Infecţia enterovirală

A efectuat : Călugăreanu Valentin,

medic rezident Epidemiologie
 Infecţia enterovirală

boală contagioasă acută umană, produsă de

enterovirusurile ECHO şi Coxsackie.
Virusurile Coxackie au fost pentru prima dată
depistaţi în 1948, iar ECHO - în 1953-1955. Din
punct de vedere etiologic, virusurile Coxackie şi
ECHO se atârnă la familia Picornaviridae, genul
enterovirus. Ele au dimensiuni mici şi conţin ARN
(acid ribonucleic).
Virusurile Coxackie se subdivizează în grupurile
A şi B, dintre care toate 6 serotipuri B sunt
patogene pentru om. Din 34 serotipuri de
virusuri ECHO, 2/3 sunt patogene pentru om. În
ultimul timp s-au mai depistat 4 enterovirusuri
(68-71), care atacă organismul uman. Toate
aceste virusuri sunt rezistente în mediul ambiant
şi sensibile către temperaturile ridicate, la
uscăciune şi la acţiunea soluţiilor dezinfectante.
 Informaţia epidemiologică
Enterovirusurile sunt răspândite pe glob şi circulă în
toate ţările producând îmbolnăviri sporadice şi
izbucniri epidemice. Sunt rezistente în mediu,
supravieţuind în apă 110 zile, carne, brânză – 6
luni, pe suprafeţe- 70 zile. În anul 2008 în China s-a
declanşat epidemia de IE cu enterovirus EV71, în
care au fost înregistrate 27,5 mii de cazuri la copii ,
inclusiv 39 cazuri letale (25 confirmate prin izolarea
EV 71). Penultima izbucnire a avut loc în China în
19981.
În Republica Moldova ultima epidemie cu IE s-a
înregistrat în 1999, în urma căreia au avut de suferit
3462 persoane. Recent, în RM, inclusiv în municipiul
Chişinău, creşte numărul de cazuri înregistrate prin
IE, multe cazuri (uşoare, atipice) ne fiind declarate.
În anul 2010 a avut loc o creştere a morbidităţii prin
enteroviroze de 4,4 ori faţă de anul 2009. Numărul
total al bolnavilor cu enteroviroze a fost 1648
(inclusiv meningite seroase enterovirale (2,3%),
copiii constituind majoritatea din cazuri (87%).
 Sursa de infecţie
o constituie omul bolnav cu diverse forme clinice
şi purtătorul de virusuri. Purtătorul şi persoanele cu
formele asimptomatice, atipice sunt mult mai
periculoase din punct de vedere epidemiologic
pentru persoanele sănătoase înconjurătoare.
Această infecţie se transmite prin mecanismul
aerogen şi prin cel fecalo-oral. Cu alte cuvinte,
infecţia enterovirală se transmite prin intermediul
tusei, strănutului, de asemenea prin contact direct
şi indirect cu sursa de infecţie, pe calea
alimentară şi hidrică.
 Transmiterea
se face pe căile fecal-orală şi respiratorie.
Receptivitatea este generală, maximă la copii în
vîrstă de 3-10 ani. Se pot îmbolnăvi adolescenţii şi
adulţii tineri, rareori sugarii. IE apare şi ca infecţie
congenitală, realizându-se la nou-născuţi prin
encefalomiocardită, in cazul în care gravida a
suportat IE în primul trimestru al sarcinei. Se pot
îmbolnăvi şi adulţii. Incidenţa maximă a IE apare
primăvara – vara. Virusurile ECHO şi COXSACKIE
pot determina infecţii asociate asistenței
medicale.
 Perioada de incubaţie

variază de la 2 până la 7 zile. Cu toate că sunt

multiple variante în tabloul clinic al infecţiei
enterovirale, ea se exprimă şi prin simptome
generale. Maladia are un debut acut, uneori chiar
brutal, cu ascensiune termică rapidă până la 39-
40°C, cu cefalee, slăbiciune generală, greţuri,
vome.
La examinare se determină o hiperemie a feţii şi
sclerită moderată, uneori se mai observă o
exantemă polimorfă, istmul faringian hiperemiat şi
mărirea ganglionilor cervicali în volum,
micropoliadenită. Curba termică mai frecvent are
un caracter ondulatoriu, fiind legată de recidivele
maladiei.
 Angina herpetică
De rând cu alte simptome caracteristice pentru infecţia
enterovirală la pacienţi mai apar dureri nepronunţate în
gât, mai ales la deglutiţie. Pe istmul faringian hiperemiat se
ivesc nişte papule de culoare roşie, care rapid se
transformă în vezicule. Ulterior peste 1-2 zile veziculele se
sparg, lăsând nişte eroziuni cu depuneri surii, înconjurate
de un val îngust de hiperemie, unde unindu-se între ele,
formează nişte defecte mai întinse. Aceste enanteme sunt
localizate preponderent pe arcurile palatine, mai rar pe
palatinul moale, uvulă şi amigdale. Respectiv se măresc în
volum şi ganglionii limfatici submandibulari. Peste 4-7 zile
eroziunile menţionate se epitetizează, dispărând fără
urmă.
 Mialgia epidemică (boala Bornholm)
este provocată de virusurile Coxsackie din grupul B. Pe
fundalul simptomelor de intoxicaţie generală apar dureri
pronunţate şi chinuitoare în muşchii pectorali, abdominali,
spinali şi de asemenea ale membrelor. Accesele de mialgii
se menţin timp de 5-10 minute. Maladia poate avea o
evoluţie ondulatorie, asociindu-se uneori cu meningita
seroasă.
În caz de dureri pronunţate în cutia toracică poate fi
dereglată respiraţia exterioară şi mai apare sughiţul.
Frecvent durerile se localizează în muşchii abdominali, fiind
dureroasă palparea abdomenului, însă simptomele de
excitare a abdomenului rămân negative, ce dă
posibilitatea de a exclude abdomenul acut.
 Meningita seroasă

s-a dovedit a fi o formă mai frecventă de infecţie

enterovirală. Începând cu ziua 1 -3 a maladiei la
bolnavi se ivesc semnele clinice de meningită
(cefalea crescândă, rigiditatea muşchilor
occipitali, vomă repetată, alte simptome
meningiene). În lichidul cefalo-rahidian se
determină o pleocitoză limfocitară moderată sau
limfocitaro-neutrofilică cu nivelul glucozei şi a
clorizilor în limitele normei.
Exantemă enterovirală (exantemă epidemică)

poate fi ca un simptom în diverse forme clinice de infecţie

enterovirală, însă în unele epidemii ea devine semnul
principal. Peste 1-2 zile de la debutul maladiei pe fundalul
febrei şi simptomelor de intoxicaţie apar erupţii polimorfe
rozeolice sau rozeopapuloase, fiind localizate pe trunchi,
faţă şi extremităţi.
Erupţiile pot avea mai multe variante: rujeoleforme,
rubeoleforme, mai rar scarlatineforme sau peteşiale. Pe
mucoasa cavităţii bucale mai frecvent se determină
enanteme rozeolice, iar uneori-vezicule cu transformare în
eroziuni şi ulcere mici sub formă de afte.
Varianta separată se consideră enantema
(HFMK-Hand-Fuss-Mund-Krankheit)

provocată de virusul Coxsakie din grupul A, care

se caracterizează prin afectarea mâinilor,
gleznelor şi a mucoasei cavităţii bucale. Pe
degetele mâinilor şi picioarelor, de asemenea şi
pe mucoasa obrajilor, pe limbă, uvulă apar
vezicule înconjurate de o mică zonă de
hiperemie, ulterior se formează afte.
Conjunctivita hemoragică epidemică

este provocată de enterovirusul tip 70. Maladia

debutează cu apariţia durerilor oculare,
fotofobie şi lacrimaţie, fiind mai întâi la un ochi,
apoi la altul. La bolnavi se determină un edem
al pleoapelor, o hiperemie conjunctivală cu
mici hemoragii şi eliminări seroase sau
seropurulente nepronunţate. Însănătoşirea are
loc peste 7-14 zile.
Infecţia enterovirală poate să mai decurgă sub
formă de infecţie respiratorie acută (cu sindrom
de rinită, rino-faringită, laringită, iar la copii - cu
dezvoltarea crupului) sau de infecţie intestinală
acută (diareea enterovirală cu sindrom de
gastroenterită acută). Gastroenterita enterovirală
se manifestă printr-un debut acut cu o
temperatură moderată până la 3 8°C, cu dureri
abdominale sub formă de colică, vomă repetată,
scaun lichid, frecvent, spumos, mai des de culoare
verzuie, uneori cu mucus. În decursul unei
săptămâni scaunul se normalizează şi bolnavul se
vindecă. Se întâlneşte mai des la copiii de 1-3 ani.
Tratament
 Evoluţia şi prognosticul IE
 În formele clinice: herpangină, exantem enteroviral,
mialgie (pleurodinie), forma catarală, intestinală durata
bolii este apromaximativ 7-10 zile cu vindecare
completă.
 În formele cu afectarea SNC (meningita,
meningoencefalita, encefalomiocardita la nou-născuţi)
durata bolii este de 2 – 3 săptămâni. Encefalomiocardita
la nou-născuţi frecvent evoluează spre deces.
 În forma paralitică durata bolii- 3 – 4 săptămâni, rareori 2
luni.
 În conjunctivita enterovirală durata bolii - 3 – 4
săptămâni.
 Supravegherea postexternare
pacienţilor cu IE
 Dispanserizarea va fi efectuată de medicul de familie şi
medicul neurolog, sau neuropediatru
 Durata – 2 ani
 Frecvenţa – anul I - o dată la 3 luni, anul II– o dată la 6
luni
 Caracterul supravegherii: examenul clinic şi paraclinic.
La necesitate: neurosonografia, ecografia craniană,
electroencefalografia
 În primele 6 luni după externare nu se permite aflarea la
soare, sărituri, sport.
 Complicaţii

Edem cerebral/ Edem pulmonar

Pareze, paralizii
Sindromul hemolitico-uremic
Opacifierea corneei
Subatrofia globilor oculari
Pneumonie
 Sechele

Hipertensiune intracraniană
Sindrom epileptiform
Hidrocefalie
Sechele psihice, retard mintal
Sechele semnificative (retard mintal şi paralizia
cerebrală)
 Profilaxia nespecifica în IE
1. Respectarea regulilor de igienă personală: spălarea
minuţioasă a mâinilor cu apă şi săpunobligătoriu înainte
de masă şi după veceu
2. Spălarea mânerelor uşilor, robinetelor
3. Consumarea apei din fântâni, izvoare numai după
fierbere; în timp de vară e de preferinţă utilizarea apei
îmbuteliate
4. Păstrarea alimentelor uşor alterabile la temperatura
frigiderului cu ambalarea şi separarea producţiei prime de
bucate finite
5. Se vor feri alimentele de muşte, şvăbi, gândaci, furnici,
rozătoare.
6. Respectarea igienei personale la prepararea bucatelor
(spălarea mâinilor, după terminarea şi înainte de
începerea altui proces tehnologic)
7. Spălarea minuţioasă a veselei de bucătărie şi sufragerie
cu utilizarea detergenţilor şi clătirea ulterioară a lor în apă
fierbinte
8. A nu folosi aceeaşi cuţite şi suprafeţe de tăiat pentru
carne, peşte crud şi bucatele gata
9. Păstrarea curăţeniei la bucătărie, evacuarea gunoiului
menajer
10. Nu se va scălda în lacurile neamenajate sau unde este
interzis scăldatul.
În profilaxie a IE este important de a depista precoce,
izola şi trata bolnavii la timp.