Cuprins

I. II. III. IV. V. VI. VII.

Definitie. Consideratii generale ................................pag. 3 Scurt istoric ...............................................................pag.7 Conditii de lucru. Notiuni de deontologie. Durata

sedintelor ....................................................................pag. 11 Efectele locale si generale ale masajului ..................pag. 16 Contraindicatiile masajului ......................................pag. 17 Clasificarea manevrelor de masaj ...........................pag. 20 Descrierea manevrelor .............................................pag. 23

a.Manevre principale ......................................pag. 23

i. Netezirea ii. Frictiunea iii. Framantatul iv. Tapotamentul v. Vibratiile

b.

Manevre secundare ......................................pag. 57

1. Cernutul si rulatul
1

2. Presiunile 3. Tractiunile si tensiunile 4. Scuturarile 5. Alte procedee diverse

6.Masajul pe regiuni ................................................pag. 71 7.Masajul si aromoterapia ......................................pag. 123

8. Tehnici complementare de masaj ........................pag.131 9. Aplicatiile masajului si terapia durerii ...............pag. 139 10. Indicatiile si influentele masajului ......................pag. 141

11.

Bibliografie.pag.151

MASOTERAPIE

I.Definitie. Consideratii genrale

Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului prin actiuni manuale sau mecanice in scop fiziologic sau curativo-profilactic. Cuvantul masaj provine din araba, mass insemnand framantare. Masajul este un mod de stimulare senzoriala constand din atingeri, presiuni, strangeri, bateri etc. ale tesuturilor moi fara a determina miscari articulare. Este una dintre cele mai apreciate si mai utilizate metode de stimulare senzorio-motorie utilizata in tratamentul durerii, impotriva imbolnavirilor si de promovare a starii de bine (Haldeman 1994). Cu toate ca este foarte utilizat, masajul naste multe intrebari: este si poate fi folosit ca o metoda terapeutica ?; exista o explicatie stiintific demonstrata despre efectele masajului ? Raspunsurile la aceste intrebari a fost dat de-a lungul timpului. Astfel
3

aplicatiile teraputice ale masajului au fost demonstrate odata cu revolutia medicinii si cunoasterea din ce in ce mai buna a fiziologie umane si intelegerea tot mai exacta a fiziopatologiei. Aplicatiile masajului sunt astfel multiple, unele bazandu-se pe influentele directe, mecanice si indirecte, reflexe. Efectul antialgic al masajului este pricipalul motiv pentru care apelam la o sedinta de masaj. Primele atestari scrise asupra masajului, l-au prezentat ca pe un mijloc terapeutic in combinatie cu exercitiul fizic, cu posibile efecte asupra imbolnavirilor si asupra durerilor. Interesul pentru masaj, si acceptarea lui a variat de-a lungul timpului, cu toate acestea, masajul a fost totdeauna considerat ca o metoda a medicinii fizice. Masajul poate fi aplicat de catre un singur specialist, in anumite situatii poate fi executat de catre doi maseuri care vor aplica manevrele simultan si simetric sau asimetric, cu conditia ca ritmul, intensitatea si tehnica sa fie aceeasi. Automasajul se poate recomanda atunci cand nu avem posibilitate sa apelam la un specialist. Avantajele automasajului fiind ca acesta poate fi aplicat oricand, oriunde, poate fi adaptat perfect la sensibilitatea si nevoile personale. Automasajul are dezavantajul ca nu poate fi aplicat egal pe tot corpul si faptul ca efortul depus pentru automasaj nu ne permite o relaxare suficienta. Masajul si automasajul poate fi aplicat in scop profilactic pentru a pastra si intari sanatatea si capacitatea de efort, precum si pentru a preveni diferite afectiuni la care avem o oarecare predispozitie fie genetica, fie datorita unor alte afectiuni, fie datorita activitatilor zilnice pe care le desfasuram (boli profesionale). Poate fi indicat in scop terapeutic inclus intr-un tratament complex al unor leziuni si tulburari functionale sau in scop recuperator.

Cand il aplicam in scop fiziologic (masaj limfatic, masaj periferic) vom influenta proprietatile fizice ale tesuturilor si vom imbunatati marile functii ale organismului in special aparatul cardio-vascular. Masajul si automasajul se aplica si in scop igienic si de intretinere in acest caz nu mai vorbim de un masaj medical, motivul pentru care apelam la acest gen de masaj fiind pentru relaxare, de placere. Indiferent de scopul pentru care apelam la masaj efectele acestuia se intrepatrund si nu putem spune ca aplicand un masaj in scop fiziologic nu vom avea si efecte profilactice.

II.Scurt istoric
Timp de mii de ani au existat diferite forme de masaj sau de atingere, fiind folosite pentru a vindeca pe bolnavi sau pentru a ameliora durerile. Vracii antichitatii considerau masajul unul din principalele mijloace de alinare a durerii. Nu sunt date sigure despre primii oameni care au aplicat masajul (chinezi, indieni, egipteni si alte popoare vechi - care ajunsesera la forme inalte de cultura si civilizatie). Medicina traditionala chineza are o mare vechime, iar dupa unele documente, se constata ca masajul este practicat de chinezi de peste 3000 de ani. La inceputul secolului V i.Hr., Hipocrate parintele medicinei- spunea masajul poate intari o inchietura care este prea slabita si poate slabi o incheietura care este prea intepenita. In India antica, masajul, a fost cunoscut si practicat de catre "popor". Vechii indieni isi ungeau corpul cu uleiuri aromate (aromoterapia). Se imbaiau in apele fluviilor socotite sacre. Masajul indian era reprezentat de neteziri, presiuni si framantari ale partilor moi ale
5

corpului incepand cu fata, apoi trunchiul si terminand cu membrele superioare si inferioare. Pe membre, manevrele se executau in ritm rapid de la radacina lor spre extremitati ca si cum s-ar fi dorit sa se scoata raul din ele. Alte popoare vechi ale orientului (asirieni, babilonieni) au folosit masajul ca tratament al razboinicilor raniti in lupta (masajul de recuperare). Iulius Cezar, care era epileptic, era ciupit pe tot corpul pentru ameliorarea nevralgiilor. Dupa destramarea imperiului roman dezvoltarea medicinei pe batranul continent a stagnat, evolutia ei manifestandu-se in lumea araba. Medicul si filosoful arab Avicenna, spunea ca masajul are rolul sa disperseze substantele uzate ramase in muschi si care nu au fost eliminate prin exercitiu fizic. Evul mediu a reprezentat pentru medicina, cat si pentru celelalte stiinte, o stagnare sau chiar un adevarat regres in unele stiinte. Renasterea interesului fata de medicina si masaj a avut loc in principal datorita doctorului francez Ambroise Pare (sec XVI). In sec. XIX s-a pus bazele masajului suedez de catre Per Henrik Ling care a combinat cunostintele sale de gimnastica si filozofie cu tehnicile chinezesti, egiptene, grecesti si romane. Masajul medical a inceput sa se dezvolte la noi din cea de-a doua jumatate a secolului trecut, in limba romana cuvantul masaj fiind introdus prin intermediul literaturii medicale franceze. Primii medici care au introdus masajul medical au fost specialisti in ortopedie, chirurgie si reumatologie.

Inainte, masajul se facea in mod empiric, fara sa aiba o explicatie fiziologica, fiind bazat numai pe observatii si experienta celor ce practicau masajul. Medicina moderna, bazata pe cunoasterea profunda a anatomiei si a circulatiei tegumentare, a reflexelor superficiale si profunde cu punct de plecare la nivelul pielii, a rolului pielei si a anexelor ei in elaborarea anumitor substante, in care unele de tip hormonal, a dat explicatii stiintifice anatomico-fiziologice devenind astazi o metoda terapeutica pretioasa.

III. Conditii de lucru. Notiuni de deontologie. Durata sedintelor

Masajul poate fi aplicat de catre medici (in special in cazul unor afectiuni complicate), de catre maseuri si maseuze care au primit instructia in institutii autorizate. Relaxarea este vitala pentru orice forma de masaj si cu cat va straduiti mai mult sa asigurati o atmosfera calma si confortabila, cu atat mai eficace va fi tratamentul pe care il aplicati. In acest caz cele mai importante conditii care trebuiesc respectate se refera la caldura si liniste. * Camera de masaj trebuie sa fie calduroasa si lipsita de curenti de aer, bine aerisita si iluminata, iar temperatura sa fie intre 18-24 grade Celsius. * Suprafata de masaj poate fi reprezentata din banchete confectionate din lemn sau metal. In comert se gasesc foarte multe tipuri de canapele de tratament ideale pentru
7

masaj. Majoritatea lor sunt modulate, cu dimensiuni intre 190-200 cm lungime, 70-80 cm inaltime (inaltimea ideala a mesei este atunci cand putem atinge masa cu incheietura pumnului iar membrul superior atarna relaxat in jos), 60-65 cm latime. Pe langa masa de masaj este necesar sa avem la indemana si suluri, perne tari sau saci cu nisip, pentru sprijinul capului, trunchiului, sau membrelor.

Masa de masaj prevazuta cu orificiu pentru fata

* Maseurul trebuie sa respecte urmatoarele reguli : Trebuie sa beneficieze de o anumita forta musculara ; miroasa a medicamente sau a transpiratie ; Nu are voie sa poarte in timpul lucrului ceas de mana, bratari, inele sau alte podoabe care pot stanjeni in munca sau pot leza pielea persoanei masate; Maseurul trebuie evite orice miros care ar putea fi neplacut pentru client (pacient), ceea ce inseamna ca trebuie sa evite sa fumeze sau sa consume inainte de masaj condimente (usturoi, ceapa, etc.), bauturi alcoolice care i-ar putea da o rasuflare (halena) neplacuta pentru persoana masata ; Mainile maseurului trebuie sa fie uscate si calde ;
8

Hainele trebuiesc sa fie usoare si cu maneca scurta, sa fie extrem de curate si sa nu

 Maseurul trebuie sa fie serios si delicat in timpul lucrului ; Trebuie sa incurajeze bolnavul, sa fie atent si sa vorbeasca cu blandete ;

Maseurul trebuie sa respecte regulile de confidentialitate si de etica. Pentru masaj se folosesc: pudra de talc (lasa pe piele o culoare sidefie, permite alunecarea mainilor pe piele, si face posibila apasarea, asigura de asemenea un contact regulat) se mai poate utiliza glicelina, valeriana sau diferite creme si uleiuri (vom discuta mai in amanut despre uleiurile de masaj in capitolul de aromoterapie). Important: Inainte de inceperea masajului trebuie sa se verifice starea tegumentului sau eventualelor infectii ale pielii sau eventualele echimoze. Durata sedintelor si a tratamentului este determinata in functie de tipul de masaj aplicat, de sensibilitatea clientilor si de starea generala a acestora. Frecventa este de obicei 1 sedinta/zi uneori la doua/trei zile; mai rar de 2 ori / zi. Durata unei sedinte este de 525 min. in cazul masajului partial si local, in cazuri exceptionale de 3040 min., in masajul general se aplica tratamentul 55-65 min. In afectiunile mari si dureroase se aplica sedinte scurte 35 min., iar masajul local al membrelor 10 min., masajul mai intens al unor regiuni 520 min., masaj general 55-65 min. Masajul se efectueaza de preferinta diminieata.

IV. Efectele locale si generale ale masajului. Locale :

a) b) Efect sedativ asupra durerilor de tip nevralgic, muscular sau articular; Efect hiperemiant (stimularea circulatiei) local, de imbunatatire a circualtiei

locale caracterizat prin incalzirea si inrosirea tegumentelor masate;

c)

Inlaturarea lichidelor interstitiare de staza, cu accelerarea proceselor de

resorbitie in regiunea masate.

Generale :
a) Stimularea functiilor aparatului circulator si respirator; b) Cresterea metabolismului bazal; c) Efecte favorabile asupra starii generale a clientului (pacientului), imbunatatirea somnului, indepartarea oboselii musculare

V. Contraindicatiile masajului
In general si la modul ideal, cand stabilim indicatiile si contraindicatiile masajului, sfatul medicului sau al antrenorului este foarte important. Acest lucru nu se aplica intotdeauna din varii motive. Este bine sa respectam cateva principii generale privind contraindicatiile masajului tinand cont ca, in primul rand, sa nu facem rau mai mult decat este. Cand vorbim de contraindicatii, intalnim : a) Contraindicatii generale referindu-ne la interdictia aplicarii oricarei manevre de masaj pe orice suprafata a corpului ; b) Contraindicatii partiale se refera la restrangerea manevrelor de masaj sau la restrangerea masajului la partile sanatoase, interzicandu-se masajul pe zonele afectate ; c) Contraindicatii definitive se recomanda in situatia unor boli cronice grave, incurabile care s-ar putea agrava in cazul in care s-ar aplica masajul ; d) Contraindicatii temporare sunt impuse de afectiuni, tulburari si leziuni usoare si trecatoare care, dupa ameliorarea si vindecarea lor, vor permite aplicarea tuturor procedeelor de masaj.

10

Privind in mod concret aceste contraindicatii evidentiem : * interzicerea masajului pe piele bolnava, in caz de parazitoze tegumentare, inflamatii, eczeme, rani, arsuri, eruptii, care prin masaj s-ar putea agrava sau ne-ar putea contamina. * nu facem masaj in faza acuta a oricarei boli, in stari febrile, in abcese, in flegmoane, etc.; * nu se face masaj in artrite grave, osteomielite, osteite, in cazul inflamatiilor articulare, etc.; * masajul este interzis in boli cardiovasculare grave (miocardita, infarct miocardic, hipertensiune arteriala, anevrisme, varice voluminoase, ulcer varicos, flebite in evolutie, leucemii, hemofilii) ; * nu se recomanda masajul in peumonii, pleurezii, tuberculoza ; * nu se face masaj in boli canceroase generalizate si in tulburari psihice grave. Lista contraindicatiilor ar putea fi mai lunga, ideea este ca masajul sa nu aiba si efecte nedorite, ceea ce ne obliga pe noi ca specialisti sa avem unele notiuni de medicina si cunostinte temeinice de anatomie si fiziologie pentru a putea evita accidentele aparute din ignoranta. La prima vedere, ne-am putea intreba cand mai este bun masajul. Am prezentat mai multe contraindicatii pentru a oferi un spectru cat mai clar al lor si pentru a evita astfel accidentele. Respectand aceste contraindicatii si regulile de baza de aplicare a masajului, efectele masajului vor fi uimitoare iar aplicatiile foarte vaste.

VI. Clasificarea manevrelor de masaj

Mijloacele folosite la masajul manual sunt cunoscute sub numele de procedee manuale sau manevre. Manipularile de masaj sunt foarte numeroase si variate.
11

Unii specialisti schimba si combina manevre vechi sau incerca sa creeze miscari mai diverse, mai complexe. La o privire superficiala, aceste manipulari sunt dificil de urmarit, dar, pentru ca au aceeasi dinamica de baza se identifica elemente comune si se grupeaza in categorii distincte. Denumirile sunt concludente si sugestive dupa miscarile executate sau dupa influentele pe care le exercita asupra corpului. Dupa importanta efectelor, intalnim manevre principale sau fundamentale si manevre secundare, adica ajutatoare sau de completare a celor principale. Manevre principale Sunt manevre care nu pot sa lipseasca din aplicatiile practice mai importante ale masajului. 1) alunecarile usoare sau ritmice executate la suprafata corpului numite neteziri sau efleoraj ; 2) frictiunile ; 3) framantatul sau stoarcerea tesuturilor ( petrisaj ) ; 4) loviri usoare sau ritmice aplicate pe regiuni carnoase ale corpului sau baterea ; 5) vibratiile manuale sau mecanice. Manevre secundare Intre manevrele de masaj principale sau dupa efectuarea lor, se adauga sau se intrepatrund o serie de manevre complementare. Cele mai importante sunt : 1. cernutul si rulatul ; 2. presiunile ; 3. tractiunile si tensiunile ; 4. scuturarile ; 5. alte procedee diverse ;

12

VII. Descrierea manevrelor

A. Manevre principale 1) NETEZIREA

Primele procedee de masaj constau in alunecari usoare si ritmice pe suprafata corpului. Miscarile de alunecare seamana cu mangaierea sau netezirea pielii. In realitate sunt actiuni de impingere si tragere a mainilor pe suprafata corpului bazate pe o intindere, o apasare, un sens si o viteza bine determinate. Tehnica, destul de simpla, se executa cu o fata palmara sau dorsala a mainilor, cu degetele apropiate sau departare, cu degetele intinse sau usor indoite, se executa pe suprafete mici cu o singura mana si cu doua mani pe suprafete mari (vezi desen). Pe suprafete mici si rotunde, miscarea se executa cu varfurile a 2/3 degete sau cuprinzand portiunea intre degetul mare si celalalte. Pe suprafete foarte intinse miscarea se executa cu palmele si degetele intinse si departate intre ele. In ceea ce priveste presiunea manevrelor, influentam pielea prin alunecari usoare si superficiale. Pentru a actiona suprafata tesuturilor subcutanate, alunecarile se fac mai apasat, la nevoie o mana peste cealalta, iar pentru tesuturile profunde cu radacina mainilor, cu marginea cubitala a palmelor si chiar cu pumnii inchisi. Alunecarile executate cu dosul mainilor si degetele stranse in pumni sunt mai patrunzatoare decat cele executate cu fata palmara a mainilor si a degetelor.

13

Netezire cu varful degetelor

Netezire cu pumnii

In manevrele lungi de netezire, pe masura ce palmele aluneca, apasarea creste, astfel ca, la mijlocul distantei, presiunea ajunge la maximum ca apoi sa scada din nou. Apasarea manevrelor se adapteaza la natura si consistenta tesuturilor masate. Daca se influenteaza vasele si nervii, apasarea trebuie redusa. Pentru activarea circulatiei sangelui din vasele stratului subcutanat, presiunea trebuie sa fie de intensitate medie, iar pentru circulatia tesuturilor profunde si muschi sunt necesare manevre riguroase. In vasele limfatice circulatia va fi activata de alunecari lente si destul de apasate. ATENTIE ! Pentru a nu stanjeni circulatia in artere, in care scurgerea sangelui are sens opus alunecarilor noastre, manevrele se vor executa sacadat, adica, in timp ce presiunea se intrerupe des, ritmic si la distante egale intre ele, alunecarea se continua fara oprire.

14

Netezirile cele mai apasate pot fi insotite de vibratii, sensul alunecarilor fiind determinat de circulatia superficiala sau de intoarcerea sangelui din vene si capilare. Pe membre, netezirile se vor indrepta de la extremitati spre radacina, pe trunchi au sensul de circulatie de intoarcere spre inima, pe gat si ceafa de la cap spre umeri si omoplati (vezi desen).

Viteza manevrelor de netezire este cu putin mai mare decat viteza scurgerii sangelui prin vene. Acest fenomen se poate observa aplicand netezirea cu presiune si viteza potrivita pe fata anterioara a antebratului la persoanele slabe, cu venele superficiale la vedere. Ca intindere, alunecarile se aplica segmentar, adica pe portiuni anatomice bine determinate, de exemplu pe antrebrat si brat, gamba si coapsa, dar se pot executa si
15

manevre lungi si foarte lungi pe toata intinderea membrului superior si inferior, si manevre scurte si foarte scurte in jurul articulatiei. Manevrele lungi pierd din presiune si devin mai lente. Se poate executa o manevra foarte scurta si apasata atunci cand tratam induratii si nodozitati intr-un tesut de suprafata (tesut sinovial) sau cand vrem sa dezagregam si sa imprastiem in filtratele din tesuturile profunde. Efleorajul se executa in linie dreapta de-alungul membrelor sau grupurilor de muschi sau se executa in zig-zag acolo unde structura tesuturilor le determina sensul. Manevrele de netezire se grupeaza sub numele de efleoraj, derivat din limba franceza, insemnand atingere usoara, mangaiere cu mana pe suprafete netede. Principalul efect al netezirilor consta in activarea circulatiei sangelui in venele si capilarele superficiale avand drept rezultat si accelerarea circulatiei limfei in spatii intercelulare si pe caile limfatice. Acest efect stimulativ rezulta din actiunea mecanica directa a manevrelor de alunecare, care apasa si imping lichidele, umplu si golesc succesiv vasele masate. Manevrele de efleoraj regleaza si pe cale reflexa, circuitul sangelui si limfei, netezirile actionand asupra terminatiilor nervoase si asupra nervilor periferici determinand modificari reflexe ale diametrelor retelei sangvine, influentand pe cai nervoase si hormonale implicit circulatia intregului organism. Astfel efectele circulatorii vor fi persistente chiar si dupa ce actiunea mecanica de alunecare si presiune a netezirii a incetat, producandu-se o vasodilatatie locala de durata numita hipermie. Netezirea are efect direct pe nervii periferici, senzitivi, motori si trofici. Efleorajele lungi si usoare aplicate lent si ritmic si/sau insotite de vibratii pot scadea excitabilitatea nervoasa si nervozitatea unor persoane sensibile ameliorand astfel durerea si contractura musculara pe regiunea masata. Actiunea netezirii ca manevra pregatitoare in masaj se bazeaza tocmai datorita acestor efecte calmante. Aplicand netezirea inaintea altor manevre, obtinem o pregatire mai buna a organismului pentru manevrele care urmeaza, masajul fiind mai bine tolerat si
16

mai eficace. Scazand sensibilitatea, se produce o reducere a incordarii psihice, intalnita la sedintele de masaj, la inceputul acestora. Efectele se adreseaza in special asupra pielei si tesuturilor subcutanate, netezirea fiind considerata o manevra specifica de suprafata. Stimuland circulatia, se favorizeaza schimburile nutritive imbunatatind functiile multiple ale pielii si tesuturilor superficiale. Netezirea viguroasa si insistenta, aplicata intim pe relieful regiunii masate si in profunzimea spatiilor intermusculare, zone unde se gasesc vase de sange si limfatice si trunchiuri nervoase, va avea ca efect activarea circulatiei profunde, crescand oxigenarea, eficientizand schimburile nutritive si excretia rezidurilor toxice, combatind oboseala musculara. Daca ritmul este viu si miscarea de alunecare scurta, manevra devine excitanta pentru nerv si stimulanta pentru intreg organismul. Alunecarile sunt folosite de catre sportivi in asa numitul masaj de incalzire dinaintea concursurilor si se adapteaza dupa nevoie, putand fi relaxante sau stimulatoare.

2) FRICTIUNEA Este o manevra principala de masaj ce consta in presiuni asupra partilor moi ale corpului pe un plan dur, si intinderea acestora in limita elasticitatii lor. Spre deosebire de netezire, unde tegumentul nu se deplaseaza o data cu mana, in cazul frictiunii apare si antrenarea tegumentului in miscarea mainii. Manevrele de frictiune se executa cu
17

 mainile ; varful degetelor ; podul palmelor ; nodozitatea degetelor ;

Zonele cu care venim in contact cu tegumentul (degetele, policele, radacina mainii, podul palmei, etc.)

Indiferent de cum aplicam manevrele de masaj, miscarile pot fi longitudinale, circulare sau in zig-zag. In functie de zona pe care o masam, manevrele de frictiune se pot face fie cu un singur deget (policele in cazul in care suprafata de masaj este mica), fie se executa cu o mana sau cu amandoua (pe suprafete mari spate). Astfel este important sa ne adaptam modul in care facem priza pe tegument in functie de forma si intinderea zonei masate. Tot in functie de particularitatile zonei masate, ne vom adapta si intensitatea pe care o dam manevrelor de frictiune. Pe regiuni mai sensibile frictionam cu eminenta tenara (partea carnoasa a degetului mare), partea carnoasa de la degetul mic. Pe regiuni mai putin sensibile, frictionam cu nodozitatile degetelor, a pumnului inchis sau fata dorsala a pumnului.
18

Frictiunea poate fi superficiala sau profunda degetele/mainile se pot aseza pe tegument sub un unghi variind intre 30 o 70 o in functie de forta de patrundere pe care vrem sa o dam manevrei. Executam miscari circulare (in zig-zag/liniare) intr-un sens si apoi in sens opus, deplasand mainile in limita mobilitatii si supletii tesuturilor. Dupa un oarecare numar de manevre executate, mana se deplaseaza incet, insesizabil, din aproape in aproape, in vecinatatea imediata a locului de masat si continuam sa prelucram metodic toata regiunea de masat. Frictiunea o putem aplica pe orice regiune a corpului si se poate adapta cu usurinta la intinderea, grosimea si densitatea (consistenta) tesuturilor. In zone sarace in tesuturi moi, mai putin suple, in jurul articulatiilor, tendoanelor vom aplica frictiuni liniare cu miscari scurte si ritmice. Pliurile de piele si tesuturi le frictionam comprimandu-le intre degetul mare si restul degetelor prin manevra in cleste. Pe musculatura paravertebrala, de o parte si de alta a apofizelor spinoase, vom aplica o frictiune intensa, liniara sau in zig-zag, mai ales in sens descendent, de la ceafa spre sacrum, urmarindu-se apoi si relieful bazinului. Presiunea, ritmul si amplitudinea frictiunilor variaza de la un moment la altul. Se poate mari sau micsora, dar avandu-se grija sa evitam excesul care poate vatama pielea si tesuturile subcutanate. Pentru a evita aceste accidente, este bine sa respectam principiul de la manevre simple si superficiale la manevre complexe si intense, crescand astfel treptat intensitatea si amplitudinea miscarilor. Astfel apasarea si amplitudinea miscarilor de frictiune va fi la inceput redusa si scurta, marindu-se apoi progresiv dupa necesitati. Este bine sa ne adaptam intensitatea manevrelor in functie sensibilitatea pielii si a tesuturilor masate. Atunci cand intentionam sa influentam tesuturi profunde, accentuam presiunea manevrei, marind inclinarea degetelor fata de planul masat sau aplicam a doua mana pe cealalta care maseaza.

19

Este important sa stim ca exista o serie de regiuni mai sensibile care trebuie frictionate cu blandete si altele care trebuiesc frictionate mai riguros. De exemplu, pe membre, manevrele de frictiune le executam mai bine daca sprijinim segmentul de masat pe un plan rezistent, la o inaltime potrivita, oferindu-ne noua posibilitatea sa adaptam mult mai usor intensitatea manevrelor.

Frictiuni cu varful degetelor

Efectele frictiunii sunt datorate actiunii mecanice a mainilor noastre, masata, de exemplu :

pe zona

apasarea si intinderea tesuturilor pe un plan dur va angrena si o parte din circulatia locala care va fi impinsa spre inima ; in mod mecanic, mobilizam tesuturile moi carora le marim supletea si elasticitatea,

dar efectele reflexe ale frictiunii sunt cele mai importante, de exemplu : in momentul frictiunilor, sunt stimulati receptorii nervosi locali, care, printr-un proces complex vor transmite influxuri nervoase catre centri nervosi, unde se vor elabora raspunsuri motorii locale, dar in special generale, efectele de durata, circulatorii si trofice, se produc pe calea reflexelor vasculare, nervoase si hormonale. Prin frictiune, se va obtine, ca efect al activarii circulatiei locale si stimularii schimburilor nutritiv, o incalzire si uneori o inrosire a pielii.

20

Manevrele de frictiune, daca sunt aplicate prelungit, in ritm lent, vor avea ca efect, diminuarea sensibilitatii locale, scaderea contracturilor musculare, reducerea incordarii nervoase. Daca ritmul este viu si miscarile scurte si intense, se va stimula sistemul nervos periferic. Astfel, frictiunea se indica foarte des in recuperarea sechelelor port-traumatice si post-operatorii, in scopul accelerarii procesului de regenerare a tesuturilor lezate prin stimularea nutritiei locale. Frictiunile energice aplicate pe formatiunile grasoare din tesuturi le vor dezagrega. Frictiunile pot disloca infiltrate si depozite patologice, pot desprinde si indeparta tesuturile inflamatorii si rezidurile nervoase si hemoragice, pot desprinde aderentele produse in urma cicatrizarilor defectuase si pot favoriza dezvoltarea de tesuturi moi normale, iar fragmentele tisulare patologice ce rezulta in urma acestor manevre vor fi eliminate din tesuturi pe cale circulatorie. Frictiunea se recomanda si in sport cu scop calmant sau stimulator sau in scopul tratamentului sechelelor post-contuzii, entorse, intinderi, rupturi musculare sau tendoane, revarsari sau infiltate nervoase.

3. FRAMANTATUL (petrisajul) Reprezinta prindrea, strangerea, ridicarea si deplasarea diferitelor planuri de tesuturi combinate cu intinderea acestor tesuturi in limita elasticitatii lor. Aceste tesuturi pot fi : muschi, tesut subcutan adipos, fascii, etc. Petrisajul se executa cu o mana sau cu amandoua, prin miscari oscilatorii, ritmice si continue.

21

Modul de aplicare este variat: pe regiuni intinse si plate si bine reprezentate muscular (spate si torace) se aplica un framantat prin ridicare si apucare intre degete si radacina mainii, a unei cute de tesuturi, care e stoarsa intre radacina mainii si degete sau comprimarea cutei pe un plan dur. Miscarea se executa de cateva ori pe acelasi loc si apoi mainile se deplaseaza insesizabil, din aproape in aproape, in sensul orientarii fibrelor musculare. Cand executam framantatul pe membre, vom aplica mainile in cerc sau in bratara sau una deasupara celeilalte, muschii fiind prinsi intre degete si palma, stransi cu putere simultan sau alternativ, presiunea slabind dupa fiecare manevra, avand ca efect imediat relaxarea musculara. Sensul de executie al acestor manevre este fie dinspre distal spre proximal (respectand astfel sensul de intoarcere sanguina), fie de la radacina membrelor spre extremitati, dar se tinandu-se cont ca presiune sa fie orientata in sensul circulatiei de intoarcere de la maini spre umar, de la picioare spre sold. Priza mainilor in cazul framanatului se face fie strangand tesuturile intre degete si podul palmei, fie intre degete si police sau intre degete si nodozitatea policelui, in functie de profunzimea pe care dorim sa o dam manevrei. Ca si tehnica, aplicam manevrele cu amandoua mainile deodata, ca in framantatul circular sau strangand tesuturile alternativ ca in framantatul serpuit sau in val. Pe zonele bine reprezenate muscular (coapse, brate), framantatul se executa formand un pliu lung de muschi prins intre degete si police, strans ca-ntr-un cleste. Pliul se ridica si se preseaza fara a se scapa din maini si fara a desprinde palma de pe piele, mainile se deplaseaza incet, din aproape in aproape, pe toata zona masata. Un procedeu mai vechi, care se aplica pe spate, consta in ridicarea muschilor dar fara stoarcere si apasare.

22

Framantat in cleste

In regiunea abdominala, doarece aici nu avem un plan dur pe care sa putem aplica manvre de frictiune mai profunde, framantatul reprezinta procedeul de baza, tesutul (adipos) fiind mobilizat intr-o cuta intre degete si police sau intre degete si nodozitatea policelui, miscarile de ridicare si presare a tesuturilor se executa cu ducerea inainte-inapoi a cutei prinse intre degete. Manevra de framantare a cutei abdominale se aseamana cu miscarea de spalare-stoarcere a rufelor. Actiunea petrisajului este mai profunda decat a celorlalte manevre de masaj. Astfel, daca netezirea influenteza in mod special straturile superficiale ale corpului, fiind indicata pentru masajul pielii, frictiunea stimuleaza straturile sucutane, fiind recomandat pentru tesuturile subcutanate, petrisajul este specific pentru tesuturile profunde, in special muschi. Framantatul, prin ridicarea si strangerea tesuturilor carnoase, dezvolta elasticitatea, excitabilitatea, si contractilitatea musculara. Prin miscarile de torsiune, framantatul, comprima vasele profunde de sange si limfa, activand astfel circulatia musculara, substantele de uzura din muschi fiind imprastiate si eliminate si pe cale circulatorie, crescandu-se si aportul de substante nutritive. In functie de profunzimea manevrelor. Astfel in cazul petrisajului profund, efectele fiziologice sunt :
23

 efect mecanic ; cresterea presiunii tisulare datorita vasodilatatiei, ca efect reflex al manevrei ; cresterea circualtiei de intoarcere ; ameliorarea metabolismului local, datorita ameliorarii circulatiei de intoarcere ; cresterea excitabilitatii musculare, prin scaderea pragului de excitabilitate musculara ; ameliorarea tonusului muscular ; din punct de vedere subiectiv, manevra este agreabila pentru subiect. In cazul framantatului superficial, efectele se adreseaza in mod special tesuturilor cutanate si subcutanate : cresterea circulatiei ; cresterea metabolismului local ; eliminarea produsilor de excretie celulara care datorita supraincarcarii tisulare ramn blocati in celule (de ex. supraincarcare cu substante grase in tesutul adipos celulita) ; cresterea elasticitatii structurilor implicate ; cresterea rezistentei fibrei musculare ; cresterea mobilitatii structurilor. Framantatul are si efecte antialgice, indiferent de profunzime la care il aplicam, efectele reflexe ale framantatului sunt mai importante decat cele mecanice. Efectele sunt mai eficiente cand se maseaza muschi obositi. Framantatul este recomandat pentru tratamentul starilor de atonie, atrofie, insuficienta musculara produsa de imobilizare, traumatisme si alte afectiuni ale aparatului musculo-scheletic, sedentarism sau diferite inconveniente datorate tipului de activitate

24

desfasurate,

fiind

util in cazul sportivilor ca procedeu de stimulare sau refacere a

functiilor musculare. 4. LOVIREA USOARA SI RITMICA (BATEREA PIELII) Baterea pielii, a tesuturilor carnoase, e cea mai intensa procedura de masaj. Isi are originea din biciuirea cu manunchiuri de crengute, sau, mai bine spus, din masajul empiric la poporul slav, executandu-se impreuna cu baia de abur. Ca tehnica, aplicam baterile fie cu degetele, fie cu palmele sau pumnii. Pot fi executate mecanic cu instrumente sau aparate miscate cu mana sau cu aparate electrice, cu dezavantajul ca nu putem adapta intensitatea si tehnica percutiei in functie de sensibilitate si de zona pe care o aplicam. Procedeele manuale se pot doza mai usor si se adapteaza mai bine, fiind de preferat celor mecanice. Sunt cunoscute si aplicate in practica mai multe procedee de lovire, grupate si descrise si sub numele de topotare, topotament. Cea utilizata si raspandita manevara e TOCATUL, a carei tehnica consta in lovirea cu degetele ambelor maini tinute fata in fata si foarte apropiate. Degetele lovesc pielea de la o distanta mica, ele fiind intinse, departate intre ele si usor flexate cazand perpendicular pe tegumente, ritmul fiind viu, loviturile aplicandu-se fie cu partea laterala si dorsala, fie cu partea laterala si palmara.

Tocat

25

Daca tehnica de lovire este bine executata, vom obtine un sunet caracteristic, asemanator lovirii cu un manunchi de nuiele daca lovim cu zona latero-dorsala sau cu picaturile mari de ploaie in cazul in care se loveste cu partea latero-palmara. Pe zonele bine reprezentate muscular, tocarea se aplica cu marginea cubitala a mainilor. Intensitatea manevrelor rezulta mai mult din greutatea degetelor si a mainilor decat din contractiile musculare. Mainile se misca moi din articulatia pumnului. Pentru a creste efectele acestor manevre se poate adauga si o miscare supinatoare sau de pronatie aplicate din articulatia pumnului (nu din brate deoarece este obositor pentru maseor). Bratele trebuie sa stea apropiate de trunchi si antebratele apropiate de regiunea de masaj, pentru ca loviturile sa nu cada de sus si sa nu fie prea tari. Intensitatea loviturilor trebuie sa fie mai mica pe regiunile si tesuturile sensibile, respectiv intensitatea medie sau mare pe mase mari de muschi sau straturi groase de tesuturi mai putin sensibile. Pe regiunile foarte sensibile (abdomen) se folosesc formele mai usoare de tocat executate aproape tangential ; in acest caz ne vom servi de o mobilitate a mainilor in sens lateral. Tocatul executat , in general , intr-un ritm foarte viu se executa rar si lent in anumite forme de masaj ca cel al capului si al regiunii precardiale. CIOCANITUL sau PERCUTIA este o alta forma de batere fiind executata cu varful degetelor usor indoite. Se executa cu ambele maini miscand din articulatia mainilor cu palmele orientate spre regiunea de masaj. Mainile se misca pe rand sau simultan intr-un ritm foarte viu. Intensitatea loviturilor trebuie sa fie mica, rezultata mai mult din greutatea mainilor care cad liber pe piele decat prin contractia musculaturii. Aceasta tehnica a loviturii scurte si repezi poate fi modificata printr-o executare mai rara si adaugand dupa lovire o alunecare scurta si usoara in forma de periat sau ceva mai puternica (racait sau gratar).
26

Se poate executa cu varful unui singur deget sau cu doua degete (index + medius) un percutat foarte bine localizat aproape punctiform. PLESCAITUL sau LIPAITUL - manevra de lovire cu fata palmara a degetelor si palmelor, este recomandata in masajul unor regiuni intinse, carnoase si putin sensibile (coapsa, spate). Se aplica cu maini moi si usoare prin miscari suple si repezi. Rezulta un zgomot specific care da denumirea de manevre. Se executa activ cu una sau amandoua maini, numai cat e necesar sa se ridice antebratele la o inaltime potrivita, apoi acestea cad pasiv, alternativ sau simultan pe regiunea respectiva. Astfel intensitatea loviturii depinde de greutatea proprie a segmentelor. Loviturile active sunt mai puternice dar pot deveni dureroase. Manevrele de plescait pot fi tangentiale sau alunecate cand vrem sa le scadem efectul excitant. BATATORITUL manevra ce se deodebeste de plescait, prin felul de a lovi, cu palmele si degetele tinute bine intinse si foarte aproape de suprafata de masat. Ritmul este viu si loviturile foarte scurte; produc un sunet deschis si foarte caracteristic. Daca aceasta manevra se executa cu degetele si palmele stranse caus sau ventuze, batatoritul e mai putin aspru, iar loviturile produc un sunet surd, deosebit de cel al batatoritului cu palmele deschise. BATATORITUL CU PUMNII stransi este o manevra puternica indicata in masajul maselor musculoase si putin sensibile (persoane viguroase, sanatoase). Manevrele se executa de preferinta cu pumnul usor deschis, lasand intre degete si podul palmei un spatiu, ce asigura elasticitatea loviturii. Intensitatea manevrei creste daca executam batai cu pumnul perfect inchis si degetele stranse in palma sau cu marginea cubitala a pumnului. Toate formele de batere se pot aplica direct pe piele sau peste imbracaminte. Efectele variaza in raport cu intensitatea si ritmul loviturilor, cu supletea miscarilor tesutului masat, in final manevra are rol stimulant. Este in consecinta, contaraindicata in cazul afectiunilor dureroase, a contracturilor sau a pasticitatii.
27

Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt: cresterea excitabilitatii nervoase; vasodilatatie cutanata care determina cresterea temperaturii si accentuarea coloratiei locale, uneori este insotita de o reactie limfatica care poate merge pana la edem; cresterea excitabilitatii musculare, datorita scaderii pragului de excitabilitate (cronaxia); creste tonusul muscular; actiune reflexa viscerala, prin influentarea sistemului nervos vegetativ. Trebuie mentionat faptul ca daca manevrele de percutie se executa o perioada mai lunga de timp cu un ritm constant si intensitate medie, vom obtine un efect antialgic, anestezic, datorita adaptarii terminatiilor nervoase la acest tip de stimul. Manevrele de batere sunt foarte mult folosite in automasaj. Au efect de stimulare a circulatiei, imbunatateste nutritia tesuturilor profunde, dezvolta proprietatile functionale ale muschilor si de aceea se indica in tratamentul insuficientei musculare ce apare dupa traumatisme. In sport aceste manevre servesc ca procedee de masaj pregatitor de incalzire si reconditionare fizica.

5. VIBRATIILE Constau in miscari oscilatorii ritmice si presiuni intermitente transmise tesuturilor. Frecventa vibratiilor difera in functie de modul de aplicare, 5-10 vibr./sec in cazul celor manuale, 40-50 vibr./sec in cazul celor mecanice. Amplitudinea acestora variaza de la 1-3 mm. pana la un centimetru cand vorbim de TREPIDATII.

28

Vibratiile manuale se executa cu varful degetelor, fata palmara, podul palmei sau radacina mainii cu degetele intinse sau pumnii inchisi. Miscarea vibratorie seamana cu un tremurat continuu rezultat din contractii rapide musculare. Se aplica pe portiuni restranse, dar la nevoie se pot intinde de-a lungul unui nerv sau muschi, in jurul unei articulatii pe o regiune sau un segment. Sunt greu de executat; nu sunt niciodata perfect ritmice, nu pot realiza oscilatii si presiuni uniforme, nu pot fi continuate timp indelungat din cauza oboselii si a contractiilor ce se produc in muschii bratului. Desi grele, ele sunt aplicate si indicate in mod curent. Variaza in ceea ce priveste: intensitatea presiunii, amplitudinea si ritmul oscilatiilor. Cei masati prefera vibratia normala decat cu un aparat. In schimb vibratiile mecanice sunt uniforme, perfect ritmice si se mentin constante pe toata durata aplicarii. Contactul cu corpul se face prin intermediul unor benzi, dispozitive sau piese din metal de ebonita sau alte materiale de diferite forme si marimi. Vibratiile manuale se combina cu: netezirea, frictiunea si framantatul. Miscarea vibratorie cu amplitudine si intensitate mai mare se numeste TREPIDATIE. Are aceleasi efecte si indicatii ca si vibratiile si se aplica mai ales pe spate si torace. Trepidatia aplicata pe regiunea toracica este asociata cu miscari de respiratie accentuandu-se la sfarsitul inspirului, expirului si pauzei respiratorii. Vibratiile plane, pe suprafete mari au efect calmant, in timp ce vibratiile punctiforme sunt stimulante. Daca se scade frecventa si se creste amplitudinea vibratiei vom obtine o calmare, decontracturare si un drenaj local. Scaderea gradata a manevrelor are ca efect activarea circulatiei. Efectele fiziologice cele mai importante determinate de vibratii sunt :

29

 vasoconstrictie periferica ; cresterea tensiunii arteriale si scaderea alurii ventriculare in sensul reglarii activitatii cardiovasculare (pe cale reflexa) ; scaderea excitabilitatii sistemului nervos ; cresterea pe cale reflexa a activitatii glandelor digestive ; efect decontracurant ; elimina starea de oboseala ; efect calmant. Sportivii care reusesc sa execute cu usurinta aceste manevre, le aplica in automasajul regiunii abdominale si toracice, combinate cu alte manevre, in special presiunile.P

B. MANEVRE AJUTATOARE Intre manevrele de masaj principale sau dupa efectuarea lor se intercaleaza sau se adauga o serie de manevre pe care le completeaza pe primele. Cele mai importante sunt : 1. cernutul si rulatul 2. presiunile 3. tractiunile si tensiunile 4. scuturarile 5. alte procedee diverse

1. CERNUTUL SI RULATUL
30

Sunt manevre aplicate in deosebi pe membrele inferioare si superioare mai ales dupa procedeele de framantat si batere a tesuturilor. In masajul sedativ (linistitor) se pot executa si dupa frictiuni dau neteziri. Ca tehnica , cernutul se executa cu mainile aplicate lateral, cu degetele indoite (mulate) pe zona masata, prindem de jos in sus masa carnoasa, bratele, antebratele, coapsa sau gamba si o miscam lateral de jos in sus cu miscari asemanatoare cernutului cu sita. Ritmul manevrei este viu, mainile deplasandu-se din aproape in aproape , in sus si in jos , in lungul segmentului de masat. Aplicat corect procedeul are efecte relaxante asupra musculaturii, redand tonusul fiziologic al tesutului, scazand tensiunea nervoasa, decongestionand regiunea masata. Pentru a creste eficacitatea manevrei se recomanda bolnavului sa-si relaxeze musculatura. Rulatul se executa la fel cu cernutul, dar cu degetele si palmele intinse apasand cu forta zona masata.

Rulat

Ca si in cazul cernutului efectele rulatului sunt miorelaxante si tonifiante generale amandoua putand fi combinate intre ele. Sportivii utilizeaza aceste proceduri in scop relaxant in pauzele dintre probele sportive si in competitii.
31

2. PRESIUNILE Presiunile sunt procedee foarte vechi, caracteristice masajului empiric fiind aplicate pe regiunile mai putin sensibile ale corpului. In functie de suprafata pe care le aplicam, portiuni mai mici sau mai mari ale corpului , presiunile se executa cu varful degetelor, respectiv cu palmele deschise. De obicei presiunile completeaza, actiunea netezirii, frictiunii si framantatului. Presiunile pe spate se executa cu putere la sfarsitul sedintelor de masaj fiind indicate numai persoanelor sanatoase si robuste. Se aplica palmele cu degetele intinse de-o parte si de alta a coloanei vertebrale a pacientului culcat cu fata in jos. Se apasa o data sau de mai multe ori pe acelasi loc, cu forta constanta; mainile se deplaseaza insesizabil din aproape in aproape, presiunile putand fi aplicate fie simultan cu ambele maini fie alternativ. Pentru a usura munca maseorului este recomandat ca acesta sa isi foloseasca greutatea corpului care e transmisa la maini prin bratele bine intinse. Pentru eficientizarea manevrei este recomandat combinarea presiunilor cu vibratii sau trepidatii. Presiunile trebuie aplicate cu atentie fara variatii bruste de intensitate, astfel ele producand o senzatie placuta de destindere. In cazul in care apar senzatii de durere sau jena locala, manevra se intrerupe si nu se mai executa.

Presiuni

Presiunea periostala reprezinta o tehnica mai nou aparuta facand parte din masajul periostal, manevra executandu-se pe zone bine determinate cu intensitate medie sau mare,
32

continua sau intrerupta ritmic ea fiind completata prin frictiuni si neteziri locale la fel de intens executate. Actiunea acestor manevre este in special reflexa, reactiile fiind locale, regionale sau generale. Astfel dupa o usoara ischemie trecatoare, urmeaza o hiperemie locala de lunga durata, scade sensibilitatea pana la anestezie, se produce o relaxare secundara a muschilor si o linistire a intregului organism. Presiunile pe traiectul nervilor sunt tehnici terapeutice speciale ce constau intr-o apasare continua sau vibratorie pe anumite puncte sensibile de la radacina muschilor de pe traiectul lor sau la nivelul principalelor ramificatii. Efectele acestor tehnici sunt in special antialgice si decontracturante dar si efecte reflexe generale.

3. TRACTIUNILE SI TENSIUNILE Sunt procedee de masaj adresate articulatiilor si tesuturilor periarticulare, fiind executate in general la sfarsitul sedintei de masaj. Tractiunile sunt manevre de intindere articulara in lungul axului articular. Ca tehnica se recomanda ca priza sa se faca cu o mana de deasupra si cu cealalta de sub articulatii si se trage de segmente in sensul axului lung. Tractiunile pot fi simple sau pot fi asociate cu vibratii, in special in cazul masajului articular, pentru a combate tendinta de scadere a mobilitatii articulare. Ele se executa mai ales la articulatiile degetelor de la maini si de la picioare, dar la sportivi si la pesoanele ce practica sport in mod constant, sunt aplicate la toate articualtiile implicate in activitatea sportiva. La nivelul celorlalte articulatii ale membrelor, tractiunile se executa din pozitia culcat sau sezand rezemat. Tractiunile membrelor in intregime, se executa la sfarsitul sedintei de masaj, combinate cu scuturari pasive sau active. Tractiune coloanei cervicale se face prin ridicarea capului in sus cu ajutorul mainilor aplicate pe tample. Restul trunchiului poate fi tractionat din pozitia sezand, receptorul avand mainile la ceafa cu degetele impreunate, maseorul aplica priza peste brate, ridicarea executandu-se in sus in sens vertical, fiind urmata de scuturarea energica a intregului corp.
33

Manevrele de tractiune se executa cu blandete si prudenta la batrani. Rezultatul acestor tractiuni este reprezentat de o intindere in limite fiziologice a elementelor articulare si o degajare de sub presiune a elementelor intraarticulare, permitand un mai bun drenaj intraarticular, prevenind astfel crestere densitatii lichidului sinovial care ar scadea mobilitatea articulara. Tensiunile sunt mobilizari articulare aplicate dincolo de amplitudinea activa articulara si constau in manevre executate la sfarsitul miscarilor obisnuite, in sensul amplificarii la maxim a miscarii normale. Ele pot fi active (in cazul in care ni le aplicam singuri) sau pasive (atunci cand sunt executate de catre maseor). Ele completeaza miscarea unei articulatii, avand ca efect principal pastrarea mobilitatii articualre.

Tensiuni genunchi si umar

Executate corect, aceste manevre lasa o senzatie de caldura locala, suplete si usurinta in miscare. Sunt recomandate si sportivilor in faza de recuperare functionala, dupa accidente articulare sau musculare. Daca aceste manevre produc dureri, contracturi sau reactii directe nu se mai repeta.

4. SCUTURARILE

34

Sunt procedee de masaj din aceeasi clasa cu trepidatiile, fiind miscari oscilatorii ample aplicate ritmic segmentelor de membre, membrelor in intregime, toracelui sau corpului intreg. Tehnica se modifica in raport cu segmentul pe care il mobilizam. Este recomandata in masajul mainii sau piciorului, inlocuind framantatul care nu se face la acest nivel, priza in acest caz se face aplicand mainile astfel incat sa cuprinda una din marginile mainii sau piciorul masat pana la nivelul fiecarui spatiu interosos, metacarpian sau matatarsian. Se imprima apoi acestor zone, miscari ritmice inainte inapoi atat cat permite mobilitatea lor normala, realizand o framantare a spatiilor interosoase. In cazul scuturarii in intregime a membrelor inferioare sau superioare, priza se va executa astfel incat sa prindem intre maini in intregime mana sau piciorul (deoarece restul articualtiilor mainii sau piciorului nu sunt suficient de puternice). Astfel, aplicam mainile pe marginile laterale ale acestor segmente sau prindem in maini primul si ultimul deget, scuturand piciorul si mana printr-o miscare vie indreptata inainte inapoi si in sens invers, miscarea de rasucire fiind asemanatoare cernutului. Scuturatul degetelor de la maini si de la picioare, se face aplicand o mana pe varful lor si cealalta fixeza pumnul sau glezna; se mai foloseste si priza cu ambele maini de-o parte si de alta a segmentelor executandu-se o miscare vie de scuturare a degetelor inainte inapoi si invers sau un fel de rulat intre palme, dar aceasta poate produce destul de usor entorse sau chiar luxatii la nivelul degetelor.

Scuturari membre inferioare

35

Toracele se scutura in combinatie cu miscarile respiratorii. Vom aplica palmele pe torace lateral si posterior exercitand in timpul inspirului o ridicare inainte-inapoi a trunchiului, arcuind coloana dorsala. Miscarea se termina cu tensiuni si scuturari. In timpul expirului trunchiul coboara, palmele urca pe partile anterolaterale ale toracelui exercitand presiuni si trepidatii din ce in ce mai vii spre sfarsitul expirului si in tot timpul pauzei expiratorii. Manevra se executa de cateva ori dupa care se recomanda odihna.
inspir

expir

Scuturatul corpului in intregime face la finalul masajului general. Acesta metoda nu poate fi aplicata decat la copii sau persoanelor ce pot fi ridicate de brate sau de umeri. Trunchiul, in usoara extensie, este scuturat usor in sens vertical. Scuturarile au, in general, efecte relaxante daca sunt executate usor sau stimulante daca sunt executate in ritm viu. Efectele generale sunt asemanatoare cu cele ale tensiunilor si tractiunilor, scuturarile diferentiindu-se de cele din urma numai prin faptul ca, in cazul scuturarilor se foloseste greutatea segmentului pentru a da aplitudine manevrei.

5. ALTE PROCEDEE DIVERSE Piscaturile si ciupiturile pielii si tesuturilor, ridicarile muschilor. Piscaturile sunt aplicate pe portiunile bine reprezentate tisular (carnoase) ale membrelor, in timp ce ridicarea muschilor se aplica pe regiunea spatelui. Ca tehnica, piscaturile se executa prinzand ca intre degete o cuta de piele, de tesut subcutanat sau chiar de muschi, se strange usor, ridicandu-se atat cat permite elasticitatea tesuturilor si apoi se
36

elibereaza brusc tesutul. Ritmul miscarilor este viu, manevrele aplicandu-se din loc in loc pe partea carnoasa avand ca efect imediat o stimulare a metabolismului local. Ridicarea muschilor este o manevra energica, ea fiind aplicata in special pe spate. Practic, se apuca intre degete o cuta de piele (tesut sau muschi), este stransa cu putere si trasa in sus sau in jos ca si cum am dori sa o desprindem . Sensul acestei manevre fiind ascendent sau descendent, alternativ sau simultan cu ambele maini. Ca si in cazul piscaturilor, aceasta manevra are efect tonifiant local. Manevrele secundare de masaj se aplica in practica, dupa o inlantuire metodica, ele putand fi aplicate pe rand sau combinate intre ele sau cu manevrele principale de masaj: frictiunea si framantatul cu ridicarea muschilor; manevrele de topotament cu cipiturile si piscaturile; cernutul cu rulatul; presiunile cu vibratiile; tractiunile cu tensiunile, etc. In functie de necesitati, indicatii si de timpul avut la dispozitie, masajul se poate limita la una sau doua manevre principale : netezire + frictiune ; netezire + framantat, insa este ideal sa utilizam toate manevrele, profitand astfel la maxim de efectele lor.

VI. Masajul pe regiuni si diferite tesuturi

1.Tehnica masajului partial si general
Procedeele de masaj prezentate mai sus pot fi aplicate pe portiuni mai mici sau mai mari, realizand un masaj partial (regional sau local) sau le putem extinde pe o suprafata mai mare a corpului realizand un masaj general. Masajul regional se limiteaza pe suprafete bine delimitate anatomic si functional, pe trunchi sau pe segmentele corpului.

37

Masajul local se executa pe suprafete mai mici si pe anumite regiuni anatomice, pe o articulatie, pe o grupa musculara, un plex vascular sau nervos sau un tendon (masajul regiunii spatelui). Masajul general reprezinta prelucrarea metodica a tuturor partilor moi ale corpului sau ale unei singure parti din regiunile si segmentele cele mai importante.

2. Masajul partial.
Ca tehnica, masajul partial difera atat dupa forma si structura fiecarei regiuni sau segment al corpului pe care aplicam masajul, cat si dupa specialistul care il aplica (deoarece fiecare maseor isi formeaza propriul stil de masaj, respectand regulile metodice de baza). De aceea, vreau sa va precizez ca, in ceea ce urmeaza, va voi prezenta stilul de masaj aplicat de mine. Acest stil nu elimina in nici un caz alte metode si stiluri de masaj.

2.1. Masajul trunchiului

Din punct de vedere anatomic si topographic, trunchiul este impartit in regiunea spatelui, regiunea toracica si regiunea abdominala, ceea ce inseamna ca si masajul trunchiului va consta din prelucrarea celor trei regiuni : spate, perete abdominal, perete toracic. a. Masajul spatelui. Fiind o regiune intinsa, plana, neteda, cu pielea putin sensibila, cu circulatia superficiala divers orientata.se pot aplica toate procedeele de masaj. Masajul se va aplica cu receptorul culcat cu fata in jos, cu fruntea sprijinita pe dosul mainilor, cu capul rasucit intr-o parte si cu bratele intinse pe langa trunchi sau cu fata in jos in cazul in care beneficiem de o masa prevazuta cu orificiu pentru fata; pozitia maseorului va fi in stanga/dreapta clientului/pacientului in functie de partea pe care o maseaza (de regula se maseaza partea opusa zonei masate).

38

Masajul spatelui se incepe printr-o serie de neteziri lungi, lente pornite de cat mai de jos din regiunea sacrata. Directia de alunecare se face in evantai urmarind ca toata suprafata spatelui sa fie manipulata. La inceput, palmele cu degetele intinse se indreapta in sus in regiunea cefei. Dupa cateva manevre, palmele se indeparteza putin cate putin in sens lateral, cu degetele putin indepartate intre ele, alunecand, apoi oblic catre omoplati si umeri, pe coaste , solduri.

Directionarea manevrelor

Dupa cateva manevre usoare de netezire, se va creste ritmul si intensitatea manevrelor; executarea netezirii putand fi aplicata cu ambele maini, continuandu-se cu manevre alternative, astfel, ritmul miscarii devenind mai alert, in special in cazul masajul stimulant, cand netezirile, manevrele lungi de alunecare, sunt urmate de manevre scurte, chiar cu usoare vibratii in ritm viu, urcand si coborand din aproape in aproape pe intreaga suprafata. Netezirile vibratorii, cu toate ca sunt greu de realizat, prezinta o eficienta foarte mare.
39

Frictiunea, pe spate se aplica, recomandabil, cu palmele intinse sau cu podul palmelor in special pe un spate mai musculos (chiar pumnul sau nodozitatea degetelor). Pe portiunile mai mici, frictiunile se executa cu degetele. Trebuie avut in vedere ca manevrele sa se execute insistent si adaptat la forma si relieful regiunii. Ca si in cazul netezirilor, frictiunile se aplica de la nivel sacrat spre ceafa, in evantai, urmarindu-se orientarea firbrelor musculare. Musculatura intercostala se frictioneaza liniar cu varful degetelor (de preferinta clientul sa fie in inspir iar la sfarsitul manevrei se executa o usoara presiune pe coaste odata cu expirul). Musculatura paravertebrala se frictioneaza cu policele, circular, liniar si in zig-zag, frictiunile putand fi asociate cu miscari vibratorii. Framantatul se executa formand o cuta de piele si tesut intre degetele flectate si podul palmei, se preseaza, se strange si se ridica cuta de jos in sus si din apoi-inainte. Manevrele se executa cu o mana sau cu amandoua, alternativ sau cu amndoua odata. Framantam tot spatele, dar mai ales coloana vertebrala. Directia de executie a acestor procedee este in sensul circulatiei de intoarcere, fie in lungul spatelui, fie transversal. Daca timpul nu ne permite, e utila combinarea frictiunii cu framantatul, mai ales in cazul sportvilor. Pentru o mai mare profunzime a manevrei, se poate face priza intre degete si nodozitatea policelui. Framantatul este urmat de manevre vii de tapotament, tocatul cu marginea cubitala, deoparte si de alta a coloanei vertebrale si apoi pe partile laterale, urmat de tapotametul cu palmele intinse (plescaitul/lipaitul), se completeaza cu batatoritul, percutatul, executate numai cu varful degetelor care cad aproape perpendicular pe piele, si apoi cu ciupituri. Toate aceste forme de tapotament se pot intercala intre ele adaptandu-se cat mai bine la forma, relieful si conformatia spatelui pacientului. La nivelul lojelor renale tapotamentul scade in intensitate si devine tangential. In cazul unui client mai sensibil, se recomanda ca dupa acest masaj, sa se aplice pe spate o serie de presiuni ascendente si descendente, apasand simultan sau alternativ cu palmele o data sau de mai multe ori pe acelasi loc.

40

Tapotament

Netezirea va incheia masajul spatelui, ea fiind usoara, lenta si prelungita. Dupa aceasta ultima manevra, se acopera regiunea cu un prosop, cerceaf, halat. Masajul spatelui e recomandat in caz de oboseala generala, dureri ale regiunii lombare, in tratamentul deviatiilor coloanei vertebrale: cifoza, scolioza, cifo-scolioza, spondilozelor si a altor afectiuni de natura traumatica sau reumatica cronica. De asemenea este folosit de sportivi pentru recuperarea dupa efort sau in profilaxie.

b. Masajul peretelui toracic In masajul pe regiuni anterioare si laterale a trunchiului, receptorul va adopta pozitia de decubit dorsal (culcat pe spate), cu capul sprijinit putin mai sus decat trunchiul pe un sul sau o perna mica, bratele ridicate sus si mainile sub ceafa, mai ales pentru masajul partilor laterale. Maseorul sta in dreapta/stanga clientului. Masajul debuteaza cu o serie de neteziri usoare si ritmice cu una sau doua maini, miscarile fiind simultane sau alternative, de la baza toracelui peste regiunea sternala spre umeri. Sensul manevrelor va fi indreaptat spre partile laterale in directia spatiilor intercostale, ocolind la femei regiunea mamara. Aceste neteziri sunt, ca si la masajul spatelui, la inceput lungi si lente. Cuprind toata suprafata anterioara si laterala a toracelui, dupa care alunecarile sunt mai scurte si mai dese, asociate chiar cu vibratii, si se aplica pe suprafete mai mici : coaste, stern, umeri.

41

Frictiunile se aplica cu degetele, palmele, cu marginea cubitala sau cu radacina mainilor, in sensul orientarii fibrelor musculare. Miscarile sunt circulare, liniare sau in zigzag si se executa pe toata suprafata anterioara si laterala a toracelui, in special pe partile musculoase. Framantatul se executa insistent pe muschii pectorali, mai ales marginea inferioara. Cea mai indicata priza este cea intre degete si police ceea ce permite prinderea si stoarcerea muschilor. Framantatul se combina cu frictiunea si ridicarile de muschi. Tapotamentul pe torace are o eficienta si utilitate mai redusa, regiunea precardiaca si mamara trebuind ferita. Masajul se incheie cu o netezire usoara si calmanta. Masajul peretelui toracic se poate completa cu cateva respiratii ample, asociate cu presiuni pe baza toracelui in expir. Eficienta masajului toracic este maxima in cazul atrofiilor si insuficientelor functionale toracale, la covalescenti, dupa boli ale aparatului respirator, la cei slabiti dupa boli cronice, dar si in cazul refacerii dupa efort la sportivi.

c. Masajul peretelui abdominal Pozitia clientului este aceeasi ca si in masajul torcelui, dar cu genunchii indoiti si talpile pe masa, pentru a permite relaxarea musculaturii abdominale. La acest nivel, se utilizeaza toate manevrele pincipale de masaj, dar adaptate la conformatia anatomica a peretelui abdominal. Sensul manevrelor va fi, fie in sensul circulatiei de intoarcere venolimfatice, cand miscarile se executa supra-ombilical, indreptandu-se in sus pana la marginea coastelor, lateral spre flancuri, sub ombilical in jos in lungimea santurilor iliace spre simfiza pubiana ; fie in sensul eliminarii circulatiei de elimnare a materiilor din colon, adica din zona inghinala dreapta in sus pana la nivelul maginii costale drepte, urmate de o miscare transversala, si pana in marginea costala stanga si o coborare spre plica inghinala stanga.
42

Directionarea manevrelor

In cazul manevrelor in sensul invers venolimfatic, acestea pot fi legate printr-o miscare de alunecare care le insumeaza. Palmele pornesc din regiunea ombilicala in sus pana la coaste, le depasesc, se ramifica in afara in sensul spatiilor intercostale, de unde coboara spre inauntru parcurgand regiunea subombilicala si santurile iliace. Netezirea se executa lent, prelungit, incepand cu varful degetelor si sfarsind cu radacina palmelor. Frictiunea se aplica cu palma intreaga sau cu podul palmei, rar cu marginea cubitala sau cu degetele, si niciodata cu nodozitatea degetelor (provoaca gadilatul). Aplicate intens si amplu, intr-un ritm rapid, ele ajung sa fie totusi mai bine tolerate.

Frictiuni

Framantatul nu influenteaza foarte mult musculatura abdominala, in schimb este recomandat in masajul tesuturilor adipoase de la nivel subcutan. In acest caz, framantatul este manevra cea mai eficienta in scaderea si eliminarea surplusului de grasime de la nivel abdominal, fiind considerat pe drept manevra de baza in masajul anticeluluitc. La nivel abdominal se aplica framantatul in cuta. Cuta de piele si grasime se prinde intre degete si palme si se prelucreaza insistent, treptat manevra poate fi executata in cuta intre degete si

43

police. Manevra prelucreaza din aproape in aproape in lungime cutele grase ce se pot forma pe tot peretele abdominal. Spre final, aplicam o forma de tocat tangential cu varful degetelor si pulpa degetelor, miscarea mainii fiind usor supinatorie, de asemenea, se poate aplica si o percutie cu fata palmara sau dorsala a degetelor. Sunt contraindicate alte manevre de batere pe peretele abdominal. Vom incheia cu o netezire usoara, superficiala, linistitoare si cu cateva respiratii ample, active.

2.2 Masajul membrului inferior

Ca si in cazul trunchiului, membrul inferior este impartit anatomo-topografic. Avem o protiune anterioara si una posterioara precum si bazin, coapsa, gamba si picior. Ceea ce inseamna ca si masajul membrului inferior se face pe segmente, din pozitia: culcat decubit ventral (culcat pe burta) pentru masajul partii posterioare a fiecarui membru, apoi in decubit dorsal (culcat pe spate) pentru partea anterioara. Foarte rar se foloseste pozitia culcat pe lateral (masajul soldului). In masajul pe segmente: -al partii posterioare se incepe cu piciorul, gamba, coapsa, regiunea fesiera. -al partii anterioare se incepe cu : piciorul, gamba si coapsa.

Directia manevrelor

44

a. Masajul piciorului Netezirea este reprezentata de alunecari scurte, aplicate pe talpa, cu podul palmei, cu radacina mainii sau pumnul inchis, iar partea anterioara si partea laterala cu degetele si cu palmele in lungimea tendoanelor, si mai ales in jurul maleolelor. Frictiunile au sensul circulatiei venolimfatice fiind executate cu varful degetelor sau cu nodozitatea lor (in talpa). Miscariile sunt circulare si liniare.

Frictiune tendon ahilian

Framantatul nu se aplica pe acest segment decat foarte superficial in talpa. Tensiunile, tractiunile scuturarile se aplica in mod constant. La nivelul tendonului ahilian, toate menevrele se vor face in cleste sau prin miscari transversale de ferastrau. Degetele pot fi masate impreuna sau fiecare in parte prin netezire, frictiune, tensiuni , tractiuni si scuturari. Netezirea de incheiere se face cu miscari lente. b. Masajul gambei posterior Pozitia in masajul gambei este in decubit ventral cu genunchiul usor flexat si piciorul in usoara extensie, pentru a putea permite relaxarea muschilor tricepsului sural. Aceasta pozitie este mentinuta fie cu ajutorul unei maini, fie cu ajutorul unei perne sau a unui obiect.

45

Debutam cu neteziri lungi de la calcai, care depasesc in sus articulatia genunchiului, urmate de o serie de neteziri scurte si ritmate, manipulandu-se tendonul ahilian (pe tendonul ahilian se aplica neteziri rare, scurte in lungimea lui sau transversale in ferastrau), muschii gemeni si regiunea poplitee. Pe zona bine reprezentata muscular a gambei, aplicam alunecari mai apasate, continue sau sacadate cu podul palmei si chiar cu nodozitatea degetelor. Frictiunile vor prelucra tesuturile moi, plecand din spatele gleznelor in lungimea tendonului ahilian si terminand sub genunchi. Vor fi la inceput superficiale si treptat se va creste intensitatea lor, ajungandu-se, dupa caz, la frictiuni cu nodozitatea degetelor si chiar cu pumnul.

Frictiuni circulare sau liniare

Frictiunile sunt urmate de framantat cu o mana sau doua maini, prin manevre in cerc sau in cuta, alternativ sau cu ambele maini odata. Pentru masajul anticelulitic este recomandat sa se insiste cu manevrele de framantare, in special stoarcerile.

Framatari gamba

46

Tapotamentul se aplica mai ales pe partea carnoasa fiind tolerate toate tehnicile de batere. Manevrele de percutie pot fi urmate de ciupituri si apoi de rulat si cernut.

Tocat gamba

c. Masajul coapsei posterior Este cel mai solicitant moment al masajului membrelor inferioare, fiind necesara o mare vigoare pentru a putea influenta musculatura voluminoasa a acestui segment. Manevrele de netezire se executa cu ambele maini, cu degetele desfacute, aplicate in jurul coapsei. Se aplica o serie de alunecari lungi si lente, urmate de alunecari scurte dar patrunzatoare, executate cu pumnul sau nodozitatea degetelor.

Neteziri

Datorita faptului ca musculatura copasei este dezvoltata, frictiunea se executa cu podul palmei sau cu nodozitatea degetelor, pentru o mai mare profunzime a menevrei putem executa frictiuni cu o mana peste mana. Miscarile sunt circulare sau liniare, urmarindu-se circulatia venolimfatica si relieful muscular.
47

Frictiuni circulare, liniare, transversale

Framantatul se executa in cerc sau in cuta, cu ambele maini odata sau alternativ. Framantarile si stoarcerile sunt la acest nivel la inceput usoare, crescandu-se treptat intensitatea.

Framatari

Tocatul, plescaitul, batatoritul se executa energic cu intensitate crescuta. Manevrele se executa pe rand sau combinate intre ele (pe regiunea superior-interna a copasei tapotamentul, ca si celelalte manevre, se fac cu intensitate mai redusa dat fiind sensibilitatii crescute a zonei). Percutiile sunt continuate de ciupituri, cernut si rulat si vibratii care maresc supletea tesutului si combat incordarea musculara si, nu in ultimul rand, celulita. Netezirea de incheiere se aplica numai pe coapsa sau pe toata intinderea fetei posterioare a membrului inferior.
48

d. Masajul regiunii fesiere Sensul manevrelor de masaj la nivelul fesierilor este de la nivelul plicii fesiere interne in sus catre regiunea lombara, coborand apoi spre coapase si lateral pe solduri. Netezirea se aplica cu doua maini respectand sensul de miscare. La acest nivel, manevrele sunt puternice si profunde, de aceea putem face alunecarile cu nodozitatile degetelor si chiar cu pumnul.

Neteziri Netezirile sunt urmate de frictiuni energice cu podul palmei, radacina mainii, mana peste mana si mai ales cu pumnul inchis. Cand frictionam muschii fesieri, se poate folosi greutatea corpului pentru a mari presiunea manevrei. Frictiunea poate fi combinata cu framantatul si cu vibratii.

Frictiuni

49

Tocatul se executa cu marginea cubitala a mainilor, batatoritul cu pumnul inchis sau deschis, fiind incheiate de ciupituri.

Tapotament

Netezirea de incheiere poate fi insotita de un scuturat vibrator. Scuturarea membrului inferior in intregime se face apucand piciorul cu una sau doua maini, in timp ce se executa o usoara tractiune in lungime, se executa miscari vii si scurte, de sus in jos si lateral. Membrele inferioare sunt tractionate apucand de glezna si tragand usor in sensul axului lung. Tensiunile se vor aplica la nivelul tuturor articulatiilor membrului inferior, cu blandete la nivelul articulatiei soldului, in special la clientii cu osteoparoza.

Tensiuni

50

e. Masajul gambei anterioar Masajul fetei anterioare a membrelor inferioare se face in decubit dorsal (culcat pe spate). Pe gamba, netezirea se face prin alunecari mai apasate. Frictiunea e blanda si de intensitate medie, putand fi combinata si cu masaj periostal. Franantatul se aplica mai rar, cu o mana pe partea exterioara a gambei. Tapotamentul, rulatul, si cernutul se pot aplica de la caz la caz.

Cernut si rulat

Netezirea de incheiere este lenta si usoara.

Masajul gambei anteriior

f. Masajul genunchiului se face prin neteziri scurte si frictiuni usoare. g. Masajul coapsei anterioar
51

Se incepe cu neteziri lungi si lente, energice, intarite de procedeul mana peste mana sau apasare cu greutatea corpului. Se continua cu neteziri puternice si ritmate. Manevrele se fac cu degetele desfacute pentru a incercui cat mai mult din grosimea coapsei si executam neteziri simultane si alternative. Pe coapsele musculoase, putem folosi netezirea cu nodozitatea degetelor. Frictiunile se aplica profund si energic folosindu-se radacina palmelor, nodozitatea degetelor si pumnul. Sensul miscarilor este circular, liniar sau in zig-zag, respectandu-se directia de circulatie venolimfatica si relieful muscular. Framantatul este circular, serpuit, mai ales in cuta, putand fi combinat cu frictiunea si vibratiile. Se pot aplica toate formele de lovire ritmica, executate cu vigoare, evitand fata interna.

Tapotament

Rulatul si cernutul se executa mai eficiante cu genunchii in flexie. Cu toate ca necesita efort din partea maseorului, pentru a invinge incordarea musculaturii, manevra are efecte tonifiante evidente.

Cernut si rulat

52

Netezirea de incheiere se face pe toata lungimea membrului inferior. Pentru realizarea scuturarii, se apuca piciorul de glezna, se face o tractiune in lungime, apoi se scutura energic in toate sensurile. Daca timpul nu ne permite, se aplica manevre pe toata intinderea, mai putin pe picior si pe genunchi.

Tensiuni in sold si genunchi

2.3. Masajul membrelor superioare

Postura in care se face masajul acestei regiuni variaza dupa imprejurari; se

recomanda in special pozitia culcat, rezemat, dar se poate folosi si pozitia sezand pe scaun sau sezand rezemat. Important este sa se gaseasca o pozitie cat mai stabila. Maseorul va sta in picioare sau pe scaun, de partea ce trebuie masata. Cand se face masaj pe segmente, se prelucreaza in ordinea urmatoare: degete, mana, antrebrat, brat si mana. Sensul de manevrelor se face in directia de scurgere venolimfatice si in sensul de orientare a fibrelor musculare.

53

a. Masajul degetelor se aplica sustinand mana clientului pe palma noastra, de preferat pe stanga, pentru a lucra cu mana derapta (sau invers in functie de dexteritate).

Masajul fiecarui deget incepe cu alunecari executate pe toata lungimea sau pe fiecare falanga, continuandu-se cu frictiunea, care trebuie sa fie insistenta mai ales pe fata palmara a degetelor. Pe dosul degetelor, manevrele se pot executa si prin miscari scurte transversale dintr-o parte in alta. Masajul degetelor se incheie cu tractiuni si scuturari a fiecarui deget. b. Masajul mainii debuteaza cu o netezire insistenta a fetei dorsale si apoi cu pumnul inchis. Se continua apoi cu o frictiune executata cu varful degetelor cu miscari circulare si liniare in lungul tendoanelor si spatiilor interosoase. Frictiunea palmara se poate executa varful policelui, cu nodozitatea acestuia si cu pumnul inchis. Miscarile sunt liniare sau circulare.

54

Frictiuni

Framantatul se aplica muschilor tenari si hipotenari, completadu-se cu scuturarea intregii maini, cu miscari pasive in ritm viu. Netezirea de incheiere e usoara si calmanta si se aplica pe ambele fete.

Tensiuni

c. Masajul antebratului Se aplica facand priza cu o mana pe antebrat, iar cu cealalta se executa manevrele sau se executa avand cotul usor flexat si mana sprijinita pe un plan orizontal la o inaltime potrivita sau tinand antebratul vertical, cu cotul sprijinit pe o masa sau pe genunchiul maseorului. Netezirea se face cu o mana sau cu ambele maini (dupa caz), miscarile facandu-se de la pumn, trecand usor in sus spre cot, netezind antrebratul pe toate fetele. Frictiunea se face fie cu degetele fie cu palmele sau cu policele executandu-se circular, liniar sau in zig-zag in lungul tendoanelor.
55

Framantatul musculaturii antebratului se executa in cleste sau cu ambele maini. Pe aceasta portiune, tocatul se aplica mai rar, in schimb plescaitul cu degetele si palmele moi (apropiate de piele cazand simultan sau alternativ) se aplica constant.

Tapotament Rulatul si cernutul este in general executat odata cu cel al bratului, executandu-se intr-un ritm viu, urcand si coborand de-a lungul segmentului. Masajul antebratului se termina cu o netezire lenta, linistitoare, fiind o manevra pregatitoarea pentru masajul bratului. d. Masajul bratului se face pozitionand mana clientului in sold sau pe umarul maseorului (daca este in sezut) si se incepe cu o netezire cu ambele maini. Cand se lucreaza cu o singura mana, cu mana cealalta se fixeaza cotul receptorului. Dupa cateva alunecari lungi si lente, simultane sau alternative, se executa o netezire scurta, insistenta a fiecarui grup de muschi. Frictiunea se aplica cu degetele, cu nozitatea lor, cu policele dar si cu podul palmelor, miscarile fiind circulare si liniare in lungul fibrelor musculare.

56

Frictiuni

Manevra cea mai utila pe brat este framantatul, care se aplica pe fiecare grupa musculara in cleste, in cerc, sau in bratara. Manevrele sunt ondulatorii, se continua cu framantat alternativ sau serpuit.

Framantat

Tapotamentul este reprezentat de tocatul care se aplica cu fata laterala a degetelor in lungul bratelor si cu fata palmara pe umar. Plescaitul se aplica anterior si posterior pe brat, evitandu-se fata interna, fiind continuat de ciupituri. Cernutul si rulatul sunt foarte utile pentru brat si se executa dupa topotament si plescait. Este continuat cu vibratii energice. Masajul bratului se incheie cu o netezire usoara. e. Masajul umarului

57

Datorita reliefului muscular de la nivelul umarului, manevrele se vor executa in evantai, avand ca punct de plecare radacina bratului, miscarile terminandu-se lateral, pe baza omoplatilor si a pectoralilor. Se incepe cu alunecari scurte si dese pe fata externa, anterioara si posterioara, prelungite spre gat, continuandu-se cu frictiuni si framantari ale deltoidului, manevrele fiind incheiate de un tocat viu, cu fata palmara a degetelor si vibratii. Masajul membrului superior executat pe segmente, se poate incheia printr-un scuturat in toate sensurile, executat pasiv, cu o usoara tractiune in lungul axului.

Tensiuni

Masajul membrelor superioare si inferioare este, alaturi de kinetoterapie, un mijloc foarte util de tratare al sechelelor postraumatice, reumatice, a atrofiilor si turburarilor functionale secundare.

2.4. Masajul capului

Deoarece intre piele si os e un strat subtire si elastic muscular, care permite o oarecare mobilitate pasiva si activa, iar pielea e destul de bogata in vase sanguine si limfatice, precum si ramificatii ale nervilor periferici, masajul capului este benefic, fiind recomandat atat in masajul estetic cat si in cel terapeutic si de intretinere.
58

Masajul craniului se poate aplica pe toata intinderea sau partial, dinspre vertex (crestetul capului) spre frunte, crestet, osul temporal, occipital. Pentru a executa masajul pe toata intinderea capului, bolnavul trebuie sa stea pe un scaun scund, sa sprijine barbia pe dosul palmelor si coatele pe genunchi. Un sprijin fix pe o masa e mai bun. In cazul masajului general, masajul capului se face din culcat pe burta, cu fruntea pe dosul palmelor sau introdusa in orificiul pentru fata al mesei. Maseorul sta in fata pacientului, fiind indicat sa lucreze cu manile coborate. Masajul se face cu ambele maini sau numai cu o mana . Masajul capului se face prin neteziri, frictiuni topotamente foarte usoare si vibratii. Sensul manevrelor este in trei directii : - mijlocul fruntii spre occipital ; - crestet spre partile laterala ; - deasupra urechii spre ceafa. Netezirea se face cu o mana sau cu ambele maini, prin alunecari din regiunea fruntii spre crestet, pe ceafa si pe partile laterale. Palmele se aplica pe frunte cu degetele in sus, usor departate ca dintii unui pieptan care e pregatit sa treaca prin par. Alunecarile sunt lente, progresive cu miscari mici in sens lateral, sau se mai pot face miscari de du-tevino. Dupa fiecare manevra, mainile revin pe frunte. Bine executata manevra da o senzatie de liniste. Frictiunea se face cu ambele maini sau cu una sau cu policele, si consta in miscati laterale sau circulare, lente, profunde, care deplaseaza pielea atat cat permite mobilitatea acesteia. Presiunea pe planul osos se face moderat. Frictiunea vibratorie este placuta si linistitoare. Vibratile insotesc manevrele de netezire sau frictiune. Acest masaj poate avea efect calmant sau dimpotriva poate fi efect stimulent revigorant.
59

Masajul capilar stimuleza circulatia, ameliorand si nutritia parului. Este recomandat in dureri nevralgice, migrene, oboseala; poate avea si efecte profunde pe cale reflexa.

2.5. Masajul fetii este un capitol special aboradat atat de cosmeticieni cat si de terapeuti
si nu face parte din aceasta monografie.

2.6. Masajul gatului

Anatomia partii anterioare este reprezentata de trahee, esofag, vase mari de sange, formatini ganglionare si glandulare (ganglioni limfatici, cervicali, tiroida, paratiroida), muschii sunt lungi si subtiri cu actiune in mecanica coloanei vertebrale si a capului. Din acest motiv masajul regiunii anterioare este foarte rar indicat, deoarece se poate provoca reactii adverse neplacute. Tehnica este cat mai simpla, fiind reprezentata de framantari (pe muschi). Pozitiile recomandate sunt: culcat pe spate sau sezand rezemat. Miscarile vor fi de alunecare usoara de sus in jos, de la barbie spre clavicula si stern. Se poate lucra simetric, rasucind capul dupa nevoie, se evita glanda tiroida. Frictiunea va fi usoara si cu precautii, evitandu-se zona centrala a gatului. Vibratiile sunt utile daca sunt executate manual. Netezirea este lunga, lenta si linistitoare. Efectele masajului sunt de decongestionare a tesuturilor, de activare circulatorie, iar cand masam partile laterale ale gatului, obtinem rezultate bune in special in terticolis (gat stramb), cicatrici inestetice dupa arsuri. neteziri, frictiuni si uneori

2.7. Masajul cefei

60

Pozitia in care se executa este in culcat cu fata in jos, cu fruntea rezemata pe palme sau cu fata in orificiul pentru fata al mesei. Manevrele de masaj aplicte sunt de netezire, frictiune, framantat, vibratiile si tocatul. Netezirea se face prin alunecari cu o mana sau cu ambele, de sus deasupra insertiilor musculare (se insista in aceasta zona pentru decontracturare musculara,) de o parte si de alta a liniilor mediane, coborand la baza gatului si pana la umeri . Dupa primele manevre lungi, se executa un masaj stimulat cu alunecari scurte si vii, pornind de la cap si coborand pana pe omoplati si umeri. Frictiunea se execuata cu miscari mai ample, cu podul palmei, cu policele sau cu nodozitatea degetelor. Framantatul se face pe partile laterale ale cefei si posterioare, intre regiuni mai voluminoase si marginea externa a marelui trapez, intre degetul mare si celelalte, si se framanta deplasand mainile in sus si in jos (framantatul in cute).

Framantat

Frictiunile si manevrele de percutie si apoi tocatul, sunt manevre usoare in partea superioara a cefei si cresc in intensitate pe masura ce coboram, transformandu-se in tocat in zona omoplatilor.

61

Masajul cefei se incheie intotdeauna cu manevre lente de netezire calmanta. Acest masaj provoaca o activare a circulatiei locale cu decongestionare reflexa a circulatiei din craniu.

3. Masajul general
Denumit si masajul somatic sau al tesuturilor de la suprafata corpului, se poate efectua prelucrand pe rand toate regiunile si segmentele anatomice. Masajului general poate fi executat fara o schema clasica, in orice ordine, fara a considera ca executam masajul eronat, insa este recomandat sa se gaseasca o schema care sa ofere o posibilitate de a aplica masajul fara schimbari prea dese de pozitie pentru bolnav si cu cat mai putini timpi morti. Prof. Ionescu considera ca cea mai buna ordine va fi determinata de cele 2 pozitii fundamentale: decubit dorsal si ventral. Astfel se va incepe pe partea posterioara si se va prelucra fara a schimba pozitia spatele, regiunea fesiera, coapsa, gamba stanga apoi coapsa si gamba dreapta. Se cere va cere bolnavului sa se intoarca cu fata in sus si se va continua masajul cu partea anterioara a membrelor, incepand cu piciorul, gamba, genunchiul si coapsa dreapta, apoi aceleasi segmente pe stanga, pe spate apoi abdomen si torace. La membrul superior se face masajul manii drepte, antrebrat, brat, umar, apoi membrul superior stang. Incepand masajul general cu partea dorsala, care prezinta o suprafata intinsa si mai putin sensibila, putem aplica manevre mai energice si obtinem de la inceput efecte mai utile, astfel pacientul nu isi va schimba pozitia decat o singura data. Masajul general efectuat pe segmente, este o forma analitica care permite masajul minutios a tuturor regiunilor, dar necesita un timp indelungat.

62

Cand nu e timp destul pentru a executa masajul extins, putem reduce durata lui lasand nemasate unele regiuni sau segmente. Se poate renunta la degete, mana, picior, regiuni abdominale sau chiar torace. Durata masajului general poate fi scurtata prin neexecutarea vibratiilor, presiunii si tractiunii. Se mai poate renunta la batere pe regiunile sensibile (fata gambei). Folosind acelasi procedeu de reducere a timpului de lucru, putem prelucra in timp mai scurt cea mai mare parte a tesuturilor rezultand un masaj restrans. Forma extinsa a masajului general (prelungit), dureaza in medie 1 ora. Masajul poate dura 5 6 minute pe spate, 8 12 min. pentru fiecare membru inferior, 5 6 min. pentru abdomen, 4 6 min. pentru torace, 10 12 min. pentru fiecare membru superior. Durata masajului restrans poate fi pana la 30 40 min. Schema pe care o recomand, pleaca tot de la cele doua pozitii fundamentale: decubit dorsal (culcat pe spate) si decubit ventral (culcat pe burta), adaugandu-se si pozitia de sezand la marginea patului. Diferentele constau in faptul ca, recomand ca masajul sa se inceapa de la nivelul membrelor inferioare (fara importanta daca este stangul sau dreptul) respectiv : picior, gamba, coapsa si fesa, continuandu-se cu celalalt membru; se contiunua cu masajul spatelui. Urmeaza masajul pe partea anterioara a corpului in acelasi algoritm. Ultima parte a masajului este in sezand, aplicandu-se masajul membrelor superioare, cefei si capului. Masajul se incheie cu manevre de tractiuni, tensiuni si scuturari ale gatului, membrelor superioare si ale corpului in intregime. Avantajul acestei scheme, consider ca este faptul ca am adoptat pozitile ideale (atat pentru maseor cat si pentru client) de masaj pentru fiecare segment in parte, ceea ce va conferi masajului general o mai mare eficienta si va limita oboseala maseorului, prevenind in acelasi timp atitudinile deficitare ale acestuia pe ca posibil.

63

IX. Masajul si aromoterapia

Aromoterapia este ramura terapeuticii de inspiratie naturista, mai precis fitoterapeutica, ce urmareste ameliorarea sau vindecarea diverselor boli, pe calea aromelor si a parfumurilor, respectiv pe calea unor produsi volatili si odoranti, extrasi din plante aromatice, produsi care se prezinta sub forma unor esente naturale sau a unor uleiuri volatile. Practica mumificarii este mai veche decat civilizatia egipteana, ea fiind cunoscuta inca din vremea aramei si cum folosirea efectelor conservante ale esentelor volatile si aromatice era indispensabila n aceste practici, devine evident faptul ca aromoterapia este extrem de veche. Primele studii cu adevrat stiintifice, privind actiunea terapeutica a unor uleiuri esentiale, extrase din diferite plante aromatice, se datoreaza lui J. Miguel si dateaza din anul 1894.

64

Toti medicii si toate gospodinele care folosesc la gatit sau n scopuri terapeutice ceapa, usturoiul, cimbrul precum si alte condimente practica, fara sa-si dea seama, fito si mai ales aromoterapia. Asadar, doua componente importante ale aromoterapiei sunt:
1. uleiurile volatile 2. condimentele

Prodigioasa putere bactericid si microbiana proprie esentelor aromatice, se exercita nu numai n exteriorul organismului, ci si in interiorul sau. Astfel, esentele de cimbru, lavanda, pin si eucalipt, exercita actiuni antiseptice mai ales n domeniul aparatului respirator, digestiv si urinar, n timp ce acelea de rozmarin, favorizeaza producerea si evacuarea bilei. Pe de alta parte, ceapa, usturoiul, lamaia si ienuprul, mpiedica formarea de pietre la nivelul aparatului biliar si renal, in timp ce esentele de lavanda, maghiran, verbina, chiparos si anason, exercita efecte antispasmodice. Esenta de lamaie, n anumite concentratii, neutralizeaza bacilul tific si stafilococul n numai 5 minute, iar pe cel difteric n 20 de minute. Efecte stimulante exercita esentele de busuioc, salvie, pin si rozmarin, iar antifermentative intestinale acelea de ceapa, usturoi, Alte esente cimbru, exercita marar, actiuni anason, aperitive, lamaie afrodisiace, si ienupar. diuretice,

cicatrizante,

antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca si de alt gen. Multora din esentele aromatice le este proprie o extraordinara forta de difuziune prin structurile organismului. Esentele aromatice nu produc obisnuinta si nu exercita efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sintez.

Alte efecte importante ale aromelor ar mai fi: lamaia ajuta la concentrare ; pe cand salvia este detasanta, euforica si afrodisiaca ; lavanda elibereaza caile respiratorii si
65

imbie somnul ; menta calmeaza digestia, echilibreaza starea emotionala si este eficienta contra raului de calatorie. Cleopatra, celebra pentru baile cu petale de trandafiri, probabil cunostea efectul antidepresiv si calmant al acestora. Mandarina reda buna-dispozitie si energizeaza, iar in combinatie cu menta previne vergeturile. Pentru multi dintre noi, aromoterapia ramne un mister al naturii, un univers fascinant cuprins din plante si miresmele acestora. Masajul aromoterapeutic Nu toate aromele au un miros mbietor, dar mai toate au o influenta asupra noastra, chiar daca nu suntem constienti de acest lucru. Simpla prezenta n jurul nostru a unor plante sau doar a mirosurilor lor ne pot schimba starea de spirit sau buna dispozitie. De aici s-a plecat la ideea de a folosi n scop de vindecare aceste esente. Esentele aromatice sunt obtinute prin distilarea unor cantitati mari de materie prima: petale, flori, fructe, scoarta de copaci, ierburi, ferigi si mirodenii combinate cu alcool pentru a le conserva proprietatile. Aceste esente volatile se pot combina ntre ele sau cu alte produse in scop terapeutic. Se pot folosi aceste arome sub forma de bai aromatice, n vase de aromoterapie, n inhalatii, la obtinerea parfumurilor, la inspirarea lor si n amestec cu uleiul de masat n masajul aromoterapeutic. Efectele masajului aromoterapeutic. Efectele masajului nsotit de arome pot fi dintre cele mai benefice si diverse. Starile de anxietate, insomniile si de oboseala sunt doar cateva din simptomele care se pot trata folosind masajul aromoterapeutic Masajul aromoterapeutic reprezinta combinarea manevrelor de masaj suedez cu uleiul amestecat cu esente volatile. Arta de a folosi combinatia potrivita de uleiuri aromatice amestecate n uleiul de baza pentru masat reprezinta succesul acestui tip de masaj. Fiecare specialist are un secret al amestecurilor pentru crearea unor efecte benefice
66

corpului. Aceste esente ajung in snge prin penetrarea pielii si n ultima instanta se instaleaza la nivelul sistemului nervos central. Parfumul lor influenteaza partea creierului care raspunde de afectivitate, stimulnd endorfinele si crend efectul scontat. n acest caz att corpul ct si afectivitatea beneficiaza de pe urma acestor esente cu efecte miraculoase. Masajul aromoterapeutic se utilizeaza n: tratarea unor afectiuni comune, n ngrijirea pielii, pentru ndepartarea stresului etc. Combinatiile se realizeaza cu un numar de unu pna la patru esente diferite care urmaresc nlaturarea unor stari de stres, raceala, insomnii, oboseala, anxietate, tuse, depresie, dureri de cap si altfel de dureri comune. Pot avea si alte efecte cum ar fi: stimulator, relaxant, tonic (racoritor), afrodisiac. De asemenea masajul ajuta n cresterea imunitatii, a ncrederi de sine precum si la marirea puteri de concentrare. Retete pentru prepararea catorva uleiuri aromatice folosite in masaj : Dureri musculare : 10 pic extract de ienupar, 7 pic extract de lavanda, 8 pic extract de rosmarin amestecate in 50 ml ulei de baza (ulei de masline/de porumb/floarea soarelui etc.) sau 2 pic ienupar, 1 pic lavanda, 1 pic rosmarin in doua lingurite de ulei de baza. Dureri menstruale : 15-20 pic de extract de salvie in 50 ml ulei de baza (se maseaza abdomenul inferior si zona micului bazin). Pe grasimea de pe copase : 10 pic extract de chiparos, 10 pic extract de ienupar, 5 picaturi extract de lavanda in 50 ml ulei de baza. Masaj pentru dezvoltarea sanilor : 9 pic extract de muscata, 16 picaturi de ylangylang in 50 ml ulei de baza. Masaj relaxant : 2 pic de extract de muscata, 6 pic extract de portocala, 17 pic de extract de trandafir in 50 ml ulei de baza. Tonic endocrin : 5 pic de extract de arbore de ceai (tea tree), 5 pic extract de lavanda in 10 ml ulei de jojoba.
67

Pentru slabire : 13 pic extract de chiparos, 12 pic extract de ienupar in 50 ml de ulei de jojoba, sau 2 pic chiparos, 2 pic ienupar in 2 lingurite de ulei de baza.

X. Tehnici complementare de masaj 1. Acupunctura

Este o metoda terapeutica foarte veche, fiind practicata de peste 5000 de ani in China. Este considerata ca o forma medicala alternativa, fiind folosita atat profilactic (preventiv) cat si terapeutic (cu ajutorul acupuncturii fiind tratate in unele situatii afectiuni care nu au raspuns la tratamentele conventionale). Acupunctura isi bazeaza efectele pe conceptia fiziologica a echilibrului intre cele doua forme de energie Yin si Yang, care sunt energi complementare, dand starea de sanatate. Un dezechilibru intre Yin si Yang duce la un exces sau la un vid energetic provocand imbolnavirea organismului. Acupunctura restabileste acest echilibru. Specialistii chinezi din antichitate spuneau ca energia Yin si/sau Yang, circula prin niste canale virtuale, iar punctele de acupunctura se gasesc sub piele pe niste trasee corespunzatoare acestora numite meridiane. Exista 12 meridiane principale, fiecare asociat cu unul din organele corpului, ele terminandu-se in varful degetelor da le maini si de la picioare, punctele de presopunctura fiind dispuse de-a lungul acestora. Aceste puncte sunt stimulate prin intepare, acele puncte care corespund dezechilibrului energetic constatat la pacient. Acupunctura ajuta intr-o mare varietate de afectiuni : dureri de cap, afectiuni reumatice, dureri posttraumatice, afectiuni digestive, astm, hipertensiune arteriala, insomnie, s.a.

2. Reflexoterapia
Este si ea veche de mii de ani tragandu-si seva din medicina traditionala orientala.
68

Reflexoterapia se bazeaza pe ideea ca picioarele, mainile si urechile au rolul unor harti in miniatura ale corpului, existand la nivelul lor zone corespunzatoare diferitelor tesuturi si organeale corpului. Stimularea acestor zone, masajul reflex, ar reechilibra activitatea organelor vizate determinand vindecarea. Ca si in cazul acupuncturii, reflexoterapia efectuata de specialisti poate induce scaderea niveluluii de stres cotidian ajutand organismul sa se regenereze si sa-si mentina capacitatea de aparare.

3. Presopunctura
Presopunctura este inrudita de-aproape cu acupunctura. Daca acupunctura se face prin introducerea de ace foarte subtiri, presopunctura consta in apasarea cu varful sau cu extremitatea degetelor pe aceleasi puncte folosite si in acupunctura. In ambele cazuri, e vorba de locuri precise, aflate pe meridianele energetice ale corpului omenesc, chinezii si japonezii fiind convinsi - conform medicinii lor traditionale - ca organismul e strabatut de niste retele de energie aflate in permanenta conexiune cu energia cosmica, care le alimenteaza continuu, ca un adevarat carburant. Presopunctura stimuleaz, prin apsarea cu degetele, punctele energetice. n functie de caz, dac este exces de energie, se maseaz prin dispersie, iar dac este vid de energie se maseaz prin tonifiere. Dispersia const n apsarea pe punctul respectiv n sensul invers miscrii aceslor de ceasornic. Tonifierea const n masarea n sensul miscrii acelor de la ceas.

4. Shiatsu
Shiatsu este o forma de stimulare a organismului care isi are originiea in Medicina Traditionala Chineza si din masajul traditional japonaez. Tehnica moderna de shiatsu se bazeaza pe aceste traditii orientale (care sunt vechi de cateva mii de ani) care se intrepatrund cu ideile si cunostintele disciplineleor moderne

69

ca fizioterapia si psihologia. Aceste diferite discipline au fost imbinate secolul trecut de catre Shizotu Masunaga, rezultand tehnica cunoscuta azi sub numele de Zen Shiatsu. Termenul de Shiatsu se refera la presiuni cu degetele dar in realitate parti variate ale corpului terapeutului (degetele de la maini sau picioare, antebratele, chiar picioarele sau genunchii) sunt utilizate pentru a aplica presiuni pe corpul receptorului. Aceste presiuni pot fi directionate catre zone specifice cel mai des pe punctele de acupunctura folosite in acupunctra. Aceste tehnici sunt folosite in combinare cu intinderi, tractiuni si manipulari articulare pentru a oferi un tratament general care urmareste sa trateze receptorul la nivel holistic stimuland atat corpul cat si mintea si spiritul Tratamentul este aplicat cu receptorul complet imbracat, de obicei intins pe podea. O sedinta clasica va dura intre 45 si 60 de minute cu toate ca si sedintele mai scurte pot fi si ele eficient

5. Drenajul limfatic
A aparut in Franta si a fost introdus de catre doctorul Vodder si are la baza masajul clasic suedez directionat pe sistemul circulator limfatic. Aceasta tehnica de masaj urmareste cresterea vitezei de scurgere a limfei reducand sau prevenind edemele locale prin favorizarea deschiderii legaturilor (anastomozelor) dintre circulatia limfatica si cea venoasa. Consecutiv cu aceasta stimulare a circulatiei limfatice va creste si capacitatea de aparare a organismului la agentii patogeni, stiut fiind faptul ca ganglionii limfatici sunt principalii producatori de celule imunitare. Nu trebuie omis si faptul ca drenajul limfatic stimuleaza improspatarea lichidului interstitial ceea ce va permite o imbunatatire a metabolismului local.

6. Masajul periostal

70

A fost introdus in practica de catre profesorul Wolger in Germania ca o metoda experimentala si consta in aplicarea unor presiuni puternice si sustinute aplicate asupra unor puncte sau portiuni mici de periost (periostul este teaca care acopera oasele corpului). In zonele unde sensibilitatea este maxima se aplica presiuni circulare sau rasucite pe loc care sa produca o durere egala cu cea resimtita in crize dureroase. Presiunile se aplica pe zona afectata cate 2 3 min. repetate de 2 sau 3 ori cu mici pauze intercalate. Dupa aceea se supune portiunea masata unei presiuni putrenice musculare. Se trece pe o alta regiune in care cel masat se plange ca are dureri repetandu-se manevra. Se schimba locul de cateva ori. In mod normal dupa 5 6 min. durerile ar trebui sa cedeze, cedeand si fenomenele de spasm. Dupa finalizarea menevrelor se aplica pe regiunea masata o imbracaminte calduroasa si cel masat trebuie sa stea in repaus. Efectele masajului periostal apar dupa 34 sedinte; in unele cazuri dupa 20 sedinte,el putand fi folosit preventiv cand sunt crize dureroase care se repeta regulat. Masajul periostal isi bazeaza efectele pe hiperemia si decongestionarea regiunii cu scaderea durerii si spasmelor pe regiunea masata, precum si pe scaderea sensibilitatii locale datorita adaptarii receptorilor locali la stimulii presionali. Masajul periostal poate fi practicat pe un numar mare de afectiuni dureroase, atat al tesuturilor cat si a organelor interne.

XI. Aplicatiile masajului si terapia durerii

Aplicativitatea masajului este foarte vasta. Astfel masajul poate fi aplicta in scopul prevenirii aparitiei diferitelor afectiuni la persoanele care prezinta o predispozitie fie prin natura muncii pe care o desfasoara fie datorita unor predispozitii ereditatre (deficiente de statica vertebrala, reumatism articular, obezitate, maladia Shauerman, etc.), in acest caz
71

vorbim de masaj profilactic primar. Cand vorbim de un masaj profilactic secudar ne referim la aplicatiile masajului in prevenirea unor afectiuni ce ar putea apare ca o consecinta a unei boli cronice (reumatism poliarticular, miopatii, insuficeinta circulatorie, etc.) Masajul este aplicat si scop curativ si terapeutic. In acest caz masajul are ca rol principal terapia durerii de diferite cauze, el fiind un mijloc eficient in ameliorarea durerii. O mare aplicativitate terapeutica o are masajul in disfunctiile circulatorii primare, in tratamentul sechelelor postraumatice (in special ale aparatului locomotor). Masajul este folosit si in scop igienic reprezentand o ingrijire cotidiana a corpului. Masajul igienic contribuie la imbunatatirea si starii de sanatate daca este asociat cu expunerea corpului la actiunea benefica a aerului, razelor solare si a celorlalte elemente ale naturii (namoluri, mofete, ape termale, etc.), devenind un factor secundar de intarire si calire a organismului. Masajul igienic contribuie la cresterea capacitatii functionale a organismului si la cresterea rezistentei la efort fiind un element estential in prevenirea si combaterea oboselii fizice si psihice precum si a efectelor nocive a stresului cotidian. Oricine stie ca e mai bine sa previi decat sa tratezi. Masajul ca si celelalte metode alternative de ingrijire este recomandat inca de la primele semne de boala, fara a mai astepta ca dezechilibrele fiziologice sa se amplifice.

XII. Indicatiile si influentele masajului

1. Medicul Gigi Teodoru, medic recuperare medicala la Spitalul Militar Central, spune ca: Obiectivele terapiei sidroamelor reumatismale sunt combaterea durerii, recastigarea amplitudinii de miscare si tonifierea musculaturii. Mijloacele de tratament constau in administrarea de medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene clasice, miorelaxante, antialgice), aplicarea fizioterapiei (termoterapie cu parafina, bai de namol, electroterapie si masaj) si efectuarea exercitiilor de gimnastica medicala (kinetoterapie
72

specifica). Cand articulatia este inflamata se recomanda protejarea ei, miscarea si fizioterapia efectuandu-se dupa 10 zile.

2. Masajul determina in organism efecte fiziologice, reactii care se produc prin intermediul sistemului nervos. Manevrele de masaj stimuleaza terminatiile receptorilor de la nivelul pielii si de sub piele (cutanat si subcutanat), din muschi, oase si articulatii care transmit informatiile catre centrii nervosi care pe cale reflexa vor determina efecte asupra functiilor tesuturilor si organelor. Astazi masajul este considerat ca arta de a produce reflexe de intensitate dorita intro anumita zona bine delimitata a corpului. Cand vorbim de efecte reflexe ne referim in special la actiunile manevrelor de masaj aplicate pe segmentele reflexogene ale corpului. Dejerine si Hansen au delimitat pe piele regiuni sau dermatoame carora le corespund diferite organe si tesuturi inervate de acelasi traiect nervos al maduvei spinarii. Aceste segmente reflexogene corespund cu numarul radacinilor rahidiene: 8 segmente cervicale, 12 segmente toracale, 5 segmente lombare si 5 segmente sacrate Efectele masajului sunt de fapt foarte complexe si se produc atat la nivel senzitiv cat si in cel motor si trofic. Masajul, atunci cand este aplicat corect, provoaca o serie de efecte subiective care se traduc daca vorbim de masajul stimulant, intr-o senzatie de buna dispozitie, de activare energetica si de initiative, iar in cazul masajului sedativ (relaxant) se traduce printr-o stare de relaxare, destindere si deconectare. Aceste influente psihice se datoreaza executarii corecte a tehnicilor de masaj si a influentelor pe cale reflexa realizate de acestea. Astfel masajul stimulator este recomandat persoanelor obosite, in stari astenice, inhibate, usor deprimate. Masajul linistitor este recomandat persoanelor anxioase, nelinistite, incordate si agitate.

73

3. Principalele influente ale masajului se adreseaza aparatului locomotor, actiunile fiind foarte utile pentru muschi, tendoane, ligamente, articulatii si oase. Masand musculatura influentam diferitele fenomene fizico-chimice, metabolice si energetice. Prin actiune mecanica, manevrele de masaj aplicate energic, vom imbunatati proprietatile functionale musculare determinand cresterea excitabilitii, conductibilitatiisi contractilitatii musculare. Prin intinderi si destinderi alternative se dezvolta elasticitatea musculara. Manevrele lente si usoare determina relaxarea musculaturii aflate in contractura sa in stare de oboseala. Masajul influenteaza in mod pozitiv musculatura atrofica, atonica si cea traumatizata grabind regenerarea si stimuland tonusul muscular. Pe cale reflexa, actionand asupra nervilor motori vom stimula excitabilitatea musculara in cazul masajului stimulant sau cresterea pragului de excitabilitate in cazul masajului sedativ. Stoarcerile si presiunile asupra muschilor au efect de pompa asuprea vaselor sanguine si limfatice aflate in interiorul lor, activand astfel circulatia veno-capilara si curentul limfatic. Prin stimularea circulatiei se intesifica metabolismul muscular. Masajul tendoanelor si insertiilor musculare este aplicat o data cu masajul muscular fiind recomandat in tratamentul unor leziuni usoare (intinderi). Articulatiile sunt masate prin tehnici diferite de cat cele aplicate in masajul general. Tehnicile fiind adaptate la forma si structura diferita a acestora. Bogata in vase de sange si nervi articulatia este sediul unor importante reflexe mio-articulare. Masajul articular activeaza metabolismul local prin stimularea circulatiei si nutritiei. Efectele imediate ale acetui masaj este reprezantat de resorbtia si impingerea in circulatia
74

generala a lichidelor grasoase, care limiteaza mobilitatea articulara. De asemenea masajul articular se combat cicatricile vicioase, depozitele patologice si aderentele din jurul articulatiilor precum si redorile articulare postimobilizare. Masajul oaselor se are efecte circulatorii si trofice atat direct cat si pe cale reflexa prin intermediul tesuturilor moi din apropiere. Principala aplicatie a masajului osos este masajul periostal prezentat mai sus.

4. Masajul exercita asupra pielii si functiilor sale o serie de influenta directe. Actiunea mecanica a masajului imbunatateste elasticitatea si mobilitatea pielii. Manevrele mai energice ajuta la indepartarea celulelor moarte de pe supreafata pelii, curatand-o de impuritati stimuland asfel intinarirea pielii. Elibereaza canalele de excretie a glandelor, favorazand eliminarea toxinelor. Pielea fiind un imporant rezervor sanguin, prin masaj o cantitate din sangele aflat la nivelul ei intra in circuitul intregului organism in timp ce o parte din sangele sistemic il va inlocui pe acesta rezultand o echilibrare dintre circulatia periferica si cea profunda. Consecutiv cu activarea circulatiei se vor intensifica si schimburile nutritive, se va mari capacitatea functionala a intregului organism. Masajul eficientizeaza nutritia pielii previne atrofia si grabeste regenerarea tesutului. Sub actiunea masajului vom stimula functiile secretorii ale pielii rezultand in urma manevrelor de masaj substante hormonale cu actiune asupra functiilor circulatorii (vasodilatatie) ceea ce explica aparitia hiperemiei locale (inrosirea pielii). Prin piele pot patrunde in organism diferite substante, din acest motiv masajul este folosit si pentru introducerea in corp a unor medicamente in scop terapeutic. In concluzie, masajul are o importanta aplicativitate dermatologica grabind intinerirea tesutului cutanat (este recomandat si in recuperarea cicatricilor cheloide, in
75

ruperea aderentelor cicatriciale precum si in ameliorarea circulatiei periferice) si stimuland prin actiuni reflexe activitatea intregului organism. 5. am lasat la sfarsit aplicatiile si efectele masajului asupra aparatului cardiovascular pentru ca majoritatea efectelor masajului au la baza activarea circulatiei. Activand circulatia sangelui in artere, vene si capilare precum si a scurcerii limfei prin canalele limfatice si din spatiile intercelulare scazand acumularile si congestiile localese va usura circulatia arteriala si implicit scazand travaliul cardiac, masajul are pe buna drepatate un rol important influentarea activitatii cardiovasculare. Efectele masajului asupra circulatiei se explica atat pe cale mecanica cat si pe cale reflexa. Manevrele de presiuni si alunecare aplicate pe vasele de sange determina impingerea sangelui spre inima precum si a limfei catre zonele de colactare. Aceste actiuni mecanice nu explica si efectele de lunga durata sau la distanta care se mentin un timp oarecare si dupa ce masajul a incetat. Aceste efecte de durata sunt datorate unor mecanisme reflexe nervoase si hormonale. S-a demonstrat ca masajul determina reactii de reglare hormonala si nervoasa a circulatiei, aici intervenind secretii hormonale de la nivelul tegumentelor si tesuturilor subtegumentare precum si actiuni ale sistemului nervos. Aceste reactii vor determina atat hiperemie locala cat si reechilbrare a circulatiei generale. Concluzionand, prin masaj obtinem efecte directe si indirecte asupra marilor functii ale orgnismului prin intensificarea schimburilor nutritive, periferice si prin stimularea functiilor de excretie. Pe baza acestor efecte masajul este recomandat in scop igienic, profilactic si curativ tuturor categoriilor de persoane, de la persoane sedentare, persoane imobilizate, persoane cu diferite afectiuni ce limiteaza capacitatea de miscare pana la sportivii de performanta.

76

XIV. Bibliografie

Marta Boroga, Lazr Boroga, Condiia fizic i sportul, Ed. SportTurism 1989.

Traian Dinculescu, Balneofizioterapie, Ed. Medicala, 1963 Elena Luminita Sidenco, Masajul in Kinetoterapie, Ed. Fundatia Romania de Maine, 2003

Adrian N. Ionescu, MASAJUL, procedee tehnice, metode, efecte, aplicatii in sport. Ed. All, 1994

Richard Jenkins, Fitness. Gimnastic pentru toi, Ed. A.A. 2001, 2001.

Jaroslav Kiss, Fiziokinetoterapie i recuperare medical, Ed. Medical 1977. D. Lacat, Gh. Creeanu, Obezitatea, Ed. Junimea 1978. Lucy Lindell, Sara Thomas, Masajul ghid practicde tehnici orientale si occidentale, Ed. Pro Editura si Tipografie, Buc. 2002

77

 Iulian Mincu, Ghidul Terapeutic al obezitii, Ed. Sport-Turism 1971. Marcela Piti, Obezitatea, Ed. Medical 1971.

Societatea

INFORMATIA,

Metode

terpeutice

traditionale

Chineze, Ed. Societatea Informatia, 1992 Marius Sturza, Tehnica Hidro si Balneoterapiei. Tehnica

Masajului, Ed. De Stat, 1950 Maggie Tisserand, Aromatherapy for women, Ed. Harper Collins Publishers, U.K. 1993 Francesca Watson, Aromatherapy. Blends end Remedies, Ed. Harper Collins Publishers, U.K. 1995 Magazin tiinific, 12.Apr.2002 tiin i Tehnic, Nr.11, 2001

78