generalizate, abundente, mai intense pe părțile laterale ale toracelui, în triunghiul inghinal, pe
părțile extremităților superioare și inferioare, plicile cutanate (axile, plica cotului etc.)
*caracterul:
- rozeole (1-2 mm, punctiforme)
-petesii, hemoragii mărunte;
-miliare
* culoarea: roșie aprinsă;
*tenul pielii: hiperemiat;
*nu confluează;
* la palpare: proeminente, dispar la întinderea tegumentului;
* evoluția: dispar treptat la a 5-6-a zi fără urme (nu pigmentează);
* semnul Pastia ( linii hemoragice pe pliuri de flexiune) pozitiv.
 Triunghiul Filatov:
-superior: nazo-labial-pal;
-inferior: inghinal-intens acoperit cu erupții.
 Manifestările linguale (ciclul lingual):
-în prima zi de boală limba este acoperită cu un depozit cenușiu albicios;
- treptat în următoarele zile se descuamează începînd de la vîrf și margini, progresînd către bază;
-În a 5-6-a zi de la debut capătă aspect zmeuriu (papilele linguale proeminente, mucoasa roșie);
-în 10-12-a zi de la debut — „limba lăcuită", limba de pisică” (limba reepitelizată, roșie închisă, lucioasă).
 Descuamația:
-apare după 7-15 zile de boală;
-este farfuracee (făinoasă, tărâțoasă) pe față, urechi, gât, torace și în lambouri pe degetele membrelor superioare și inferioare, pe
palme și tălpi;
-persistă 2-3 săptămâni.
 Dermografismul:
-bifazic, pal-roz stabil în prima săptămână a bolii și roz-pal în a 2-a săptămână.
21. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor bolnavi cu scarlatină.
TRATAMENTUL
 Tratamentul nemedicamentos:
*regimul zilei:
-repaus la pat 7-10 zile;
-igiena cavității bucale (spălături cu infuzie de mușețel, sol.Nitrofurat 1:5000, sol. Hidrocarbonat de sodiu 2% și alte antiseptice).
*dieta:
-alimentația trebuie să corespundă vârstei copiilor și să conțină ingredientele necesare bogate în vitamin și microelemente;
-aport de lichide (apă mineral plată, sucuri naturale de fructi, compot, ceai etc).
 Tratament medicamentos:
 Antibiotice:
*Fenoximetilpenicilină divizată în 3-4 prize, 7-10 zile, per os:
-Copii sub 10 ani 50.000-100.000 U/kg/24 de ore , divizate în 3-4 prize;
-Adulți și copii peste IO ani 125.000-250.000 U/kg/24 de ore, divizate în 3-4 prize
*Eritromicină 20-40 mg/kg/24 de ore, divizate în 4 prize, per os, 7-10 zile
*Benzatinbenzilpenicilină după cura de antibiotice o doză, i.m.:

- pînă la 10 ani 600.000 U
-peste 10 ani 1.200.000 U
-adulți 2.400.000 U
 Antipiretice:
*Paracetamol-10-15 mg/kg, doză unică, la febră peste 38 C, la fiecare 6 ore, per os:
-1-3 ani-125 mg;
-3-5 ani-250 mg;
->5 ani-500 mg.
 Antihistaminice:
*Cloropiramină-25 mg , per os, 7-10 zile;
-1-12 luni -1/4 comprimat de 2 ori pe zi;
-1-6 ani-1/3 comprimat de 2 ori pe zi;
-7-14 -1/2 comprimat de 2 pri pe zi;
-după 14 ani-1 comprimat de 2 ori pe zi.
 Vitamine:
*Acid ascorbic-100 mg de 2 ori pe zi, per os, 7-10 zile;
*Revit, per os, 10-14 zile:
-1-3 ani-1 drajeu pe zi;
-3-7 zile -1 drajeu de 2 ori pe zi;
-după 7 ani-1 drajeu de 3 ori pe zi.
A/M DE URGENȚĂ în formele grave de scarlatină:
*1.La febră peste 38C-amestec litic, i/m:
-Sol.Metamizol 50%-0.1 ml/an viață și
-Sol.Difenhidramină 1%-0,1 ml/an viață și
-Sol.Papaverină 2%-0.2 ml/an viață.

*2.În caz de convulsii Sol.Diazepam rectal-0,5 mg/kg:
-1-4 luni-0,5 ml
-4-12 luni-1 ml
-12 luni-3 ani-1,25 ml
-3 ani-5 ani-1,5 ml.
*3.Prednisolon 1-2 mg/kg i.m., sau i.v.
*4.Benzilpenicilină 100 mg/kg-doză unică i.m.
*5.Oxigen.
ÎNGRIJIREA COPIILOR BOLNAVI CU SCARLATINĂ:
-Supravegherea medicală și tratamentul la domiciliu va dura 7-10 zile de la debutul bolii.
-Izolarea la domiciliu a pacientului va dura pînă la dispariția semnelor clinice, dar nu mai puțin de 22 zile.
- Vizita medicului de familie va fi 1 dată în 2-3 zile.
- Se recomandă termometrie de 2 ori pe zi.
-Supravegherea medicală după tratament va dura 3 săptămîni de la debutul bolii (pot să apară complicații la a 14-22-a zi de la
debutul bolii).
-La apariția complicațiilor- spitalizare urgentă în secția (spitalul) de boli infecțioase.

22. Măsurile antiepidemice în focarul de scarlatină.Profilaxia.
PROFILAXIA SCARLATINEI:
 Profilaxia specifică – nu există;
 Profilaxia nespefifică: Măsurile antiepidemice în focar:
La bolnav:
-Depistarea activă și izolarea precoce a bolnavului la domiciliu sau în secțiile de boli infecțioase pe o durată de 7-10 zile.
-Declarare obligatorie la CMP teritoriale.
-Admiterea în colectivități a convalescenților după scarlatină se permite nu mai devreme de ziua a 22-a de la debutul bolii.
-Durata supravegherii postexternare:
*Forme ușoare și medii pe parcurs de o lună;
*Forme grave pe parcurs de 3 luni.
Persoane de contact:
-Depistarea și supravegherea persoanelor de contact timp de 7 de zile de la ultimul caz.
-Examenul clinic se face de către medicul de familie.
În colectivități — carantină de grup, nu mai sunt admiși copii noi pînă la stingerea focarului epidemic (7 zile de la ultimul caz).
-Dezinfecția curentă și terminală, aerisirea incaperii și dereticarea umedă de 2-3 ori pe zi.
23. Varicela: etiologia, epidemiologia, manifestările clinice.
Varicela este o boală virală,foarte contagioasă,caracterizată clinic
printr-o erupție veziculară care apare în mai multe unde eruptive.
Etiologia:agentul etiologic este virusul varicelozosterian (VZV)
Se determină în conținutul veziculelor și sânge.Virusul VZ este puțin
rezistent în mediul extern.
Epidimiologia:sursa de infecție este omul bolnav de varicelă,a cărui
perioadă de contagiozitate începe cu 1-2 zile înainte de apariția erupției
și durează aproximativ 5 zile după apariţia ultimului puseu- eruptiv.
Sursă de infecţie poate servi şi omul bolnav cu herpesul Zosterian acut.

Transmiterea se realizează de la bolnav- la omul sănătos pe cale aeriană prin
picături de secreţie nazofaringiană. Transmiterea indirectă, prin obiecte proaspăt
contaminate, este rar întâlnită. Receptivitatea la varicela este universală.
Copiii născuţi de mame imune sunt şi ei imuni până la vârsta de 4—6 luni.
Imunitatea după varicela este de lungă durată — toată viaţa, reîmbolnăvirile
sunt excepţionale, însă virusul varicelozosterian poate persista mai mulţi ani în stare
latentă în celulele nervoase, în special ale ganglionilor spinali, cauzând apariţia

herpesului Zoster mai târziu.
Tabloul clinic: Perioada de incubaţie durează 11—21 zile (în medie 2 săptămâni).
Boala poate începe cu prodrom de scurtă- durată (1—2 zile) care se manifestă prin:
cefalee, febră moderată,- inapetenţă, vărsături, rash scarlatiniform. însă mai frecvent
această pe-rioadă preeruptivă rămâne neobservată sau lipseşte şi varicelă începe acut cu
febră (37,5—38,5°C) şi erupţii varicelare — perioada eruptivă.
Erupţia în varicelă apare pe tegumentele trunchiului, apoi pe faţă, pe pielea capului şi
membre. Erupţia în varicelă apare în 3 şi mai multe puseuri la intervale- de 2—3 zile
Erupţia de varicelă predomină pe trunchi, având un caracter „centripet“, este
prezentă de regulă pe partea piloasă a capului şi pe faţă şi aproape că nu apare pe
palme şi plante. Veziculele se răspândesc şi pe mucoasa bucală, conjunctivală,
anogenitală, mai rar, laringiană, dar sunt efemere, se sparg uşor, transformându-se în
eroziuni-ulceraţii superficiale. Starea generală a bolnavului de regulă este moderat
afectată. Febra, cefaleea, starea de rău însoţeşte fiecare puseu eruptiv în concordanţă cu
severitatea bolii, în multe cazuri, cel mai supărător- simptom este prurita.
24. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor bolnavi cu varicelă.
Varicela se tratează la domiciliu, în condiţii de izolare. Spitalizarea este
indicată în cazurile severe pacienţilor- imunodeprimaţi, cu complicaţii. Tratamentul
varicelei comune- este simptomatic, având la bază îngrijirile curente cu respectarea
igienei tegumentare — prelucrarea veziculelor cu soluţii de antiseptice- uşoare
(alcool, 1% verde de briliant, albastru de metilen), şi mucoaselor — prin spălaturi
cu infuzii de muşeţel (Romazulan). Repausul la pat este obligatoriu 7 zile, sau mai
mult (conform formei clinice). Baia nu este permisă până la uscarea crustelor.
Antibioticele sunt indicate numai în' complicaţiile bacteriene.
Tratamentul antiviral (Aciclovir) în varicela, început în primele 24 ore de la
debutul erupţiei, are efecte benefice: reduce durata şi severitatea bolii, precum şi
incidenţa complicaţiilor şi mortalităţii,- însă, spre regret, tratamentul cu Acyclovir
(ACV) este foarte costisitor şi nu se utilizează în toate cazurile.
25. Criteriile de spitalizare.
Varicela, forme severe, cu complicaţii.
Varicela pe fondal nefavorabil (leucemie, astm bronşic, infecţie HIV/SIDA, diabet

zaharat, etc.).Varicela în forme uşoare sau medii, în cazul în care izolarea pacientului la
domiciliu este imposibilă.
Varicela la copii de vîrstă fragedă, adolescenți.
Varicela la copii din familii social vulnerabile, care locuiesc
în cămine, colectivităţi închise (centre de plasament,
şcoli - internate, case de copii, etc.).
26.Caracterul erupțiilor în varicelă,polimorfismul.Complicațiile în varicelă
Elementele eruptive -la început sunt macule mici (2—6 mm), rotunde sau
ovale, de culoare roşie. In 6—8 ore maculele se transformă în papule, care
după alte 6—8 ore devin vezicule înconjurate de zonă eritematoasă.

Veziculele reprezintă elementele eruptive caracteristice în varicelă. Cele
rotunde sau ovale de 2—3 mm şi rar de 10 mm în diametru sunt situate foar-te
superficial, au un conţinut clar, datorită cărui fapt se aseamănă cu „picătu-ra de
rouă“, nu confluează. Vezicula varicelei este uniloculară, se rupe uşor la micro-
traumatisme. şi este pruriginoasă, în varicelă necomplicată după 12—24 ore lichidul
veziculelor devine tulbure (prin aflux de leucocite) şi prin resorbţia sa centrul
veziculei se înfundă, conducând- la „ombilicarea“ elementului eruptiv, în alte 24—
48 ore vezicula devine plată, se usucă, formând crustă care va cădea după 5—10
zile. Crustele se elimină fără să lase cicatrice, ci numai- o depigmen-tare trecătoare.
Veziculele suprainfectate, însă, lasă cicatrice. Unele macule şi pa-pule nu ajung în
stadiul de veziculă-. Concomitent creşte temperatura corpului realizând o curbă ondulată.
Complicațiile:Complicaţiile prin VZV sunt rare: pneumonia variceloasă,- laringita,
encefalita.Pneumonia variceloasă (primară) apare deseori în varicela congenitală, la copii imunodeprimaţi sau la adulţi. Ea se
instalează- în a 2—6-a zi a bolii cu tuse, dispnee,
febră mare, cefalee. În spută se determină celule gigante cu incluziuni intranucleare.
Laringita sau crupul varicelos este determinată de localizarea- erupţiilor pe mucoasa
laringiană. Se caracterizează prin tuse lătrătoare, voce răguşită, dispnee
inspiratorie, insuficienţă respiratorie. Encefalita variceloasă — cea mai importantă
complicaţie — se înregistrează foarte rar şi mai ales la copii. De regulă apare în a 4—7-a
zi a bolii, fiind de origine infecţioasă (alergică) ca suferinţă a cerebelului — cerebelită.
Tabloul clinic al encefalitei variceloase prezintă: febră, cefalee, ataxie, mers nesigur,
dismetrie, nistagmus.
Complicaţii prin supuraţie. Leziunile cutanate suprainfectate cu streptococ
beta-hemolitic rezultă: erizipelul, scarlatina extrafaringiană, glomerulonefrita difuză
acută, septicemia. Suprainfectarea veziculelor cu stafilococi determină varicela
pustuloasă şi poate genera furuncule, abcese, flegmoane, celulite, pneumonie
bacte-riană, septicemie etc. Unii autori descriu forma buloasă, când de rând cu
elemente tipice veziculare apar bule mari (2—3 cm) cu conţinut tulbure care se
sparg uşor, formând- eroziuni - ulceraţii latente. Aceste erupţii buloase sunt
rezultatul- asocierii cu stafilococi, streptococi. Leziunile mucoaselor- suprainfectate
rezultă stomatita, con-junctivita, cheratita, laringita etc.
27.Măsurile antiepidemice în focarul de varicelă.Profilaxia
Se recomandă- izolarea la domiciliu sau la spital pentru 5 zile după ultima- erupţie
proaspătă. Este obligatorie declararea numerică a cazurilor de boală. Copiii
contactaţi vor fi în carantină şi supravegheaţi- 21 de zile din momentul contactului.
Educația sanitară a persoanelor din focar.
Profilaxia contactaţilor cu imunoglobuline umane specifice varicelei Zoster (VZ)
este indicată la persoane cu imunodeficienţă.
Procentul de seroconversie este de 83—92%, imunitatea postvaccinală durează
10— 20 ani la copii vaccinaţi cu doză unică la vârsta de 12—15 luni.
28.Dizenteria,etiologia,epidemiologia,clasificarea,manifestările clinice.
Dizenteria este o boală infecţioasă specifică umană, determinată de şigelle,
antropo-noză cu mecanism digestiv de transmitere, caracterizată prin afectarea
segmentului distal al intestinului gros şi manifestă clinic prin semne toxice
generale, dureri abdomi-nale în criză, scaune cu mucus şi striuri de sânge.
Etiologia: Bacilii dizenterici fac parte din genul Shighella, familia Enterobacteriacee.
Şighellele sunt microbi gram-negativi, asporulaţi, acapsulaţi, imobili cu habitat
intestinal, formează exo- şi endotoxină. Rezistenţa în mediul extern este foarte mare, mai
ales la temperaturi joase, întuneric şi umiditate relativă.

Epidemiologie: Sursa de infecţie este reprezentată de oamenii bolnavi cu forme acute şi
cronice de boală, de purtătorii reconvalescenţi şi sănătoşi de germeni, care elimină bacilii
din organism cu materiile fecale. Mecanismul de transmitere este fecal-oral. Dizenteria
se transmite pe următoarele căi:
— Contact indirect, ca factori servesc mâinile murdare, obiectele de menaj,
jucăriile, mânerul de la uşă, veselă, obiectele de îngrijire.
— Calea alimentară, prin alimentele contaminate (fructe, legume, produse
lactate, produse din carne etc.)
— Calea hidrică, ca factor serveşte apa. Pe această cale răspândirea dizenteriei
se realizează rapid sub formă de epidemie.
Receptivitatea este generală, mai înaltă la copii şi tineri. Vârsta mică este deosebit de
afectată mai ales în colectivităţi de copii şi în şcoli.
Clasificarea: Grad de severitate: Uşoară Medie Severă, Tip de boală: Tipică Atipică.
Manifestările clinice: Perioada de incubaţie durează 1—7 zile. Semnele clinice apar acut
sau după o scurtă perioadă prodromală însoţită de slăbiciune, astenie, frison, senzaţie de
disconfort în abdomen. Perioada de stare debutează cu dureri în abdomen cu caracter
paroxistic (colici), cu localizare în zona hipogastrică, mai mult în regiunea iliacă stângă.
Durerile sunt însoţite de senzaţie de defecare. Iniţial scaunul are aspect fecaloid, este
abundent, mai târziu în el apar mucozităţi şi striuri de sânge. În perioada de stare scaunul
devine frecvent, îşi pierde caracterul fecaloid, în cantităţi mici şi este constituit
numai din mucus şi striuri de sânge. Defecaţiile sunt însoţite de tenesme şi senzaţii
false de scaun. Frecvenţa scaunelor variază de la 10—15 până la 50 ori pe zi. Obiectiv faţa
cu grimase dureroase, pielea palidă, limba saburală, abdomenul excavat, dureros la palpaţie
pe parcursul colonului, sigma contractată, dureroasă, se determină garguiment intestinal.
Pulsul accelerat, hipotonie arterială (până la valori colaptoide).

29. Măsurile antiepidemice în focarul de dizenterie.Profilaxia.
Profilaxia nespecifica
1. Depistarea la timp ,izolarea si tratarea sursei de infectie

2. Supravegherea epidemiologica active(coectivitati,gradinite,scoli,camine studentesti ..)
3. Controlul persoanelor la incadrarea si periodic din sectorul alimetar,colectivitati de copii,instalatii de aprovizionare cu
apa,depistarea surselor oculte de infectie.)
4. Controlul permanent si masuri de imbunatatire a conditiilor igienico-sanitare,alicarea sistematica a dezinfectiei si
dezinsectieiprofilactice in colectivitati cu risc de transmitere a infectiilor cu poarta de intrare digestive,control systematic
a apei potabile
5. Educatia sanitara o popuatiei in vederea respectarii regulilor de igiena individuala si colectiva
Masuri antiepidemice in focar
1. Izolarea si tratarea bolnavului in stationar (domiciuliu) pe toata perioada de contagiozitate

2. Raportarea nominal a cazurilor de boala
3. Supravegherea active a focarului de dezinterie timp de 7 zile de la izolare a ultimului bolnav ,cu instituirea masurilor de
carantina in colectivitati de copii
4. Anchetare epidemiologica si depistarea persoanelor contactate cu sursa de infectie ,supravegherea lor timp de 7 zile
5. Masuri de dezinfectie curenta si terminal
6. Dipensarizarea convalescentilor din sectorul de risc a celor cu dezinteriei cronic
7. Educatia sanitara a persoanelor din focar
30. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor bolnavi cu dizenterie.
Trattament nemedicamentos si ingrijirile
Alimentaţie naturală cu alăptări frecvente.
În caz de alimentaţie artificială: < 6 luni amestecuri adaptate, cu activitatea scăzută a lactozei, copil > 6 luni - pireuri din legume,
terciuri, supă din legume cu carne fiartă tocată, peşte, jeleuri din mere coapte, chefir.
Lichide în baza produselor alimentare: fiertură de orez, fierturi din legume, iaurt; apă fiartă.
Repaus la pat în toate zilele febrile, plus 2 zile afebrile.
Regimul zilei Regimul zilei
Izolarea la domiciliu a pacientului va dura până la dispariția semnelor clinice.
A/m va supraveghea cu strictete pacientii,va efectua tualeta intima dupa fiecaree defecatie,va duce evidenta ,scaunului
eliminat,temperatura si va nota in fisa
Externarea se va efectua dupa insanatosirea clinica ,finisarea tratamentului ,si ex.bacteriologic negativ a materiilor fecale
Tratament medicamentos
Rehidratarea orală (deshidratare negativă), Plan A
Rehidratarea orală (deshidratare moderat[), Plan B
Analgezice , antiperetice ( febra mai mare de 38 grade C) - Paracetamol - Ibuprofen
Antimicrobiene Furazolidon Amoxacilina
Spasmolitice(la tenesme) -Papaverină -Drotaverină
Vitamine
Prebiotice, probiotice
Notă: Copiilor în vîrstă pînă la 5 ani nu sunt indicate antidiareice (Loperamid), antivomitive (Metoclopramid)!
31. Salmoneloza: etiologie, surse de infecții, căi de transmitere, receptivitatea, sezonalitate.

Salmoneloza este o maladie infectioasa intestinala acuta,din grupul zooantroponozelor,provocata de salmonele ,cu mechanism
fecal –oral de trasmintere,ce afecteaza mai des tractul gastro-intestinal.
Etiologie-infectia cu Samonele,bacteria gram-negativa
Sursa de infectie-este o zooantrponoza,sursa principal fiind animalele,pasarile si oamenii.
Mecanism-fecal oral
Cai de transmitere-Alimentara,hidrica,indirect(vesela,jucarii)
Receptivitate-se imbolnavesc mai des copii,deoarece sunt in colectivitati(gradinite ,scoli),folosesc obiecte de uz
comun,jucarii ,vesela,igiena deobicei este precara daca sunt singuri..
Sezonalitatea-se mentine pe tot parcursul anului ,dar incidenta mai mare in sezonul cald-vara,toamna
32. Salmoneloza; manifestările clinice, diagnosticul de laborator.

Manifestari clince-perioada de incubatie-de la 2-6 ore-pina la 2-3 zile
debut acut cu simptome toxice generale,si dispeptice(astenie,cefalee,frisoane,febra ce depaseste 39 0C,si dureaza citeva zile.
Voma repetata,inapetenta,dureri in abdomen difuze,,la palpatie abdomen balonat cu garguiment in regiunea
epigasrica,,diaree.scaun frecvent,lichid ,culoare galben vierzuie,cu mucus ,uneori cu struri de singe.Deshidratarea e prezenta doar
in cazuri severe,se manifesta prin,paloarea tegumentelor,cianoza,de diferit grad,scaderea turgorului si elasticitatii pielii,crampe in
muschiii membrelor
Diagnosticul-date clinice.epidemiologice,de laborator( metoda bacteriologica-hemocultura(se reclteaza singe din vena si se

insaminteaza),coprocultura ,mase vomitive ,sau ape de la spalatura gastrica,urocultuta,bila si continut duodenal),reactia la
imunofluorescenta,metoda serologica.
33. Salmoneloza: principii de tratament, profilaxia.
Tratament
Spitalizarea nu este obligatorie spitalizarea a pacientilor cu forme usoare.
Salmoneloza se trateaza prin controlul oricaror complicatii pina la disparitia lor
deshidratarea cauzata de diaree este cea mai obisnuita complicatie
antibioticele nu sint necesare in mod current ,ci doar in cazul in care infectia s-a raspindit
se adm ,vitamin ,imunomodulatoare,enzyme,spasmolitice,antipiretice
masuri de ingrijire a tegumentelor,mucoaselor,in voma,febra,supravegherea functiilor vitale ,pentru prevenirea deshidratarii se
hidrateaza spre exemplu cu rehidron,
Ecternarea se face dupa 2 coproculturi negative
Profilaxia
- sa nu se consume oua crude sau insuficient gatite;
- sa se gateasca alimentele cat mai bine:
- sa se foloseasca un termometru pentru carne, pentru a fi siguri ca este preparata la o temperatura adecvata;
- sa nu se foloseasca culoarea carnii (ca de exemplu atunci cand nu mai este "roz") pentru a considera ca este gatita;
- evitarea consumului de lapte crud sau nepasteurizat sau al altor produse consumate zilnic;
- sa se spele sau sa se curete produsul inainte de consumare;
- sa se evite contaminarea incrucisata a alimentelor;
- sa se pastreze separat carnea nepreparata de alte produse, de mancarea gatita si de semipreparate;
- sa se spele minutios pe maini, tabla pentru taiat, tejgheaua, cutitele si alte ustensile dupa manipularea alimentelor negatite;
- sa se spele pe maini inainte de a lucra cu orice aliment si intre utilizarea diferitelor tipuri de produse alimentare;
- sa nu se prepare mancarea sau sa nu se toarne apa pentru altii, de catre persoana cu salmoneloza;
- sa se spele pe maini dupa contactul cu fecale de animale
- deoarece reptilele in mod particular sunt purtatoare de Salmonella, sa se spele pe maini imediat dupa contactul cu ele;
- de luat in considerare a nu se tine reptilele (inclusiv broastele testoase) ca si animale de companie, mai ales in prezenta copiilor .
34.Măsurile antiepidemice în focarul de salmoneloză.Profilaxia.
Profilaxia nespecifica:
 Asigurarea populaţiei cu apă şi produsele alimentare inofensive
 Pregătirea şi păstrarea produselor alimentare conform cerinţelor igienice, prelucrarea (tratarea) apei potabile
 Salubrizarea teritoriilor, combaterea insectelor şi rozătoarelor
 Respectarea igienei personale

 Alimentaţia naturală a copiilor
 Promovarea sănătăţii și prevenirea bolilor
Măsuri de prevenţie :
 depistarea precoce (activă și pasivă) şi izolarea bolnavilor (în caz de suspecţie la salmoneloza) cu aplicarea tratamentului
adecvat;
 ancheta epidemiologică a focarului
 determinarea limitelor focarului;
 colectarea probelor de la pacient, din mediul ambiant şi de la persoanele care au fost în contact cu bolnavul;
 dezinfecţia terminală sau curentă în focare, dezinfecţia profilactică;
 efectuarea profilaxiei de urgenţă (conform indicaţiilor suplimentare);
 supravegherea medicală a persoanelor de contact în focare;
 externarea bolnavilor după examene bacteriologice şi evidenţa lor;
 externarea din staţionar a copiilor cu salmoneloză confirmate prin metode microbiologice, instituționalizați în instituții de
educație, instruire și de odihnă, se va efectua după o coprocultură negativă, efectuată peste două zile de la finalizarea tratamentului
antibacterian;
 copiii cu salmoneloze sau shigelloze trataţi în staţionar sau la domiciliu, vor fi supravegheaţi de către medicul de familie şi/sau
medicul infecţionist timp de 2 săptămîni după externare sau cu tratament ambulator și coprocultură negativă;
 în cazul depistării rezultatului pozitiv a coproculturii, copilul va fi consultat de către infecționist care va decide tratamentul în
continuare după care se vor efectua 2 coproculturi la interval de 2 zile de la finalizarea tratamentului;
 copiii care au suportat shigeloză, salmoneloză, vor fi admiși în instituții de educație, instruire și de odihnă după o coprocultură
negativă, efectuată la două zile de la finalizarea tratamentului, în baza certificatului eliberat de către medicul de familie.
Profilaxia specifică – nu se aplică.
35. Hepatitele virale.Hepatita virală A, etiologia, epidemiologia, clasificarea, perioadele bolii.
Hepatita virala A (HVA) este o boala infectioasa acuta, provocata de virusul hepatic A, care patrunde în organismul uman mai
frecvent pe cale bucala,manifestîndu-se clinic prin fenomene de intoxicatie generala, dereglari ale tractului digestiv, mai cu seama
dereglari hepatice, precum si a altor sisteme, însotite sau nu de aparitia icterului. Etiologie virusul hepatitei A din familia
Picornaviridae. este rezistent 1h la 60 C, zile-luni în apa
Contaminata este distrus prin fierbere în 5 minute, prin autoclavare într-un minut, prin clorinare intensa 1-2mg/l, în 30min., de
formaldehida 2-4%, UV, glutaraldehida 2%, etanol 70%, în 5 minute. Date epidemiologice 1. Sursa de infectie - bolnavii cu
forme de hepatita icterica sau anicterica, contagiosi începând cu 1-2 saptamâni de la infectie, iar în perioada de debut si în cea de
stare, timp de aproximativ 1 saptamâna. - infectatii inaparent, mai frecvent copii (50-55% din cazuri). 2. Transmiterea, prin
mecanism fecal-oral: - contact cu mâinile murdare sau prin alimente, apa, obiecte contaminate - prin vectori, pasiv (muste,
gândaci, sobolani) 3. Receptivitate
- generala, mai mare pentru forme inaparente la copii 4. Imunitate- durabila; peste 80% din persoanele peste 60 de ani au anticorpi
antivirus A. Clasificarea: - Atipice:  anicterică frustă subclinică, inaparentă  colestatică. - Tipică:  icterică. Perioadele
bolii. Incubatia - variaza între 7 si 50 zile, mai frecvent 15-30 zile. Perioada preicterica În perioada preicterica sa întîlnesc:
sindromul gripal dispepsic, astenovegetativ si
combinat. Durata perioadei preicterice variaza între 2 - 14 zile (mai frecvent 5 - 7 zile). Aceasta perioada cuprinde
simptomatologia pîna la aparitia icterului. Tabloul clinic al acestei perioade este destul de polimorf. Manifestarile generale de tip
infectios constau din febra (fara frisoane) moderata (uneoridiscreta), nesesizata de bolnav, care dureaza 3-5 zile, uneori poate
atinge cifra de 39° si mai mare. Febra este însotita deseori de dureri musculare, mai rar si de manifestari catarale respiratorii, care
pot domina în tabloul clinic, realizînd tipul de debut "gripal" al HVA. Perioada icterica a HVA se începe cu aparitia icterului.
Icterul se anunta prin coloratia treptata în galben a sclerelor, mucoaselor, apoi a tegumentelor. In cîteva zile icterul se intensifica,
fiind variabil de la subicter la icter moderat. El are un stadiu de crestere în primele 7 – 10 zile, mentinîndn-se în platou cîteva zile
(stadiul de culminare a bolii), dupa care scade în decurs de alte 7 - 10 zile, odata cu stadiul de declin, în
mediu durata icterului este de 2-3 saptamâni. În formele usoare icterul se poate mentine cîteva zile. Fenomenele de intoxicatie si
digestive în stadiile de crestere a icterului si de culminare a bolii deseori continua, reducînduse treptat si disparînd în stadiul de
declin.Temperatura în aceasta perioada se normalizeaza. Ficatul este marit aproape la toti bolnavii cu forme icterice (moderat la
adulti, mai accentuat la copii'), depasind rebordul costal cu 2 - 3 cm, fiind uneori usor sensibil la presiuni. Hepatomegalia
reprezinta un semn pretios pentru urmarirea evolutiei bolii. Splina este moderat marita la 30% cazuri în HVA.. Perioada de
convalescenta se caracterizeaza prin disparitia completa a icterului, revenirea ficatului la dimensiuni normale, normalizarea
scaunului si recîstigarea treptata a puterii fizice.
36. Manifestările clinice ale hepatitei virale A, sindroamele clinice ale perioadei prodromale, semnele perioadei
icterice.
Perioada preicterica În perioada preicterica sa întîlnesc: sindromul gripal dispepsic, astenovegetativ si combinat. Durata
perioadei preicterice variaza între 2 - 14 zile (mai frecvent 5 - 7 zile). Aceasta perioada cuprinde simptomatologia pîna la aparitia
icterului. Tabloul clinic al acestei perioade este destul de polimorf. Manifestarile generale de tip infectios constau din febra (fara
frisoane) moderata (uneoridiscreta), nesesizata de bolnav, care dureaza 3-5 zile, uneori poate atinge cifra de 39° si mai mare.
Febra este însotita deseori de dureri musculare, mai rar si de manifestari catarale respiratorii, care pot domina în tabloul clinic,
realizînd tipul de debut "gripal" al HVA. Manifestarile neuropsihice în fazaprodromala ale HVA sînt sub forma de astenie
pronuntana, ameteli, cefalee, insomnie etc, senzatie de o stare grava. Acest sindrom astenovegetativ se
întîlneste mai rar în HVA decît în HVB. Sindromul combinat (combinarea a mai multor sindroame) al perioadei preicterice a
HVA se determina în 40% din cazurile analizate. Sindromul artralgic (reumatismal) ca si manifestarile
cutanate, sub forma de eruptii de tip urticarian, scarlatiniform sau rugeoliform, conform datelor obtinute se întîlnesc destul de rar.
Examinarea obiectiva pune în evidenta o hepatomegalie cu sensibilitatea usor dureroasa în hipocondrul drept si în
epigastru.nUneori, mai ales la copii, poate fi marita în volum si splina. La sfîrsitul perioadei preicterice urina devine închisa la
culoare, iar materiile fecale - surii (cenusii). Simptomele obiective mentionate împreuna cu celensubiective pot da posibilitate
medicului terapeut, pediatrului,nori de alta profesie de a suspecta HVA în conditii de
policlinica. Spre regret, în prezent, diagnosticarea HVA în perioada
preicterica se petrece rar. Perioada icterica a HVA se începe cu aparitia icterului. Icterul se anunta prin coloratia treptata în
galben a sclerelor, mucoaselor, apoi a tegumentelor. In cîteva zile icterul se intensifica, fiind variabil de la subicter la icter
moderat. El are un stadiu de crestere în primele 7 – 10 zile, mentinîndn-se în platou cîteva zile (stadiul de culminare a bolii), dupa
care scade în decurs de alte 7 - 10 zile, odata cu stadiul de declin, în
mediu durata icterului este de 2-3 saptamâni. În formele usoare icterul se poate mentine cîteva zile. Fenomenele de intoxicatie si
digestive în stadiile de crestere a icterului si de culminare a bolii deseori continua, reducînduse treptat si disparînd în stadiul de
declin.Temperatura în aceasta perioada se normalizeaza. Ficatul este marit aproape la toti bolnavii cu forme icterice (moderat la
adulti, mai accentuat la copii'), depasind rebordul costal cu 2 - 3 cm, fiind uneori usor sensibil la presiuni. Hepatomegalia
reprezinta un semn pretios pentru urmarirea evolutiei bolii. Splina este moderat marita la 30% cazuri în HVA..
37.Tratamentul și îngrijirea copiilor bolnavi cu hepatită virală A.Dietoterapia.
Tratament Nu exista un tratament specific, ci doar simptomatic
bazat pe administrarea de vitamine si protectoare hepatice. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila, cu o
vindecare completa, fara sechele. Regimul zilei Regim parţial liber în perioada acută a
bolii ( se permite a şede în pat, de mîncat la masă, a se folosi de veceu şi a face baie) F.Medie-Repaus la pat 5-7 zile, apoi parţial
liber F.Grava-Repaus la pat 1,5-2 săptămîni, apoi parţial liber. Dieta Masa 5a, 5. Terapia de detoxifiere Perorală: apă minerală
plată, ceaiuri, compoturi, sucuri de fructe şi legume servite la temperatura camerei – de la 1 pînă la 2
litri conform vîrstei Tratamentul HVA în perioada de convalescenţă
1. Se exclude efort fizic, lecţii de educaţie fizică timp de 3 luni după externare 2. Dieta № 5 pe parcurs a 3 luni după externare 3.
Vaccinările se permit după normalizarea indicilor biochimici In caz de evoluţie trenantă sau convalescenţă prelungită: 1.
Hepatoprotectoare 2. Coleretice 3. Multivitamine 4. Fitoterapie 5. Tratamentul balneo-sanatorial, ape minerale.Ingrijirea: In
salon trebuie sa fie liniste, sa se evite zgomotele si alti factori iritanti. Asistenta va supraveghea la bolnav tranzitul intestinal
zilnic, în caz de constipatii se vor face clisme evacuatoare. In formele colestatice, insotite de prurit cutanat intensiv, se va acorda
atentie ingrijirii tegumentelor. Se va asigura toaleta zilnica a pielii si mucoaselor. La bolnavi cu forme severe de boala se va tine
cont de fatigabilitate sporita a vaselor sanguine. Injectiile se vor face cu precautie, pentru a evita formarea echimozelor si
hemoragiile subcutanate. Bolnavi cu forme fulminante necesare supraveghere individuala in sectia de terapie intensiva.
DietoterapiaMâncarea este importantă în porții - de 5-6 ori pe zi; Capacitatea energetică totală (conținutul de calorii) al tuturor
substanțelor primite în timpul zilei nu trebuie să depășească 2500 kcal; O zi trebuie să consumi cel puțin 80 de grame de proteine
cu alimente, iar proporția dintre proteinele animale și vegetale va fi de 50 până la 50 (cote egale); Grăsimile nu pot depăși 76-78
de grame, legumele ar trebui să fie în majoritate;
Carbohidrati - cantitatea consumului lor este satisfăcută atunci când sunt ingerate legume, fructe și cereale, dar sunt permise doar
aproximativ 400-450 de grameCantitatea totală de lichid sub formă de apă, ceai - 8 pahare;
Sare - 8-10 gr; Acidul oxalic, purinele și cantitățile mari de fibre grosiere trebuie reduse la minimum..
38. Măsurile antiepidemice în focarul de hepatită A.Profilaxia hepatitelor virale.
MĂSURI ANTIEPIDEMICE ÎN FOCAR - Depistarea timpurie a bolnavului, izolarea lui şi tratamentul. - Respectarea
regimului sanitaroigienic şi antiepidemic în focar.- Dezinfecţia curentă şi terminal. - Evidenţa contacţilor. -Supravegherea
medicală a contacţilor o dată în 10 zile la domiciliu, zilnic în instituţiile preşcolare şi şcolare timp de 35 zile de la ultimul contact
cu bolnavul .- Examenul clinic al contacţilor de către medicul de familie. -Examinarea de laborator a persoanelor care au fost în
contact cu bolnavul de HVA prevede determinarea fermenţilor (ALT) şi la indicaţii epidemiologice determinarea markerilor
specifici ai HVA (anti-HAV IgM). Profilaxia specifica
 Imunizarea pe scară largă la moment nu se aplică în RM
 Se aplică în instituţii închise pentru copii conform indicaţiilor epidemiologice
 Este posibilă vaccinarea individuală contra plată
Profilaxia nespecifica
Masuri fata de caile de transmitere
- se vor lua masuri de dezinfectie continua a obiectelor bolnavului, lenjeriei, prin caldura sau cu cloramina 2%, a fecalelor cu var
cloros si terminala prin formolizare. - se vor lua masuri de dezinsectie, deratizare - în caz de epidemii, masuri speciale de educatie
sanitara a populatiei, controlul apei potabile, evacuarea corespunzatoare a rezidurilor, controlul personalului care lucreaza în
colectivitati de copii, în sectoarele de alimentatie
publica sau de aprovizionare cu apa.
39. Hepatita virală acută B: noțiune, etiologie, surse de infecții, căi de transmitere, receptivitatea.
Hepatita virala B (HVB) este o boala infectioasa determinata de virusul
hepatic B, transmis mai frecvent pe cale parenterala, manifestînau-se clinic prin evolutia variata de la purtatori si forme usoare
pîna la cele grave cu un
potential de trecere în stare cronica. Caile de transmitere: - percutana: transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea
seringilor si acelor
contaminate, manevre sangerande (la stomatolog) etc. - sexuala: contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs-
perinatala: de la mama infectata la nou-nascut. Etiologie: Virusul hepatic B face parte din familia Hepadnaviridae. Cele mai mari
concentraţii ale virusului se găsesc în sînge şi în leziunile deschise; cu concentraţii moderate existente în spermă, în secreţiile
vaginale şi concentraţii scăzute în salivă. Sursa de agent patogen în hepatita virală B este atât omul bolnav cu diferite
forme(manifeste,
nemanifeste) de hepatită B acută și cronică cât și purtătorii de Ag HBs. Contagiozitatea sursei este determinată de activitatea
procesului patologic în ficat și de concentrația antigenului în sânge.Receptivitatea:generala.
40. Hepatita virală B: tabloul clinic, prognostic, sechele, complicații.
Hepatita virală B –este o maladie foarte contagioasă ,provocată de virusul hepatic B,caracterizată prin leziuni predilect hepatice
în contextul unei îmbolnăviri a întregului organism ,manifestată clinic prin fenomene toxice generale infecțioase,digestive și
hepatice ,însoțită sau nu de icter,cu vindecare și imunitate specifică durabilă,dar și cu posibilități de evoluție persistentă sau
progresivă către forme cronice, ciroza sau hepatom.
Perioada de incubație durează 45-180 de zile.

Perioada preicterică sau prodromală poate avea o durată de până la 4 săptămâni ,debut lent,cu următoarele sindroame și
simptome:dispeptic,astenic,artralgic,erupții cutanate sub formă de urticărie sau purpură,prurit cutanat care se intensifică
noaptea,hepatomegalie,splenomegalie,urină hipercromă și scaun acolic.
Perioada de stare debutează cu apariție icterului pe sclere și mucoase,apoi pe tegumente. Odată cu apariția icterului semnele
toxice generale se intensifică .Sunt permanente anorexia,nauseea,vome repetate, cefalee, oboseală, dureri în rebordul costal drept.
În formele severe apar semne hemoragice sub formă de peteșii cutanate ,hemoragii nazale,gingivale,metroragii etc. Manifestările
cardiace sunt prezente în 50-70% ,sub formă de hipotonie arterială ,bradicardie,atenuarea zgomotelor cardiace,modificări ale
ECG.Ficatul este mărit ,sensibil la palpație proeminează sub rebordul costal.Frecvent se mărește splina,scade diureza ,urina devine
întunecată,scaunul decolorat.Dereglările hematologice și biochimice sunt maximal pronunțate.
Perioada de convalescență se caracterizează prin ameliorarea stării generale,dispariția icterului,restabilirea poftei de

mâncare ,normalizarea culorii urinei și scaunului .Bolnavul poate prezenta plângeri pe slăbiciuni generale moderate și senzație de
greutate în hipocondrul drept.
Prognostic și sechele
-însănătoșire completă (85-95%) –consecințe (convalescență prelungită,hepatomegalie,sindromul Jilber, dischinezie,inflamația

căilor biliare) –continuarea procesului infecțios(trecere în forme trenante ,stare de purtător cronic asimptomatic-5-8%,hepatită
cronică-3-5%) –ciroză hepatică(0,5-3%)
Complicații
Anemie hemolitică ,anemie aplastică ,sindromul ascitic-edematos. Cea mai gravă complicație este necroza hepatică acută,care are
un prognostic nefavorabil însoțit de o letalitate înaltă,se întâlnește în formele fulminante de hepatită virală.
41. Hepatita virală B: principiile de diagnostic, diagnosticul de laborator.
Diagnosticul se pune în baza datelor investigațiilor de laborator și instrumentale.Diagnosticul nu prezintă dificultăți în formele
tipice și este mai dificil în formele atipice de boală.
Date clinice:Manifestări dispeptice,atralgice,astenice,pseudogripale, icter,hepatomegalie,urină hipercromă, scaun acolic.
Date epidemiologice: contactul cu bolnavi de icter,aflarea în focare de hepatită virală,contacte profesionale,posibilități de

inoculare parenterală.
Diagnosticul de laborator include testele generale și specific.Teste generale:-hemograma(leucopenie, limfocitoză,VSH normal

sau scăzut,uneori anemie)-analiza generală a urinei(prezența pigmenților biliary, urobilinogenului)-testele sindromului de
citoliză,,directe,, ,pun în evidență sindromul de citoliză în urma căruia în sânge se eliberează o serie de enzeme.-testele
sindromului de citoliză,,indirecte,, și inflamație mezenchimală(crește bilirubina,gamaglobulina…albumina ,protrombina și
colesterolul scad.)-Testele sindromului de colestază. Teste specifice: -AgHBs(indică stare de portaj cu virusul B ,nu întotdeauna
infectiv) –AgHBe,AgHBx,AgHBc,AND polimeraza(indică virusul B în stare replicative ,infectivitate) –AC anti-HBc IgM(indică
infecție acută sau reinfecție)-AC anti-HBc IgG(infecție persistentă sau instalarea imunității)-AC anti –HBs(stare de imunitate).
42. Hepatita virală acută B: principiile de tratament, profilaxia.
Tratament:Izolarea bolnavilor cu internare obligatorie în staționar.Regimul de activitate este limitat(I-III). Bolnavii vor respecta
regimul la pat pe toată perioada acută și repaos relativ în perioada de convalescență cu reluarea treptată a activității și limitarea
efortului fizic .Dieta indicată-nr.5(echilibrată în componenți nutritivi ,în funcție de toleranța digestivă și apetitul
bolnavului.Tratamentul nespecific este complex și variat și constă în terapia de dezintoxicare(lichide în cantități mici ,dar
frecvente;perfuzii i/v cu sol.Glucoză de 5%,sol fiziologică de 0,9% etc.),Vitaminoterapia(vitaminele grupei B,vit
C,Polivitamine,Vicasol-în cazul semnelor hemoragice).Tratamentul specific constă în administrarea preparatelor antivirale
(preparatele interferonului A),care se administrează câte 3-5 mln UI de 3 ori pe săptămână timp de trei luni și mai mult.Se mai
utilizează interferonogeni,care stimulează producerea de interferon.În formele fulminante tratamentul va include :terapia de
dezintoxicare,corticosteroizi,blocatori de enzime ,corecția echilibrului acido-bazic și electrolitic,corecția tulburărilor de
coagulare,controlul și tratamentul edemului cerebral,corecția tulburărilor neuropsihice.Convalescenții se vor supraveghea peste
1,3,6,12 luni de la externare ,iar în caz de cronicizare –un timp și mai îndelungat.
Profilaxia specifică se efectuează cu vaccinul ENGERIX-B după următoarea schemă:0-1-6 luni,câte 0,5 ml (la copii) și 1,0ml(la
adulți).
Profilaxia nespecifică:măsuri față de sursa de infecție:-omul bolnav trebuie izolat în staționar,tratat și externat conform criteriilor
de externare,-convalescenții și persoanele purtătoare de germeni se dispensarizează,-purtătorii trebuie depistați și informați despre
potențialul lor de contagiozitate ,-fiecare caz de boală se declară la CMP,-persoanele purtătoare de virus sunt înlăturate de la
donarea de sânge,țesuturi sau organe. Măsuri față de căile de transmitere :-supravegherea epidemiologică prin analize periodice ,-
selecționarea riguroasă a donatorilor de sânge ,organe sau țesuturi,-dezinfecția ,prelucrarea presterilizatorie și sterilizarea corectă a
instrumentelor medicale,-respectarea normelor de protecție a muncii în locurile cu risc sporit de infectare.Măsuri antiepidemice în
focar:-izolarea bolnavului în staționar,transportarea cu transport sanitar,-declararea nominală despre fiecare caz de boală la CMP,-
anchetarea epidemiologică a focarului cu depistarea persoanelor contactate,-supravegherea contacților timp de 180 zile cuv
efectuarea testelor specifice,-dezinfecția curentă și terminală,-dispensarizarea convalescenților,-educația sanitară a populației din
focar.
43. Hepatita virală C: noțiune, etiologie, surse de infecții, căi de transmitere, receptivitate.
Hepatita virală C –este o maladie foarte contagioasă ,provocată de virusul hepatic C,caracterizată prin leziuni predilect hepatice
Etiologie:virusul hepatic C
Surse de infecții:bolnavii cu forme acute și cronice de boală,cu ciroză hepatică C, purtători de germeni
Căi de transmitere:-verticală(în timpul sarcinii,nasterii sau alaptării),-sexuală(relații sexuale neprotejate cu persoane infectate),-
contact indirect(prin obiecte de uz comul-ascuțite,înțepătoare),-calea parenterală (instrumente medicale infectate,lichide și țesuturi
biologice)
Receptivitate:generală
44. Hepatita virală C: tabloul clinic, prognostic, complicații.
Hepatita virală C –este o maladie foarte contagioasă ,provocată de virusul hepatic C,caracterizată prin leziuni predilect hepatice
Perioada de incubație –de la 7 pană la 180 zile.
Perioada preicterică:-durează de la 2-14 zile ,uneori până la 30 de zile.Debut lent,sindrom dispeptic,sindrom astenic,sindrom
artralgic,prurit izolat sau asociat cu alte sindroame,ascensiune termică în asociere cu alte sindroame,hepatomegalie cu
sensibilitate ușoară, urină hipercromă.
Perioada icterică:-durează 10-60 de zile.Începe odată cu apariția icterului,care se instalează pe mucoase și tegumente ,intensitatea
variind de la subicter până la icter intens.Urina este intens hipercromă,ficatul este mărit,semnele extrahepatice sunt puțin
manifeste.Frecvent sunt prezente forme colestatice.
Prognostic și complicații:-vindecare(20%),-cronicizare(în formele icterice-50%,în formele anicterice-80%). Trecerea HVC în

forme cronice este lentă și depinde și de alți factori(factori toxici,consumul de alcool).
45. Hepatita virală acută C: principiile de diagnostic, diagnosticul de laborator.

Principii ale diagnosticului: sunt necesare datele epidemiologice, clinice, paraclinice, îndeosebi cele serologice.
Diagnosticul de laborator:Bilirubina totală -crescută,Bilirubina directă (conjugată) -crescută (predomină),Bilirubina indirectă
(neconjugată) -crescută,ALAT -crescută,ASAT -crescută,Proba cu timol -în normă,Proba la bilirubina conjugată în urină -
pozitivă,ARN VHC -pozitiv (peste 1-2 săptămîni de la infectare,Anti-VHC IgM -pozitiv.
46. Hepatita virală acută C: principiile de tratament, profilaxia.Profilaxia hepatitei virale C

Tratament nemedicamentos: -Evitarea eforturilor fizice excesive
-Alimentație completă și echilibrată, suficientă caloric, administrate în prize mici, la ore regulate și individualizată în funcție de
preferințe sau restricții dietetice determinate de alte afecțiuni
-Excluderea băuturilor alcoolice. Tratament Medicamentos :
Obiective: - Stoparea sau scăderea replicării virale
- Normalizarea transaminazelor și a histologiei hepatice - Prevenirea dezvoltării
cirozei și a cancerului hepatocelular
Începînd cu anul 2016, 5 preparate medicamentoase de bază în tratamentul hepatitei cronice virale B la copii (IFN-alpha și 4 NAs:
tenofovir, entecavir, adefovir, lamivudină); este terapia de linia I, cu excepția copiilor cu ciroză decompensată,Se pot utiliza și
preparate :hepatoprotectoare, vitaminoterapie, coleretice
Profilaxie: -Luând în considerare mecanismul parenteral
de infectare cu HVC (ca si cu HVB), pentru profilaxia nespecifica a acestei infectii vor fi aplicate metodele de combatere a
hepatitei virale B (metodele de prelucrare sterlizare a
instrumentelor medicale de uz multiplu.
-Dupa cum s-a relevat, riscul de îmbolnavire cu HVC este mai mare la recipientii, carora li s-a administrat sânge de la donatorii cu
nivelul ALT marit. 30-50% de cazuri cu HVC pot fi evitate prin testarea donatorilor de sânge la acest indice biochimic si
înlaturarea de la donare a persoanelor cu ALT nivel marit.
- folositi prezervativul la fiecare contact sexual - purtati manusi atunci cand manipulati
sange sau secretii umane, cum ar fi bandaje, tampoane sau rufarie
- bandajati-va toate ranile deschise - nu imprumutati periutele de dinti,
aparatele de ras, de epilat, cerceii, forfecutele de manichiura, pedichiura - nu mestecati bolul alimentar in locul copilului
- nu imprumutati guma de mestecat, deja mestecata - asigurati-va ca acele folosite pentru injectii, pentru piercing sau tatuare
sunt sterilizate adecvat - curata-ti zonele murdarite cu
sange cu o solutie din o parte inalbitor si 10 parti apa.
47. Hepatita virală D: noțiune, etiologie, epidemiologie, receptivitate.

Noțiume Hepatita virală D – infecţie acută sau cronică a ficatului, la persoanele AgHBs pozitiv sub forma unei coinfecţii acute,
sau sub forma unei suprainfecţii la pacienţii cu hepatită B cronică.
Etiologia -Hepatita virală D acută este determinată de virusul hepatic D care a fost descoperit în 1977 de Mario Rizzetto în
nucleul hepatocitelor bolnavilor cu hepatită virală B.
Epidemiologie -Sursa de infecţie este reprezentată de bolnavii cu
HVD acută sau cronică şi de purtătorii VHD drept care sunt considerate persoanele cu persistenţa AgHBs şi anti-HVDIgG.
- Transmiterea este similară ca şi în cazul infecţiei cu VHB (parenterală - prin injectare de droguri i.v., manopere medicale şi
nemedicale, intrafamilial) cu unele particularităţi: calea sexuală are un rol minor în transmiterea infecţiei cu VHD; pe cale
verticală (maternofetală) infecţia cu VHD se transmite mai rar.
Receptivitatea este generală. În coinfecţia VHB şi VHD sunt considerate receptive toate persoanele care nu au suportat hepatita
virală B în una dintre formele ei, la care nu sunt depistaţi următorii markeri ai hepatitei virale B: AgHBs şi anti-HBIgG. În
suprainfecţia VHB şi VHD sunt consideraţi receptivi bolnavii: cu hepatită cronică virală B; cu portaj cu AgHBs; şi cu hepatită
virală B acută
48. Sindromul convulsiv, cauzele, manifestările clinice,complicațiile. Convulsiile reprezintă descărcări electrice
paroxistice excesive şi sincrone, datorate depolarizării neuronilor sistemului nervos central .Crizele convulsive sunt o formă de
manifestare a suferinţei cerebrale. Convulsii febrile: convulsii ocazionale (accidentale), ce
survin la un copil de la 3 luni pînă la 5 ani, pe fundalul unor pusee de febră > 38,0ºC, în absenţa oricăror semne de suferinţă
cerebrală. Sunt 3 factori principali care pot fi cauza convulsiilor febrile: febra, vîrsta şi predispoziţia genetică. Convulsiile febrile
se clasifică în funcţie de evoluţie în: 1) convulsii febrile simple (benigne); şi 2) convulsii febrile complexe.
Manifestări clinice:
Convulsiile febrile simple:febră, semne de intoxicaţie generală, criză convulsivă generalizată (tonică, clonică, tonicoclonică) sau
atonică, durata < 15 min., se poate repeta o dată timp de 24 ore, fără antecedente neurologice anterioare, istoric familial negativ
pentru epilepsie dar posibil pozitiv pentru CF Convulsiile
febrile complexe:febră, semne de intoxicaţie generală, criză convulsivă focală motorie, sau unilaterală, durata > 15 min., se poate
repeta multiplu timp de 24 ore, antecedente neurologice anterioare, istoric familial pozitiv pentru epilepsie idiopatică sau genetică,
semne meningiene (rigiditate occipitală, semn Kernig, semn Brudzinschi, semn Lessaje), afectarea stării de conştiinţă, complicaţii
(status epilepticus, edem cerebral acut) Cauze:
-hipoxia cerebrală -.Metabolice
-. Infectioase -. Structurale sau traumatice
-. Toxice
-. Convulsii febrile -. Epilepsie -Anomalii cerebrare
congenitale
Complicații:
-Traumatism prin cădere sau rănire de obiectele înconjurătoare; - Aspiraţia de lichid în căile aeriene; - Reacţii adverse din partea
medicamentelor utilizate; - Status epilepticus; - Edem cerebral acut; -decorticaţie, decerebrare; -Epilepsie; -Paralizie
cerebrală; - Deces.
49. Conduita copilului bolnav cu laringotraheita stenozantă în viziunea Protocolului clinic naţional şi Programului CIMC.
Laringotraheita acută, stenozantă (crupul) prezintă o evoluţie alarmantă la copilul mic. În 38-45% din cazuri se declanşează în
paragripă, adenoviroze. Se caracterizează prin tuse lătrătoare, voce răguşită, dispnee inspiratorie. Profilaxia nespecifică a IRVA
· Depistare precoce şi activă: epidemiologic şi clinic · Izolare: 5-7 zile ü formele uşoare şi medii - la domiciliu; ü formele grave
şi şi cu complicaţii se spitalizează în secţiile de boli infecţioase ale spitalelor raionale(municipale) în saloane boxate.
· Aerisirea încăperilor, curăţenia, folosirea lămpilor bactericide.· Spălarea pe mîini cu apă şi săpun, igiena personală.
· Dezinfecţia veselei bolnavului, jucăriilor. · Supravegherea persoanelor de contact – 7 zile.
· Eliminarea factorilor nocivi de mediu: fumatul de către părinţi, aglomeraţia, etc.
· Creşterea calităţii îngrijirii bolnavului. · Măşti din tifon
Datele epidemiologe: • Contact cu bolnavul cu IRVA cu
5-7 zile pînă la îmbolnăvire. • Situaţie epidemică cu IRVA în localitate. •
Cazuri de IRVA în instituţia şcolară, preşcolară etc. sau • Pacient din focar familiar de
IRVA • Sezon al anului.
Manifestări clinice ale Laringotraheitei stenozante: • Tuse lătrătoare.
• Voce răguşită. • Dispnee inspiratorie.
• Respiraţie zgomotoasă. • Insuficienţă
respiratorie acută. • Cianoză, acrocianoză
Scor clinic utilizat în evaluarea severităţii crupului
Manifestarea Punctaj
Coloraţia tegumentelor În 0123

normă Cenuşie
Cianotică în aer atmosferic
Cianotică la aport de oxigen 40%
Pătrunderea aerului în inspir În 0123

normă
Uşor diminuată
Moderat diminuată
Sever diminuată
Stridor Absent 0123

Uşor
Moderat Sever
Retracţiile intercostale sau suprasternale 0123

Absente Uşoare
Moderate Severe
Nivelul stării de conştienţă În 012

normă Agitaţie
Letargie sau obnubilare: formă
uşoară de boală; formă moderată de
boală; forma severă de boală. 0-3 4-8
9-14
Asistența de urgență: 1.administrarea 1-2 pufuri de salbutamol
2.Administrarea Cloramfenicolului 3.Crearea climei microumede a
încăperii Tratament nemedicamentoos
Regimul zile:Repaus la pat 3-4 zile+ 2 zile după cedarea febrei.
lqiena cavitătții bucale (clátituri cu Sol. bicarbonat de sodiu 2%).
lgiena ochilor (folosind tampon curat şi apā).
Dieta:Alimentația suficientă conform virstei. Sugarii vor fi aplicați mai frecvent la sîn.Lichide calde de băut în corespundere cu
virsta şi toleranta pacientului (apă minerală sucuri, compot, ceai, lapte).
Tratamentul medicamentos
Antipireticelanalgezice şi spasmolitice (la febra 38,5°- 39°C)
Paracetamol 500mg10-15 mg/kg doză unică copilor, per os:
1-3 ani 125 mg ( tabletă-3-5 an250 mg (1/2 tabletă )5 an 500mg (1 tabletă fiecare 6 ore) sau în soluție .litica, 1.m sau i.V.
Metamizol 50% 1 ml cite 0,1 ml/an sau Ibuprofen (200mg)5-10 mg/kg (doza unicaj, per os.
Vitamine-Acid ascorbic 50mg cite 1-2 tablete de 3 ori pe zi 5-7zile
Picaturi nazale-sol. Nafazolina 0,05%- Cite 1-2 pic. de 3 ori3 Zile
Bronholitice oralel Mucolitice Mucaltin 0,05 de 3 ori/zi, per os
Antitusivelexpectorante (în tusea chinuitoare)
Ambroxol 15 mg/5 ml copiilor in virstä:- 1-2 ani - 2,5 ml- 2-4 ani - 3,7 ml- 4-6 ani - 5 ml- 6-12 ani - 7,5-10 ml de 2 orizi timp de
7 zile, per os
Antihistaminice (la necesitate)
Cloropiramina tabletă – 25 mg, copilor in virata: 1-12 luni – 2 tabletă: 1-6 ani - 1/3 tabletă: >7 ani - 1/2 tableta de 2-3 ori/zi timp
de 5 zile
50. Enumerați semnele în deshidratarea severă în diaree conform CIMC. EXAMINAŢI ŞI SESIZATI:
• Observati starea generală.
Copilul:
Este letargic sau fără conştiinţă?
Agitat sau irascibil?
• Are ochii înfundați.
• Propuneți copilului lichid
Copilul:
Nu poate bea sau bea cu dificultate?
Bea cu lăcomie, sete?
Verificați reacția plicei cutanate abdominale.
Plica revine la normal:
Foarte lent (mai mult de 2 secunde)?
Lent?
Două din următoarele Deshidratare Dacă copilul nu suferă de o altă maladie severă:
semne: severă Administrati lichid în caz de deshidratare severă
. Letargic sau fără conştiinţă (Planul C).
• Are ochi înfundați SAU
• Nu poate bea sau bea cu Dacă copilul suferă de o altă maladie severă:
dificultate Spitalizati URGENT, pe drum spre stationar mama
• Plica cutanată revine la trebuie să administreze SRO prin înghițituri frecvente.
normal foarte lent. Recomandati mamei să continue alăptarea la sân.
Dacă copilul este în vârstă de 2 ani şi mai mare şi în
localitatea
respectivă există holeră, administrați un preparat
antibacterian
pentru tratamentul holerei
Două din următoarele Deshidratare Admninistrați lichide şi alimente în caz de deshidratare

semne: moderată moderată
• Agitat sau irascibil? (Planul B).
. Are ochii înfundați. Dacă copilul suferă de o altă maladie severă:
• Bea cu lăcomie, sete Spitalizați URGENT, pe drum spre stationar mama
. Plica cutanată revine la trebuie să administreze SRO prin înghițituri frecvente,
normal lent. Recomandați mamei să continue alăpturea la sân.
Explicați mamei, când să revină imediat.
Vizita repetată - peste 2 zile, în lipsa ameliorării.
Semne insuficiente pentru Deshidratare Administrați lichide și alimente - tratamentul diareei la
negativă doniciliu (Planul A).
Explicati mamei, când să revină imediat.
51. Particularitățile Vizita repetată - peste 5 zile, în lipsa ameliorării.
îngrijirii și tratamentului
copiilor în infecțiile
clasificarea ca deshidratare
moderată sau severă.
intestinale.
Tratamentul nemedicamentos:
- regim dietetic conform vârstei
- aplicarea cât mai des la sân a sugarilor alimentați natural
- este recomandat dieta BRAT (B- banana, R- orez , A – măr, T- pesmeți)
- dieta hipoalergică, formule adaptate hidrolizate
- administrarea lichidelor suplimentare între mese
-de evitat suturile de fructe și băuturile sportive care conțin mult zahăr și cantități insuficiente de electroliți
- alimentele se administrează în volum mai mic, mai des, pentru a reduce riscul de vărsături
Tratamentul nemedicamentos:
- corejarea pierderilor hidro-electrolitice
- supliment de vitamine și minerale
- etiologie conform patologiei de bază
Supravegherea medical la domiciliu:
- Supravegherea medical va dura 5-7 zile de la debutul bolii:
*măsurarea temperaturii 2 ori pe zi
*urmărirea scaunelor
*dacă diareea va dura mai mult de 14 zile- spitalizare
* apariția complicațiilor va indica spitalizarea
*izolarea la domiciliu a pacientului va dura pina la disparitia semnelor clinice
*va reveni imediat la lucrătorul medical, dacă :
- starea copilului se agravează
- nu poate bea sau suge piept
- apare febra
- vome repetate
- apar scaune cu sânge
52. Conduita copilului bolnav cu diaree în viziunea CIMC și PCN.
DESHIDRATARE SEVERĂ
Dacă copilul prezintă două din următoarele semne:
- letargic sau fără conștiință
- are ochii înfundți
- nu poate bea sau ea cu dificultate
- plica cutanată revine la normal foarte lent
Asistența de urgență:
- dacă copilul nu suferă de o altă maladie severă i se va administra lichid în caz de deshidratare severă (Planul C) sau Dacă copilul
suferă de o altă maladie severă: - se va spitaliza URGENT, pe drum spre staționar mama trebuie să administreze SRO prin
înghițituri frecvente. Se va recomanda mamei să continue alăptarea la sân.
- dacă copilul este în vârstă de 2 ani și mai mare și în localitate respectivă există holera, administrați un preparat antibacterian
pentru tratamentul holerei.
DESHIDRATARE MODERATĂ:
Dacă copilul prezintă 2 sau mai multe semne:
- agitat sau irascibil
- are ochii înfindați
- bea cu lăcomie, sete
- plica cutanată revine la normal lent
- administrați lichide și alimente în caz de deshidratare moderată (Planul B)
- dacă copilul suferă de o altă maladie severă: se va spitaliza URGENT, pe drum spre staționar mama trebuie să administreze SRO
prin înghițituri frecvente. Recomandați mamei să conținue alăptarea la sân.
- explicați mamei, când să revină imediat
- vizita repetată – peste 2 zile, în lipsa ameliorării.
DESHIDRATARE- NEGATIV:
Semne insuficiente pentru clasificarea cu deshidratare moderată sau severă
- administrați lichide și alimente-tratamnetul diareei la domiciliu (Planul A)
-explicați mamei, când să revină
- vizita repetată – peste 5 zile, în lipsa ameliorării.
53. Semnele de pericol pentru viața copilului în viziunea CIMC.
Se vor verifica prezența semnelor generale de pericol.

1. Poate copilul bea sau suge?
2.Vomită după fiecare hrană sau băutură?
3.A avut copilul convulsii?
4. Se va examina, dacă copilul este letargic sau făă conștiință
5. Prezintă copilul convulsii la moment.
Dacă copilul prezintă orice semn de pericol necesită o atenție IMEDIATĂ, se va finisa examinarea și tratamentul prespitalicesc
pentru a nu reține spitalizarea.
Dacă copilul are convulsii acum, se va asigura permeabilitatea căilor respiratorii și se va trata copilul cu diazepam. Apoi urgent se
va aprecia, clasifica și realiza tratamentul necesar prespitalicesc Și se ca spitaliza IMEDIAT.
54. Planul A în tratarea diareii la domiciliu conform CIMC.
Se va consulta mama privitor la cele 3 reguli de tratament la domiciliu:

1.Oferiți lichide suplimentare(atât cât copilul va bea)
*Se va spune mamei ca: - să alăpteze cât mai des și mai îndelungat la orice priză,
- dacă copilul este alimentat exclusiv la sân se va administra SRO sau apă curate ca adaos la laptele matern,
- dacă copilul nu este alimentat exclusive la sân, administrați unul sau câteva din următoarele tipuri de lichide: soluție SRO,
lichide ce au la bază produse alimentare sau apă curate.
*Este deosebit de important de a administra SRO la domiciliu atunic, când:
- copilul a primit tratament conform planului B sau C în timpul vizitei curente,
- dacă nu poate reveni cu copilșul la ambulatoriu în cazul în care diareea se accentuează.
Se va instrui mama cum să dizolve și să administreze SRO copilului.
Se va arăta mamei cât lichid trebuie administrat în calitate de suplimente la cantitatea obișnuiă: până la 2 ani = 50-100 ml
după fiecare scaun lichid
2 ani și mai mult = 100-200 ml după fiecare scaun lichid
Lichidele se vor administra cu înghițituri mici și frecvente;
Dacă apare voma, se așteaptă 10 minute, după care se continua, dar mai lent;
Se va continua administrarea lichidelor suplimentare până la încetarea diareei.
2.Continuați alimentația
3.Revenirea la medic
55. Planul B în tratarea deshidratării moderate conform CIMC.
Se va administra cantitatea recomandată de SRO timp de 4 ore. Întâi de toate se va determina cantitatea de SRO care trebuie
administrată în primele 4 ore:
- până la 4 luni, <6 kg = 200-400 ml;
- de la 4 luni pina la 12 luni, 6-10 kg = 400-700ml;
- de la 12 luni pina la 2 ani, 10-12kg = 700-900 ml;
- de la 2 ani pina la 5 ani, 12-19kg = 900-1400 ml.
Utilizați vârsta copilului doar atunci, când nu este cunoscută greutatea lui. Contitatea aproximativă de SRO mai poate fi
calculată prin înmulțirea greutății copilului în kg la 75.
Dacă copilul dorește să bea mai multă SRO decât este arătat în table, atunic dați-I mai multă SRO. Copiilor mai mici de 6 luni,
care nu se află la alimentație naturală, dați 100-200 ml apă curată pentru aceeași perioadă de timp.
Demonstrați mamei modul de administrare a SRO copilului.
A administra lichide din cană prin înghițituri mici frecvente
Dacă la copil a apărut voma, să aștepte 10 minute. Apoi să continue, dar mai lent.
Să continue alăptarea la solicitarea copilului.
Peste 4 ore: - se va aprecia repetat starea și clasificarea gradului de deshidratare;
- se va alege un plan potrivit pentru continuarea tratamentului;
- începeți alimentarea copilului în ambulatoriu.
Dacă mama trebuie să părăsească ambulatoriul până la sfârșitul tratamentului:
- demonstrați-i modul de pregătire a soluției SRO la domiciliu
- arătați-i câtă soluție de SRO trebuie de administrat copilului pentru a termina cursul de tratament de 4 ore la domiciliu
- Explicați mamei cele 3 reguli de tratament la domiciliu:
1. Oferiți lichide suplimetare
2.Continuați alimentația
3. Să știți când să reveniți la timp cu copilul.

Teorie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.Mononucleoza infecțioasă: noțiune, etiologia, surse de...

2.Mononucleoza infecțioasă: tabloul clinic, complicații.

3. Mononucleoza infecțioasă:principia de tratament și îngrijire,..

4.Tusea convulsivă, etiologia, epidemiologia, perioadele.

6. Masurile antiepidemice in focarul de tuse convulsive.

9. Oreionul. Etiologia, epidemiologia, manifestari clinice ale parotidei.

10. Oreionul. Manifestari clinice ale pancreatitei si meningitei urliane.

11. Măsurile antiepidemice în focarul de oreion.Profilaxia.

Profilxia nespecifica( Masuri antiepidemice in focar):

- Declarare obligatorie la CSP teritorial.

- Depistarea şi supravegherea persoanelor de contact timp de 21 de zile de la ultimul caz.

- Dezinfecţia curentă, prelucrarea calitativă a veselei de masă în ospătării, grupe.

Adm. Subcutan ,0,5 ml, in regiunea bratului

12. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor bolnavi cu oreion.Criteriile de spitalizare.

13. Rujeola, etiologia, epidemiologia,perioadele bolii.

- Receptivitatea este generală.

- Sezonalitatea rujeolei este iarna şi primăvara.

1. Perioada de incubatie: de la 7 pina la 17 zile

14. Rujeola, semnele clinice ale perioadei prodromale și eruptivă.Complicațiile.

15. Rubeola, etiologia, epidemiologia, semnele clinice,diferențierea de rujeolă.

- Receptivitatea față de rubeolă este general.

Semne caracteristice Rujeola Rubeola

1.Aparitia eruptiilor In perioada eruptiva, a 5 zi de la debut In primele 24 ore

2.Caracterul Maculopapuloase mari, se contopesc Maculopapuloase mici, nu se contopesc.

4.Culoarea Rosie aprinsa Roz pala

5.Fonul pielii Nu este schimbat Nu este schimbat

16. Diferențierea erupțiilor în rugeolă, rubeolă, scarlatină și varicelă

Semnele Rujeola Rubeola Scarlatina Varicela

4.Fonul pielii Nu este schimbat Nu este schimbat Eritematos Nemodificat

5.Culoarea Rosii aprins Roz pala Rosii aprins Rosii

6.Schimbari pe piele Pigmentatie( pete Nu sunt schimbari, nu Descuamarea Zona de pigmentatie

17. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor bolnavi cu rujeolă.

-Repaos la pat 8 - 10 zile (pînă la cedarea febrei).

-Igiena ochilor (folosind tampon curat şi apă).

-Aport de lichide (apă minerală plată, sucuri, compot, ceai, lapte)

 Îngrijirea bolnavilor de rujeolă se bazează pe:

-Depistarea activă a bolnavilor.

-Supravegherea bolnavilor de către a/m și medic;

- Tratamentul bolnavilor numai în secţiile de boli infecţioase.

-Aerisirea încăperii, dereticarea umedă de 2 - 3 ori pe zi.

18. Măsurile antiepidemice în focarul de rujeolă.Profilaxia specifică.

*Măsurile antiepidemice în focar (bolnavii):

-Depistarea activă a bolnavilor.

-Tratamentul bolnavilor numai în secţiile de boli infecţioase.

-Aerisirea încăperii, dereticarea umedă de 2 - 3 ori pe zi

*Măsurile antiepidemice în focar (personae de contact):

-Depistarea contacților și verificarea stării lor de vaccinare.

- Vizite în focar: o dată la 3 - 4 zile la locul de trai şi zilnic în colectiv.

- În colectivităţi – carantină pe grup pînă la stingerea focarului epidemic.

-Aerisirea încăperii şi dereticarea umedă de 2 - 3 ori pe zi.

19. Diferențierea scarlatinei de rujeolă.Complicațiile scarlatinei.

 Diferențierea scarlatinei de rujeolă

Semnele Rujeola Scarlatina

Apariția erupțiilor Apar la a 4-5 zi de boală În 24 ore acoperă toate regiunile

Caracterul Maculo-papuloase de dimensiuni Rozeule (papule mici punctiforme)

Culoarea Roșu-aprins Roșu-aprins

Fonul pielii Nu este schimbat Hiperemiat

 Asemănareaa scarlatinei și rujeolei:

-Au complicații severe;

-Culoarea erupțiilor rușu-aprins;

-Se înregistrează febră înaltă și descuamarea.

A.Toxice (precoce în prima săptămână a bolii)

-miocardită, hepatită, nefrită, suprarenalită, edem cerebral acut