Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Patologia mediastinului
I. Mediastinitele:
A. După etiologie:
- infecţia nespecifică;
- infecţia specifică (TBC, sifilis);
- posttraumatică.
B. După evoluţie:
- fulminantă;
- acută;
- cronică.
C. După localizarea şi răspândirea procesului:
- mediastinul anterior;
- mediastinul posterior;
- limitată (abces);
- răspândită (flegmon);
- cu implicarea organelor adiacente (pleură, pericard).
II. Traumele mediastinului:
- deschise;
- închise.
III. Tumorile mediastinului (Z.Colber, A.Lavricov).
A. Tumori ce provin din organele mediastinale (esofag, trahee, bronhi, vase
magistrale, timus);
B. Tumori, ce provin din pereţii mediastinului (cutia toracică, diafragm, pleură).
C. Tumori, ce provin din ţesutul mediastinal şi sunt situate inter- sau extraorganic.
Sunt tumori veritabile ale mediastinului.
1. Chisturile mediastinului;
A. Adevărate:
- chist pericardial şi diverticuli;
- chist bronşic;
- enterochistomă.
B. Parazitare: echinococcoza mediastinului;
C. Chisturile mediastinale, ce provin din regiunile adiacente (intratoracice).
2. Tumori neurogene:
A. Tumori ce provin din ţesut nevrotic:
- simpatogoniom;
- ganglionevruiom;
- feohromocitom;
- hemodectom;
- neuroblastom;
- simpaticoblastom.
din nervi periferici:
- nevrinom;
- neurofibrom;
9
- nevrom
B. Tumori, ce provin din perinevriu:
- nevrinoin;
- neurofibrom;
- sarcom neurogen;
3. Tumori mezenchimale
A. Tumori din ţesut conjunctiv fibros:
- fibrom;
- fibrosarcom.
B. Tumori din ţesut osos şi cartilaginos:
- hondrom;
- osteohondrom;
- osteoblastoclastom.
C. Tumorile din rudimentele coardei spinale:
- hordom.
D. Tumori din ţesut adipos:
- lipom;
- liposarcom;
- hiperpom.
E. Tumori din diferite ţesuturi mezenhimale:
- mezenhimome benigne;
- mezenhimome maligne.
F. Tumori ce provin din vase:
a. tumori diferenţiate:
- hemangiom (capilar, cavernos, arterial venos, mixt);
- limfangiom;
- angioleiomiom;
- hemagiopericitom;
- angiosarcom.
b. tumori nediferenţiate:
- angioendoteliom;
- hemangiopericitom;
- angiosarcom.
G. Tumori din ţesut muscular:
- leiomiom;
- leiomiosarcom;
- rabdomiom.
4. Tumorile glandei timus şi ţesutului limfatic:
Timome, chisturile timusului
- limfogranulomatoza;
- limfosarcom;
- limfoma Brill-Silmers.
5. Tumori din ţesut mixt:
A. Guşa mediastinală:
- retrosternală;
- intratoracică.
B. Tumorile mediastinale a glandei paratiroide:
10
- adenom intratoracic a glandei paratiroide;
- cancerul glandei paratiroide.
C. Seminom mediastinal.
D. Horioneptieliom.
E. Tumori teratoide mediastinale:
- teratome diferenţiate;
- teratome nediferenţiate.
13
- forma pencanaliculară.
2. Adenoma;
3. Papiloma;
4. Lipoma.
H. Tumorile maligne ă glandei mamare:
1. Cancerul glandei mamare:
- forma nodulară;
- forma difuză.
• f. Edematoasă – infiltrativă;
• f. Erizipeloidă;
• f mastitică;
• f. Fibroblastică;
• f. Pedjet.
Clasificarea internaţională a cancerului mamar (sistema TNM):
Stadiile:
• I – T0-T1 N0 M0 – tumoră 3 cm în diametru, plasată în profunzimea glandei
mamare fără răspândire în stratul celulo-adipos adiacent şi tegumente.
• IIa – T1 2N0 M0 – tumoră 3-5 cm în diametru cu răspândire în stratul celulo-
adipos adiacent şi tegumente.
• IIb – T1 2N1 M0 – tumoră similară > 3-5 cm în diametru dar cu metastaze în
nodulii limfatici axilari.
• IIIa – T1 3N0 3M0 - tumoră 5-10 cm în diametru sau de orice dimensiune, care
infiltrează derma, dar fără metastaze la distanţă.
• IIIb – tumoră de orice dimensiuni cu metastaze multiple în noduli limfatici
axilari, subclaviculari şi subscapsulari.
• IIIc – tumora de orice dimensiuni cu metastaze în nodulii limfatici
supraclaviculari.
• IV – (orice îmbinare T şi N în prezenţa M1) – afectare canceroasă difuză a
glandei mamare cu desiminare cutană sau ulceraţii masive; orice tumoră cu
metastaze la distanţă.
Notă: valorile logotipilor T si N se concretizează la explorarea histologică a tumorei
şi nodulilor limfatici prelevaţi.
Maladiile traheo-bronho-pulmonare
I. Afecţiuni de origine congenitală.
I. Malformaţiile congenitale, legate de dezvoltarea incompletă a organului sau a
structurilor anatomice şi elementelor:
a) agenezia pulmonară sau lobară;
b) aplazia pulmonară sau lobară;
c) hipoplazia pulmonară simplă şi chistică;
d) dischinezia traheo-bronhială;
e) traheo-bronho-megalia (sindromul Munil-Kuhn);
f) emfizemul congenital.
II. Malformaţie congenitale legate de prezenţa formaţiunilor disembriogenezice
accesorii:
a) plămânul (lobul) accesoriu;
14
b) chisturile pulmonare şi alte tumori congenitale.
III. Localizarea atipică a structurilor anatomice ale plămânilor:
a) hamartroamele bronho-pulmonare;
b) plămânul în oglindă;
c) inversiunea plămânilor;
d) bronşii traheali.
IV. Malformaţiile bronho-pulmonare simple:
a) stenozele trahee i şi bronhiilor;
b) diverticilii traheei şi bronhiilor;
c) fistulele traheo-bronho-esofagiene;
d) malformaţiile mixte.
V. Afecţiunile vasculare pulmonare de origine congenitala:
a) stenoze le arterei pulmon are şi ramificaţiilor ei;
b) anevrismele arterei pulmonare şi ramificaţii lor ei;
c) dilatarea varicoasă a venelor pulmonare;
d) fistulele arterio-venoase;
e) limfoangioectaziile şi alte afecţiuni ale sistemului limfatic pulmonar.
II. Bronşiectaziile.
I. După etiologie:
a) Congenitale;
b) dobândite.
II. Varietăţile anatomice:
a) dilataţii cilindrice;
b) dilataţii sacciforme sau pseudochistice;
c) dilataţii fosiforme;
d) dilataţii mixte.
15
III. După modificările morfologice: stadiul I, II, III.Prin atelectazie şi fără
atelectazie:
IV. După răspândirea procesului patologic: uni- şi bilaterale, cu concretizarea
segmentului afectat, lobară, plămân distrus.
V. După evoluţia tabloului clinic:
a) perioada de remisiune;
b) de acutizare.
VI. După gravitatea maladiei:
a) forma uşoara;
b) forma cu manifestări pronunţate;
c) forma gravă;
d) forma cu complicaţii (abcedare, hemoragii, empiem pleural, procese septico-
purulente la distanţă, pneumoscleroză difuză, amiloidoză viscerală etc.).
V. Chisturile pulmonare.
I. După principiile etiologice:
a) parazitare;
b) neparazitare.
II. După provenienţă:
a) Congenitale;
b) Dobândite.
III. După relaţiile cu elementele anatomice pulmonare:
a) unilaterale;
b) bilaterale;
c) solitare;
d) multiple.
IV. După prezenţa complicaţiilor:
a) Necomplicate;
b) complicate (supuraţie, piopneumotorax, pneumotorax cu supapă, ruperea în
bronşie şi asfixie, comprimarea formaţiunilor anatomice învecinate, desiminarea
intrapulmonarâ, hemoragie).
VIII. Hidrotoraxul.
I. După principiile etiologice:
a) cardiac (viciile cardiace decompensate, percardita constrictivă, miocardiţa);
b) deproteinizat (în afecţiunile ficatului, rinichilor etc.);
c) în mixedem;
d) în sindromul Meigs.
21
- aorta abdominală (suprarenal, interrenal şi infrarenal);
- leziune (afectare) totală.
B. Arterele:
- arterele coronariene;
- trunchiul brahio-cefalic;
- arterele subclaviculare;
- arterele vertebrale;
- arterele carotide;
- arterele axilare;
- arterele brahiale (braţului);
- arterele antebraţului;
- trunchiul celiac;
- artera mezenterica superior;
- artera renală;
- arterele iliace;
- arterele femorale;
- artera poplitea;
- arterele genunchiului;
- arcul arterial plantar.
IV. Forma de leziune a aortei ţi arterelor:
- stenozare (până la 50%; 50-70%; 70-90%; mai mult de 90%);
- ocluzii;
- tromboză;
- sinuozitate patologică;
- anevrismuri (veritabile, false) prin inflamaţie şi traume, morfologic în formă de
sac, in lanţ, anevrism aortic disecant;
- disectarea aortei;
- erupţia aortei sau unei arterei;
- forme combinate (prezenţa un or afecţiuni diverse în limitele unu i bazin
arterial);
- forme combinate (prezenta unor afecţiuni diverse ori similare a aortei şi
arterelor în diferite bazin uri.
V. Caracterul procesului pe parcurs:
- acută (lentă, rapidă, fulgerătoare);
- cronică (lentă, progresantă, intermitentă).
VI. După tabloul clinic:
Se disting patru trepte de gravitate:
treapta I – asimptomatică – când afecţiunea vaselor este prezentă, bolnavul nu are
plângeri, dar sunt vădite datele obiective ale maladiei.
treapta II – tranzitorială – apar plângeri periodice (claudicaţia intermitentă, dureri,
hipertensiune). In ischemia membrelor inferioare există gradaţie.
treapta III – permanentă – se caracterizează prin prezenţa insuficienţei vasculare
stabile cu simptome permanente (dureri, hipertensiune, encefalopatie).
treapta IV – finală – un final local a maladiei (prezenţa gangrenei, infarctului, erupţia
anevrismului).
22
Trombembolia arterei pulmonare (TAP)
Manifestările clinice parcurg în următoarele forme:
1. Forma fulminantă – durata de la câteva minute până la l oră;
2. Forma acută – câteva ore;
3. Forma subacută – de la câteva ore până la 24 ore;
4. Forma lentă – până la câteva zile şi săptămâni (mai frecvent cu rezolvare
pozitivă).
Patogenetic se deosebesc următoarele sindroame clinice a TAP
1. Sindromul cardio-vascular acut;
2. Sindromul ischemic acut;
3. Sindromul de asfixie acută;
4. Sindrom u l abdominal;
5. Sindromul cerebral;
Afecţiunile venoase
Clasificarea este argumentată prin următoarele semne:
I. Localizarea şi căile de răspândire a agentului primar trombotic în ambele
sisteme venoase:
A. Sistema venei cava inferior:
a. venele gambei;
b. segmentul ilio-femoral;
c. segment (subrenal, renal, suprarenal, etc.) sau tot trunchiul venei cava
inferior;
23
d. segmentul ileo-femoral a venei cava inferior;
e. tromboza totală a sistemului venos profund a membrului inferior.
B. Sistema venei cava superior:
a. segmentele (sus, jos şi la nivelul trunchiului v. cava superior);
b. trunchiul v. cava superior propriu zis;
c. combinaţia trunchiul v. c. s. şi v. jugularis;
d. segmentul subaxilar - subclavicular a venei cava superior;
e. tromboza totală a sistemului venos profund a membrului superior.
II. Principiul etiologic:
Trombozele, dezvoltate în rezultatul:
1. infecţiei;
2. traumelor;
3. operaţiilor;
4. naşterii (gravidităţii);
5. varicelor venoase;
6. dereglărilor metabolice, alergia;
7. formaţiunilor congenitale şi dobândite (intravazale, eptale), dafragmului,
aderenţe, atrezii;
8. factorilor extravazali congenitali şi dobândiţi (compresia pereţilor venelor de
către artere, tumori, anevrizmele aortei, nodurile limfatice).
III. Stadializarea clinică tipică:
1. tromboflebita acută;
2. tromboflebita subacută;
3. sindromul posttromboflebitic;
4. tromboflebita acuta, care se dezvoltă pe fonul sindromului posttromboflebitic;
IV. Stadializarea schimbărilor trofice şi hemodinamice la diferite forme ale
trombozei:
1. forma uşoară;
2. forma medie gravă;
3. forma gravă.
Notă: Actuala clasificare ajută detailat şi clar la formularea diagnosticului.
Bolile esofagului
I. Anomaliile congenitale:
- atrezie;
- stenoză;
- fistule congenitale bronho- şi;
- traheo-esofagiane;
- acalazie congenitală;
- esofag congenital scurt.
II. Leziunile esofagiene:
- interne;
- externe (deschise).
Clasificarea traumatismelor esofagiene (după S.Oprescu, C.Şavlovschi, 2001)
1. Perforaţii esofagiene:
1.1. Manevre endoscopice
25
a. explorare
b. biopsie
c. scleroterapie
d. dilataţiei
1.2. Întubaţie esofagiană
1.3. Întubaţie traheală
1.4. Prin corpi străini
1.5. Spontane
1.6. Iatrogene (fistule esofagiene)
2. Rupturi esofagiene:
2.1. spontane (idiopatice)
2.2. postemice (sindrom Boerhaave)
2.3. prin suflu
2.4. traumatice
3. Plăgile esofagiene:
3.1. traumatice
3.2. iatrogene
4. Leziuni prin substanţe contractice
III. Corpi străini ai esofagului.
IV. Combustii chimice şi stricturi cicatriceale.
V. Dereglările motorice ale esofagului:
A. hipomotorice:
- acalazie;
Clasificarea cardiospasmului (acalaziei) după B.V.Petrovschii:
Stadiul I – iniţial – refluxul de deschidere a cardiei este încă păstrat, dar nu este
complet (plenipotent), uneori nu apare la timp. Esofagul nu este
dilatat sau dilatat neesenţial.
Stadiul II – dilatarea esofagului lipseşte sau este neinsemnată, reflexul de
deschidere a cardiei lipseşte.
Stadiul III – esofagul dilatat esenţial, refluxul deschiderii cardiei lipseşte.
Stadiul IV – esofag în forma „S”, brusc dilatat cu pereţii atonici, conţine mult
lichid.
- calazie.
B. hipermotorice:
- spasm difuz a esofagului.
VI. Divertuculi dobândiţi ai esofagului:
- FaringoesofagealiZenker;
- Bifurcaţionali;
- Epifrenali;
- Multipli:
a. cicatriceali;
b. relaxaţionali.
VII. Herniile hiatale:
- prin alunecare;
- paraesofagiene.
VIII. Complicaţiile refluxului gatstroesofagian:
- esofagite;
26
- esofag scurt.
IX. Tumori benigne şi chisturi esofagiene.
A. După creşterea tumorii:
- Intraluminare (în formă de polip);
- Intramurale.
B. După structura histologică:
I Epiteliale:
- polipi adenomatoşi;
- papilome;
- chisturi: –enterogene;
–bronhogene.
II Neepiteliale:
- leiomiom;
- rabdomiom;
- lipom;
- fibrom;
- hemangiom;
- nevrinom;
- mixom;
- hondrom;
- hamartrom.
X. Cancer esofagian, sarcomul esofagian.
Afecţiunile ulceroase gastroduodenale
I. După autentitatea nozologică:
A. Boala ulceroasă.
B. Ulcere gastroduodenale simptomatice.
1. Ulcere gastroduodenale simptomatice:
a. în cazul combustiilor masive (ulcerele Kurling);
b. în cazul traumelor cranio - cerebrale, hematoamelor intracraniene,
intervenţiilor neurochirurgicale (ulcerele Kuşing);
c. ulcere de stres pe fondatul altor patologii (infarct miocardic, sepsis,
traume grave, forme grave de peritonită, intervenţii chirurgicale
voluminoase la cavitatea toracică şi abdominală);
d. maladiile cronice nespecifice ale pulmonilor;
e. reumatism, boala hipertonică, ateroscleroză;
f. maladiile ficatului (ulcerele hepatogene);
g. maladiile pancreasului (ulcerele pancreatogene) insuficienţa renală
cronică;
h. artrita reumatoidă;
i. alte patologii (diabet zaharat, eritremia, sindromul carcinoidului,
maladiaCrohn);
j. sindromul malrotaţiei duodenale.
2. Ulcerele medicamentoase.
3. Ulcerele endocrine.
a. sindromul Zollinger – Ellison;
b. ulcerele gastroduodenale pe fondalul hiperparatireozei.
II. Dupa localizarea (topica) procesului:
27
A. Sectoarele gastrice si duodenale:
1. Ulcerul gastric:
- cardial si subcardial;
- corpului gasrtric şi a unghiului Hiss;
- antral;
- canalului piloric;
2. Ulcerul duodenal:
- bulbar;
- postbulbar (sau extrabulbar).
3. Ulcerele asociate gastrice si duodenale.
B. Proiecţia afecţiunii gastrice:
1. curbura mică;
2. curbura mare;
3. peretele anterior;
4. peretele posterior.
III. După numărul ulcerelor:
1. solitare;
2. multiple.
IV. După dimensiunele ulcerelor:
1. mici (> 0,5 cm);
2. medii (0,6-1,9 cm);
3. mari (2,0-3,0 cm);
4. gigante (>3,0 cm).
V. După forma clinică:
1. tipice;
2. atipice:
a. cu sindrom algic atipic;
b. forma algică, dar cu manifestări clinice ieşite din comun;
c. asimptomatice.
VI. După nivelul secreţiei gastrice:
1. sporită;
2. normală;
3. diminuată.
VII. După caracterul motoricii gastroduodenale:
1. creşterea tonalităţii şi accentuarea peristaltismului gastric şi duodenal;
2. micşorarea tonalităţii şi slabirea peristaltismului gastric şi duodenal;
3. refluxul duodeno – gastral.
VIII. După stadiile evolutive ale maladiei:
1. fără de acutizare;
2. fără de cicatrizare;
3. formarea cicatricii roşii;
4. formarea cicatricii albe;
5. fară de remisie.
IX. După termenii cicatrizării:
1. cu termeni obişnuiţi:
• până la 1,5 luni pentru ulcerele duodenale;
28
• până la 2,5 luni pentru ulcerele gastrice.
2. cu termeni exageraţi:
• mai mult de 1,5 luni pentru ulcerele duodenale;
• mai mult de 2,5 luni pentru ulcerele gastrice.
X. După asocierea deformaţiilor postulceroase:
1. deformarea ulcere-cicatrizantă a stomacului
2. deformarea ulcero-cicatrizantă a duodenului
XI. După caracterul evolutiv a maladiei:
1. acută (ulcer primar diagnosticat);
2. cronic:
a. cu acutizări rare (odată în 2-3 ani şi mai puţin);
b. cu acutizări anuale;
c. cu acutizări frecvente (2 ori pe an şi mai mult).
XII. După prezenţa complicaţiilor:
1. hemoragie;
2. perforaţie;
3. penetrare;
4. perigastrită, periduodenită;
5. stenoză ulcero - cicatriceală a pilorusului;
6. malignizare a ulcerului.
33
Encefalopatie Absentă Minimă Comă
10% 31% 76%
Riscul chirurgical
* Fiecărui parametru i se atribuie un scor de 1 la 3; suma acestor 5 parametrii
cuprinsă între 5 şi 15 permite repartizarea bolnavilor în cele trei grupe (clase):
grupa A sau I (scor final 5 sau 6); grupa B sau II (scor final 7-9); şi grupa B sau III
(scor de la 10 la 15).
Sindromul postcolecistectomic
I. Patologiile căilor biliare şi ale papilei duodenale majore (PDM):
1. Hepatocoledocolitiaza reziduală;
2. Hepatocoledocolitiaza recidivantă;
3. Stenoza papilei duodenale mari;
4. In suficienţa papilei duodenale mari;
5. Bont lung al duetului cistic;
6. Vezică biliară restantă;
7. Strictura posttraumatică a cailor biliare;
36
8. Strictura derivaţiilor biliare;
9. Sindromul "sacului orb";
10. Colangiohepatita postoperatorie;
11. Limfadenita pericoledociană;
12. Proces aderenţial al cavităţii abdominale;
13. Dilatare chistoasă a căilor biliare;
14. Stricturi congenitale a căilor biliare;
15. Tumori a căilor biliare şi PDM.
II. Maladiile ficatului şi pancreasului:
1. Hepatita;
2. Ciroza hepatică;
3. Maladiile parazitare a ficatului;
4. Pancreatita cronică.
III. Maladiile duodenului:
1. Ocluzia duodenală cronică (duodenostaza);
2. Duodenita;
3. Diverticuli.
IV. Maladiile altor organe şi sisteme:
1. Boala ulceroasă a stomacului şi duodenului;
2. Gastrita;
3. Herniile hiatale;
4. Enterita;
5. Apendicita cronică;
6. Maladia hemolitică;
7. Alte maladii.
V. Cauza nu este stabilită.
De origine
Pe fondul altor factori etiologici
nedeterminată
39
d. Diverticulul Meckel – rudimentul ductului intestinal embrionar (descris în
1809 de Meckel).
2. Sindromul malabsorbţiei;
3. Maladia Cron (Morbus Crohn);
4. Tuberculoza intestinului subţire;
5. Tumorile benigne ale intestinului subţire (epiteliale si neepiteliale);
6. Carcinoidul intestinului subţire;
7. Tumorile maligne ale intestinului subţire: cancer, sarcom, limfom malignă
tumorală metastatică.
I. Ocluzii intestinale:
A. congenitale;
B. dobândite:
- parţială;
- complectă.
◊ ileus dinamic:
- spastic;
- paralitic.
◊ ileus mecanic (organic):
- prin strangulare;
- prin obstrucţie;
- mixtă.
1. Ocluzii prin strangulare:
- volvulus;
- volvulus prin înodare;
- hernii strangulate interne şi externe.
2. Ocluzii prin obstrucţie:
- tumori benigne sau maligne;
- calculi biliari;
- ghemuri de ascaride etc.
3. Ocluzie mixtă:
- invaginaţie.
4. Ocluzii prin aderenţe.
II. Maladia Crohn.
A. forme după localizare:
- ileită segmentară;
- colită segmentară;
- ileocolită;
- jejunită;
- jejunoileocolita;
- forma generalizată.
B. forme clinice:
- enterită acută;
- enterită cronică;
- ileită stenozantă;
- complicată de fistule interne sau externe.
III. Fistule intestinale:
A. externe – interne;
40
B. congenitale / dobândite;
C. parţiale / complete;
D. labiale / tubulare;
E. proximale / distale;
F. necomplicate / complicate;
G. terminale / sub forma a de ţeava de puşcă.
Maladiile colonului.
I. Maladiile apendicelui cecal:
a. apendicita acută:
- catarală;
41
- flegmonoasă;
- gangrenoasă;
- perforativă;
complicaţiile apendicitei acute:
- plastrom apendicular;
- abces apendicular;
- peritonită;
- pileflebită;
- sepsis.
b. apendicita cronică;
c. carcinoid;
d. tumori ale apendicelui cecal:
- nevrinom;
- lipom;
- miom;
- polip adenomatos;
- polip vilos;
- adenocarcinom.
e. mucocele.
II. Colitele.
A. Colita ulceroasă nespecifică:
1. După forma evolutivă:
- atac acut primar;
- cronică continuă;
- cronică recidivantă.
2. După gravitatea procesului inflamator:
- uşoară;
- medie;
- gravă.
3. După activitatea endoscopică a procesului inflamator:
minimală, moderată, pronunţată;
4. După afectarea colonului:
- colită distală;
- colită subtotală;
- colită totală (pancolită).
5. După complicaţii:
- locale – megacolon toxic, perforaţie, hemoragie, malignizare,
pseudopolipoză;
- sistemice – osteoarticulare (artrită, sacroileită), hepato-biliare (hepatită,
ciroză, angiocolită primară sclerozantă), oftalmologice (iridociclită,
uveită posterioară), urologice (urolitiază, glomerulonefrită, sindrom
hepatorenal).
B. Colita ischemică:
1. colita complicată cu stricturi;
2. colita complicată cu gangrena colonului.
42
III. Megacolon:
A. anomalii congenitale - maladia Hirshprung;
B. megacolon idiopatic: megarectum, megadolihosigma, megadolihocolon.
Maladiile rectului.
I. Clasificarea malformaţiilor anorectale congenitale (după A.S. Leaniuşkin,
1976):
I. Atrezie
A. Fără fistule:
1. atrezia canalului anal şi a rectului;
2. atrezia canalului anal;
3. orificiul anal acoperit;
4. atrezia rectului în canal anal normal.
B. Cu fistule:
1. în aparatul genital la fetiţe;
2. în aparatul genital la băieţi;
3. la nivelul perineului.
C. Cazuistică.
II. Îngustări congenitale:
1. ale canalului anal şi rectului;
2. ale canalului anal;
3. ale rectului.
III. Fistule congenitale în condiţii de canal anal format în mod normal:
1. în aparatul genital la fetiţe;
2. în aparatul genital la băieţi;
3. la nivelul perineului.
IV. Ectopia canalului anal:
1. perineală;
2. vestibulară.
V. Stări după operaţii radicale, ce necesită intervenţie repetată.
V. Prolapsul rectal.
VI. Candiloamele acuminate perianale.
VII. Boala pilonidală.
VIII. Prurita anală.
Abdomenul acut
1. Abdomen acut chirurgical – pacienţii cu boli chirurgicale evidente (apendicita
acuta, colecistita acută, ulcer perforat gastro-duodenal, ocluzie intestinală,
traumatism abdominal);
2. Abdomen acut medical – pacienţii care nu necesită intervenţii chirurgicale şi
sunt rezolvaţi prin tratament conservativ (colica biliară, colica intestinală,
mezadenita acută);
3. Abdomen acut chirurgical tardiv – afecţiunile care pot trece din forma de
abdomen acut medical în cea chirurgicală (pancreonecroza necrotico-
hemoragică, colita ulceroasă nespecifică).
4. Abdomen acut fals – afecţiuni extraperitineale cu simptomatologie similară unei
patologii acute chirurgicale abdominale, care include:
- afecţiuni sistemice (infecţioase, alergice, metabolice;
- afecţiuni de vecinătate cu resunet abdominal (cardiace, pulmonare, renale,
vertebrale).
46
Herniile peretelui abdominal
I. După etiologie:
A. hernii congenitale;
B. hernii dobândiţe, la care aparţin atât herniile posttraumatice, cât şi cele
postoperatorii.
II. După localizare:
A. hernia liniei albe;
B. hernia ombilicală;
C. herniile inghinale: directă şi oblică;
D. hernia femurală (crurală);
la fel şi forme rar întâlnite:
A. hernia apendicelui xifoid;
B. hernia liniei semilunare (Spiegel);
C. hernia lumbală: a patrulaterului Lesgaft-Grunfeldt şi a triunghiului Petit;
D. hernia ishiadică;
E. hernia foramenului obturator;
F. hernia perineală – anterioară şi posterioară;
G. hernia interstiţială.
Complicaţiile herniilor abdominale externe:
1. Coprostază.
2. Ireductibilitate.
3. Inflamaţie (flegmon).
4. Trauma herniei.
5. Tumorile herniale.
6. Strangulare sau încarcerare.
Strangularea poate fi:
- de tip elastic;
- prin fecalom;
- mixtă.
Unele forme de hernii strangulate se întâlnesc sub denumire de:
- strangulare retrogradă sau hernia Maydl;
- strangulare parietală, laterală, prin „ciupire” sau hernia Richter;
- hernia Littre (strangularea diverticului Meckel).
Notă: fenomenul de pseudostrangulare a unei hernii a peretelui abdominal se
întâlneşte sub denumirea de hernia Brooke.
Bibliografie.
1. Angelescu N. „Tratat de chirurgie”, Bucureşti, 2002;
2. „Clasificaţia Internaţională a Maladiilor (CIM)”, Revizia a „X” OMS, Editura
Medicală, Bucureşti, 1993;
3. Hotineanu V., Bîtcă P., Musteaţă Gh., Oprea A., Cazacov V., Tiron V., Fagurel
N., Golia B., Iliadi A., Caragaţ Z. „Clasificaţia bolilor chirurgicale”, Chişinău,
1999;
4. Кузин М. И., «Хирургические болезни», Москва, 1986.
48