P. 1
Curs de masaj clasic

Curs de masaj clasic

4.67

|Views: 18,486|Likes:
Published by deceneu_

More info:

Published by: deceneu_ on Jul 09, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/25/2015

pdf

text

original

Sections

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

CURS DE

MASAJ CLASIC

S.R.YUMEIHO

pag 1/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

S.R.YUMEIHO

pag 2/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

CUPRINS

PARTEA 1-A GENERALITĂŢI

1.SCURT ISTORIC AL MASAJULUI
2.DEFINITII. CLASIFICARE
3.EFECTELE MASAJULUI

PARTEA A 2-A MANEVRELE MASAJULUI CLASIC
MANEVRELE PRINCIPALE
1.NETEZIREA
2.FRICŢIUNEA
3.FRĂMÂNTATUL
4.TAPOTAMENTUL
5.VIBRAŢIILE
MANEVRELE AUXILIARE
1.CERNUTUL
2.RULATUL
3.SCUTURATUL
4.TRAGEREA
5.CIUPITUL
6.PRESIUNILE

PARTEA A 3-A MASAJUL PE REGIUNI
1.Masajul spatelui
2.Masajul gâtului şi al cefei
3.Masajul capului
4.Masajul regiunii fesiere
5.Masajul membrelor inferioare
6.Masajul abdomenului
7.Masajul regiunii toracice
8.Masajul membrelor superioare
9.MASAJUL GENERAL

PARTEA A 4-A MASAJUL ŢESUTURILOR ŞI ORGANELOR
1. Masajul ţesuturilor
1.1. Masajul pielii
1.2. Masajul ţesuturilor conjunctive
1.3. Masajul ţesutului muscular
1.4. Masajul periostal
2. Masajul aparatului vascular
3. Masajul nervilor periferici
4. Masajul organelor profunde

S.R.YUMEIHO

pag 3/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

4.1. Masajul conţinutului toracic
4.2. Masajul conţinutului abdominal

PARTEA A 5-A CONDIŢII Şl REGULI PENTRU PRACTICAREA
MASAJULUI
1. LOCALUL Şl MOBILIERUL
2. PREGĂTIREA Şl APTITUDINILE EXECUTANŢILOR
3. REGULI DE IGIENĂ
4. REGULI METODICE
5. MIJLOACE AJUTĂTOARE
6. EXERCIŢII PREGĂTITOARE PENTRU MÂINI

7. INDICAŢIILE SI CONTRAINDICAŢIILE MASAJULUI

PARTEA A 6-A MASAJUL TERAPEUTIC

1. AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIILOR ŞI

TENDOANELOR

2. DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE
3. AFECŢIUNI MUSCULARE
4. AFECŢIUNI TRAUMATICE ALE APARATULUI

LOCOMOTOR

5. AFECŢIUNI VASCULARE
6. AFECŢIUNI NEUROLOGICE
7. AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI
l. BOLI DE NUTRIŢIE
ll. BOLILE REUMATICE DE TIP INFLAMATOR
lll. BOLILE REUMATICE DE TIP

DEGENERATIV

PARTEA A 7-A

1.Terapia YUMEIHO
2.MASAJUL REFLEXOGEN

BIBLIOGRAFIE

S.R.YUMEIHO

pag 4/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

PARTEA 1-a

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI

Una din cele mai corecte şi sintetice definiţii ale masajului a fost
formulată de reputatul şi regretatul Profesor dr. docent Adrian N. lonescu,
ca fiind: „o prelucrare metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni
manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic". Masajul
manual este cea mai veche, răspândită şi eficace formă de abordare a
părţilor moi ale corpului omenesc. Acelaşi reputat autor afirmă că mâna
(maseorului), prin multiplele sale proprietăţi „devine prin practică
îndelungată, cel mai valoros şi mai eficient aparat de masaj".
Îndelungata practică medicală a dovedit de-a lungul timpului că orice
dispozitiv, mecanism, instrument sau aparat acţionat mecanic sau
electric, oricât de ingenios a fost şi este conceput, nu poate înlocui
masajul manual şi nu poate obţine efectele sale medicale şi sportive.
Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate
popoarele, putem spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale,
masajul se practica fără a i se fi cunoscut efectele fiziologice şi medicale
precise, fără o metodologie precizată, dar cu efecte benefice recunoscute
şi apreciate. Timp de mii de ani aplicarea mâinilor pe locuri dureroase, în
scopul îndepărtării efectelor nocive ale unor suferinţe necunoscute,
producea efecte subiective favorabile. Acest procedeu folosit empiric pe
scară largă era mult răspândit în China, India, Egipt şi la alte popoare din
trecutul îndepărtat care ajunseseră la un înalt grad de civilizaţie şi cultură.
Numeroase documente din istoria Egiptului antic şi despre medicina
tradiţională chineză atestă că masajul era folosit în scopuri medicale de
peste trei mii de ani.

În India antică, masajul consta din neteziri, presiuni şi frământări ale
părţilor moi începând cu faţa şi terminând cu membrele.
Pentru prima dată în istorie, grecii antici au folosit masajul ca mijloc
de pregătire fizică a diferitelor categorii de atleţi (Prof. dr. Adrian lonescu).
Herolidos din Lentini şi Hipocrat au descris efectele şi indicaţiile
masajului precum şi prescripţiile medicale ale acestuia.
Romanii au răspândit şi dezvoltat progresiv masajul, însuşindu-l de la
sclavii popoarelor subjugate (în special de la greci). Galenus, medic roman
de origine greacă, a descris principalele manevre de masaj: fricţiunile,
netezirile, presiunile şi stoarcerile , gradate după intensitatea aplicaţiei şi
durata şedinţelor. Din aceste dovezi scrise, putem şti cât de veche este
practica masajului manual cu scop medical.
După lunga şi nefasta decădere a civilizaţiei care a cuprins şi a
caracterizat Evul Mediu european, a urmat meritul influenţei arabe ce a
pătruns în sud-vestul continentului nostru, în reactualizarea rolului şi
efectuiui benefic al masajuiui (cel mai de seamă reprezentant, Avicenna -
anii 980-1037).

După secolele de „întuneric" ale civilizaţiei Evului Mediu, în secolul al
XVI-lea reapar menţiunile despre efectele benefice ale masajului ,
datorate lui Hyeronimus Mercurialis din Veneţia. Din secolul XVIII, în ţările
avansate ale Europei (Suedia, Franţa, Anglia, Germania), se
reactualizează rolul şi efectele masajului, începând a se pune şi bazele

S.R.YUMEIHO

pag 5/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

sale ştiinţifice.

La început treptat şi apoi rapid, diverşi reprezentanţi ai acestor
naţiuni şi şcoli fundamentează şi răspândesc tehnicile masajului manual
(medical şi sportiv). Cel mai cunoscut şi practicat tip de masaj tradiţional
european este masajul suedez, dezvoltat de studentul Per Henrik Ling în
Suedia în anul 1830.

Primele cercetări experimentale care urmăreau stabilirea ştiinţifică a
efectelor şi a indicaţiilor masajului pentru organismul sănătos şi bolnav au
fost efectuate şi publicate în secolul al XIX-lea.
Şi în ţara noastră, la începuturi, masajul a fost aplicat în mod empiric,
observându-se efectele benefice asupra organismelor bolnave.
Cu timpul, au început să se pună bazele ştiinţifice (se apreciază că
dezvoltarea masajului medical datează din a doua jumătate a secoluiui al
XIX-lea).

Primii care l-au aplicat cu determinare medicală ţintită au fost
„ortopediştii", chirurgii, traumatologii şi reumatologii. Între cele două
războaie mondiale a început să fie folosit ca tratament ajutător în
reeducarea şi recuperarea răniţilor şi invalizilor de război.
Prima lucrare despre masaj datează din 1885, aparţinând lui R. P.
Manga (lucrarea, destul de complexă, se referă la date istorice, descriere
de tehnici, observaţii asupra efectelor masajului aplicat în tratamentul
reumatismului, al anchilozelor fibroase, al nevralgiilor şi al „artritelor").
Ca masaj recuperator este considerat în premieră de N. Hălmagiu
(1889), cu a sa lucrare intitulată „Masajul şi mobilizarea ca tratament în
unele fracturi".

După anul 1930, în Transilvania, masajul este răspândit ca practică
medicală, mai ales în sanatorii şi staţiuni balneoclimaterice sub impulsul
Prof. dr. Marius Sturza, care după 1940 îl „implementează" şi la Bucureşti,
pe baze ştiinţifice. După 1950, în cadrul noului Institut de Balneologie
reînfiinţat de regretatul Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul medical îşi
câştigă un important şi binemeritat rol în terapia medicală, datorită
eminentului cercetător şi practician, dr. Tudor Agârbiceanu. Acest medic
de mare reputaţie în domeniul balneo-fizioterapiei, a creat o adevărată
şcoală de maseuri medicali, ale cărei efecte şi rezultate sunt recunoscute
şi în zilele noastre.

DEFINITII. CLASIFICARE

Originea cuvântului masaj este incertă. Se presupune că derivă fie din
grecescul massein = a frământa, fie din cuvântul mass = a apăsa.
Indiferent de originea sa, cuvântul masaj s-a impus, ca şi tehnica
respectivă.

Masajul a fost întotdeauna asociat şi cu anumite procedee
complementare, ajutătoare. De aceea această ramură medicală a căpătat
denumirea de "Masaj şi tehnici complementare".
Fundamentarea sa ştiinţifică din ce în ce mai profundă, răspândirea sa
tot mai largă şi cuantificarea sa metodologică şi tehnică justifică
câştigarea denumirii de "Masoterapie", care se impune tot mai mult.
Sufixul de „terapie" arată locul său alături de celelalte terapii ale
recuperării medicale (electroterapie, hidroterapie, fototerapie,
magnetoterapie, kinetoterapie, laseroterapie, balneoclimatoterapie).

S.R.YUMEIHO

pag 6/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

Clasificarea masoterapiei se poate realiza după mai multe criterii:

1. După persoana care efectuează masajul:

a - masajul efectuat de către o altă persoană (maseur; masor);
b - automasajul.

2. După regiunea la care se aplică:

a - masaj somatic (asupra părţilor moi superficiale)

• general:
> extins la întreaga suprafaţă a corpului;
> restrâns la părţile mai bogate în ţesuturi moi;

• parţial:
> regional, pe o parte importantă şi bine definită a corpului;
> segmentar pe porţiuni anatomice distincte, în special membre;
> local pe porţiuni mici de piele şi ţesut subcutanat, pe grupe de
muşchi, pe articulaţii;

b - masajul profund (asupra organelor interne).

3. După originea, tehnica şi metodologia de aplicare:

a - masajul occidental, manual (efectuat de către maseur):

• masajul clasic:
> tehnici clasice:
~ principale : netezirea;
: fricţiunea;
: frământatul;
: tapotamentul;
: vibraţia;
~ complementare : cernutul şi rulatul ;
: presiunile şi tensiunile;
: tracţiunile, scuturările, elongaţiile;

> tehnici speciale:
~ pentru piele : kineplastia Morice;
: petrisajul Jaquet & Leroy;
: masajul trofic Glerant;
~ pentru capsula articulară : masajul profund Cyriax;
~ pentru segmente : masajul de apel al toracelui, pentru membrul

superior;

: masajul de apel al abdomenului, pentru membrul

inferior;

~ pentru afecţiunile veno - limfatice : drenajul manual limfatic

S.R.YUMEIHO

pag 7/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

Leduc&Godard;

: metoda van der Mohlen;
: masajul tălpii venoase Lejars;

• masajul reflex:
> masajul reflex conjunctiv;
> masajul reflex segmentar;
> masajele reflexe speciale:
~ reflexologia vertebrală;
~ reflexologia limbii;
~ reflexologia endonazală;
~ reflexologia auriculară;
~ reflexologia irisului;
~ reflexologia intestinului gros;
~ reflexologia dinţilor;
~ reflexologia palmară;
~ reflexologia plantară;
~ neuralterapia;

b - masajul oriental:
> osteopresura - masajul periostal;
> digitopresura - presopunctura:
~ craniopresura;
~ rinofaciopresura:
~ auriculopresura;
~ mano şi podopresura : pe punctele de acupunctură;
: pe sistemul pumn - gleznă
~ presura generală pe punctele de acupunctură ale

meridianelor;
> touch for health;
> metode combinate, (masaj pe puncte şi meridiane energetice
combinat cu tehnici de manipulare articulară, întinderi şi masaj muscular
decontracturant):

~ chinezeşti : Ngam;
: Tao-lnn;
: Tui –Na;
~ japoneze : Do-lnn;
: Ann-ma;
: Shiatsu;
: Yumeiho;
~ thailandeze : thai – masaj;

c – după maniera de lucru asupra corpului:
~ masajul uscat (pe pielea uscată sau pe îmbrăcăminte).
~ masajul cu substanţe ajutătoare (uleiuri, pulberi, extracte
alcoolice din plante –tincturi-, creme create special, etc.)

EFECTELE MASAJULUI

S.R.YUMEIHO

pag 8/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

Efectele masajului sunt multiple şi pot fi clasificate după mai mult

criterii.

• Efecte: a. directe asupra ţesuturilor (masajul somatic);
b. indirecte - profunde asupra organelor interne (masaj

profund), pe membrul opus, la distanţă;
c. reflexogene.

• Efecte: a. stimulante, excitante;
b. calmante, relaxante, liniştitoare.

• Efecte: a. parţiale (locale) - calmarea durerii, hiperemie locală,
creşterea circulaţiei locale, îndepărtarea stazelor, accelerarea proceselor
de resorbţie;

b. generale - stimularea funcţiilor aparatului respirator şi
circulator, creşterea metabolismului, îmbunătăţirea stării psihice şi a
somnului, îndepărtarea oboselii.

• Efecte: a. imediate;
b. tardive.

• Efecte: a. obiective, ce pot fi monitorizate de către medic prin metode
clinice şi paraclinice;

b. subiective, declarate de către bolnav.

• Efecte asupra structurilor:

Asupra pielii:

- asuplizare, creşterea pragului sensibilităţii cutanate, influenţarea
substanţei fundamentale şi a fibrelor elastice;
- facilitarea secreţiei glandelor sudoripare cu creşterea secreţiei lor,
favorizarea penetraţiei substanţelor grase;
- vasodilataţie activă cu creşterea vitezei de circulaţie, ceea ce
determină menţinerea echilibrului dintre circulaţia profundă şi superficială,
creşterea schimburilor nutritive;
- creşterea pragului de recepţie al terminaţiilor nervoase cu analgezie;
- descuamarea pielii şi creşterea celulelor tinere;
- prin mecanism reflex, ce influenţează circulaţia şi metabolismul,
contribuie la termoreglare;
- creşte schimburile respiratorii la nivelul pielii, ceea ce contribuie la
menţinerea igienei acesteia;
- influenţează organele profunde prin intermediul zonelor reflexe

Head;

Asupra ţesutului conjunctiv (ţesutului celular

subcutanat):

- reface elasticitatea şi supleţea, ceea ce determină favorizarea
mişcărilor corpului, dezvoltarea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol
de fixare şi protecţie a organelor interne;
- favorizează schimburile nutritive prin creşterea aportului de sânge, cu

S.R.YUMEIHO

pag 9/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

evacuarea mai eficientă a reziduurilor;
- contribuie la resorbţia şi scăderea depozitelor de grăsime în cazul

prezenţei obezităţii;

- are influenţe reflexe asupra: circulaţiei sângelui şi limfei, schimburilor
metabolice şi excreţiei, funcţiilor hormonale şi reacţiilor neurovegetative,
organelor profunde prin intermediul zonelor reflexe Dicke.

Asupra elementelor aparatuiui locomotor:

1) asupra muşchilor:
- creşte performanţa musculară prin creşterea conductibilitătii, a
excitabilităţii şi a contractibilităţii, prin creşterea elasticităţii muşchilor;
- accelerează refacerea muşchiului obosit prin creşterea schimburilor
vasculare cu aport de substanţe nutritive proaspete şi îndepărtarea
reziduurilor;

- creşte rezistenţa musculara la efort prin hiperemie;
- creşte viteza de refacere după traumatisme, atrofii;
- creşte sau scade tonusul şi excitabilitatea, în funcţie de tehnică;

2) asupra tendoanelor şi tecilor tendinoase, fasciilor,

aponevrozelor:
- creşterea supleţei şi consistenţei;
- activarea circulaţiei locale;
- combaterea stazei sanguine şi limfatice;
- stimularea proprioceptorilor.

Asupra circulaţiei sângelui şi limfei

- la nivelul circulaţiei venoase - creşte viteza de circulaţie şi uşor
presiunea venoasă şi susţine valvulele venoase;
- circulaţia limfatică este intensificată de aproximativ 25 de ori;
- la nivelul circulaţiei capilare există efecte pasive (indirecte) şi active
(directe) cu stimularea vasomotricităţii (deschiderea capilarelor închise),
prin mecanisme mecanice, neurale şi prin eliberarea de mediatori chimici;
- circulaţia arteriolară suferă un proces de adaptare secundar
modificărilor de la punctele anterioare, existând şi un efect direct
mecanic, ambele determinând creşterea fluxului sanguin;
- munca inimii este astfel uşurată existând un efect de "digitalizare";
- valorile tensionale pot fi controlate în funcţie de necesităţi (scad la
masajul relaxant şi cresc la cel excitant);
- se constată şi modificarea compoziţiei sanguine - creşte numărul de
hematii şi leucocite şi cantitatea de hemoglobină;
- astfel se realizează mobilizarea masei sanguine, activarea volumelor
sanguine periferice stagnante, accelerarea circulaţiei sanguine şi
vasodilataţie capilară, drenaj şi resorbţie cu ameliorarea secundară a
troficităţii celulare.

Asupra sistemuiui nervos:

- la nivel local se produce un reflex de axon cu vasodilataţie

secundară;

- apar reflexe segmentare (prin interesarea segmentului medular şi a
arcurilor reflexe) la care se asociază efectul reflex nesegmentar realizat
prin acţiunea asupra zonelor Head (cutanate), Dicke (ţesut celular

S.R.YUMEIHO

pag 10/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

subcutanat), McKenzie (musculare) şi astfel sunt influenţate viscerele;
- prin mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical şi
cortical apar efecte sedativ-relaxante şi chiar hipnotice.

Asupra ţesutului şi organelor profunde:

- prin masajul peretelui abdominal apar efecte directe mecanice cu
reglarea secreţiei / excreţiei şi motilităţii viscerelor;
- prin masaj reflex de toate tipurile apar în mod indirect aceleaşi

efecte.

Efectele masajului general:

- se stimulează în sens reglator circulaţia, procesele endocrine,
secreţiile endocrine, hematopoeza, procesele coagulării;
- se intensifică schimburile nutritive cu creşterea temperaturii corpului;
- se produce relaxarea, scăderea sensibilităţii, reducerea tonusului
neuromuscular sau dimpotrivă creşterea acestora cu stimularea
organismului, în funcţie de tehnica folosită.

S.R.YUMEIHO

pag 11/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

PARTEA A 2-A

MANEVRELE MASAJULUI CLASIC

A. MANEVRELE PRINCIPALE

NETEZIREA

Definiţie: - constă în alunecarea uşoară şi ritmică efectuată asupra
tegumentelor, în sensul circulaţiei de întoarcere (venoasă şi limfatică).

Tehnica de execuţie:

1. Netezirea simplă:
Mâna maseurului alunecă cu palma ferm şi complet aplicată pe piele
în sens centripet, cu o presiune crescândă, atingând un maxim la mijlocul
suprafeţei şi scăzând intensitatea presiunii spre sfârşit. Se impun
următoarele precizări:

- policele se poate opune celorlalte degete, în funcţie de segmentul

masat;

- degetele mâinii pot fi lipite între ele sau larg deschise;
- mâna poate fi împinsă sau trasă;
- mişcarea poate fi scurtă sau lungă;
- poziţia palmei poate fi paralelă, perpendiculară sau oblică, faţă de

direcţia mişcării;

2. Netezirea în greblă:
Netezirea se execută cu nodozităţile articulare ale falangelor
degetelor flectate, pumnul fiind închis, iar alunecarea pătrunzătoare (în
spaţiile intermusculare sau în cazul unor regiuni acoperite de fascii
puternice: plantă, faţa laterală a coapsei, etc).

3. Netezirea şerpuită:
Mâna aplicată longitudinal, cu degetele strânse se mişcă în zig-zag în
sens centripet, fără avăntări bruşte.

4. Netezirea în cleşte:
Degetul mare împreună cu celelalte degete, imitând acţiunea unui
cleşte, alunecă în această poziţie pe tot traiectul muşchiului sau
tendonului masat.

5. Netezirea cu extremitatea degetelor:
Degetul mare (policele) sau mai multe degete dispuse aproape
perpendicular pe regiunea masată se deplasează încet , apăsând adânc
ţesuturile.

6. Netezirea alternantă:
Se lucrează alternant cu ambele mâini care execută acelaşi tip de

S.R.YUMEIHO

pag 12/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

manevră, cu ritm specific, iar mâinile dau impresia că se încrucişează sau
că se deplasează una pe sub cealaltă.

7. Netezirea cu îngreuiere:
0 mână se aplică cu partea dorsală pe suprafaţa masată, iar în palmă
se pun degetele mâinii opuse sau o mână se aşează cu faţa palmară în
contact cu suprafaţa masată, iar suprafeţele interne ale degetelor mâinii
opuse apasă pe prima.

8. Netezirea concentrică:
Ambele mâini cuprind ca într-o brăţară articulaţia, policele şi
degetele arătătoare atingându-se. Se execută mişcări circulare.

9. Netezirea lungă:
Palmele cu degetele strânse se aplică paralel cu axul longitudinal
regiunii masate sau uşor oblic, în aşa fel încât se va masa segmentul sau
membrul întreg de la extremitatea sa înspre rădăcină, (pe toata lungimea
sa).

10. Netezirea încrucişată:
Alunecarea în acest caz se face cu ambele mâini cu degetele
încrucişate (în cazul masării muşchilor voluminoşi).

11. Netezirea combinată:
Această variantă este o combinaţie între două tipuri de neteziri.

Reguli generale:

• Sensul în care se execută netezirea este cel al circulaţiei venoase şi

limfatice.

• Netezirea nu se execută repede, ci liniştit şi ritmic (limfa se mişcă
încet prin vase - 4mm/sec). Netezirea se face fără întreruperi, spre
ganglionii limfatici şi cisternele limfatice.
• Presiunea cu care se execută netezirea trebuie să crească progresiv
pe prima jumătate a segmentului masat, să atingă maximul la mijloc şi să
scadă treptat spre sfârşit.
• Pentru că mâna trebuie să alunece liberă pe zona masată, se vor
folosi cantităţi mici de ulei de masaj sau pudră de talc.
• Netezirea unui segment începe de la extremitatea cea mai
îndepărtată de trunchi şi se termină cu zona cea mai apropiată de acesta.
• Netezirea uşoară produce creşterea temperaturii locale, micşorarea
contracturii ţesuturilor, scăderea presiunii sanguine şi a fluidelor
interstiţiale.

• În cazul durerilor, netezirea se execută ceva mai sus de zona
dureroasă, cu presiune cât mai mică, timp de 3 - 5 minute. 0 netezire de
15-30 minute este un adevărat calmant al durerii.

Efecte:

S.R.YUMEIHO

pag 13/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

• Activarea circulaţiei superficiale (capilare şi limfatice);
• Stimulatoare sau calmante asupra nervilor şi calmante asupra

muşchilor periferici.

FRICŢIUNEA

Definiţie - este apăsarea şi deplasarea pielii şi a ţesuturilor moi
subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe plan dur, osos, atât cât permite
elasticitatea acestora.

Tehnica de execuţie:

1. Fricţiunea rectilinie:
Se mobilizează pielea până la limita ei elastică în sens rectiliniu, a
cărei intensitate şi extindere creşte treptat. Manevra se poate face cu:
pulpa policelui, pulpele celorlalte degete, palma întreagă de la o singură
mână sau de la ambele mâini, cu pumnul sau cu cantul mâinii.

2. Fricţiunea în spirală:
Cu pulpa degetelor sau cu rădăcina mâinii aplicate pe regiunea
masată se imprimă fricţiunii o direcţie în zig-zag, sau în spirală.

3. Fricţiunea în cleşte:
Se formează un cleşte alcătuit din degetul mare şi celelalte degete şi
se fricţionează elementele anatomice prin mişcări rectilinii sau circulare.

4. Fricţiunea în greblă:
Constă în mobilizarea profundă, rapidă şi energică a pielii cu ajutorul
feţei dorsale a degetelor şi nodozităţilor lor.

5. Fricţiunea circulară:
Degetele ce masează păstrează o poziţie asemănătoare cu cea din
varianta simplă însă pulpele degetelor fac o mişcare circulară.

6. Fricţiunea cu îngreuiere:
Degetele mâinii libere sunt aplicate perpendicular pe partea dorsală a
mâinii care lucrează, îngreunând-o.

Reguli generale:

• se execută pe o porţiune limitată a suprafeţei cutanate şi poate fi
executată atât în sensul circulaţiei venoase, cât şi în sens contrar
circulaţiei limfei şi sângelui venos.
• este procedeul principal în majoritatea cazurilor patologice şi
singurul care influenţează pozitiv mobilitatea, rezistenţa şi elasticitatea
aparatului articular.

• în timpul fricţiunii, forţa de presiune creşte gradat prin unghiul de
înclinare al degetelor faţă de orizontală.

S.R.YUMEIHO

pag 14/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

• forţa de apăsare folosită în timpul fricţiunii este destul de mare şi
poate provoca leziuni şi traumatisme ale pielii. Deci, trebuie să se acorde
o atenţie deosebită tehnicii de execuţie.
• fricţiunile energice în locurile dureroase reduc starea de
hiperexcitabilitate a nervilor, accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţesc
hrănirea ţesuturilor.

• cu ajutorul fricţiunii, un maseur talentat poate recunoaşte
modificările patologice care au loc în ţesuturile profunde (în special în
regiunea articulaţiilor).

Efecte:

• fricţiunile se adresează ţesutului conjunctiv, adipos, muscular, etc;
Când se execută lent, uşor au un efect de relaxare musculară şi calmare
nervoasă iar când se execută energic, profund, au un efect de excitare,
stimulare cu efecte trofice şi circulatorii.
• înlăturarea rezervelor de grăsime şi a reziduurilor infiltrate;
• sporirea elasticităţii şi supleţii pielii şi a ţesuturilor conjunctive.
Efectele fricţiunii sunt de lungă durată.
Fricţiunea şi frământatul pot constitui împreună singurele manevre de

masaj.

FRĂMÂNTATUL

Definiţie - prinderea în cută a muşchilor şi a ţesuturilor profunde,
ridicarea şi străngerea acestora atât cât permite elasticitatea ţesutului
respectiv.

Tehnici de execuţie:

1. Frământatul în cută:
Cuprinderea muşchiului (sau a ţesutului gras) într-o cută formată de
către cele patru degete, pe o parte şi degetul mare şi rădăcina palmei pe
de altă parte, ridicarea şi strângerea acestuia printr-o stoarcere, strângere
propriu-zisă sau printr-o presare pe planul osos.

2. Frământatul în inel:
Mâinile se aşează transversal pe muşchi, faţă în faţă , astfel încât
arătătoarele şi policele se ating iar muşchiul, cuprins ca într-un inel, trece
dintr-o mână în alta.

3. Frământatul lung:
Se aplică ambele mâini pe muşchiul masat astfel încât pulpele
degetelor mari vin deasupra acestuia, iar celelate degete pe marginea lui
externă respectiv internă; în timpul deplasării înainte prin salturi mici,
policele se îndreaptă înspre celelalte degete, realizând ridicarea şi
stoarderea muşchiului.

4. Frământatul în cleşte:

S.R.YUMEIHO

pag 15/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

Muşchii scurţi sau laţi sunt cuprinşi într-un cleşte format de cele patru
degete, de pe o parte şi degetul mare pe de altă parte, sunt ridicati şi
strânşi.

5 Frământatul cu pumnii:
Cu pumnii strănşi se execută mişcări de frământare asemănătoare cu
frământatul pâinii, efectuându-se mişcări de rotaţie care ridică muşchiul şi
în acelaşi timp execută o presiune asupra lui.

6. Frământatul şerpuit:
Degetele, printr-o mişcare de alunecare continuă, presează muşchiul
aşa cum s-ar stoarce de apă un burete, ridicându-l şi strângându-l cu
ambele mâini; înaintarea spre zonele învecinate dă aspectul unui val al
mişcării.

Reguli generale:

• Frământatul este singurul procedeu care acţionează intens asupra
vaselor limfatice şi sanguine mari, accelerând neutralizarea produselor de
descompunere şi sporind procesul de nutriţie al ţesuturilor.
• Frământatul măreşte puterea de contracţie a fibrelor musculare, deci
constituie un exerciţiu de gimnastică pentru muşchi. În ceea ce priveşte
muşchii striaţi, această manevră are o importanţă deosebită în cazul
scăderii capacităţii de muncă a muşchilor.
• În timpul frământatului se vor evita manevrele bruşte, răsucirea
muşchiului sau provocarea durerilor.
• Frământatul se execută într-un ritm lent şi continuu.

Efecte:

• tratarea atrofiei şi insuficienţei musculare;
• refacere, recuperare medicală;
• frământatul produce mărirea considerabilă a mobilitătii tendoanelor,
întinderea fasciilor şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei;
• accelerarea circulaţiei sanguine; intensifică hrănirea grupelor
musculare şi resorbţia rapidă a substanţelor metabolice; prin strângerea
muşchilor între degete se produce eliminarea elementelor de
descompunere din fasciculele musculare;
• în timpul frământatului profund apar numeroase impulsuri aferente
care stimulează muşchii, tendoanele, articulaţiile şi sistemul nervos;
• în afară de faptul că fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului
muscular, frământatul sporeşte capacitatea de muncă a maselor
musculare mari.

TAPOTAMENTUL

Definiţie - constă în bătăi sau loviri uşoare şi ritmice, cu degetele,
palmele sau canturile palmelor, aplicate pe ţesuturile moi.

S.R.YUMEIHO

pag 16/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

Tehnici de execuţie:

1. Tocatul.
Palmele aşezate paralel, faţă în faţă, cu degetele uşor flectate şi
depărtate, lovesc într-un ritm vioi, alternativ, locul masat în aşa fel încât
ambele mâini să bată în acelaşi loc, progresându-se treptat în sensul dorit.
Degetele cad fie cu partea latero-dorsală, fie cu muchia. Degetele sunt
relaxate, pasive, golul de aer care se formează între degete amortizând
astfel loviturile. Se obţine astfel un zgomot asemănator cu pocnetele
scurte sau cu picăturile mari de ploaie. Variantă : tocatul în nuiele – atunci
când degetele cad pe piele unul după celălalt.

2. Plescăitul.
Derivă din varianta anterioară însă aici prin mişcări simple şi repezi se
produce o supinaţie alternativă, pe corp căzând degetele flectate care
parcă ridică de pe el un fir. Loviturile produc un sunet clar specific care a
dat şi numele acestei variante.

3. Percutatul
Loviturile în această variantă se efectuează cu pulpa degetelor uşor
îndoite care cad oblic sau perpendicular pe regiunea masată. Ritmul de
aplicare este rapid şi se practică cu ambele mâini care lovesc simultan sau
alternativ.

4. Bătătoritul cu palmele.
În această variantă palmele şi degetele cad moi pe suprafaţa corpului
de la o distanţă mică, iar loviturile sunt scurte şi dese, producând un sunet
deschis caracteristic. Se mai pot executa şi mişcări cu degetele apropiate
de palmă, mâna îmbrăcând forma unei cutii. Se mai pot folosi şi lovituri
uşoare cu dosul mâinilor.

5. Bătătoritul cu pumnii.
În această manevră mâna cu degetele uşor flectate se află într-o
poziţie intermediară între pronaţie şi supinaţie. Ea cade perpendicular şi
cu degetul mic uşor depărtat de pumn. Variantă cu pumnul semiînchis.

6. Bătătoritul în căuş.
Este o manevră mai puţin aspră, fiind efectuată de palmele şi degetele
strânse în aşa fel încât să creeze o adâncitură în care se formează o pernă
de aer care amortizează loviturile. Se aude un sunet surd deosebit de cel
al celorlalte variante.

Reguli generale:

• Tapotamentul se adresează ţesutului superficial sau profund, în
funcţie de intensitatea de lovire şi viteză;
• Profunzimea este dată de varianta aleasă şi de pârghia folosită .
• Poate fi aplicat în orice direcţie.
• Ritmul de aplicare diferă de la o variantă la alta. Astfel, tocatul se
execută cu o viteză de 1-3 lovituri / sec. timp de 1-4 min., bătătoritul cu

S.R.YUMEIHO

pag 17/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

palmele 10-70 de lovituri / minut, etc.

Efecte:

• Vasodilatator (la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv);
• Creşte excitabilitatea neuro-motorie;
• Acţionează asupra sistemului vegetativ-simpatic;
• Aduce un aflux puternic de sânge spre regiunea masată,
determinând astfel îmbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni;
• Are o influenţă benefică asupra nervilor (în special asupra
terminaţiilor căilor senzitive);
• Ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al

nervului este mărit;

• Provoacă o hipertermie profundă, o înviorare a tonusului tuturor
muşchilor, acţionează în mod reflex pe locul de aplicare a loviturilor şi
intensifică activitatea nervilor periferici;
• Acţionează asupra nervilor vasomotori, la lovituri slabe se produce
vasoconstricţie, la lovituri puternice se produce vasodilataţie, hipertermie
(creştere locală a temperaturii), scăderea reactivităţii exagerate a nervilor
şi muşchilor la excitaţii mecanice;
• Influenţează muşchii viscerali, când se aplică la coloana vertebrală;
• Produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale;
• Influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia.

VIBRAŢIILE

Definiţie - sunt mişcări oscilatorii pe un fond de presiune continuă şi
constantă, de intensitate redusă.
.

Tehnici de execuţie:

1. Vibraţia simplă
Este vibraţia care se execută cu o singură mână, în următoarele

variante:

• cu vârful degetelor sau cu faţa lor palmară;
• cu podul palmei;
• cu rădăcina mâinii;
• cu toată palma, având degetele depărtate, cuprinzând muşchiul;
• cu degetele întinse;
• cu pumnul deschis sau închis.

2. Trepidaţia
Vibraţiile ale căror mişcări oscilatorii au o amplitudine şi intensitate

S.R.YUMEIHO

pag 18/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

mare; se execută cu palmele, având degetele depărtate cuprinzând
muşchiul şi imprimându-i mişcări în spirală.

3. Vibraţia combinată
Vibraţiile asociate cu alte manevre dau fricţiune vibratoare, frământat
vibrator sau presiune vibratoare.

Reguli generale:

• Vibraţiile necesită un antrenament prealabil din partea maseurului
fiind unul dintre cele mai obositoare procedee de masaj.
• Când nu sunt însoţite de trepidaţii, vibraţiile devin presiuni.
• Ritmul oscilaţiilor este de peste 200 mişcări/minut.
• Trepidaţiile se aplică pe grupe musculare mari, mâinile putând
aluneca pe segmentul masat, cuprinzând şi alte regiuni.

Efecte:

• calmant, relaxant;
• reduce sensibilitatea nervoasă;
• îmbunătăţeşte capacitatea de efort;
• calmează durerile în diferite afecţiuni (ginecologice, nevralgii,

migrene);

• intensifică funcţionarea glandelor;
• acţionează asupra nervilor periferici (nervii motori, senzitivi,
vasomotori şi secretori);
• acţionează asupra parezelor, spasmelor musculare; reduc durerea.
• influenţează organele şi ţesuturile profunde (inima, muşchii,
pereţii abdominali şi intestinali);
• influenţează secreţia majorităţii organelor şi glandelor (stomac,
glande salivare, intestine, ficat, glande sexuale etc.).

B.MANEVRELE AUXILIARE

Întregesc acţiunea manevrelor principale.
Se intercalează între manevrele principale sau se adaugă la sfârşitul

lor.

Unele manevre secundare derivă din cele principale sau sunt o

combinaţie între ele.

CERNUTUL

Definiţie - mobilizarea alternativă, energică şi ritmică a masei
musculare prin mişcarea în sens lateral şi de jos în sus a mîinilor aşezate
paralel de o parte şi de alta a locului masat, în supinaţie şi cu degetele
uşor flectate; mişcarea seamănă cu cernutul printr-o sită.

S.R.YUMEIHO

pag 19/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

Tehnica de execuţie:

1. Cernutul prin lovire:
Mobilizarea masei musculare este făcută prin lovire şi ridicare a
muşchilor, caz în care mâinile se desprind de pe regiunea masată;
2. Cernutul prin presare:
Mobilizarea masei musculare este făcută prin ridicare şi presare a
muşchilor, caz în care mâinile nu se desprind de pe regiunea masată;

Reguli generale:

• Se adresează în special membrelor superioare şi inferioare.
• Cernutul se intercalează între frămîntat şi bătătorit sau se aplică şi

după netezire.

• Este o manevră intermediară între frămăntat şi bătătorit
• Mâinile se deplasează de-a lungul regiunii masate din aproape în

aproape.

Efecte:

• Acţiune de relaxare a muşchilor;
• Măreşte supleţea ţesuturilor;
• Activează funcţiile circulatorii şi trofice.
• Nu acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din preajma

zonei masate.

RULATUL

Definiţie – mişcarea (rularea) în toate sensurile, într-un ritm viu,
energic şi cu o presiune crescută a masei musculare mobilizate între
palme, cu degetele întinse.

Reguli generale:

• Se aplică de obicei după frământat.
• Apăsarea este mai puternică decât la cernut.
• Se aplică numai pe membre.
• Mişcarea (rularea) se poate deplasa centripet prin mişcări circulare,

energice

Efecte:

• Relaxarea muşchilor;
• Măreşte supleţea ţesuturilor;
• Activează funcţiile circulatorii şi trofice.
• Rulatul acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din
preajma zonei masate.
• Este mai puţin traumatizant decât frământatul.

S.R.YUMEIHO

pag 20/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

SCUTURATUL

Definiţie - constă în mişcări oscilatorii mai ample şi ritmice, executate
sistematic cu segmentele membrelor (inferioare sau superioare), cu
membrele în întregime sau cu corpul întreg

Reguli generale:

• Se aplică spre sfârşitul masajului.
• Se pot asocia cu tracţiuni uşoare în sens longitudinal, a membrelor.
• Scuturatul corpului intreg se efectuează la copii sau la persoane care
pot fi ridicate de maseur

Efecte:

• de relaxare dacă sunt efectuate cu blândeţe;
• de înviorare şi stimulare generală, dacă sunt executate într-un ritm

mai viu.

TRAGEREA

Definiţie - tracţiunea segmentului distal (terminal) în sensul axei lungi

a membrului.

Reguli generale:

• Tracţiunile se aplică în masajul articulaţiilor, la sfârşitul masajului.
• Manevrele de tracţiune se execută blând si cu prudenţă.
• Prinderea se face cu o mână sau cu ambele mâini.
• Prinderea se face deasupra şi sub articulaţie.

Efecte:

• De relaxare a articulaţiilor şi a tensiunilor periarticulare, dacă sunt
efectuate cu blândeţe;

CIUPITUL

Definiţie – formarea unei cute din piele şi ţesut subcutanat sau chiar
muşchi, strângerea (pensarea) uşoară şi ridicarea ei atât cât permite
elasticitatea acestor ţesuturi.

Tehnica de execuţie:

1.Ciupitul cu rulare;
2.Ciupitul cu tăiere;

S.R.YUMEIHO

pag 21/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

3.Ciupitul cu tragere;
4.Ciupitul cu presiune;

Reguli generale:

• Se execută mai ales pe regiunea spatelui dar şi pe porţiunile
cărnoase ale membrelor.
• Cuta poate fi deplasată în sens ascendent sau descendent, ridicând
mereu alte cute, sau poate fi lăsată să scape brusc din strânsoare.
• Masarea se execută, cel mai adesea, într-un ritm energic.

Efecte:

• Excitant.
• Măreşte supleţea ţesuturilor;

PRESIUNILE

Definiţie - reprezintă apăsări cu palmele, având degetele întinse
paralel, repetate pe acelasi loc, deplasănd apoi palmele în sus şi în jos. Se
pot efectua şi folosind degetele şi pumnii.

Reguli generale:

• Durata unei presiuni este de 1-5 secunde sau în funcţie de reacţia la

durere a pacientului

• Se aplică la sfăşitul masajului regional, aproape întotdeauna pe

spate.

Efecte:

• În masajul medical se foloseşte presiunea periostală şi presiunea pe
nervi (metoda Cornelius) în afecţiunile dureroase ale nervilor, reducând
durerea.

• Întăreşte manevrele de netezire, fricţiune sau frământat, aplicându-
se în special în masajul sportiv sau la persoanele robuste.

S.R.YUMEIHO

pag 22/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

PARTEA A 3-A

MASAJUL PE REGIUNI

1.Masajul spatelui

Netezirea

Se începe de la regiunea fesieră şi se termină în regiunea cefei.
Mâinile alunecă de-a lungul coloanei vertebrale, paralel cu coloana sau în
lateral. Se împinge limfa spre zonele inghinală şi axială iar sângele pe
sistemul venos spre inimă.
Netezirea spatelui are 6 manevre:
• Alunecarea de la sacru spre ceafă, paralel cu coloana (3 alunecări
cu degetele lipite şi 3 alunecări cu degetele larg deschise pentru a
cuprinde o porţiune cât mai mare de piele).

• Alunecări laterale executate simultan, cu mâna dreaptă spre
dreapta şi cu mâna stângă spre stânga spatelui, închizând pumnul pe
margini, pentru a lucra mai bine cu eminenţele tenare (părtile cărnoase
ale mâinii). Se execută 6 alunecări laterale (stânga + dreapta) şi se reia
mişcarea de 6 ori (deci 6 circuite sacru - umeri).
• Mână pe sub mână forma lungă. Mâinile alunecă una după alta
(mână pe sub mână), paralel cu coloana, facând curse lungi din zona
şalelor până la umeri, mai întâi pe partea dreaptă (3 curse şold-umăr cu
degetele lipite, 3 curse cu degetele depărtate pentru a cuprinde o
portiune de piele cât mai mare) şi în acelaşi mod apoi pe partea stângă.
• Se execută alunecări spre partea dreaptă (în cazul în care maseurul
se află pe partea stângă a celui masat), împingând palmele una după alta
(mână pe sub mână), pumnul închizându-se pe partea laterală. Se începe
din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat.
• Palmele se trag, una pe sub alta, înspre partea stângă (în cazul în
care maseurul se află pe partea stângă a celui masat), plecând de la
jumătatea spatelui spre flancul stâng. Se începe din zona şoldului şi se
avansează treptat peste coaste şi omoplat, până în zona umărului.
Se fac 3 circuite complete şold-umăr.

S.R.YUMEIHO

pag 23/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

Fricţiunile

• Se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la gât,
pe umeri şi apoi lateral pe coaste, în jos până la şolduri. Se fac 3 curse
complete gât-şolduri. Aceeaşi mişcare se execută apoi paralel cu coloana
(pe muşchii paravertebrali) făcând 6 curse complete gât-şolduri.

• Se execută la fel ca la punctul 1, folosind podurile palmelor în locul

degetelor.

• Se execută la fel ca la punctul 1, folosind pumnul închis culcat.

Frământatul

• Se prinde cu ambele mâini, de-o parte şi de alta a coloanei, câte o
cută de piele şi muşchi, care se strânge între degete şi podul palniei. Se
execută 6 astfel de strângeri, pornind din zona superioară a muşchilor
trapezi coborând până la şolduri. Se fac 3 astfel de curse pe lateral şi 6 pe
mijlocul spatelui.

• Se combină frământatul cu fricţiunea cu podul palmei. Se execută
de 6 ori numai pe mijlocul spatelui.

S.R.YUMEIHO

pag 24/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

Tapotamentul

Se execută de obicei pe mijlocul spatelui, pe muşchii paravertebrali,
fără a coborâ mai jos de nivelul diafragmei. Mâna dreaptă bate pe partea
dreaptă, iar stânga pe partea stângă, lovind ritmic spatele cu o intensitate
care se reglează în funcţie de constituţia şi problemele celui masat.
Se aplică toate formele de tapotament.

S.R.YUMEIHO

pag 25/93

09.07.2009

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

S.R.YUMEIHO

pag 26/93

09.07.2009

Vibraţiile

Vibraţiile se execută de 3 ori pe partea stângă şi
de 3 ori pe partea dreaptă. Mâna se aşează cu
palma pe suprafaţa de masat şi antebraţul
perpendicular pe această suprafaţă. Se execută
vibraţii ale pielii, executând în acelaşi timp o
presiune cât mai mare asupra spatelui. Se fac astfel
de vibraţii pomind din zona muşchiului trapez şi
coborând gradat până la şold, mai întâi pe partea
stângă a coloanei, iar apoi pe dreapta.

Manevre secundare:

A. Ciupituri: - toate tipurile. Exemplu : se porneşte din partea de jos a spatelui şi se
apucă între degete câte o cută de piele, care este apoi rulată în sus până în zona
muşchilor trapezi. Mişcarea se face paralel cu coloana, mâna stângă mergând pe
partea stângă, iar dreapta pe partea dreaptă. Se fac 3 curse complete şolduri-trapez,
pornind cu mâinile cât mai apropiate una de alta şi deplasându-le câte puţin la
fiecare cursă nouă, astfel încât ultima cursă să fie făcută pe marginile exterioare ale
spatelui.

B. Presiuni:
• Pe coloană: mişcările de presare se efectuează prin următoarele procedee:
- cu policele mâinii, şerpuit printre vertebre, de sus în jos,
- cu două degete (police mână dreaptă şi stângă), şerpuit prin forfecare.

• Pe lângă coloană:

- cu degetele mari ale mâinilor se merge de sus în jos pe muşchii paravertebrali
presând în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea stângă,
iar dreapta pe partea dreaptă a coloanei vertebrale.
- presiuni cu policele mâinii efectuate de sus în jos (gât - sacru) policele mâinii
stângi fiind deasupra;
- cu coatele mişcări de dute vino;

C. Mişcări de întindere ale coloanei: antebraţele se poziţionează transversal pe
coloană după care se execută o întindere.

D. Manevre speciale pentru ţesutul de sub omoplaţi: se efectuează astfel, se
ridică umărul, se duce mâna pe spate, cu cotul lăsat pe masa de masaj până când
omoplatul se ridică pentru a introduce degetele sub omoplat. Manevrele se fac prin
presiuni şi fricţiuni.

Masajul spatelui se termină cu o netezire uşoară de încheiere, mână pe sub
mână formele lungă şi scurtă efectuate lent şi apăsat.

Fig.

Direcţiile de masaj

2. Masajul gâtului şi al cefei

Netezirea: Palmele alunecă în jos, peste gât, pornind din regiunea
cefei şi până la umeri. Pentru ca alunecările să fie cât mai lungi, se începe
cu rădăcinile mâinilor şi se termină cu vârfurile degetelor.

Fricţiunile:

• se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la ceafă, în
lateral pe gât, continuând până la umeri. Se fac 3 astfel de curse. Aceeaşi
mişcare se execută apoi şi pe mijloc, tot 3 curse.
• se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus.
folosind numai degetele mari.
• se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus,
folosind podurile palmelor în locul degetelor.

Frământatul:

• se efectuează cu ambele mâini: se apucă între degetele mari şi celelalte
degete, câte o cută cât mai mare de piele şi muşchi simultan pe ambele
părţi ale coloanei cervicale.
• cu ambele mâini de aceeaşi parte a gâtului, se apucă între degetele
mari şi celelalte degete câte o cută de piele şi muşchi. Mişcarea o
începem de pe partea stângă a gâtului; se execută o mişcare de
frământare şerpuită a cutei prinse, pomind de la baza craniului şi până pe
umăr; se execută 3 astfel de curse, după care se trece la partea dreaptă.

Tapotamentul - se fac aceleaşi forme de tapotament ca şi la

spate.

Manevre secundare:

• Presiunile: - se execută cu degetele mari ale mâinilor; se merge
de sus în jos pe lângă coloană, presând în dreptul fiecărei vertebre, mâna
stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe partea dreaptă a
coloanei vertebrale.

• Şerpuitul cu un deget: - se execută cu degetul mare de la
mâna dreaptă, care alunecă şerpuit printre vertebre, de sus până jos pe
toată lungimea gâtului.

• Şerpuitul cu două degete: - se execută cu degetele, care
alunecă şerpuit printre vertebre, în zig-zag, de sus până jos pe toată
lungimea gâtului.

Masajul gâtului se termină cu o netezire uşoară efectuată lent şi
apăsat dinspre ceafa spre umeri.

3.Masajul capului

Netezirea: Mâinile maseurului vor aluneca de pe frunte, peste
creştet, până la ceafă, făcând 3-4 astfel de mişcări.
• Vom face aceeaşi mişcare ca la punctul 1, dar aducând mâinile prin
lateral, peste urechi, făcând de asemenea 3-4 curse.
• Se relizează folosind degetele, prin mişcări circulare urmărindu-se să
deplasăm pielea pe planurile profunde, atât cât îi permite elasticitatea.
Degetele se mută din aproape în aproape pe toată suprafaţa capului.
• Folosind podurile palmelor se fac mişcări circulare alternative.
Tapotamentul: în picături de ploaie, pe tâmple .
Masajul se încheie cu o netezire relaxantă.

4.Masajul regiunii fesiere

Netezirea - se face prin neteziri executate cu ambele mâini,
alunecând de la plica fesieră, spre regiunea lombară, iar apoi înspre
lateral spre şolduri. Se întrebuinţează manevre puternice făcute cu podul
palmelor, marginile lor cubitale, rădăcina mâinilor şi chiar pumnii închişi.

Fricţiunile - se execută cele două forme de fricţiune, ca la spate. Se
începe din regiunea lombară, apoi pe fese, în jos până la plica fesieră. Se
fac 3 curse pe lateral şi 3 pe mijlocul feselor, mai întâi cu degetele, apoi
cu podul palmelor şi cu pumnii.
Frământatul - se execută de sus în jos energic şi în forţă, cu ambele
mâini, cuprinzând simetric cele două părti ale regiunii feselor sau pe
fiecare în parte. Se foloseşte stoarcerea şi presiunea cu pumnii. Aici
frământatul se combină foarte bine cu fricţiunea.
Tapotamentul - se pot executa toate formele de tapotament de la
spate şi, în plus, se poate adăuga tapotamentul din lateral în care lovirea

se face folosind pumnii şi antebraţele, în acelaşi timp.
Vibraţiile - se fac mai energic, apucând fesele cu palmele şi
scuturându-le în lateral.

Manevre secundare – similare celor care au fost executate la

masajul spatelui.

5.Masajul membrelor inferioare

Masajul părţii posterioare a piciorului

Netezirea:

• Ambele palme cuprind simultan piciorul şi alunecă de la călcâi
spre plica fesieră. Mişcarea se termină alunecând cu palmele înspre exterior
spre fesă.

• Se face netezire mână pe sub mână, formă lungă, alunecând cu
palmele una după cealaltă de la călcâi până la fesă cu mişcări continue şi
lungi.

• Netezirea mână pe sub mână, formă scurtă se face alunecând cu
palmele una după cealaltă de la călcâi până la fesă cu mişcări profunde,
piciorul se apucă cu putere din lateral între palme, iar apoi se presează
înspre în jos mişcări scurte şi energice.
Fricţiunea - Fricţiunea se face cu degetele sau cu podul palmelor,
pornind de la fese cu mişcări circulare şi terminând la călcâi. Se fac 3 curse
folosind degetele şi 3 cu podul palmelor.
Frământatul - are 3 forme-:
1. în cerc sau inel: piciorul se apucă cu putere din lateral între
palme, iar apoi se presează înspre în jos.
2. In cută: - se prinde cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele
din interiorul piciorului se ridică şi se presează înspre în jos pe femur.
3. în val sau şerpuit: se apucă cu ambele mâini o cută de muşchi
şi piele din interiorul piciorului şi se rulează simultan de sus în jos ca un val.
Tapotamentul - se pot face toate formele de tapotament de la
spate, ţinând cont de conformaţia specială a zonei de masat.

!!! Nu se loveşte zona spaţiului popliteu, tapotamentul
făcându-se doar pe coapsă şi gambă.
• Rulatul -
se prinde piciorul între palme şi se scutură muşchiul cu
vigoare pentru a-l relaxa. Se începe de la plica fesieră şi se coboară până la
tendonul lui Ahile.

• Cernutul - Se execută la fel ca rulatul, dar mai uşor, folosind
degetele în locul palmelor. Muşchiul se scutură „aruncându-l" dintr-o palmă
în cealaltă, ca şi cum am cerne cu o sită.
• Tracţiunile - Se trage cu palma dreaptă de gleznă, ţinând contră
cu mâna stângă pe fesă. Se face o tracţiune continuă timp de câteva
secunde, iar apoi se lasă piciorul uşor jos.
• Tensiunile - Se flectează gamba pe coapsă, fortând uşor, pentru

a aduce călcâiul cât mai aproape de fesă. Această mişcare se execută de 5-
6 ori. Se poate plasa mâna stângă pe partea posterioară a încheieturii
pentru ca tensiunea să fie mai eficientă.
• Scuturatul - Se apucă talpa piciorului cu mâna dreaptă şi se
scutură piciorul (gamba + coapsa) cu vigoare, cu mişcări stânga-dreapta.
Masajul se termină cu o netezire uşoară de încheiere.

Rulatul şi cernutul coapsei.

Masajul tendonului lui Ahile:

Netezirea - Se ţin degetele în căuş şi se alunecă alternativ mâinile una
după alta de la călcâi până la gambă.

Fricţiunea în „fierăstrău":

• Se face cu partea cubitală a mâinii drepte, mâna stângă ţinând de
călcâi. Se fac mişcări ca şi cum am tăia cu un fierăstrău tendonul. Se
porneşte dinspre călcâi şi se termină înspre gambă.
• Se freacă energic tendonul cu podul palmei de o parte şi de alta a

sa.

Frâmântatul - se face cu degetele mari de o parte şi de alta a
tendonului, în zig-zag, dinspre călcâi spre gambă. Se încheie cu netezire.

Masajul labei piciorului şi al tălpii:

Netezirea - Se face cu ambele mâini, una alunecând pe talpă, iar
cealaltă pe faţa dorsală a piciorului, dinspre degete spre maleole.

Fricţiunile:

• Se execută, folosind degetele, în sens circular în jurul maleolelor şi
al călcâiului, sau în sens liniar în lungul tendoanelor şi al spaţiilor
interosoase metatarsiene.

• Pe talpă se fac fricţiuni liniare, cu degetele şi cu pumnul închis.

Frământatul:

• Se execută pe talpă cu mişcări circulare folosind degetele mari de
la ambele mâini, presând cu putere.
• Se apucă de-o parte şi de alta laba piciorului cu ambele mâini,
palma fiind plasată pe partea anterioară, iar degetele pe talpă. Se trag
degetele apăsând cu putere dinspre mijlocul tălpii înspre lateral.
• Din aceeaşi poziţie ca mai sus se fac tensiuni între metatarsiene
mişcându-le unul pe lângă altul în sus şi înjos.
• în încheiere se face o netezire uşoră, relaxantă.

Masajul degetelor

Se masează fiecare deget de la picior în parte,
începând cu degetul mare şi terminând cu cel mic. Se
cuprinde fiecare deget în parte între degetul mare şi
arătător al maseurului şi se fac mişcări circulare sau
longitudinale pe toată lungimea lui (circumducţiei).

Masajul părţii anterioare a gambei:

Această portiune de masat prezintă unele particularităţi
determinate mai ales de lipsa ţesuturilor moi pe creasta şi pe faţa antero-
internă a tibiei.

Netezirea - Se aplică pe întreaga faţă anterioară a gambei, dar pe
partea antero-externă, alunecările pot fi scurte şi mai apăsate, pentru a
influenţa muşchii din jgheabul osos, format între tibie şi peroneu. Manevrele
pot fi efectuate cu podul palmei, cu degetele sau cu nodozităţile acestora
(în pieptene).

Fricţiunea - se aplică în acelaşi fel cu netezirea, mai ales pe partea
antero-extemă a gambei, folosind perniţele musculare tenare şi hipotenare
ale mâinii.

Frâmântatul - are o importanţă redusă şi se aplică pe această
regiune cu o singură mână, cu care se cuprinde partea externă şi
posterioară a gambei.

Masajul genunchiului:

Se execută cu piciorul întins şi sprijinit pe toată partea sa

posterioară. Manevrele depăşesc în sus şi în jos regiunea articulară. Se
prelucrează pielea, ţesutul conjunctiv subcutanat şi elementele articulare
sau periarticulare accesibile.

Netezirea:

• Se face cu podul palmei pe genunchi şi în imediata sa apropiere.
• Degetele mari alunecă unul după altul în mişcări scurte şi dese de
pe rotulă spre pulpă, iar apoi de pe rotulă spre gambă.
• Degetele mari alunecă înconjurând rotula de jos în sus, iar apoi

revin pe

acelaşi traseu de sus în jos. Se repetă această mişcare de 6 ori.
Fricţiunea:

• Se face circular, folosind degetele sau podul palmei, pe partea

laterală a genunchiului.

• Cu podul palmei drepte plasat pe rotulă, se fac mişcări circulare
atât cât permite mobilitatea acesteia.

Masajul părţii anterioare a coapsei:

Este identic cu masajul părtii posterioare a coapsei.

6.Masajul abdomenului

La unele persoane, regiunea abdominală este foarte sensibilă, fapt
care face imposibilă aplicarea manevrelor de masaj. Pentru a înlesni
relaxarea muşchilor abdominali, picioarele se îndoaie şi se sprijină pe tălpi.

Netezirea:

• Alunecările se încep din regiunea supraombilicală şi se îndreaptă în
sus spre marginile costale. Mâinile se duc apoi în lateral, spre flancuri şi, în

sfârşit, coboară peste regiunea sub-ombilicală, îndreptându-se în jos şi
înăuntru, în lungul şanţurilor iliace, spre simfiza pubiană.

• Se fac alunecări circulare cu toată palma, mână pe sub mână,
circular, în sensul acelor de ceasomic, pe traiectul colonului. Se descrie în
acest fel un cerc pe marginea suprafeţei abdomenului.

Fricţiunea:

• Se folosesc degetele de la ambele mâini pentru a descrie mişcări
circulare pe ambele părţi ale abdomenului, mâna stângă acţionând pe
partea stângă, iar dreapta pe partea dreaptă. Se porneşte din regiunea
coastelor şi se coboară pe lateral până în regiunea subombilicală, iar apoi
aceeaşi mişcare se face pe mijlocul abdomenului pe crestele muşchilor
abdominali.

• Se procedează la fel cu podurile palmelor.

Frământatul:

•Datorită conformaţiei speciale a acestei zone, frământatul se face
numai stratului de grăsime subcutanat, în cazul în care acesta există;
frământatul se face transversal, în val dintr-o parte în alta a abdomenului.

Tapotamentul

•Se face uşor, folosind vârfurile şi pulpele degetelor.

•Nu este permisă folosirea altor procedee de tapotament.

Tapotamentul abdomenului

In încheiere se face o netezire uşoră, însoţită de vibraţii uşoare şi

relaxante.

După masaj sunt recomandate câteva mişcări active de respiraţie

profundă.

7.Masajul regiunii toracice

La femei masajul regiunii toracice se face ocolind regiunea sânilor.

Netezirea:

• Cu ambele mâini, se alunecă simultan de la baza toracelui, peste

regiunea sternală şi apoi în lungul claviculelor până peste umeri.
• Cu ambele mâini, se alunecă simultan pornind din mijlocul toracelui,
peste coaste, în lateral, în sensul spaţiilor intercostale.

Fricţiunea:

• Cu degetele, se descriu spirale, pe lateral, de sus din regiunea
claviculei, până în regiunea coastelor, iar apoi pe mijloc, peste muşchii
pectorali.

• Aceleaşi manevre se fac cu podurile palmelor, simultan cu ambele

mâini.

Frâmântatul:

• Pe muşchii pectorali se execută frământatul "în cută", prinzând cu
ambele mâini şi storcând muşchiul între degetele mari şi celelalte degete.
• Se continuă ca mai sus, combinând însă frământatul cu fricţiunea.

Tapotamentul:

Este strict interzis tapotamentul în regiunea toracică a
femeii !!!

•La bărbaţi se face un tapotament uşor, ocolind regiunea mamară,
acţionând cu vârfurile şi pulpele degetelor.

•La sfârşit se face o netezire uşoră de încheiere.

•După terminarea masajului sunt indicate câteva respiraţii ample,cu
uşoare presiuni la baza toracelui în timpul expiraţiei.

Vibraţia:

Diafragma, muşchi profund, este masat prin introducerea
vârfurilor degetelor 2-5 sub rebordul costal şi se efectuează
manevre vibratorii, în special fricţiunea vibrantă.

8.Masajul membrelor superioare

Se face pe rând la fiecare braţ, pornind din regiunea umărului şi

terminând cu degetele.

Mâna celui masat se poate sprijini pe genunchiul maseurului sau îl
poate ţine pe acesta de centură sau curea. Mai poate exista situaţia în
care maseurul ţine cu o mână încheietura celui masat şi îl masează cu
cealaltă mână.

Masajul umărului:
Netezirea
- Se fac neteziri circulare peste umăr şi în jurul lui folosind

o singură mână.

Fricţiunea - se efectuează cu o singură mână; se fac fricţiuni
circulare mai întâi cu degetele, iar apoi cu podul palmei; se va insista cu
degetele, în special înjurul oaselor umărului.
Frământatul - Se combină cu fricţiunea, executându-se practic la
fel, dar cu mai multă forţă.
Tapotamentul - Se poate efectua cu vârful degetelor, folosind

ambele mâini.

Masajul braţului:
Netezirea
- se execută cu o mână sau cu două, alunecând din
regiunea cotului până la umăr pe toate feţele braţului.
Fricţiunea - Se execută cu degetele sau cu podul palmei, în mişcări

circulare, pe toată lungimea braţului, începând de la umăr şi până la cot.

Frământatul:

• „În brăţara" - Se cuprinde braţul cu ambele mâini şi se
prelucrează muşchii prin manevre ondulatorii;
• „Şerpuit" - Cu ambele mâini de aceeaşi parte a braţului celui
masat, se prinde o cută de piele şi muşchi şi se prelucrează şerpuind din
regiunea cotului şi până în zona umărului;
• „În cută" - Se apucă o cută de muşchi şi piele, cu o mână sau
cu amândouă, şi se presează între degetul mare şi restul degetelor.

Tapotamentul:

• Se aplică în lungul braţului, cu partea laterală a degetelor;
• Se poate face un „plescăit" uşor cu degetele şi palmele pe
partea anterioară şi posterioară a braţului.

Rulatul - Se cuprinde braţul între
palmele maseurului şi se rulează
energic cu mişcări laterale, alunecând
gradat de la umăr până la cot.

Cernutul - Se face la fel ca
rulatul, dar mai uşor, palmele
maseurului fiind mai depărtate între ele.

Masajul cotului:

Se face uşor şi delicat, ţinând seama de conformaţia specială a

zonei.

Netezirea - Se face uşor, cu toată palma, prin mişcări circulare atât
pe faţa anterioară cât şi pe cea posterioară a încheieturii.

Fricţiunea:

• Pe partea anterioară a încheieturii se fac mişcări liniare scurte,
alunecând cu degetele mari, unul după altul, dinspre antebraţ înspre braţ.
• Pe partea posterioară a cotului se folosesc degetele, care descriu
cercuri în jurul oaselor cotului.
• Tot pe partea posterioară a cotului se poate folosi podul palmei
pentru a face fricţiuni circulare relaxante.
• Masajul cotului se încheie cu o netezire uşoară.

Fricţiunea cotului

Masajul antebraţului:

Netezirea:

• Se fac alunecări lungi şi lente, executate cu ambele mâini simultan,
plecând de la nivelul pumnului, netezind antebraţul pe toate feţele şi
urcând până la cot.

• Se fac alunecări scurte şi repezi, executate cu ambele mâini

alternativ (mână pe sub mână), pe toată lungimea antebraţului.

Fricţiunea:

• Cu degetele mari de la ambele mâini se face o mişcare continuă pe
toată lungimea antebraţului, ţinând degetele unul lângă altul sau unul sub
altul pentru a da mai mare profunzime mişcării.
• Pe partea cărnoasă şi pe tendoane se fac mişcări circulare folosind
degetele ori podurile palmelor.
Frământatul: Se poate executa „în brăţară", „şerpuit" şi „în cută".
Masajul se încheie cu o netezire uşoară.

Masajul palmei:
Netezirea
- Se fac neteziri uşoare pe partea dorsală şi mai apăsate
pe faţa palmară, folosind toată palma sau chiar pumnul închis.

Fricţiunea:

• Se face o mişcare liniară pe faţa dorsală a palmei, în lungul
tendoanelor şi a spaţiilor inter-osoase, folosind degetul mare sau trei
degete.

• Se face o mişcare circulară pe faţa palmară, folosind degetele sau

pumnul închis.

Frământatul - Se frământă muşchii tenari şi hipotenari, cât mai
apăsat, folosind pentru aceasta degetele. Acest frământat se poate
completa cu scuturarea spaţiilor inter-osoase, care se face ţinând palma
de marginile sale între mâinile maseurului şi tensionând în sus şi în jos
falangele.

Masajul se încheie cu o netezire uşoară.

Masajul degetelor:
Neteziri
- din vârful degetelor spre palmă se masează fiecare deget
prin neteziri executate pe întreaga lungime a degetului şi pe fiecare
falangă.

Fricţiunile - se aplică insistent. mai ales pe faţa palmară a

degetelor.

Tracţiuni şi scuturări - Masajul se încheie prin tracţiuni şi scuturări
ale fiecărui deget în parte, după care se poate face o mobilizare activă a
tuturor degetelor.

9. MASAJUL GENERAL

Succesiunea regiunilor de masat:

Masajul general este bine să se execute după o anumită regulă
logică, fără schimbări prea dese de poziţie şi fără prea multe
discontinuităţi în lucru.

Din experienţa noastră cea mai bună succesiune a regiunilor şi
segmentelor care vor fi masate se bazează pe cele două poziţii
fundamentale: poziţia culcat pe partea anterioară (decubit ventral) şi
culcat pe spate (decubit dorsal).
Masajul se începe cu partea posterioară prelucrând fără a schimba
poziţia: spatele, regiunea fesieră, coapsa stângă, gamba stângă, gamba
şi coapsa dreaptă. După schimbarea poziţiei în culcat cu faţa în sus,
continuăm masajul de unde l-am lăsat. Se masează laba piciorului,
gamba, genunchiul, coapsa. Se masează mai întâi piciorul drept, apoi
cel stâng. Urmează masajul abdominal şi toracic.

Masajul membrelor superioare se începe cu masajul degetelor
mâinii drepte şi continuăm cu masajul mâinii propriu-zise, antebraţul,
braţul şi umărul respectiv: trecem apoi la membrul superior stâng,
urmând aceeaşi ordine.
Se trece apoi la masajul cefei, gâtului şi capului.

Succesiunea manevrelor de masaj:

Pentru a se obţine efectele cele mai bune în urma şedinţei de
masaj, manevrele de masaj trebuie executate într-o anumită ordine şi
anume:

• Netezire introductivă;
• Fricţiunea;
• Frământatul;
• Tapotamentul;
• Manevre secundare
• Vibraţii;
• Netezire de încheiere.

Durata şedinţei de masaj:

Masajul general executat pe segmente presupune aplicarea
minuţioasă a manevrelor de masaj, adaptată caracteristicilor morfologice
şi funcţionale ale fiecărui sector al corpului. Se apreciază că timpul
necesar pentru realizarea unui masaj general este de 60-70 minute. Se
poate realiza şi un masaj general redus, care necesită 45-50
minute.Timpul necesar pentru masajul fiecărui segment al corpului este
următorul:

• Spate - 15 minute;
• Membre inferioare - 2x7= 14 minute;
• Abdomen şi torace - 5 minute;
• Membre superioare - 2x5= 10 minute;
• Regiunea fesieră - 3 minute;
• Ceafa şi gât - 5 minute;
• Capul - 2 minute;
• Faţa - 5 minute ( facultativ ).

Când din anumite motive nu se urmăreşte realizarea formei
extinse a masajului general, se poate reduce durata acestuia prin:
• Excluderea unor regiuni sau segmente cum sunt: degetele,
mâinile, picioarele şi chiar abdomenul şi toracele;
• Excluderea unor manevre secundare şi a vibraţiilor;
• Micşorarea numărului de repetări a unei manevre;
• Combinarea unor regiuni învecinate cum ar fi aplicarea
manevrelor de masaj pe toată întinderea membrelor inferioare
(gambă, coapsă, fese) sau superioare (antebraţ, braţ, umăr);
• Combinarea unor manevre: fricţiuni + frământări sau

tracţiuni + scuturări.

MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE

UZ INTERN

PARTEA A 4-A

MASAJUL ŢESUTURILOR ŞI ORGANELOR

1. Masajul ţesuturilor

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->