Despre reflexo-terapie

Reflexo-terapia se poate practica simultan, atât cu tratamentele ştiinţifice, pe baza de plante

medicinale, cît şi cu cele medicamentoase prescrise de medici competenţi, deoarece prin tehnicile
reflexologice prezentate, aplicate cu răbdare şi perseverenţa, se elimină din organismul uman
"deşeurile" toxice, se îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, se întăreşte sistemul imunitar al
bolnavului, deci se tinde către recuperarea funcţiei, respectiv a organului afectat de boală.

Chiar practicată profilactic, reflexo-terapia menţine sănătatea tuturor celor ce o folosesc cu

încredere, deoarece previne şi chiar vindecă fără medicamente. Practica curentă a dovedit că
afecţiunile fiziologice sunt tratabile prin reflexo-terapie în proporţie de 85-90 %, iar cele organice
într-un procent care depăşeşte 60 %.

Prin reflexo-diagnostic se poate descoperi o suferinţă morfo-functională a organului

corespondent, palpând zona reflexogenă a lui, zona foarte bogată în terminaţii nervoase şi
vasculare. In caz de suferinţă sau dereglări, punctele reflexe devin sensibile, respectiv dureroase
la palpare, fiind sesizate de pacient şi diagnostician. Durerea este direct proporţională cu
gravitatea şi vechimea afecţiunii organului corespondent. Este absolut necesar să se facă o
examinare atentă, deoarece unele puncte reflexe pot fi dureroase şi datorită unor afecţiuni locale
în zonele de testare (bătături, tumori, traumatisme, malformaţii, afecţiuni dermatologice etc).

Este componenţa reflexologiei care se ocupă cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe
diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase). Masajul se practică cu vârful degetului mare de la
mână (policele) sau cu articulaţiile interfalangiene, într-o ordine care ţine seama de ecoul biologic
al fiecărui organ reprezentat şi fără obiecte intermediare (beţişoare, baghete etc.).

In timpul executării masajului, punctele reflexe trebuie controlate în permanenţă, pentru a nu se

traumatiza zonele învecinate şi a evalua deblocarea cristalelor, deoarece majoritatea afecţiunilor
organelor se manifestă şi sub forma aglomerărilor în punctele reflexe corespunzătoare de cristale
(de exemplu: acid uric, săruri, alte impurităţi).

Prin masaj se facilitează circulaţia sanguină impunând accelerarea transportului toxinelor spre
organele de eliminare sau de detoxifiere. Perturbarea circulaţiei în zonele reflexe face ca suferinţa
organului corespondent să avanseze. Masarea zonelor reflexogene afectate, pe parcursul mai
multor şedinţe, implică "fisurarea" cristalelor de toxine, depuneri pe care circulaţia sanguină le va
trimite prin fluxul sanguin spre organele de eliminare, îmbunătăţind astfel starea de sănătate
generală.

Buna circulaţie a sângelui este vitală pentru fiecare organ sau zona din organism, deoarece
transportă material nutritiv şi plastic, hormoni, anticorpi, oxigen, deşeuri metabolice şi alte
substanţe neidentificate încă. Cu cât circulaţia sanguină este mai anevoioasă, vindecarea va
surveni mai greu. Miile de metri de material tubular prin care circulă sângele (artere, vene,
capilare) în corpul nostru se menţin în activitate prin vaso-constricţie şi vaso-dilataţie,
funcţionarea lor depinzând şi de activitatea musculară. O circulaţie bună se menţine prin activităţi
musculare adecvate pentru fiecare zonă din corp (exerciţii de gimnastică, sportul în general).
Dacă activitatea muşchilor slăbeşte, ţesuturile se fibrozează, circulaţia sanguină în acea zona
devine greoaie, articulaţiile de la mâini, picioare şi coloană devin rigide, dureroase, exercitând
presiuni asupra unor terminaţii nervoase sau vasculare.

Factorii care determină, întreţin şi agravează depunerile toxice pentru organism în zonele reflexe
sunt multipli şi depind de specificul biologic al fiecărui individ, toxinele fiind principala cauză a
îmbolnăvirilor curente, iar mediul, hrana şi celelalte elemente indispensabile vieţii furnizorul
acestora. Astfel, toxinele localizate în ficat produc hepatită în pancreas, diabetul, în rinichi
nefrita, în piele dermatitele, în articulaţii artritele etc.

Semnificativi şi comuni sunt următorii:

o modul de viaţă definit prin alimentaţie, starea psihică şi starea mentală;

o circulaţia sanguină insuficientă într-un anumit organ sau segment din corp; bolile
care generează sau sunt generate de perturbări ale circulaţiei sanguine ocupă astăzi
unul din primele locuri în lume printre afecţiunile grave; de fapt, în orice boală se
poate constată prezenţa unor toxine specifice în fluxul sanguin, toxine care întreţin
cauzele reale ce au produs-o;
o bătăturile de la mâini sau picioare conduc la staza circulatorie zonală;
o fracturi consolidate greşit şi/sau calusul vicios la mâini, picioare sau coloana
vertebrală antrenează presiuni anormale pe vase şi nervi, implicând perturbări
circulatorii zonale care, în timp, afectează organele corespondente prin
insuficienţa circulatorie sau nervoasă.

Când se masează zone întinse, (traseul vezicii urinare, uretere, rinichi,) sensul de lucru este
dinspre călcâi spre degete şi nu invers, pentru a nu frâna curentul limfatic care, de cele mai multe
ori, este deja perturbat, iar în cazul intestinului gros se va masa în sensul de evacuare. Se va lucra
aproximativ 30 de secunde cu fiecare mâna, prin rotaţie, permiţând astfel relaxarea mâinilor.

Zonele supuse masajului trebuie să fie sănătoase, fără traumatisme, afecţiuni inflamatorii,
dermatologice sau bătături, cu o igiena riguros respectată. Durata şedinţelor de tratament şi
numărul punctelor reflexe pe care le putem masa în cadrul unei şedinţe, vor fi strict
individualizate, în funcţie de bioritmurile specifice şi în raport cu starea de funcţionare a
organelor de detoxifiere, filtrare şi eliminare-determinate inforenergetic. Nu este bine să
dislocăm mai multe toxine decât poate elimina rinichiul şi detoxifia ficatul, splina, sistemul
limfatic, forţând astfel posibilităţile reale ale organismului. In astfel de situaţii, toxinele
neeliminate vor circula libere în corp, creând unele simptome ca ameţeli, somnolenţă, cefalee şi
alte dereglări care afectează starea generală, deoarece contravin capacităţii de funcţionare
normală a corpului uman.

Stimularea organelor de eliminare şi detoxifiere prin reflexo-terapie implică accelerarea

circulaţiei libere în corp a toxinelor, atragând stări de ameţeală, greaţă, somnolenţă, cefalee,
nelinişte şi rău general.

Dacă punctele reflexe sunt intens solicitate prin masaj, pot apărea următoarele reacţii pasagere:

o creşterea în volum a varicelor deja existente;

 o inflamaţii articulare datorate stazelor limfatice;
o deschiderea ulcerelor varicoase la gambele cu tulburări cronice de circulaţie;
o apariţia unor pete albăstrui atunci când există dezechilibru privind asimilarea
calciului în organism;
o dureri vii în organele corespondente datorită creşterii rapide a volumului sângelui
care asigură funcţionarea acestora;
o febra, dacă în corp există o infecţie latentă şi se stimulează formaţiunile limfatice

Precizez că aceste reacţii posibile atestă parţial răspunsul organismului şi nu reprezintă

contraindicaţii în aplicarea masajului reflexologic, ci impun numai reglarea intensitătii şi a
duratei acestuia până la confirmarea adaptării la tratament prin dispariţia tulburărilor.

Inapoi la pagina de medicina